Cu mare
popularitate în anii 1920, teatrul radiofonic pierde teren cu începere din1950,
odată cu apariția și dezvoltarea televiziunii. În România, Teatrul radiofonic
are aproape aceeasi vechime cu Radioul românesc. La mai puţin de patru luni de la inaugurarea
postului public de radio (1 noiembrie 1928), în 18 februarie 1929 se transmitea
prima piesa de teatru la microfon, Ce ştia satul de V. Al. Jean, avându-i în
rolurile principale pe Maria Filotti si Romald Bulfinski de la Teatrul Naţional
din Bucureşti.
Până la introducerea benzii de magnetofon (1948), teatrul radiofonic era
difuzat în direct. În deceniile al patrulea şi al cincilea, unele spectacole se
înregistrau pe discuri, în acelasi timp cu transmiterea lor în direct, fapt obişnuit
şi pentru alte emisiuni, mai ales culturale (conferinţe, interviuri etc.) Din păcate,
discurile cu teatru radiofonic, din acea perioadă, nu s-au păstrat decât,
poate, în foarte mică măsură în arhive sau la colecţionari. Astfel, cel mai
vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe bandă, care se păstrează în
Fonoteca Radioului, datează din 1951: este vorba despre piesa Hagi Tudose de
Delavrancea, cu Nicolae Băltăţeanu în rolul titular, în regia lui Ion Sahighian
(data difuzării în premieră: 25 martie 1951).
Şi pentru că deşi are o vârstă respectabilă, teatrul radiofonic îşi
păstrează tinereţea, redacţia Teatru radiofonic anunţă o nouă realizare:
Manuella Popescu, coordonator proiect, redacţia Teatru radiofonic: Putem spune că avem un nou proiect în cadrul redacţiei. Se numeşte
Ora de teatru radiofonic în şcoli. Ne-am gândit să atragem şi publicul tânăr,
pentru că noi mai avem un proiect în redacţia Teatru radiofonic, care se
numeşte Radio Fiction Desk, în care mergem în licee. De această dată, Ora de
teatru radiofonic în şcolile primare înseamnă că mergem cu o audiţie. Şi ne-am
gândit să mergem cu Mituri şi legende, Zeii din Olimp, un scenariu radiofonic
de Sanda Socoliuc, în regia lui Vasila Manta. Şi de fiecare dată, le povestim
elevilor de clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, depinde de la şcoală la şcoală,
despre cum se face o producţie de teatru radiofonic, ce înseamnă un microfon,
ce înseamnă o înregistrare şi avem şi o surpriză pentru ei, un actor invitat.
Mircea Constantinescu a fost prima oară invitat, iar în aprilie, Anne Marie
Ziegler. Ei povestesc ce înseamnă să fii actor, ce înseamnă să vii la teatru
radiofonic, ce înseamnă să poţi intra în pielea unui personaj de fiecare dată
şi cât de mult iubesc ei teatrul radiofonic, pentru că aceşti actori îşi
dăruiesc foarte mult sufletul şi o parte din viaţa lor, aici, în studiourile
teatrului radiofonic.
Am întrebat-o pe Manuella Popescu dacă ideea de teatru radiofonic era
familiară copiilor: Nu, răspunsul din păcate este nu, şi tocmai
de aceea ne-am gândit să mergem la clasele mici, pentru ca în viitor să avem
ascultători din rândul lor. Aceasta este şi ideea. Dar, surprinzător,
majoritatea merg la teatru, ceea ce este foarte bine. Şi noi venim cu un altfel
de teatru, un teatru în care să stai jumătate de oră liniştit, să asculţi, să
îţi imaginezi – fiecare copil şi-i poate
imagina pe Zeus, pe Atena, pe Prometeu, pe Hermes, aşa cum vor ei şi intră
într-o poveste a lor, a lor împreună cu noi. După care le-am rezervat o altă
surpriză, facem un mini-concurs cu întrebări. Şi am avut surpriza că absolut
toţi voiau să răspundă.
Organizat împreună cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti,
proiectul îşi propune, pentru început, să ajungă în şapte şcoli, unde să
reunească două-trei clase, în funcţie de spaţiul în care este găzduit, creând o
alt fel de oră. Vine cu detalii Manuella Popescu: Mergem noi, din
partea radioului, împreună cu actorul invitat şi facem o dezbatere istoria
teatrului radiofonic, despre piesa de tearu pe care o vor asculta, împreună cu
actorul şi apoi facem o audiţie, care nu durează mai mult de jumătate de oră,
pentru că, în general, copiii nu au răbdare să asculte. Şi la sfârşit facem
acel miniconcurs. Totul într-o oră.
Iar iniţiativa a fost foarte bine primită de către copii, după cum ne-a
spus Manuella Popescu: Nu ne-a venit să credem cât de fascinaţi au
fost, iar directoarea a spus că nu i-a văzut niciodată atât de cuminţi la nicio
oră. Au stat şi au ascultat şi toţi aveau mâinile ridicate ca să răspundă la
întrebările de la mini-concurs.
Din vasta producţie radio, în şcoli ajunge deocamdată un prim spectacol.
Manuella Popescu: Mergem numai cu Mituri şi legende. Zeii
din Olimp în acest an, pentru că este din programa şcolară şi ne-am zis să venim
şi în ajutorul profesorilor. Şi spre surprinderea noastră, înainte de audiţie
am avut câteva întrebări legate de legendele Olimpului şi copiii ştiau, ne-au
povestit câte ceva.
În cadrul proiectului elevii au şansa să
descopere specificul teatrului adaptat pentru radio, faţă de cel al pieselor
scrise pentru teatrul de scândură : aici este vorba despre regizori
specializaţi şi actori cu voci radiogenice dând dinamica şi culoarea piesei
prin voci şi de decorul sonor, realizat special în studioul dotat cu ferestre,
uşi, scări din materiale diferite, groapă de nisip etc. , pentru teatrul
radiofonic.