Buzăul se
remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată
de târgurile organizate într-o zonă cu mare trafic
comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara
Românească, Moldova şi Transilvania.
Covrigii de Buzău au
devenit un brand şi se găsesc ambalaţi la pungi în toate marile magazine din
România. În mod tradiţional, covrigii de Buzău erau vânduţi la şir, adică
legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Nu sunt mai groşi de un centimetru, sunt
rotunzi şi au diametru de numai câţiva centimetri. Se fac din aluat dospit şi
sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut
prin 1800 fiind aduşi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului,
aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată.
Există şi două sortimente de
cârnaţi specifice zonei Buzăului: babicul de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu
barda, amestecată cu seu de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc.
Acest amestec era pus în maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor.
În reţetă a fost introdusă şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât
cea de oaie.
Spre deosebire de
cârnaţii de Pleşcoi, babicul de Buzău este preparat carne de porc, probabil o
frondă faţă de otomani. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu
cea a cârnaţilor de oaie, carnea de
porc, de obicei pulpă, fiind tocată cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea
este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este
pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi
la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată.
În zona Buzăului,
aceşti cârnaţii sunt folosiţi şi la pregătirea unor mâncăruri, cum ar fi, spre
exemplu, ciorba din babic la care se folosesc multe legume şi felii de cârnat tăiate
foarte, foarte subţire.
Tot în zona Buzăului se
mai pregătesc aşa-numiţii puricei domneşti, fiind valorificată mămăliga
rămasă de la o masă anterioară, conform reţetei originale. Se poate face o
mămăligă, după care aceasta este pusă într-o tigaie cu untură încinsă şi se
mărunţeşte. Se mai adaugă brânză sărată de oaie, de asemenea, mărunţită şi
rondele de cârnaţi de Pleşcoi, uşor rumeniţi. Compoziţia se omogenizează şi se
serveşte cu ceapă roşie, desigur, de Buzău. Mămăliga cu untură se pregătea în
mod obişnuit în gospodăria ţărănească de altădată, dar domnului sau boierului
nu-i putea da să mănânce doar mămăligă, trebuia să fie acolo o bucată de telemea
şi un cârnat. Şi atlfel, mămăliga sfărâmată şi încălzită în untură careia i se
spunea puricei a fost ridicată la rangul de puricei domneşti.