Tag: publicatii

Victimă colaterală a crizei economice, resimţită puternic încă din 2010, presa scrisă românească pare că a ajuns la răscruce. Spre deosebire de piaţa de televiziune, aflată, parcă, în cea mai înfloritoare perioadă după apusul comunismului, presa scrisă, mai ales cea tipărită, se confruntă cu mari dificultăţi.

În ultimii ani, multe dintre publicaţiile tipărite şi-au închis redacţiile sau au fost nevoite să funcţioneze în regim de avarie, cu un număr de angajaţi sensibil mai mic. Ca o consecinţă firească, printul din România a cunoscut un declin accentuat, greu de anticipat în urmă cu 10,15 ani. Aşa-numitele ziare quality, puţine câte au mai rămas, îşi menţin cu greu variantele pe hârtie, într-o piaţă a tiparului acaparată de publicaţiile de nişă, cum sunt cele sportive, economice sau tabloide. De altfel, cele din urmă au devenit, prin prisma tirajului, campioanele tiparului, ceea ce spune multe despre modul în care au evoluat gusturile consumatorilor români de presă.

O luptă similară pentru supravieţuire se duce şi în expansivul mediu virtual, în care s-au refugiat chiar şi publicaţii ce au avut un cuvânt greu de spus pe piaţa de print. Notorietatea nu mai este dată de tradiţionalul tiraj, ci de numărul de vizualizări, de like-uri sau de comment-uri — termeni consacraţi în presa scrisă electronică. Cristina Casapu, jurnalistă la o revistă online, despre presa din mediul virtual: “Evoluţia tehnologică actuală a creat o nouă modă — cea a presei online, a publicaţiilor electronice, internetul devenind o sursă foarte facilă de comunicare a informaţiei. Iniţial, ziarele şi revistele tipărite au fost dublate în format electronic, pentru ca, ulterior, multe să opteze numai pentru varianta online. Acest lucru a fost generat atât de criza financiară, care a afectat inclusiv trusturile de presă, cât şi de tendinţa impusă de cititori. Acestora le este tot mai comod să acceseze informaţiile pe internet, aproape de oriunde se află la un moment dat: de acasă, de la serviciu, din metrou sau chiar din cafenea, folosind computerul sau alte device-uri, ca tableta sau telefonul mobil”.

Indiferent de formatul în care ajunge la consumator, tipar sau online, presa scrisă românească are câteva trăsături standard, uşor observabile chiar şi pentru un cititor de ocazie. Dintre acestea, cel mai bine ies în evidenţă politizarea şi tabloidizarea, altminteri larg răspândite în toată media autohtonă. Astfel, în multe cazuri, câinele de pază al democraţiei, cum este supranumită presa, este fie un pudel al politicienilor, fie un dulău avid să adulmece subiecte derizorii, departe de ceea ce ar trebui să însemne interesul public. Pe de altă parte, se mai întamplă ca acelaşi interes public să fie înlocuit de interesul trustului sau chiar al jurnalistului, în condiţiile în care în media românească îşi fac loc şi blamatele ”articole comandate”. Cristina Casapu, despre alte tendinţe ale presei: ”Pe cât de facil pare să fie în prezent accesul la informatie, nu pot să nu remarc o scădere semnificativă a calitătii acesteia. Nu este greu să observi că o ştire se regăseste, identic, pe diverse site-uri. Meseria de jurnalist pare să fie înlocuită cu cea de copist. O altă tendinţă ce se face tot mai mult remarcată este cea a blogguri-lor, acestea fiind pagini de internet pe care persoane mai mult sau mai puţin cunoscute, fără a avea, neapărat, calitatea oficială de ziarist, îşi fac cunoscute opiniile. Şi acestea par să câstige tot mai mult teren în faţa desuetului, deja, ziar tipărit. Cu toate acestea, sfârşitul presei tipărite nu este aici, ci doar publicul căreia se adresează va fi mai coagulat şi mai selectat. Tehnologia va continua să evolueze şi – cine stie? – în 20, 30 de ani, despre ce tip de publicaţii vom mai putea vorbi”.

Mai este posibil ca tiparul să recâştige măcar o parte din influenţa pierdută în aceşti ultimi ani? Sau actualul fenomen, de marginalizare a printului, este ireversibil? Sunt întrebări la care doar viitorul poate oferi răspunsuri certe. Totuşi, nu sunt puţini cei care susţin că, nici măcar într-un context economic favorabil, printul nu va reuşi să îşi revină. Asta şi pentru că presa scrisă electronică are suficiente argumente pentru a-şi consolida poziţia dominantă. Astfel, dincolo de accesul facil, presa online este, în cele mai multe cazuri, gratuită, ceea ce îi oferă un avantaj enorm în faţa celei clasice. În plus, ascensiunea publicaţiilor în format electronic are la bază şi marea pasiune pe care românii o au, în ultimii ani, pentru gadget-uri.

Victimă colaterală a crizei economice, resimţită puternic încă din 2010, presa scrisă românească pare că a ajuns la răscruce. Spre deosebire de piaţa de televiziune, aflată, parcă, în cea mai înfloritoare perioadă după apusul comunismului, presa scrisă, mai ales cea tipărită, se confruntă cu mari dificultăţi.

În ultimii ani, multe dintre publicaţiile tipărite şi-au închis redacţiile sau au fost nevoite să funcţioneze în regim de avarie, cu un număr de angajaţi sensibil mai mic. Ca o consecinţă firească, printul din România a cunoscut un declin accentuat, greu de anticipat în urmă cu 10,15 ani. Aşa-numitele ziare quality, puţine câte au mai rămas, îşi menţin cu greu variantele pe hârtie, într-o piaţă a tiparului acaparată de publicaţiile de nişă, cum sunt cele sportive, economice sau tabloide. De altfel, cele din urmă au devenit, prin prisma tirajului, campioanele tiparului, ceea ce spune multe despre modul în care au evoluat gusturile consumatorilor români de presă.

O luptă similară pentru supravieţuire se duce şi în expansivul mediu virtual, în care s-au refugiat chiar şi publicaţii ce au avut un cuvânt greu de spus pe piaţa de print. Notorietatea nu mai este dată de tradiţionalul tiraj, ci de numărul de vizualizări, de like-uri sau de comment-uri — termeni consacraţi în presa scrisă electronică. Cristina Casapu, jurnalistă la o revistă online, despre presa din mediul virtual: “Evoluţia tehnologică actuală a creat o nouă modă — cea a presei online, a publicaţiilor electronice, internetul devenind o sursă foarte facilă de comunicare a informaţiei. Iniţial, ziarele şi revistele tipărite au fost dublate în format electronic, pentru ca, ulterior, multe să opteze numai pentru varianta online. Acest lucru a fost generat atât de criza financiară, care a afectat inclusiv trusturile de presă, cât şi de tendinţa impusă de cititori. Acestora le este tot mai comod să acceseze informaţiile pe internet, aproape de oriunde se află la un moment dat: de acasă, de la serviciu, din metrou sau chiar din cafenea, folosind computerul sau alte device-uri, ca tableta sau telefonul mobil”.

Indiferent de formatul în care ajunge la consumator, tipar sau online, presa scrisă românească are câteva trăsături standard, uşor observabile chiar şi pentru un cititor de ocazie. Dintre acestea, cel mai bine ies în evidenţă politizarea şi tabloidizarea, altminteri larg răspândite în toată media autohtonă. Astfel, în multe cazuri, câinele de pază al democraţiei, cum este supranumită presa, este fie un pudel al politicienilor, fie un dulău avid să adulmece subiecte derizorii, departe de ceea ce ar trebui să însemne interesul public. Pe de altă parte, se mai întamplă ca acelaşi interes public să fie înlocuit de interesul trustului sau chiar al jurnalistului, în condiţiile în care în media românească îşi fac loc şi blamatele ”articole comandate”. Cristina Casapu, despre alte tendinţe ale presei: ”Pe cât de facil pare să fie în prezent accesul la informatie, nu pot să nu remarc o scădere semnificativă a calitătii acesteia. Nu este greu să observi că o ştire se regăseste, identic, pe diverse site-uri. Meseria de jurnalist pare să fie înlocuită cu cea de copist. O altă tendinţă ce se face tot mai mult remarcată este cea a blogguri-lor, acestea fiind pagini de internet pe care persoane mai mult sau mai puţin cunoscute, fără a avea, neapărat, calitatea oficială de ziarist, îşi fac cunoscute opiniile. Şi acestea par să câstige tot mai mult teren în faţa desuetului, deja, ziar tipărit. Cu toate acestea, sfârşitul presei tipărite nu este aici, ci doar publicul căreia se adresează va fi mai coagulat şi mai selectat. Tehnologia va continua să evolueze şi – cine stie? – în 20, 30 de ani, despre ce tip de publicaţii vom mai putea vorbi”.

Mai este posibil ca tiparul să recâştige măcar o parte din influenţa pierdută în aceşti ultimi ani? Sau actualul fenomen, de marginalizare a printului, este ireversibil? Sunt întrebări la care doar viitorul poate oferi răspunsuri certe. Totuşi, nu sunt puţini cei care susţin că, nici măcar într-un context economic favorabil, printul nu va reuşi să îşi revină. Asta şi pentru că presa scrisă electronică are suficiente argumente pentru a-şi consolida poziţia dominantă. Astfel, dincolo de accesul facil, presa online este, în cele mai multe cazuri, gratuită, ceea ce îi oferă un avantaj enorm în faţa celei clasice. În plus, ascensiunea publicaţiilor în format electronic are la bază şi marea pasiune pe care românii o au, în ultimii ani, pentru gadget-uri.