Radio România Internațional

Tag: raci

  • Raci fierţi în vin

    Raci fierţi în vin

    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu mujdei de usturoi. Racii care urmează a fi preparaţi trebuie să fie, obligatoriu, vii, cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a li se curăţa urmele de mâl de pe ei. Se pune la fiert o oală cu apă, cu una-două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte, acolo sunt aruncaţi racii. Se ţin pe foc între 5 şi 10 minute până ce capătă culoarea roşie, fiind lăsaţi apoi să se răcească în apa în care au fiert.

     

    În afară de varianta populară, racii pot fi fierţi şi în vin. Se curăţă o ceapă, un morcov, care se taie felii, o ţelină mică, de asemenea, tăiată felii şi se pun la fiert într-o oală în care am turnat un litru de vin alb, de preferinţă demidulce. După ce dă în fiert şi se îndepărtează spuma, în mod similar se pun şi racii la fiert. La final se adaugă puţin cimbru măcinat şi se mai dă într-un clocot. După ce se lasă să se răcească în vinul în care au fiert, racii pot fi consumaţi, de asemenea, cu mujdei de usturoi.

    De la raci este consumată carnea din coadă şi cea din cleştii mari, bineînţeles trecută prin mujdei de usturoi sau prin alte sosuri. Este o carne bogată în proteine şi cu foarte  puţine grăsimi.

     

    O variantă îmbunătăţită faţă de racii cu mujdei de usturoi este aşa-numita „scordolea de raci”. Scordolea este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, amestecat cu usturoi pisat şi ornat cu jumătăţi de miez de nucă, care acoperea, pe un platou, bucăţi de peşte afumat. Altfel, are acelaşi sens, de sos de usturoi, combinat cu rasol, legume fierte şi, mai ales, raci fierţi.

    Pentru a-l pregăti, avem nevoie de două felii de pâine, de nuci, de o căpăţână de usturoi, de ulei, oţet şi sare. Înmuiem feliile de pâine, fără coajă, după care le stoarcem şi şi le frecăm cu puţin oţet până obţinem o pastă. Adăugăm ulei, exact ca la maioneză, precum şi câteva nuci mărunţite, potrivim de sare şi amestecăm până când capătă consistenţa unei smântâni mai groase, care este servită împreună cu cozile de raci.

  • Scordolea de raci

    Scordolea de raci

    La vreme de toamnă, magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta cu raci
    recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii,
    cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a li se curăţa urmele de mâl de pe ei. Se pune la
    fiert o oală cu apă, cu una – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte,
    acolo sunt aruncaţi
    racii. Se ţin pe foc între 5 şi 10 minute până ce capătă culoarea roşie, fiind lăsaţi apoi să se răcească în apa în care au fiert.
    Se pregăteşte şi mujdeiul de usturoi,
    din una, două căpăţâni. După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt
    zdrobiţi şi amestecaţi cu puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă
    ulei, exact ca la maioneză, şi puţină apă pentru a regla consistenţa
    mujdeiului. În funcţie de gust, se adaugă şi puţin oţet. De la raci este
    consumată carnea din coadă şi cea din cleştii mari, bineînţeles trecută prin
    mujdei de usturoi sau prin alte sosuri. Este o carne bogată în proteine şi cu
    foarte puţine grăsimi.


    O variantă îmbunătăţită
    faţă de racii cu mujdei de usturoi este aşa-numita scordolea de raci. Scordolea
    este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a
    României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea
    de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, amestecat cu usturoi pisat şi
    ornat cu jumătăţi de miez de nucă, care acoperea, pe un platou, bucăţi de peşte
    afumat. Altfel, are acelaşi sens, de sos de usturoi, combinat cu rasol, legume
    fierte şi, mai ales, raci fierţi. Pentru a-l pregăti, avem nevoie de două felii
    de pâine, de nuci, de o căpăţână de usturoi, de ulei, oţet şi sare. Înmuiem
    feliile de pâine, fără coajă, după care le stoarcem şi şi le frecăm cu puţin
    oţet până obţinem o pastă. Adăugăm ulei, exact ca la maioneză, precum şi câteva
    nuci mărunţite, potrivim de sare şi amestecăm până când capătă consistenţa unei
    smântâni mai groase. Se serveşte împreună cu cozile de raci.

  • Scordolea de raci

    Scordolea de raci

    La vreme de toamnă, magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta cu raci
    recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii,
    cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a li se curăţa urmele de mâl de pe ei. Se pune la
    fiert o oală cu apă, cu una – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte,
    acolo sunt aruncaţi
    racii. Se ţin pe foc între 5 şi 10 minute până ce capătă culoarea roşie, fiind lăsaţi apoi să se răcească în apa în care au fiert.
    Se pregăteşte şi mujdeiul de usturoi,
    din una, două căpăţâni. După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt
    zdrobiţi şi amestecaţi cu puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă
    ulei, exact ca la maioneză, şi puţină apă pentru a regla consistenţa
    mujdeiului. În funcţie de gust, se adaugă şi puţin oţet. De la raci este
    consumată carnea din coadă şi cea din cleştii mari, bineînţeles trecută prin
    mujdei de usturoi sau prin alte sosuri. Este o carne bogată în proteine şi cu
    foarte puţine grăsimi.


    O variantă îmbunătăţită
    faţă de racii cu mujdei de usturoi este aşa-numita scordolea de raci. Scordolea
    este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a
    României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea
    de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, amestecat cu usturoi pisat şi
    ornat cu jumătăţi de miez de nucă, care acoperea, pe un platou, bucăţi de peşte
    afumat. Altfel, are acelaşi sens, de sos de usturoi, combinat cu rasol, legume
    fierte şi, mai ales, raci fierţi. Pentru a-l pregăti, avem nevoie de două felii
    de pâine, de nuci, de o căpăţână de usturoi, de ulei, oţet şi sare. Înmuiem
    feliile de pâine, fără coajă, după care le stoarcem şi şi le frecăm cu puţin
    oţet până obţinem o pastă. Adăugăm ulei, exact ca la maioneză, precum şi câteva
    nuci mărunţite, potrivim de sare şi amestecăm până când capătă consistenţa unei
    smântâni mai groase. Se serveşte împreună cu cozile de raci.

  • Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta, în
    perioada toamnei, cu raci recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii. În
    ultimii ani însă, în România au
    fost înfiinţate şi fermele de raci, ca o contrapondere la
    importurile de cozi de creveţi astfel încât în magazinele pescăreşti au apărut şi cei de cultură.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod
    tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Obligatoriu, racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii, cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii
    trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a
    li se îndepărta urmele de mâl de pe ei. Se pune la fiert o oală cu apă, cu una
    – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte, sunt
    aruncaţi racii. Se ţin pe foc cîntre 5 şi 10
    minute până ce racii capătă
    culoarea roşie, fiind lăsaţi
    apoi să se răcească în apa în care au fiert. Se
    pregăteşte şi mujdeiul de usturoi, din una, două căpăţâni de usturoi.
    După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt zdrobiţi şi amestecaţi cu
    puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă ulei, exact ca la maioneză,
    şi puţină apă pentru a regla consistenţa mujdeiului. În funcţie de gust, se
    adaugă şi puţin oţet. De la raci este consumată carnea din coadă şi cea din
    cleştii mari, bineînţeles trecută prin mujdei de usturoi sau prin alte sosuri.
    Este o carne bogată în proteine şi cu foarte
    puţine grăsimi.


    Există şi alte reţete pentru
    prepararea racilor, unele similare celor în care sunt folosite cozile de
    creveţi. Un preparat care are şi efect vizual este racul umplut. Modul de
    pregătire este similar cu cel deja prezentat, cu deosebirea că trebuie păstrate
    câteva carapace şi cozi. După ce a fiert, carnea de rac, tocată, trebuie
    amestecată cu orez, cu ceapă tocată mărunt, cu frunze de pătrunjel, de
    asemenea, tocate mărunt. Adăugăm piper şi sare şi cu acest amestec umplem
    carapacea şi coada care, după aceea, sunt puse la fiert, la foc mediu. Racii
    sunt scoşi din apă şi se servesc calzi.

  • Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Raci fierţi cu mujdei de usturoi

    Magazinele cu specific pescăresc îşi îmbogăţesc oferta, în
    perioada toamnei, cu raci recoltaţi din iazurile
    piscicole, de obicei laolaltă cu peştii. În
    ultimii ani însă, în România au
    fost înfiinţate şi fermele de raci, ca o contrapondere la
    importurile de cozi de creveţi astfel încât în magazinele pescăreşti au apărut şi cei de cultură.


    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod
    tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu
    mujdei de usturoi. Obligatoriu, racii care urmează a fi preparaţi
    trebuie să fie, obligatoriu, vii, cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii
    trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a
    li se îndepărta urmele de mâl de pe ei. Se pune la fiert o oală cu apă, cu una
    – două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte, sunt
    aruncaţi racii. Se ţin pe foc cîntre 5 şi 10
    minute până ce racii capătă
    culoarea roşie, fiind lăsaţi
    apoi să se răcească în apa în care au fiert. Se
    pregăteşte şi mujdeiul de usturoi, din una, două căpăţâni de usturoi.
    După ce au fost curăţaţi, căteii de usturoi sunt zdrobiţi şi amestecaţi cu
    puţină sare până ce se formează o pastă. Se adaugă ulei, exact ca la maioneză,
    şi puţină apă pentru a regla consistenţa mujdeiului. În funcţie de gust, se
    adaugă şi puţin oţet. De la raci este consumată carnea din coadă şi cea din
    cleştii mari, bineînţeles trecută prin mujdei de usturoi sau prin alte sosuri.
    Este o carne bogată în proteine şi cu foarte
    puţine grăsimi.


    Există şi alte reţete pentru
    prepararea racilor, unele similare celor în care sunt folosite cozile de
    creveţi. Un preparat care are şi efect vizual este racul umplut. Modul de
    pregătire este similar cu cel deja prezentat, cu deosebirea că trebuie păstrate
    câteva carapace şi cozi. După ce a fiert, carnea de rac, tocată, trebuie
    amestecată cu orez, cu ceapă tocată mărunt, cu frunze de pătrunjel, de
    asemenea, tocate mărunt. Adăugăm piper şi sare şi cu acest amestec umplem
    carapacea şi coada care, după aceea, sunt puse la fiert, la foc mediu. Racii
    sunt scoşi din apă şi se servesc calzi.