Radio România Internațional

Tag: prune

  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Pentru
    că în România avem o toamnă blândă, cu temperaturi care ne amintesc de vară şi
    pentru că prunele brumării, dulci şi zemoase încă se mai găsesc în pieţe, vă propunem
    câteva variante de desert la care să folosim acest fruct, în stare proaspătă.


    Găluştile cu prune sau
    gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor
    de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în mai multe ţări din
    Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una,
    două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La
    reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă
    adăugăm şi puţină sare. După
    fierbere, îi decojim şi îi
    transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină
    şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui
    aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi
    formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm
    bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o
    spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr
    şi le pudrăm cu scorţişoară.


    În stare proaspătă,
    prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat. Avem nevoie de 4 ouă, de 200 de grame de făină, de
    100 de grame de zahăr. Batem gălbenușurile de ou cu jumătate din cantitatea de
    zahăr, adăugăm esență de vanilie, după care încorporăm făina și praful de copt.
    Întindem aluatul într-o tavă unsă cu unt. Deasupra se pun jumătăți de prune,
    cărora le-am îndepărtat sâmburii şi pe care le-am lăsat puţin la scurs pentru a
    scăpa de surplusul de zeamă. Separat se bat albușurile până când se transformă
    în spumă, adăugăm restul de zahăr și obținem o cremă ca de bezea, pe care o
    turnăm în tavă, peste aluat şi peste bucăţile de prune. Punem tava în cuptorul
    încălzit la 180 de grade Celsius și o ținem circa 30 de minute. După ce se
    răcește, porționăm înainte de a fi servită.


  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Pentru
    că în România avem o toamnă blândă, cu temperaturi care ne amintesc de vară şi
    pentru că prunele brumării, dulci şi zemoase încă se mai găsesc în pieţe, vă propunem
    câteva variante de desert la care să folosim acest fruct, în stare proaspătă.


    Găluştile cu prune sau
    gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor
    de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în mai multe ţări din
    Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una,
    două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La
    reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă
    adăugăm şi puţină sare. După
    fierbere, îi decojim şi îi
    transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină
    şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui
    aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi
    formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm
    bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o
    spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr
    şi le pudrăm cu scorţişoară.


    În stare proaspătă,
    prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat. Avem nevoie de 4 ouă, de 200 de grame de făină, de
    100 de grame de zahăr. Batem gălbenușurile de ou cu jumătate din cantitatea de
    zahăr, adăugăm esență de vanilie, după care încorporăm făina și praful de copt.
    Întindem aluatul într-o tavă unsă cu unt. Deasupra se pun jumătăți de prune,
    cărora le-am îndepărtat sâmburii şi pe care le-am lăsat puţin la scurs pentru a
    scăpa de surplusul de zeamă. Separat se bat albușurile până când se transformă
    în spumă, adăugăm restul de zahăr și obținem o cremă ca de bezea, pe care o
    turnăm în tavă, peste aluat şi peste bucăţile de prune. Punem tava în cuptorul
    încălzit la 180 de grade Celsius și o ținem circa 30 de minute. După ce se
    răcește, porționăm înainte de a fi servită.


  • Chisăliţă

    Chisăliţă


    În bucătăria românească există reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Din mere, gutui și prune, fructe care se găsesc din belșug în această perioadă în România, pot fi pregătite, nu numai deserturi, ci și mâncăruri. Este adevărat că unele mâncăruri au apărut nu pentru diversificare, ci din cauză că altceva nu prea se găsea. O astfel de mâncare este chisălița, un cuvânt care este folosit în limba română în expresia “a face chisăliță”, care înseamnă “a bate zdravăn pe cineva”. Chisăliță mai înseamnă un amestec din care nu se mai înțelege nimic.



    În documentele din secolul al 18-lea, în regiunile locuite de români se făcea referire la un fel de mâncare apărut din cauza sărăciei sau a rechizițiilor de alimente din timpul războaielor. Având o denumire asemănătoare în limba bulgară și apropiată în poloneză și în rusă, chisălița era făcută în spațiul românesc din fructe proaspete, iar în perioada toamnei în special din prune. Fructele erau puse la fiert, după care fiertura era turnată peste bucăți de pâine sau peste bucăți de mămăligă, adăugându-se, în cazul mămăligii, ceapă călită.



    Tot chisăliță se numește și desertul pregătit, în mod similar, din prune dulci. În acest caz, se scot sâmburii, iar prunele sunt tăiate în bucăți care se pun la fiert în apă, eventual cu puțin zahăr în cazul în care fructele nu sunt dulci. Acest compot poate fi îngroșat cu puțină făină care se toarnă în vasul în care fierb prunele. Se lasă câteva minute până se îngroașă, apoi este turnată în castroane sau căni și lăsată să se răcească, după care poate fi servită. Există și o variantă în care, după ce au fiert, prunele sunt trecute printr-o sită pentru a nu lăsa să treacă pielițele. Acest piure este lăsat la fiert încă 15 minute, adăugându-se fie făină, fie mălai pentru a se îngroșa. În alte perioade ale anului, chisălița se făcea din prune afumate.







  • Chisăliţă

    Chisăliţă


    În bucătăria românească există reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Din mere, gutui și prune, fructe care se găsesc din belșug în această perioadă în România, pot fi pregătite, nu numai deserturi, ci și mâncăruri. Este adevărat că unele mâncăruri au apărut nu pentru diversificare, ci din cauză că altceva nu prea se găsea. O astfel de mâncare este chisălița, un cuvânt care este folosit în limba română în expresia “a face chisăliță”, care înseamnă “a bate zdravăn pe cineva”. Chisăliță mai înseamnă un amestec din care nu se mai înțelege nimic.



    În documentele din secolul al 18-lea, în regiunile locuite de români se făcea referire la un fel de mâncare apărut din cauza sărăciei sau a rechizițiilor de alimente din timpul războaielor. Având o denumire asemănătoare în limba bulgară și apropiată în poloneză și în rusă, chisălița era făcută în spațiul românesc din fructe proaspete, iar în perioada toamnei în special din prune. Fructele erau puse la fiert, după care fiertura era turnată peste bucăți de pâine sau peste bucăți de mămăligă, adăugându-se, în cazul mămăligii, ceapă călită.



    Tot chisăliță se numește și desertul pregătit, în mod similar, din prune dulci. În acest caz, se scot sâmburii, iar prunele sunt tăiate în bucăți care se pun la fiert în apă, eventual cu puțin zahăr în cazul în care fructele nu sunt dulci. Acest compot poate fi îngroșat cu puțină făină care se toarnă în vasul în care fierb prunele. Se lasă câteva minute până se îngroașă, apoi este turnată în castroane sau căni și lăsată să se răcească, după care poate fi servită. Există și o variantă în care, după ce au fiert, prunele sunt trecute printr-o sită pentru a nu lăsa să treacă pielițele. Acest piure este lăsat la fiert încă 15 minute, adăugându-se fie făină, fie mălai pentru a se îngroșa. În alte perioade ale anului, chisălița se făcea din prune afumate.







  • Deserturi cu prune

    Deserturi cu prune

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii de valorificare a prunelor care, pe măsura trecerii zilelor, devin din ce în ce mai dulci şi zemoase. Un preparat tradiţional este magiunul de prune, România având un preparat cu indicaţie geografică protejată – magiunul de Topoloveni. Având o denumire asemănătoare în limba turcă – macun (se citeşte maciun – n.r.), magiunul este o pastă din pulpă de fructe, lăsată multe ore la fiert înainte de a fi pusă în borcane. De menţionat că un kg de magiun este obţinut din circa 5 kg de prune bine coapte, zemoase şi dulci. Prepararea nu este complicată, pericolul fiind acela ca magiunul să prindă gust de afumat fie din cauza unui foc prea puternic, fie pentru că nu a fost amestecat periodic.



    Prunele trebuie spălate, apoi li se îndepărtează codiţele şi li se scot sâmburii. Pentru a mai reduce timpul de fierbere, prunele trebuie trecute prin maşina de tocat sau terciuite cu ajutorul unui pasator, după care sunt puse într-un vas, la fiert. În varianta tradiţională, prunele sunt fierte într-un vas de lut pus deasupra jarului, amestecând periodic, până când, după 6 … 8 ore, volumul pastei de prune se reduce la un sfert faţă de cel iniţial. Dacă a fiert suficient, magiunul de prune nu are nevoie de conservanţi. De asemenea, nu se adaugă nici zahăr, fructoza din prune fiind suficientă pentru ca magiunul să aibă un gust plăcut, dulce-acrişor. Magiunul de prune poate fi consumat ca atare, întins pe o felie de pâine, sau poate fi folosit la diverse produse de patiserie precum cornuleţe, tarte şi checuri sau pentru a umple gogoşi sau clătite.




    În stare proaspătă, prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat de tip pandişpan, la fel ca şi alte fructe precum caisele, vişinele sau piersicile. Cel mai popular desert la care folosim această fructă specifică toamnei îl reprezintă găluştile cu prune. Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în ţările din Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare.



    La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţişoară.


  • Deserturi cu prune

    Deserturi cu prune

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii de valorificare a prunelor care, pe măsura trecerii zilelor, devin din ce în ce mai dulci şi zemoase. Un preparat tradiţional este magiunul de prune, România având un preparat cu indicaţie geografică protejată – magiunul de Topoloveni. Având o denumire asemănătoare în limba turcă – macun (se citeşte maciun – n.r.), magiunul este o pastă din pulpă de fructe, lăsată multe ore la fiert înainte de a fi pusă în borcane. De menţionat că un kg de magiun este obţinut din circa 5 kg de prune bine coapte, zemoase şi dulci. Prepararea nu este complicată, pericolul fiind acela ca magiunul să prindă gust de afumat fie din cauza unui foc prea puternic, fie pentru că nu a fost amestecat periodic.



    Prunele trebuie spălate, apoi li se îndepărtează codiţele şi li se scot sâmburii. Pentru a mai reduce timpul de fierbere, prunele trebuie trecute prin maşina de tocat sau terciuite cu ajutorul unui pasator, după care sunt puse într-un vas, la fiert. În varianta tradiţională, prunele sunt fierte într-un vas de lut pus deasupra jarului, amestecând periodic, până când, după 6 … 8 ore, volumul pastei de prune se reduce la un sfert faţă de cel iniţial. Dacă a fiert suficient, magiunul de prune nu are nevoie de conservanţi. De asemenea, nu se adaugă nici zahăr, fructoza din prune fiind suficientă pentru ca magiunul să aibă un gust plăcut, dulce-acrişor. Magiunul de prune poate fi consumat ca atare, întins pe o felie de pâine, sau poate fi folosit la diverse produse de patiserie precum cornuleţe, tarte şi checuri sau pentru a umple gogoşi sau clătite.




    În stare proaspătă, prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat de tip pandişpan, la fel ca şi alte fructe precum caisele, vişinele sau piersicile. Cel mai popular desert la care folosim această fructă specifică toamnei îl reprezintă găluştile cu prune. Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în ţările din Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare.



    La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţişoară.


  • Mâncăruri din fructe

    Mâncăruri din fructe

    În bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune afumate — am enumerat fructele care se găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.



    Astfel, în partea sudică a Transilvaniei se pregăteşte supa de vişine şi supa de mere, preparate de origine săsească. Demenţionat că, în partea sudică a Transilvaniei, sunt localităţi întemeiate de colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia în primele secole ale celui de-al doilea mileniu. Pentru a obţine această inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece.



    Fruct aromat, specific toamnei, dar care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul de gutui. Există însă şi mâncăruri din gutui, a căror reţete provin din perioada medievală când bucătăria europeană nu se îmbogăţise încă cu legume precum cartoful, roşia sau ardeiul, aduse din America. Vă prezentăm o reţetă vegetariană pe bază de gutui. Avem nevoie de câteva gutui, circa un kg, pe care le curăţăm de sâmburi şi le tăiem în felii, după care le rumenim uşor în ulei. Într-un vas pus la foc mic, se amestecă puţină făină cu un pahar de vin, apoi sunt adăugate şi feliile de gutui, se completează cu puţină apă şi, după ce începe să fiarbă, se adaugă şi două, trei lunguri de zahăr. Se lasă la fiert ca să scadă sosul şi se poate servi imediat.



    Şi din prune afumate poate fi pregătită o mâncare specifică. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu o salată de gogonele sau castraveţi muraţi.

  • Mâncăruri din fructe

    Mâncăruri din fructe

    În bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune afumate — am enumerat fructele care se găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.



    Astfel, în partea sudică a Transilvaniei se pregăteşte supa de vişine şi supa de mere, preparate de origine săsească. Demenţionat că, în partea sudică a Transilvaniei, sunt localităţi întemeiate de colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia în primele secole ale celui de-al doilea mileniu. Pentru a obţine această inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece.



    Fruct aromat, specific toamnei, dar care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul de gutui. Există însă şi mâncăruri din gutui, a căror reţete provin din perioada medievală când bucătăria europeană nu se îmbogăţise încă cu legume precum cartoful, roşia sau ardeiul, aduse din America. Vă prezentăm o reţetă vegetariană pe bază de gutui. Avem nevoie de câteva gutui, circa un kg, pe care le curăţăm de sâmburi şi le tăiem în felii, după care le rumenim uşor în ulei. Într-un vas pus la foc mic, se amestecă puţină făină cu un pahar de vin, apoi sunt adăugate şi feliile de gutui, se completează cu puţină apă şi, după ce începe să fiarbă, se adaugă şi două, trei lunguri de zahăr. Se lasă la fiert ca să scadă sosul şi se poate servi imediat.



    Şi din prune afumate poate fi pregătită o mâncare specifică. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu o salată de gogonele sau castraveţi muraţi.

  • Magiun

    Magiun

    La vreme de toamnă, un preparat tradiţional care ia drumul cămării, este magiunul de prune. Având o denumire asemănătoare în limba turcă – macun (se citeşte maciun — n.r.), magiunul este o pastă din pulpă de fructe, lăsată multe ore la fiert înainte de a fi pusă în borcane. De menţionat că un kg de magiun este obţinut din circa 5 kg de prune bine coapte, zemoase şi dulci.



    Prepararea nu este complicată, pericolul fiind acela ca magiunul să prindă gust de afumat fie din cauza unui foc prea puternic, fie pentru că nu a fost amestecat periodic. Prunele trebuie spălate, apoi li se îndepărtează codiţele şi li se scot sâmburii. După aceea, pentru a mai reduce timpul de fierbere, prunele trebuie trecute prin maşina de tocat sau terciuite cu ajutorul unui pasator, după care sunt puse la fiert. În variantă tradiţională, prunele sunt fierte într-un vas de lut pus deasupra jarului, amestecând periodic, până când, după 6 … 8 ore, volumul pastei de prune se reduce la un sfert faţă de cel iniţial.



    Magiunul de prune poate fi pregătit şi în bucătărie. Prunele pot fi puse într-o cratiţă la fiert şi pe aragaz, apoi, după vreo două ore, vasul poate fi trecut în cuptor unde va rămâne câteva ore până când magiunul scade suficient de mult. Atunci câ se răceşte, lingura trebuie să stea vertical in această pastă. Magiunul poate fi turnat fie cald, fie rece în borcane care trebuie păstrate apoi la întuneric, într-un loc răcoros. Dacă a fiert suficient, magiunul de prune nu are nevoie de conservanţi. De asemenea, nu se adaugă nici zahăr, fructoza din prune fiind suficientă pentru ca magiunul să aibă un gust plăcut, dulce-acrişor.



    Magiunul de prune poate fi consumat ca atare, întins pe o felie de pâine, sau poate fi folosit la diverse produse de patiserie precum cornuleţe, tarte şi checuri sau pentru a umple gogoşi sau clătite.

  • Magiun

    Magiun

    La vreme de toamnă, un preparat tradiţional care ia drumul cămării, este magiunul de prune. Având o denumire asemănătoare în limba turcă – macun (se citeşte maciun — n.r.), magiunul este o pastă din pulpă de fructe, lăsată multe ore la fiert înainte de a fi pusă în borcane. De menţionat că un kg de magiun este obţinut din circa 5 kg de prune bine coapte, zemoase şi dulci.



    Prepararea nu este complicată, pericolul fiind acela ca magiunul să prindă gust de afumat fie din cauza unui foc prea puternic, fie pentru că nu a fost amestecat periodic. Prunele trebuie spălate, apoi li se îndepărtează codiţele şi li se scot sâmburii. După aceea, pentru a mai reduce timpul de fierbere, prunele trebuie trecute prin maşina de tocat sau terciuite cu ajutorul unui pasator, după care sunt puse la fiert. În variantă tradiţională, prunele sunt fierte într-un vas de lut pus deasupra jarului, amestecând periodic, până când, după 6 … 8 ore, volumul pastei de prune se reduce la un sfert faţă de cel iniţial.



    Magiunul de prune poate fi pregătit şi în bucătărie. Prunele pot fi puse într-o cratiţă la fiert şi pe aragaz, apoi, după vreo două ore, vasul poate fi trecut în cuptor unde va rămâne câteva ore până când magiunul scade suficient de mult. Atunci câ se răceşte, lingura trebuie să stea vertical in această pastă. Magiunul poate fi turnat fie cald, fie rece în borcane care trebuie păstrate apoi la întuneric, într-un loc răcoros. Dacă a fiert suficient, magiunul de prune nu are nevoie de conservanţi. De asemenea, nu se adaugă nici zahăr, fructoza din prune fiind suficientă pentru ca magiunul să aibă un gust plăcut, dulce-acrişor.



    Magiunul de prune poate fi consumat ca atare, întins pe o felie de pâine, sau poate fi folosit la diverse produse de patiserie precum cornuleţe, tarte şi checuri sau pentru a umple gogoşi sau clătite.

  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    Dacă vi se va întâmpla să vizitaţi, înainte de ora prânzului, o mănăstire este posibil să fiţi opriţi la masă, aşa cum se întâmplă de multe ori cu pelerinii. Fiind postul Crăciunului, în mod sigur vi se va servi mâncare conform canoanelor bisericeşti, adică fără carne. La mănăstiri sunt pregătite multe şi delicioase mâncăruri de post. Una dintre acestea este mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune afumate. În continuare, vă prezint reţeta acestui fel de mâncare pregătită însă pentru câteva persoane, nu la cazan, aşa cum se întâmplă la mănăstire. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.



    Prunele afumate pot fi folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii, de câteva ciuperci, de un morcov, un ardei gras şi de o ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare.



    Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri, ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute.



    Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de legume călite într-o tavă, în care punem şi puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura. Poftă bună!

  • Mâncăruri din prune afumate

    Mâncăruri din prune afumate

    Dacă vi se va întâmpla să vizitaţi, înainte de ora prânzului, o mănăstire este posibil să fiţi opriţi la masă, aşa cum se întâmplă de multe ori cu pelerinii. Fiind postul Crăciunului, în mod sigur vi se va servi mâncare conform canoanelor bisericeşti, adică fără carne. La mănăstiri sunt pregătite multe şi delicioase mâncăruri de post. Una dintre acestea este mâncarea de prune uscate la fum sau, pe scurt, prune afumate. În continuare, vă prezint reţeta acestui fel de mâncare pregătită însă pentru câteva persoane, nu la cazan, aşa cum se întâmplă la mănăstire. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. Prepararea începe cu spălarea prunelor în apă caldă, după care acestea se pun la fiert în apă rece. După primul clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.



    Prunele afumate pot fi folosite şi drept garnitură. Un preparat care, pe lângă efectul olfactiv, are şi unul vizual este puiul umplut cu prune. Avem nevoie de un pui, de circa un sfert de kg de prune afumate, cărora le scoatem sâmburii, de câteva ciuperci, de un morcov, un ardei gras şi de o ceapă. Ne mai trebuie câtiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, piper şi sare.



    Călim ceapa, tăiată solzişori, în puţin ulei, adăugăm ciupercile tăiate în felii subţiri, ardeiul gras tăiat în cubuleţe şi morcovul dat prin răzătoare. Lăsăm acest amestec la foc mic pentru 10 minute, apoi adăugăm şi prunele uscate pentru câteva minute.



    Condimentăm puiul şi pe interior, şi pe exterior şi îl umplem cu amestecul de legume călite. Dacă mai rămâne ceva, punem restul de legume călite într-o tavă, în care punem şi puiul umplut. Adăugăm o cană cu apă şi băgăm tava la cuptor pentru circa 45 de minute, la foc potrivit, până când puiul se rumeneşte. Puiul poate fi prezentat pe un platou şi apoi poate fi porţionat, amestecul de legume călite fiind garnitura. Poftă bună!