Înființat în anul 1992, în
București, Cenaclul PLANETAR a reprezentat o pepinieră de scriitori marcanţi ai
SF-ului românesc. S-au reunit pentru mai mult de zece ani, săptămânal,
scriitorului Constantin Pavel, împreună cu o mână de pasionați de SF și
știință, printre care Traian Bădulescu, Codru Păun, Răzvan Vârlan, Andrei
Ionescu, Cătălin Ştefan, Liviu Surugiu ş.a. În cadrul Cenaclului PLANETAR s-au
format și s-au desăvârșit o mulțime de scriitori, oameni de știință, jurnaliști
și artiști grafici recunoscuți național și internațional în domeniile lor de
activitate.
Şi pentru că după ce s-au deprins cu zborul, fanteziştii cenaclişti doresc
să dăruiască şi altora momente de pasiune cum au trăit ei atunci, Cenaclul
Planetar şi-a redeschis porţile.
La lansare am aflat puţin despre istoria acestui cenaclu de la scriitorul
Constantin Pavel, iniţiatorul lui Am zis hai să facem un cenaclu. Şi se punea problema unde să îl facem. Şi am
găsit până la urmă înţelegere la un profesor de istorie, la liceul Tehnometal,
cum se numea atunci,acum Doamna Stanca. Am pus anunţuri peste tot, mi-am
anunţat prietenii şi au venit. Era o sală de clasă mai micuţă, cum sunt cele de
liceu, am venit îmbrăcat cu costum albastru, cu cravată, cămaşă, cu o geantă Diplomat
şi când m-au văzut copiii ăştia a fost senzaţional. După care s-a creat un
grup.
Grupul format s-a întâlnit în felurite locuri, chiar şi în tribuna
stadionului mic de la Giuleşti, după cum ne-a spus Constantin Pavel şi a
depănat povestea mai departe:
Şi într-un final, prin bunăvoinţa astronomului Harald Alexandrescu, directorul
Observatorului Astronomic am poposit la Observatorul astronomic Amiral Vasile Urseanu, pe Ana
Ipătescu. De acolo cenaclul a luat o amploare extraordinară, am avut doi ani
minunaţi şi încă vreo 6-7 până s-a diluat, dar de-a lungul vremii, membrii
cenaclului, vreo 60-70 de membri – am editat câteva fanzine (n.r. fanzin reprezintă
un cuvânt creat din engleză fans magazine – revistă a fanilor, este o
publicație neprofesionistă și neoficială produsă de fanii unui fenomen
cultural) , am participat la o mulţime de manifestări SF din ţară în perioada
aia şi Planetar şi-a făcut un nume.
Şi tot Constantin Pavel ne-a spus cum denumirea cenaclului i-a venit în
joacă: Ideea a venit
jucându-mă cu un joc Lego, pe care l-am primit de la un unchi de al meu
aviator. Pe jocul acela cu nişte astronauţi, aveau un steag şi pe steagul
respectiv era sigla pe care eu o folosesc, planeta şi o săgeată care reprezintă
traiectoria unei nave care pleacă de pe pământ. De aici a venit ideea de a face
un cenaclu Planetar. Ne-a luat viaţa, ne-a dus care încotro, ce mă bucură
foarte tare e că din cenaclu au ieşit nişte oameni extraordinari. Ceea ce vom
face diferă un pic de ceea ce făceam atunci, dar vom păstra aceeaşi linie. Va
fi un centru în care vom crea literatură, un centru în care vom creşte învăţând
unii de la alţii, unde vom avea ocazia să întâlnim scriitori. De asemenea fiind
Planetar central, vom putea să ne ocupăm fiecare dintre noi de câte un Planetar
satelit, pentru că am gândit o întreagă structură de cenacluri în diverse
şcoli, oamenii sunt deschişi şi ne aşteaptă.
Traian Bădulescu avea vreo 15 ani,
dar a găsit aici un mediu de formare, după cum ne-a povestit: Chiar mă bucur că se reia
cenaclul Planetar. Când ne-am întâlnit prima oară în 1992, în formula
consacrată a cenaclului, nu cred că eram mai mulţi de 20, într-o vreme în care
lumea se strângea uşor, nu avea internet, nu telefonie mobilă. Şi a fost o
efervescenţă mare de care cred că nici nu ne-am dat seama prea bine la început.
Cenaclul Planetar mi-a schimbat total viaţa. Nu ne rezumam numai la Science
Fiction. Era până la urmă un cenaclu cultural, un cenaclu de avantgardă. Şi
ne-a ajutat foarte mult în viaţă. Îmi amintesc în 1991, printr-un coleg de
liceu, de clasă, am ajuns la Sala Dalles, unde Mihai Bădescu era coprezentator
alături de Alexandru Mironov, în fiecare duminică prezentau un film SF şi după
aceea aveau loc discuţii pe tema filmului. Mi s-a părut foarte interesant. Mai
cochetam cu scrisul dinainte, dar atunci am început să scriu cu adevărat. Aveam
şedinţe la un moment dat chiar de două ori pe săptămână şi veneam şi culmea, ne
simţeam datori să şi scriem la fiecare şedinţă. Eram critici unii cu alţii,
scriam foarte mult.
Un alt nume de marcă al cenaclului este Liviu Surugiu, care a debutat ca
scriitor SF în 1994, a câştigat o mulţime de premii de-a lungul carierei
scriitoriceşti, iar cel mai recent volum publicat, Pulsar, a ajuns din
2017, la deja 6 mii de cititori.
Liviu Surugiu, cel care şi-a pus amprenta pe prima colecţie SF, ne-a
povestit : Privesc spre viitor cu curaj, vom trăi mult
şi bine. .Ar trebui să identificăm nevoile celor care vor veni sau să
identificăm nevoi ale celor care nu ştim dacă vor veni sau nu, dar să încercăm
să-i atragem. Eu de exemplu dacă aud A mă gândesc la un arici. Mai ţineţi minte
în Abecedar erau nişte pătrăţele şi lângă A era un arici, la b se gândeşte la
balon. Pentru mine, cenaclu Planetar, pentru viitor eu îl asociez mai puţin cu
editura, deşi ea este puterea, pentru mine aceasta este atracţia principală.
Voi sateliza această planetă numită Planetar.
Cenaclul beneficiază şi de o Bibliotecă Ion
Hobana, donaţie a marelui scriitor cu titluri rare de specialitate, ce va fi
din nou accesibilă membrilor cenaclului.