Comunicarea prin radiodifuziune i-a apropiat pe oamenii secolului 20 și a făcut ca lumea să pară mai mică. Brusc, ceea ce se întâmpla în societăți mai îndepărtate devenea mai familiar și percepțiile se modificau în funcție de similarități și deosebiri. Emisiunile în limba română ale posturilor de radio străine au făcut ca românilor alte societăți să le fie mai cunoscute, mai ales societățile europene. Una dintre conexiunile construite pe unde hertziene a fost cea dintre societățile cehoslovacă și cea română prin intermediul emisiunilor în limba română ale Radio Praga.
Românii și cehoslovacii se cunosc de demult. Românii din Banat, Transilvania, Maramureș și Bucovina au făcut parte, împreună cu cehii și slovacii, din același stat, monarhia habsburgică. Românii și slovacii au luptat împreună pentru drepturi naționale în Austro-Ungaria înainte de 1918. La finele primului război mondial și formarea Cehoslovaciei și României Mari, cele două țări au construit alianțe regionale pentru stăvilirea revizionismului german și maghiar așa cum a fost Mica Antantă din anii 1920-1921.
În timpul celui de-al doilea război mondial, prin radiodifuziune toate țările și-au trimis mesajele către exterior, un adevărat război purtându-se și pe calea undelor hertziene. După cel de-al doilea război mondial, și România și Cehoslovacia erau ocupate de trupele sovietice și cele două încercau să-și refacă legăturile prin radio. Astfel, în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii cehoslovace își făcea loc și serviciul român pe 1 octombrie 1946. Timp de o jumătate de oră, în direct, de la ora 19 la ora 19.30, din capitala Cehoslovaciei de pe strada Vinohradska, de la numărul 12, se auzea vocea acesteia în limba română.
În anul 2000, Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română a înregistrat un interviu cu Gerhard Bart, șeful serviciului român de la Radio Praga. El a fost întrebat despre sumarul zilnic al emisiunii în română.
În fiecare zi aveam un sfert de oră de ştiri şi după aceea întotdeauna nişte comentarii. Bineînţeles că după război erau foarte multe delegaţii: cehii care plecau în România sau delegaţii române, fie comerciale, culturale şi aşa mai departe, politice veneau. Și întotdeauna căutam să înregistrăm interviuri cu aceste personalităţi şi să le transmitem pentru că doream tocmai să arătăm, mai ales după acest al doilea război mondial, prietenia intensă dintre ambele ţări.
Redacția română era una restrânsă, mai precis formată din doi jurnaliști care erau și traducători. Gerhard Bart își amintea și de colega lui, o doamnă mai în vârstă decât el, având legături puternice cu România.
La secţia Română eram eu cu încă o doamnă de naţionalitate cehă, Elena Ofciacikova, care s-a născut în România. Tatăl ei era delegat ceh în România şi abia la sfârşitul războiului ea s-a întors cu familia ei în Cehoslovacia. Vorbea o română foarte bună şi împreună cu ea făceam acestă jumătate de oră. Bineînţeles, noi nu eram numai redactori, eram şi translatori pentru că toate ştirile pe care le primeam trebuia traduse în limba română. Pentru că ne puteam şi îmbolnăvi sau eram undeva la înregistrarea unui interviu, erau foarte mulţi studenţi români care studiau aici şi pe ei îi luam crainici externi care citeau comentariile sau ştirile.
Inevitabil, politizarea a fost și ea prezentă în emisiunile radiodifuziunii cehoslovace. Însă între anii 1946-1948, ea nu fusese ceva care să influențeze calitatea actului jurnalistic. Dar totul avea să se schimbe din anul 1948.
Din punct de vedere politic, până la lovitura de stat din Cehoslovacia din 25 februarie 1948, totul era apolitic, să spun așa. Totul era bazat pe prietenie, pe aceste baze cu totul apolitice. Abia după 25 februarie 1948 începuse puţină politică pentru că doream să arătăm cum arată situaţia la noi, cum ştim noi să construim socialismul şi aşa mai departe. După 25 februarie 1948, Cehoslovacia a devenit o ţară popular-democrată cum de altfel era şi atunci România după abdicarea regelui Mihai. Bineînţeles că toate comentariile după aceea, sau aproape toate, ca să nu exagerez, comentariile aveau un nucleu politic sau idei politice.
În 1949, durata emisiunii în limba română se reducea la un sfert de oră și, la scurt timp, a fost oprită din rațiuni politice. Gerhard Bart a detaliat motivele desființării serviciului român.
Această încheiere a fost planificată deoarece România devenise o ţară populară, democrată. Noi, Cehoslovacia, eram o ţară democrată. Deci nu mai era nevoie de a convinge România să înceapă să meargă pe acelaşi drum pe care începeam să păşim şi noi. Deci aceasta s-a anunţat încă în iunie ’49 că, încetul cu încetul, aceste emisiuni, nu numai emisiunea în limba română, dar şi cele în ungară, polonă, bulgară, vor fi închise în schimbul măririi emisiunilor pentru Franţa, Anglia şi, mai ales, pentru America.
Serviciul român de la Radiodifuziunea cehoslovacă a fost unul de scurtă durată și, din nefericire, influențat de politica modelului totalitar sovietic. Dar serviciul român a fost înființat pe baza unei relații bune, reconfirmată în 1968, și apoi după 1989, între Cehoslovacia și România.
