La un an de la
moartea Doinei Cornea, simbol al rezistenţei anticomuniste, Editura Humanitas a
lansat volumul Puterea fragilităţii. Proiectul editorial este receptat ca un
gest necesar pentru readucerea în conştiinţa societăţii de astăzi a existenţei
remarcabile a Doinei Cornea. Cu detalii despre recenta apariţie a acestui
volum, filosoful Gabriel Liiceanu Adevărul este – şi aceasta este o notă
minunată pentru Humanitas – că poate să publice cărţi pe care nu le calculează
în raport cu rentabilitatea lor, ci cu datoria readucerii la lumină a marilor
gesturi care ne-au definit, în speţă, cel al Doinei Cornea. Şi, nu întâmplător,
prefaţa pe care am ajuns să o scriu începea exact cu această idee. După 28 de
ani de la prima lor apariţie, după republicarea lor, în anul 2006, într-o nouă
formulă editorială, Humanitas reia volumele Doinei Cornea într-o ediţie
comemorativă.
Născută la
Braşov, la 30 mai 1929, într-o familie de ţărani ardeleni guvernată de puternice
convingeri creştine, Doina Cornea a fost lector
şi,mai târziu,
conferenţiar la catedra delimba francezădin cadrul Facultăţii de Filologie aUniversităţii Babeş-BolyaidinCluj.
În anii 1980, Doina Corneaa
difuzat texte şi proteste împotriva regimului comunist prinRadio Europa Liberă. În1983a
fost destituită din funcţia universitară şi supusă unor anchete, interogatorii,
ameninţări şi agresiuni fizice coordonate de autorităţile vremii. Pentru
mulţi, Doina Cornea a întruchipat eroul anticomunist. Gabriel Liiceanu E vorba de felul în care ne raportăm noi la ceea ce se numeşte un erou
înainte de 1990. M-am gândit de multe ori la povestea asta, pentru că nu am
ştiut niciodată şi nu am avut tentaţia de a face gesturi extreme care să mă
transforme în erou. În speţă, nu am ştiut, nu am putut, nu am fost în stare, nu
am avut maturitatea şi strategiile despre care merită să vorbim ale Doinei
Cornea pentru a face gesturi extreme. Gesturi extreme înseamnă să îţi angajezi
viaţa pe manta unor valori pe care vrei să rămâi chiar cu preţul vieţii tale.
Doina Cornea este printre foarte puţinii care au făcut asta.
După cum a afirmat însăşi Doina Cornea, originea angajării sale politice
s-a aflat laStrasbourg, în1965, în timpul unei vizite pe care o
făcuse unor prieteni care criticau conducerea lui De Gaulle într-o cafenea,
aşadar într-un spaţiu public. Dându-şi seama de constrângerile care apăsau România
comunistă, între care şi imposibilitatea exprimării libere, s-a simţit datoare
să acţioneze. Revine la microfon Gabriel Liiceanu Doina Cornea nu şi-a
realizat parcursul public politic cu ideea că va revoluţiona România sau că va
pune pe picioare o mişcare de solidaritate. A făcut-o pentru că era genul de om
care, după un dialog de zece ani pe care l-a avut cu ea, mi-a spus: Mi-a
trebuit zece ani ca să pot să mă aşez în mine în forma care îmi permitea să mă
port cum m-am purtat. Ce înseamnă acest lucru? Că la un moment dat, când faci
inventarul felului tău de a trăi, nu mai accepţi că cea mai importantă valoare
pe lume este să trăieşti, ci că nu poţi trăi decât în anumite condiţii, în care
demnitatea ta nu suferă răni îngrozitoare, în care nevoia ta de libertate
trebuie exprimată. Când ajungi în acest punct, atunci poţi să faci ce a făcut
Doina Cornea.
Pe lângă toate acestea, Doina Cornea a denunţat mai
ales minciuna şi impostura regimului comunist. Numai trăind în adevăr rămânem
vii, creativi şi liberi, funcţional integraţi în lume, în rosturile ei
superioare. Şi numai reluând, individual, aceste funcţii spirituale – pierdute
sau uitate – ne vom redobândi, ca neam, vigoarea de a rezista în faţa
încercărilor istoriei, aşa cum am făcut-o de atâtea ori în trecut, nota Doina
Cornea