Tag: Radu Afrim

  • Nachrichten 25.06.2023

    Nachrichten 25.06.2023

    Bukarest: In Rumänien beginnt am Montag das Abitur mit den schriftlichen Prüfungen rumänische Sprache und Literatur. Am Dienstag legen die Zwölftklässler landesweit die obligatorische Profilprüfung ab und am Donnerstag den Test zur Wahl des Profils und der Spezialisierung. Am 29. Juni legen die Schüler, die nationalen Minderheiten angehören, die Prüfung in ihrer Muttersprache und Literatur ab. Nächste Woche werden die ersten Ergebnisse der nationalen Prüfung für Schüler, die die achte Klasse abgeschlossen haben, bekannt gegeben. Aufgrund des Generalstreiks im Bildungswesen wurden die Anmeldefristen für die nationale Prüfung und das Abitur bis zum 16. Juni verlängert.



    Sibiu: Das Internationale Theaterfestival FITS in Sibiu geht weiter mit Seaside Stories von Radu Afrim, das Stück, das mit dem UNITER-Preis für beste Auffürhrung ausgezeichnet wurde. In der den Outdoor-Aufführungen gewidmeten Sektion hat das Publikum die Möglichkeit, Das letzte Pionierwort zu sehen, eine moderne Show, die auf der Hip-Hop-Stra‎ßentanzkultur basiert und ein reichhaltiges Repertoire bietet. Die 30. Ausgabe der internationalen Theater-Festspiele hat am Freitag begonnen und ist die grö‎ßte Veranstaltung dieser Art in Rumänien. Das Festival bietet 800 Veranstaltungen an rund 80 Orten, an denen 5.000 Künstler und Gäste aus 75 Ländern teilnehmen.



    Moskau; Die Truppen der russischen paramilitärischen Gruppe Wagner haben damit begonnen, ihre Stellungen in Russland auf Befehl ihres Anführers Jewgeni Prigoschin zu verlassen, der sich direkt über die Autorität von Präsident Wladimir Putin hinweggesetzt hat, berichtet FP. Nach einem Tag spektakulärer bewaffneter Rebellion soll Prigoschin nach Wei‎ßrussland ausreisen, und die Anklagen gegen ihn werden zurückgezogen, teilte Kreml mit. FP erinnert daran, dass Wagners Truppen am Samstag auf dem Weg in die Hauptstadt waren, nachdem sie am Morgen das Hauptquartier der russischen Armee in Rostow (Südwesten), dem sensiblen Zentrum der Operationen in der Ukraine, besetzt hatten. Wagner behauptete, die russischen Angriffe hätten eine gro‎ße Zahl von Opfern in seinen Reihen verursacht, und beschuldigte den russischen Verteidigungsminister Sergej Schoigu, dafür verantwortlich zu sein. Nach Angaben der Washington Post und der New York Times warnten die amerikanischen Geheimdienste das Wei‎ße Haus einen Tag vor dem Ausbruch einer Wagner-Revolte in Russland.



    Sport: Der rumänische Schwimmer David Popovici hat am Samstag bei der Sette Colli Trophy im Foro Italico (Rom) den Wettbewerb im 100 m Freistil gewonnen. Bei den 50 m Rücken gewann der Rumäne Andrei Anghel die Bronzemedaille. Rumänien ist bei diesem Wettbewerb mit zehn Schwimmern vertreten.



    Wetter: Der Wetterdienst hat zwei Warnungen, der Stufe orange und gelb, für schweres Unwetter ausgegeben, diese werden bis Montag aufrechterhalten. Im grö‎ßten Teil des Landes wird es zu Schauern, starken Windböen und in einigen Gebieten zu Stürmen und Hagel kommen. In kurzen Zeitabständen oder durch Stauung werden die Wassermengen 20…25 l/m2 und sogar bis zu 30…40 l/m2 betragen. Tagsüber in der Gebirgsregion, in der Mitte und im Südosten des Landes, abends und nachts vor allem im Südosten sind örtlich sintflutartige Regenfälle, kurzzeitig Verstärkung des Windes mit Böen von 65…75 km/h und gebietsweise Sturm und Hagel angesagt. Die Wassermengen werden 30…40 l/m2 und vereinzelt über 50…60 l/m2 betragen. Die Höchsttemperaturen liegen zwischen 24 und 30 Grad. Auch in Bukarest wird das Wetter unbeständig, mit Schauern und starken Windböen.

  • Gala UNITER se apropie

    Gala UNITER se apropie

    Uniunea Teatrală din România – UNITER
    – a ales, anul acesta, Timişoara ca loc al galei în cadrul căreia va fi premiată
    excelenţa în artele spectacolului. Nu e o alegere întâmplatoare: UNITER revine
    în capitala Banatului după şase ani şi o face într-un moment special, când oraşul
    este Capitală Culturală a Europei. Evenimentul s-a deschis, deja, publicului,
    ceea ce reprezintă o premieră, pentru ca spectatorii să poată participa la
    piesele nominalizate la categoria Cel mai bun spectacol, alături de vedete ale
    teatrului românesc. Organizatorii promit o gală gândită ca un veritabil
    spectacol, conceput de scenograful de teatru şi film Dragoş Buhagiar şi de dansatorul
    şi coregraful Răzvan Mazilu.
    Teatrul românesc va premia cele mai bune creaţii
    ale anului precedent, într-un spectacol dinamic, care va purta parfumul anilor 20
    şi 30 ai secolului trecut şi va fi oferit publicului inclusiv în spaţii
    neconvenţionale.


    Dragoş Buhagiar, care este şi preşedintele UNITER, spune că
    şi-a asumat misiunea de a face scenografia spectacolului, pentru că a lucrat
    mulţi ani la Timişoara şi cunoaşte filozofia acestui oraş cu o arhitectură
    specială. Spectacolul va fi unul fără precedent, promite Buhagiar: Această
    Gală UNITER s-a adaptat locului, prin spectacolul pe care îl va crea Răzvan
    Mazilu, asta e o noutate. Vor fi patru actori tineri, care şi cântă de altfel,
    foarte talentaţi, care vor prezenta gala. Este un decor şi costumele cu un
    miros de anii ’30. Am fost foarte preocupat de stilul Art Deco, consider că se
    potriveşte Timişoarei.


    Fabrica de decoruri va intra în scenă odată cu
    Gala UNITER, explică directoarea Teatrului Naţional Timişoara, Ada Hausvater,
    gazda galei: Este vorba de două reprezentanţii care vor avea loc în hala de
    producţie, special amenajată pentru aceste două reprezentaţii de la Teatrul
    Naţional din Iaşi.


    Printre artiştii nominalizaţi la Gala Premiilor
    UNITER în acest an se numără actorii Victor Rebengiuc şi Claudiu Bleonţ şi
    regizorii Silviu Purcărete, Declan Donnelan şi Radu Afrim. Organizatorii au
    anunţat că la categoria Text dramatic românesc montat în premieră absolută
    intră în competiţie ‘Ierbar’, scenariul şi regia Radu Afrim, după texte de
    Simona Popescu, montat la Teatrul Naţional Târgu Mureş, ‘Medeea: Furie’ (textul
    şi regia Radu Popescu, spectacol al Teatrului Apropo Bucureşti) şi ‘Vrabia’
    (textul şi regia Leta Popescu, Teatrul Dramatic ‘Fani Tardini’ Galaţi).

    La
    secţiunea Spectacol de teatru radiofonic sunt nominalizate, între altele, două
    producţii ale Societăţii Române de Radiodifuziune. Pentru cel mai bun spectacol
    concurează ‘Oedip rege’, în regia lui Declan Donnellan, montat la Teatrul Naţional
    din Craiova, Antonin Artaud: ‘Familia Cenci’ semnat de Silviu Purcărete, produs
    la teatrul Naţional din Iaşi şi ‘Seaside Stories’ de Radu Afrim, montat la
    Teatrul de Stat Constanţa.



  • Nationales Theaterfestival im Oktober 2019: neue Tendenzen und Vielfalt

    Nationales Theaterfestival im Oktober 2019: neue Tendenzen und Vielfalt

    41 Aufführungen von 32 Theatern und Ensembles aus dem ganzen Land sollen beim 29. Nationalen Theaterfestival auf die Bühne gebracht werden. Die Auswahl der Aufführungen für die Festspiele, die zwischen dem 18. und dem 27. Oktober stattfinden, steht fest. Die Festivalintendantin Marina Constantinescu sagte auf einer Pressekonferenz, im Mittelpunkt des diesjährigen Festivals stehe die Vielfalt:



    Mit dieser Auswahl möchten wir das Publikum und die Künstler auf die neuesten Tendenzen und auf junge Regisseure aufmerksam machen. Ich verfolge diese Theatermacher und ihre Aufführungen schon seit langem und ich glaube, dass das rumänische Theater jetzt eine ganz gute Zeit erlebt. Ich hoffe, dass unsere Auswahl genau das widerspiegelt, die gute Zeit, die das rumänische Theater jetzt erlebt, sowie die Vielfalt der Aufführungen. Jede dieser Aufführungen ist wichtig für mich und sie bringen uns alle, Zuschauer und Theatermacher, zusammen.“




    Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija sind die Regisseure mit den meisten Aufführungen auf dem Programm. Die Auswahl basierte auf einer eher komplizierten Spielzeit für das rumänische Theater, 2018–2019: einige Aufführungen fanden nicht mehr statt, andere wurden mit einer gewissen Verspätung auf die Bühne gebracht, sagte unsere Gesprächspartnerin:



    »Der Wald der Gehenkten«, nach dem gleichnamigen Roman von Liviu Rebreanu, Regisseur und Drehbuchautor Radu Afrim, Bühnenbildung Cosmin Florea, Choreographie Andreea Gavriliu, eine Produktion des Nationaltheaters »I.L. Caragiale« in Bukarest, ist meiner Ansicht nach die mit der grö‎ßten Begeisterung erwartete Aufführung des Theaterfestivals. Ich glaube, dass diese Aufführung eine besondere Bedeutung auch für den Regisseur trägt und dass die Modernität des Schriftstellers zum grö‎ßten Teil den Motor des Drehbuches darstellte. Die Aufführung würde ich als komplex und intelligent beschreiben. Eine andere Aufführung, die wir für die diesjährigen Festspiele ausgewählt haben, ist »Republica Melania« von Irina Nechit, in der Regie von Gelu Colceag, es handelt sich um eine One Woman Show mit Rodica Mandache, einen Text, den die moldauische Dichterin Irina Nechit seit langem geschrieben hat. Die Darstellerin Rodica Mandache bringt der Figur ein Plus an Vulnerabilität, es handelt sich um eine Figur, die in ihren Erinnerungen einen Ausweg aus ihrer Existenzkrise findet.“



    Marina Constantinescu hat auch über die neue visuelle Identität der Festspiele gesprochen, die laut unserer Gesprächspartnerin einem Foto des Künstlers Jean Louis Fernandez zu verdanken ist. Das Bild wurde in Paris beim Théâtre de la Ville ausgestellt und gibt einen Einblick in die Umwandlung des Gesichts des Darstellers in eine Maske.

  • Le théâtre et la société. Maintenant

    Le théâtre et la société. Maintenant

    Le Festival national de théâtre a consacré à cette ample démarche une nouvelle section intitulée « Le théâtre et la société. Maintenant. » Six spectacles ont figuré à laffiche de la section à lédition 2018 du festival, la plupart appartenant à des compagnies indépendantes de théâtre. Aujourdhui nous passons en revue quelques-unes de ces productions.



    Produit par le Centre de Théâtre Educationnel Replika et créé par Alexa Bacanu, dramaturge, et Leta Popescu, metteur en scène, le spectacle participatif « Tout est très normal » invite parents et préadolescents (enfants de 10 à 15 ans) à un dialogue ouvert sur les changements physiques, émotionnels et intellectuels qui annoncent ladolescence. Dans une tentative de faciliter la communication entre les générations, le spectacle parle de plusieurs sujets de grand intérêt : léducation sexuelle dans les écoles, les sources où les jeunes trouvent les informations sur leur corps, sils se sentent oui ou non compris et leur besoin de communiquer sur ce qui leur arrive. Leta Popescu, celle qui signe la mise en scène du spectacle, explique le choix du thème central de sa pièce : « Cétait à lépoque où on parlait au Parlement de la loi de léducation sexuelle et toute sorte de personnages sopposaient avec véhémence à lintroduction dune telle discipline dans le système déducation publique. Alexa Bacanu et moi, nous faisons attention à ce qui se passe autour de nous et nous cherchons les manières de soutenir différents débats par le théâtre. Nous voulons que notre spectacle soit pertinent pour les gens. Cest pourquoi il existe un moment dans la pièce où de nombreuses opinions sont exprimées. Et pour moi, tous ont raison. Sans doute, un sujet si sensible présuppose davoir du courage. De même, il faut en parler pour comprendre tous les problèmes, sans pour autant militer avec trop de véhémence pour une opinion ou une autre. »



    La pièce « Tout est très normal » naît de linteraction directe entre les acteurs Viorel Cojanu et Silvana Negruţiu avec les spectateurs. Une idée appartenant à larchitecte Gabi Albu, créateur de la scénographie, raconte Leta Popescu: « Cest larchitecte qui a partagé lespace. Après, cest moi qui ai pris le contrôle. Ok, on le divise en deux et ensuite ? Et nous avons trouvé cette formule où tout le monde est invité – je tiens à chaque fois à préciser quil est essentiel pour le spectacle que les parents viennent avec leurs propres enfants… Le public est donc partagé en deux groupes. Les parents dun côté, les enfants de lautre. Cest un spectacle très amical et très intime, construit dune manière très délicate. Personne nest forcé à participer. Le projecteur nest mis sur personne. Tout le monde y prend part de la même manière. Et, quelque délicat que ce soit, les discussions deviennent de plus en plus vives. Il est impossible de ne pas discuter sur le corps avec votre enfant après avoir quitté la salle. Impossible. »



    Un autre sujet social sensible est mis sous les projecteurs dans le spectacle « Au nom du Père » : la religion. Produite par lAssociation Art No More de Bucarest, la pièce explore la manière dont le milieu religieux intervient dans la vie privée, professionnelle et sociale. Il parle de changements, dacceptations, de souffrance et d« héritage culturel ». Lécrivaine et journaliste Elena Vlădăreanu est lauteure du texte sur lequel repose le spectacle. Ecoutons-la: « Jai voulu entendre autant de voix que possible, apprendre autant dexpériences que possible des gens qui ont vécu dans des communautés religieuses quils ont quittées ou non ou bien de personnes qui ont redécouvert la religion à lâge adulte dune manière plus radicale. Ce fut un véritable travail de recherche. Nous avons parlé avec les gens, nous avons beaucoup lu aussi. Nous avons parcouru des plateformes en ligne consacrées à la religion et de nombreux livres à ce sujet. »



    Les réactions des spectateurs témoignent de limportance du sujet, constate Elena Vlădăreanu : « Jai été surprise et ravie par le fait que les gens ont commencé à parler de ce spectacle. Chaque représentation a engendré des discussions informelles. Après chaque spectacle, les gens restent dans la salle pour parler de leurs propres expériences. Il paraît que le thème de la religion est toujours très important. En fait, il ne le paraît pas, il lest. Et il est important pour les gens que lon en parle sérieusement et en profondeur. Parce que les choses sont différentes et beaucoup plus intenses pour nous. Parce que la religion fait partie de notre construction sociale, de notre identité, de notre corps social. »



    Pour sa part, le metteur en scène Robert Bălan a voulu que le spectacle « Au nom du Père » ne se positionne ni dun côté ni de lautre de la barricade : « Jai nai pas voulu laisser limpression que nous sommes contre la religion, ni contre la vie religieuse. Cest pourquoi jai choisi douvrir le spectacle par une plaidoirie pour la tolérance religieuse et de le finir sur lidée que Dieu signifie amour. Et ce puisquentre ces deux monologues il existe dautres qui touchent des sujets assez graves, délicats et nous navons pas voulu laisser limpression que nous luttons contre lidée de religion. Nous plaidons plutôt pour lacceptation de toutes les formes et nous voulons dire quil existe nombre dabus dans ce domaine aussi. Il est important par ailleurs de voir comment la vie religieuse de notre enfance influe positivement sur notre vie dadulte. A mon avis, la plus grande réussite de ce spectacle, cest davoir pu rester neutres. »



    Cette pièce sinscrit dailleurs dans un projet plus ample intitulé « Théâtre intime », dont lintention est de rapprocher acteurs et spectateurs. Le metteur en scène Robert Bălan nous en parle: « Lidée était de renoncer autant que possible aux moyens théâtraux classique, à la zone où lacteur monte sur scène pour y exprimer des vérités. Nous avons souhaité intégrer le public au spectacle mais sans trop le déranger. Jai opté pour une interactivité moins forte, sans pour autant laisser le public être un simple spectateur. »



    Les spectacles à thématique sociale abondent aussi dans les institutions théâtrales publiques. Parmi les invités du Festival National de Théâtre 2018 figurait la production « Sur les hommes et les pommes de terre » du Théâtre « Andrei Muresanu » de la ville de Sfantu Gheorghe, en Transylvanie. Son metteur en scène, Radu Afrim, a créé un spectacle documentaire censé ramener dans lattention publique une tragédie survenue dans la ville de Sfantu Gheorghe en 2012, suite à laquelle 9 personnes ont perdu la vie. En rentrant dune cueillette de pommes de terre, la remorque où se trouvaient 9 journaliers ethniques roms a été écrasée par un train. Cet incident a été très peu médiatisé. Cela a déterminé Radu Afrim à imaginer un spectacle sur « la perte et la survie » et qui, une fois terminé, invite à réfléchir sur la solidarité. Trois cas sociaux présentés dans la pièce ont également fait lobjet dun événement caritatif à Noël.



    Voilà donc un des rôles essentiels du théâtre : inviter artistes et spectateurs à sexprimer sur les thèmes importants pour la société. (Trad. Valentina Beleavski)

  • Teatrul şi societatea. Acum

    Teatrul şi societatea. Acum

    În ultimii ani,
    se poate cu uşurinţă observa în teatrul românesc un interes din ce în ce mai
    mare al creatorilor pentru teme inspirate din problemele, provocările
    societăţii noastre. Dovadă a relevanţei şi valorii acestor demersuri stă şi
    faptul că în programul Festivalului Naţional de Teatru (FNT) a apărut o
    secţiune nouă: Teatrul şi societatea. Acum. În ediţia din acest an au fost
    incluse în această secţiune şase spectacole, cele mai multe venind din zona
    teatrului independent.



    Produs de Centrul
    de Teatru Educațional Replika
    , spectacolul participativ Totul e foarte
    normal
    , creat de autoarea dramatică Alexa Băcanu şi regizoarea Leta Popescu,
    invită părinții și preadolescenții (10 -15 ani) la un dialog deschis despre
    schimbările fizice, emoţionale şi intelectuale de la începutul adolescenţei. În
    încercarea de a uşura comunicarea dintre generații, spectacolul abordează, în
    același timp, teme care ne interesează pe toți: cât de importantă e educația
    sexuală în școli, de unde mai află azi adolescenții despre corpul lor, cât de
    înțeleși se simt și câtă nevoie au să comunice despre ceea ce li se întâmplă.
    Regizoarea Leta Popescu explică alegerea temei spectacolului, din ce nevoi
    artistice, sociale s-a născut:
    Era perioada în care se discuta chiar în
    Parlament legea educaţiei sexuale şi apăruseră tot felul de personaje care se
    opuneau vehement unui astfel de curs în educaţia de stat. Eu şi Alexa Băcanu suntem destul de atente
    la ce se întâmplă şi cum putem prin teatru să sprijinim un anumit tip de
    dezbatere. Adică, unul din aspectele pe care le iau în calcul când creez este să
    fie relevant pentru cineva. De aceea, apare şi în spectacol un moment în care
    sunt foarte multe păreri. Iar pentru mine, toţi au dreptate. Sigur că e un
    subiect atât de delicat încât trebuie să avem curaj, totuşi, să vorbim, să
    înţelegem toate problemele şi să nu milităm nici de o parte, nici de alta cu
    atâta vehemenţă.



    Spectacolul
    Totul e foarte normal se construieşte prin interacţiunea directă a actorilor,
    Viorel Cojanu şi Silvana Negruţiu, cu spectatorii. Ideea a pornit de la
    arhitectul Gabi Albu, creatorul scenografiei, povesteşte regizoarea Leta
    Popescu. Arhitectul
    a împărţit spaţiul. Şi de acolo, sigur, am preluat eu mai departe. Bine, îi
    împărţim în două şi ce facem? Şi am ajuns la această formulă la care invit pe
    toată lumea – tot timpul ţin să zic că este absolut esenţial pentru spectacol
    să vină părinţi cu propriii lor copii… Publicul e împărţit în două. Părinţii
    stau într-o parte, copiii în cealaltă parte. E un spectacol foarte prietenos şi
    foarte intim, delicat construit, nu e forţat nimeni să participe. Metodele prin
    care am ales să participe nu aruncă reflectorul pe nimeni. Toată lumea
    participă în acelaşi fel. Dar, deşi e foarte delicat, discuţiile de după devin
    mai fierbinţi. E imposibil ca, după ce pleci de la spectacolul acesta şi te
    urci în maşină cu copilul, să nu discuţi despre corp. E imposibil.


    Produs de
    Asociaţia Art No More, din Bucureşti, spectacolul În numele Tatălui vorbeşte
    despre oameni și despre istorii personale, despre cum mediul religios
    interferează cu viața intimă, profesională și socială, despre schimbări,
    acceptări și suferință, despre formare și zestre culturală.
    Scriitoarea şi jurnalista Elena Vlădăreanu este autoarea textului care stă la
    baza spectacolului: Am plecat la drum dorind să ascult cât mai
    multe voci, să aflu cât mai multe experienţe ale unor oameni care au crescut în
    medii religioase, care s-au desprins sau nu s-au desprins, care s-au desprins
    şi au redescoperit religia la o vârstă matură, într-un alt fel, mult mai
    radical, poate. A fost o cercetare. Am vorbit cu oameni, dar am şi citit mult.
    Am citit şi platforme online, unde se vorbea, se scria despre religie şi tot
    felul de cărţi.



    Reacţiile
    celor care au venit să vadă spectacolul au convins-o pe Elena Vlădăreanu că
    această temă este importantă pentru ei:
    Am fost foarte plăcut surprinsă că
    oamenii au venit şi au vorbit despre spectacolul acesta, că de fiecare dată s-au
    creat discuţii informale. După fiecare spectacol rămân grupuri de oameni
    vorbind despre propriile lor experienţe. Pare că tema asta a religiei, a
    religiozităţii, a vieţii religioase e în continuare foarte importantă. De fapt,
    nu pare, chiar este foarte importantă. Şi că pentru oameni este important ca
    această temă să fie tratată cu seriozitate şi în profunzime. Că lucrurile stau
    diferit şi sunt mult mai intense pentru noi. Că religia face parte din acest
    construct social care este identitatea, din corpul nostru social.


    Dorinţa
    regizorului Robert Bălan a fost ca spectacolul În numele Tatălui să nu se
    poziţioneze într-o tabără sau alta. Dorinţa mea a fost să nu lăsăm impresia
    că avem ceva împotriva religiei, a vieţii religioase de orice tip. De asta am
    ales să pun la început un monolog care promovează toleranţa religioasă, iar la
    final să închei cu un text despre ideea că Dumnezeu înseamnă iubire. Pentru că
    între ele sunt nişte monologuri în care se ating teme destul de grave, destul
    de incomode şi n-am vrut să lăsăm impresia că ne luptăm împotriva ideii de
    religie în sine. Ci mai degrabă că suntem pentru acceptarea tuturor formelor şi
    da, că trebuie să spunem că în viaţa religioasă există şi multe abuzuri. Important
    este să vedem cum viaţa religioasă din perioada copilăriei a creat şi lucruri
    bune pe mai departe. Cred că cea mai mare reuşită a spectacolului este că am
    reuşit să nu luăm partea nimănui.


    Spectacolul
    face parte dintr-un proiect mai mare, Teatru intim, în care intenţia regizorală este de a nu exista o distanţă
    între spectatori şi actori, în producţia despre care vorbim aceştia fiind Virgil
    Aioanei, Carmen Florescu şi Ozana Oancea. Regizorul Robert Bălan: Ideea a fost să renunţ cât pot la mijloace teatrale clasice, să nu existe
    zona aceea în care actorul e pe scenă şi spune el adevăruri de pe scenă, ci să
    apropii publicul, să-l integrez în spectacol, dar fără să-l deranjez prea tare.
    Am încercat ca această interactivitate să fie cât mai puţin introdusă în
    spectacol, dar în aceaşi timp, publicul este participant şi nu este doar un
    simplu privitor.


    Teatrul
    pe teme sociale se face şi în instituţiile de stat. Invitată în FNT anul acesta
    a fost şi producţia Despre oameni şi cartofi, a Teatrului Andrei Mureşanu
    din Sfântu Gheorghe. Regizorul Radu Afrim a creat un spectacol documentar, prin
    care readuce în atenţia opiniei publice o tragedie petrecută în localitate în
    2012, în urma căreia au murit nouă oameni. Remorca în care se aflau a fost
    spulberată de un tren în timp ce se întorceau de la cules de cartofi. Erau
    zilieri, persoane de etnie romă. Gravul incident a avut atunci puține ecouri în
    mass-media. Spectacolul e despre pierdere și supraviețuire. Iar după spectacol
    – e despre solidaritate,
    a declarat regizorul Radu Afrim. În preajma
    Crăciunului, la Sfântu Gheorghe a avut loc un eveniment caritabil, la care a
    participat inclusiv actriţa Rodica Mandache, şi care a avut drept finalitate
    ajutorarea a trei cazuri sociale, preluate din spectacolul lui Radu Afrim.

  • Theater am Montag in Green Hours: Kaderschmiede des unabhängigen Theaters wird 20

    Theater am Montag in Green Hours: Kaderschmiede des unabhängigen Theaters wird 20

    Am 1. Dezember 1997 wurde im Untergeschoss eines Gebäudes auf der zentralen Stra‎ße Calea Victoriei (Siegesstra‎ße) in Bukarest das erste unabhängige Theater in Rumänien ins Leben gerufen. Bald wurde es als Theater am Montag“ bei Green Hours bezeichnet, weil es in der Bar Green Hours zum Leben kam, einer angesagten Bar in der rumänischen Hauptstadt, die der Besitzer Voicu Rădescu im Jahr 1994 gründete. Sein Bruder ist der Darsteller Vlad Rădescu, der dank seiner Rolle im Streifen Ciprian Porumbescu“ in der Regie von Gheorghe Vitanidis über die Landesgrenzen hinaus berühmt wurde. Aus Liebe zur Kunst und aus dem Bedarf der Darsteller jener Zeit hinaus, sich mehr als im Staatstheater frei auf der Bühne ausdrücken zu können, entstand das unabhängige Theater Green Hours. Voicu Rădescu erinnert sich, wie seine Initiative allmählich Gestalt annahm:



    Damals betrieb ich hier schon seit drei Jahren einen Jazz-Club, der Green Hours hie‎ß. Über meinen Bruder und meine Schwägerin, die bekannte Theatermenschen sind, habe ich Theaterstudenten kennengelernt, die aus eigener Initiative hier in der Bar während der Konzertpausen Theatersketsche präsentierten. Es war der Winter 1994-1995. Auf den Plakaten zu den jeweiligen Aufführungen stand »Acting Performances« mit verschiedenen Darstellern — Mihaela Rădescu, Dragoş Bucur, Bogdan Dumitrache u.a.m. Zwei Jahre später, als ich die renommierte Schauspielerin Maia Morgenstern kennenlernte, bin ich auf die Idee gekommen, sie zu fragen, ob sie in einer Theateraufführung im Jazz-Club Green Hours auftreten möchte. Zusammen mit der Darstellerin Dorina Crişan Rusu hat sie mich zu einer Aufführung im Nationaltheater eingeladen, wo sie am Klavier einen gro‎ßen Teil der Aufführung »Chantan au Lait« gespielt haben. Diese Aufführung eröffnete ein paar Wochen später die ständige Spielzeit am Montagstheater, das allerdings damals nicht so hie‎ß.“




    Nachdem Maia Morgenstern und Dorina Crişan Rusu sozusagen das Eis gebrochen hatten, lockte das Untergeschoss der beliebten Bar auf der Calea Victoriei immer mehr junge Darsteller und Theatermacher an:



    Die Zahl der Schauspieler, die bei uns auftreten wollten, nahm allmählich zu. Die berühmte Darstellerin Coca Bloos kam auf die Bühne mit einer One Woman Show. Ich konnte es nicht fassen, als sie unsere Einladung akzeptierte, denn in derselben Zeit trat sie mit einer erfolgreichen Aufführung auf der Bühne des Nationaltheaters auf. Das gab uns den Antrieb und die Kraft, weiterzumachen. Es wurde klar, dass wir nicht aufgeben sollen, denn unser Projekt fand nicht nur beim Publikum eine positive Resonanz, sondern auch bei Theatermenschen.“




    Schritt für Schritt haben sich sowohl junge Regisseurinnen und Regisseure wie Theodora Herghelegiu, Gianina Cărbunariu, Radu Afrim, Ana Mărgineanu als auch bereits bekannte Theatermacher — Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu und die Darstellerinnen und Darsteller Andreea Bibiri, Daniel Popa, Dorina Chiriac, Lia Bugnar, Şerban Pavlu — dem Projekt angeschlossen. Alle stellen einen Teil der zwanzigjährigen Geschichte des Theaters dar.



    Einen Wendemoment erlebte das Theater, als sich auch Florin Piersic Jr. dem Projekt anschloss. Der Darsteller inszenierte hier seit Anfang der Jahre 2000 vier Aufführungen. Die erste war Würfel und Karten“ von Sam Henry Kass im Jahr 2001. 2003 wurde Florin Piersic Jr. für seine Rolle in der Aufführung Sex, Drugs, Rock & Roll“ von Eric Bogosian mit dem Preis des Rumänischen Theaterverbands UNITER in der Kategorie Bester Darsteller“ ausgezeichnet. Das war der erste Preis, den UNITER der Aufführung eines unabhängigen Theaters vergab. Der Schauspieler erinnert sich an seine erste Begegnung mit dem Theater am Montag:



    Es war ein Silvesterabend in Bukarest und ich hatte nichts für die Nacht zwischen den Jahren vor. Auf einem Flugblatt stand, dass in der Bar Green Hours um 8-9 Uhr abends eine Theateraufführung präsentiert wird. Die Bar war total anders und einzigartig im damaligen Bukarest. Später, als ich beruflich eine schwere Zeit durchmachte, habe ich mich daran erinnert, den Barbesitzer kontaktiert, und er stand sehr offen gegenüber meinem Vorschlag, in einer der Aufführungen aufzutreten. So haben wir diesen Prozess in Gang gesetzt. Ich habe es immer wieder hervorgehoben und das mache ich jetzt noch einmal: Ohne Green Hours hätte ich nicht existiert. Es war für mich wie ein Sprungbrett. Dort wurde ich als Darsteller entdeckt und dank meinen Auftritten bei Green Hours habe ich später viele Arbeitsaufträge bekommen.“




    Das Theater Am Montag mit den 100 Zuschauern, die ihm am Anfang zur Seite standen und die im kleinen Raum der Bar Green Hours passten, war für viele eine Theaterschule, eine Emotion, die Ausdrucksfreiheit. Florin Piersic Jr:



    In den Augen der anderen waren wir diese Enfants terribles des rumänischen Theaters, diese Au‎ßenseiter, die durch ihr Benehmen auffielen. Damals galt ein selbstständiger Darsteller nicht als wahrer Darsteller, in Wahrheit war es aber andersrum, denn es gab so viele an verschiedenen Theatern festangestellte Darsteller, die mit ihrem Status nicht zufrieden waren und hier, im unabhängigen Theater, eine Stimme bekamen. Hier hatten sie die Gelegenheit, unvergessliche Rollen zu verkörpern, auf einer 2 qm gro‎ßen Bühne vor 70 oder 100 Zuschauern aufzutreten und für ihren Auftritt begehrte Preise zu erhalten. Für manche mag das seltsam vorkommen, dass ein Darsteller für ein paar Zuschauer all seine Energie bündelt, während man als Schauspieler, der im Fernsehen auftritt, Millionen Menschen auf einmal erreichen kann. Ich sehe aber die Sachen ganz anders. Das Theater und seine Stimmung kann man nicht ersetzen.“




    Zwei Jahrzehnte später sind in Bukarest lauter unkonventionelle Räume entstanden, die den unabhängigen Darstellern eine Bühne bieten. Das Theater am Montag bleibt jedoch in den Herzen zahlreicher Theaterfreunde. Das erste unabhängige Theater Rumäniens erfüllt auch heute in der Bar Green Hours, seine Rolle, junge Darsteller zu unterstützen. Seiner Gastfreundschaft erfreut sich auch die Theatergruppe Frilensăr“ aus dem ostrumänischen Iaşi. Geleitet wird die Gruppe vom Darsteller und Regisseur Daniel Chirilă:



    Kaum zu glauben, dass wir bereits zur fünften Aufführung gekommen sind. Die Erinnerungen, als wir sagten, ‚Schau mal, Lia Bugnar und Marius Manole treten bei Green Hours auf, das muss cool sein‘, habe ich noch so frisch im Gedächtnis. Und auf einmal kriegt man eine Einladung von Voicu, ein paar Worte in einem Interview über das 20. Jubiläum dieses Theaters zu sagen. Hier genie‎ßen wir immer eine ganz schöne Atmosphäre und wir fühlen wirklich, dass wir dazugehören. In diesem Theater fühlen wir die Freiheit und das ist uns sehr wichtig. Das Theater am Montag ist der Motor des rumänischen unabhängigen Theaters.“

  • Nationales Theaterfestival 2017: „Theater verändert die Welt“

    Nationales Theaterfestival 2017: „Theater verändert die Welt“

    Die 27. Auflage des Nationalen Theaterfestivals FNT lief vom 20. bis 30. Oktober unter dem Motto Theater verändert die Welt“. Dieses ambitionierte Motto entfachte interessante Debatten zwischen den Schauspielern, Regisseuren, Theaterkritikern und anderen Theaterleuten, die am Festival teilgenommen haben. Über die Aufführungen, die beim diesjährigen Theaterfestival präsentiert wurden, und über die Veränderungen, die das Theater in unserer Welt bewirken könnte, unterhielten wir uns mit Mihai Măniuţiu und Radu Afrim, den Regisseuren, die am Nationalen Theaterfestival 2017 mit den meisten Inszenierungen vertreten waren.



    Mihai Măniuţiu ist Theaterregisseur, Schriftsteller und Intendant des Nationaltheaters in Cluj (Klausenburg) und beim Nationalen Theaterfestival 2017 war er in diesen drei Eigenschaften präsent. Der Autor Mihai Măniuţiu stellte im Rahmen des Festivals eine Prosasammlung und ein Gedichtband vor. Das Theater, das er leitet, war bei FNT mit zwei Produktionen vertreten — Der Prozess“ eine Bühnenadaption nach Franz Kafka, Regie Mihaela Panainte, und Playlist“, eine Inszenierung von Tudor Lucanu, die die Geschichte einer rumänisch-ungarischen Familie von 1989 bis 2008 darstellt. Darüber hinaus ist Mihai Măniuţiu der Regisseur, der bei der diesjährigen Auflage des Nationalen Theaterfestivals mit den meisten Inszenierungen präsent war. Das waren zwei Inszenierungen bei Bukarester Theatern, Robinson Crusoes Tagebuch“, eine Bühnenadaption nach Gellu Naum am Theater Odeon, und Winter“ von Jon Fosse am Theater Nottara, die Produktion Café Pirandello“ am Theater Regina Maria in Oradea (Gro‎ßwardein) und noch ein Stück von Jon Fosse, Rambuku“, inszeniert am Nationaltheater in Temeswar. Diese Produktionen beweisen die Beschäftigung des Regisseurs mit etwas, das über die unmittelbare Realität hinausweist. Mihai Măniuţiu:



    Jon Fosse finde ich extrem interessant, weil er mir die Möglichkeit bietet, parallele Welten zu erleben, oder, wie ich gerne sage, durch den Spiegel zu gehen und die Welt hinter dem Spiegel zu erkunden. Ich mache kein realistisches Theater. Wenn Sie mich fragen, gibt es überhaupt keinen Realismus. Ich aber betone bewusst den Non-Realismus des Theaters. Theater ist für mich eine Form von Meditation, eine Art der Betrachtung, eine Möglichkeit, durch den Spiegel zu gehen und parallele Welten zu entdecken. Hinter dem Spiegel öffnet sich ein neues Auge, und mit diesem neuen Auge sieht man die Wirklichkeit auf eine andere Art. Das, glaube ich, kann Theater bewirken, und deshalb ist Theater für die Menschen so wichtig.“




    In Bezug auf das Motto Theater verändert die Welt“ sagte Mihai Măniuţiu, dass das Theater den Menschen neue Energie verleiht:



    Das Theater gibt mir Energie, es gibt mir Lebenslust. Das Theater verändert mich, in dem Sinne, dass es mich aus möglichen Depressionen herausholt. Theater ist für mich eine Art Exorzismus, es ist Katharsis. Wenn meine Inszenierungen auch auf andere Menschen dieselbe kathartische und energieverleihende Wirkung haben, dann ist alles gut, davon bin ich überzeugt. Ich sage es immer: Eine gute Theateraufführung ist eine Aufführung, aus der das Publikum mit mehr Energie weggeht, als es vor dem Theaterabend hatte. Wenn ein Theaterbesuch die Energie des Zuschauers erschöpft, dann ist die Aufführung nicht gut.“




    Auf der diesjährigen Liste der für das Nationale Theaterfestival ausgewählten Produktionen gab es auch drei Inszenierungen des Regisseurs Radu Afrim von der letzten Spielzeit. Die Produktion Der Retro-Vogel stö‎ßt gegen das Hochhaus und stürzt auf den hei‎ßen Asphalt“ vom Nationaltheater in Târgu Mureş (Neumarkt am Mieresch) ist eine Erinnerung an die 1970er Jahre, an die Kindheit des Regisseurs und Textautors Radu Afrim. Das Stück Hiobs Schlachthof“ von Fausto Paravidino, inszeniert am Nationaltheater in Iaşi (Jassy), erzählt eine Geschichte von Liebe, Religion, Kapitalismus, und die Produktion des Nationaltheaters in Craiova Wenn wir lautstark denken würden“ von Adnan Lugonić befasst sich mit den Dramen des heutigen Menschen. Wir fragten Radu Afrim, ob diese Theateraufführungen die Welt vielleicht ein bisschen verändern könnten:



    Diese Theateraufführungen könnten die Zuschauer im Saal vielleicht ein bisschen verändern. »Der Retro-Vogel« hat sich zum Beispiel nicht unbedingt vorgenommen, die Menschheit zu verändern. Es ist eine nostalgische Geschichte über unsere Kindheit, über die Welt, die uns dazu gemacht hat, was wir heute sind. Das andere Stück, die Inszenierung in Craiova, »Wenn wir lautstark denken würden«… ja, das könnte schon neue Perspektiven erschlie‎ßen, das Denkvermögen erweitern. Es geht dabei um Probleme einiger Minderheiten aus verschiedenen sozialen Kategorien. Ich konzentrierte mich auf die Marginalisierten, auf die Alten, auf die Menschen, die von der Gesellschaft nicht so leicht akzeptiert werden. Ich hoffe, dass die Zuschauer im Saal Empathie für diese Menschen empfinden. Ich habe mir eine Art Programm vorgenommen, ich möchte das Denkvermögen der Menschen erweitern, und das versuche ich mit jeder Aufführung zu erreichen. »Hiobs Schlachthof« fokussiert auf eine Familie, da haben wir dazu noch das Problem der Banken… Man wei‎ß ja nie… Bei jeder der drei Inszenierungen gibt es etwas, das bei dem Zuschauer eine Aha-Reaktion auslösen kann. Diese drei Theaterstücke stellen Fragen, sie könnten die Menschen verändern. Ja, ich bin fest davon überzeugt: Theater verändert die Welt.“

  • FNT 2017 – teatrul schimbă lumea

    FNT 2017 – teatrul schimbă lumea

    Desfăşurată în perioada 20 – 30
    octombrie, a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru şi-a propus să
    transmită mesajul teatrul schimbă lumea. Tema a deschis o adevărată dezbatere
    între artiştii invitaţi la festival. Despre spectacolele prezente în festival
    şi despre schimbarea pe care teatrul ar putea-o produce asupra lumii discutăm
    cu Mihai Măniuţiu şi Radu Afrim, regizorii cu cele mai multe spectacole în
    programul FNT 2017.


    Regizor de teatru, scriitor, director
    al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, Mihai Măniuţiu a fost prezent în
    Festivalul Naţional de Teatru în toate cele trei calităţi, fiind singurul
    artist cu o reprezentare atât de completă. Mihai Măniuţiu şi-a lansat în
    festival o culegere de proze şi un volum de poeme, iar teatrul pe care îl
    conduce a fost invitat cu două producţii, semnate de tineri regizori:
    Procesul după Franz Kafka, regia Mihaela Panainte şi Playlist, povestea
    unei familii româno-maghiare, urmărită între anii 1989 şi 2008, pusă în scenă
    de Tudor Lucanu. Şi mai mult, Mihai Măniuţiu este regizorul cu cele mai multe
    spectacole selectate pentru ediţia din acest an a FNT: două spectacole montate
    la Bucureşti: Jurnalul lui Robinson Crusoe după Gellu Naum, la Odeon şi
    Iarna de Jon Fosse, la Nottara, un spectacol pus în scenă la Teatrul Regina
    Maria din Oradea, Cafeneaua Pirandello, şi, cel mai recent, Rambuku, tot
    de Jon Fosse, creat cu trupa Teatrului Naţional din Timişoara. Sunt spectacole
    care arată preocuparea regizorului spre ceea ce este dincolo de realitatea
    imediată. Mihai Măniuţiu Jon Fosse mă atrage tocmai pentru că îmi dă
    prilejul să intru în lumi paralele sau, cum spun eu, să privesc lumea într-o
    oglindă prin care intru, la un moment dat, şi ajung dincolo de oglindă. Nu
    practic un teatru realist. După părerea mea, nu există realism. Dar eu
    accentuez acest nerealism al teatrului. Cred că este meditaţie, un mod de
    reflecţie şi, cum am spus, un mod de a intra în lumi paralele, şi de a trece
    dincolo de oglindă şi, cu un ochi nou, vei vedea în felul acesta realitatea.
    Asta cred că face teatrul şi de aceea e important pentru oameni.


    Cât despre mesajul teatrul schimbă
    lumea, Mihai Măniuţiu preferă să spună că teatrul le dă energie oamenilor Teatrul îmi dă energie, îmi dă chef de viaţă. Deci, pe mine mă schimbă,
    în sensul că mă scoate din posibile depresii, este un act exorcistic,
    cathartic. Şi, dacă spectacolele mele au acest efect asupra spectatorilor, cum
    au asupra mea, adică exorcistic, cathartic, energetic, atunci e foarte bine,
    sunt convins. Am spus întotdeauna că spectacolul bun este cel de la care ieşi
    cu mai multă energie decât ai intrat. Deci, primeşti energie de la spectacol şi
    atunci poţi spune da, acesta a fost un spectacol bun. Dacă ţi-ai consumat
    energia privind spectacolul, spectacolul nu e bun.


    În selecţia realizată anul acesta de
    criticul Marina Constantinescu s-au aflat şi trei spectacole montate de
    regizorul Radu Afrim în stagiunea trecută. Pus în scenă la Teatrul Naţional
    Târgu-Mureş – Compania Tompa Miklos, Pasărea retro se loveşte de bloc şi
    cade pe asfaltul fierbinte este o evocare a României anilor ’70, a copilăriei
    regizorului, care este şi autorul textului. Al doilea spectacol, Măcelăria lui
    Iov de Fausto Paravidino, montat la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din
    Iaşi, vorbeşte despre dragoste, religie, capitalism, iar Dacă am gândi cu voce
    tare de Adnan Lugonic, o producţie a Teatrului Naţional Marin Sorescu din
    Craiova, abordează dramele omului contemporan. L-am întrebat pe Radu Afrim dacă
    crede că aceste spectacole pot schimba lumea măcar puţin Lumea din sală
    probabil parţial, da. Pasărea retro… nu şi-a propus neapărat să schimbe
    omenirea. Este un spectacol nostalgic, despre copilăria noastră, în care noi
    ne-am format. Spectacolul de la Craiova da, ar putea deschide nişte minţi.
    Dacă am gândi cu voce tare… Este vorba acolo despre nişte probleme ale unor
    minorităţi din categorii sociale diverse. M-am întors puţin la marginali, m-am
    întors la bătrâni, la oameni pe care societatea îi acceptă mai puţin. Eu sper
    să empatizeze sala cu ei. E un program al meu pe care îl urmez, acesta de
    deschidere a minţilor. Eu asta pot să fac. Măcelăria lui Iov e mai focalizat
    pe o familie. Acolo e problema băncilor… Dar nu se ştie. Fiecare spectacol
    poate să conţină ceva în urma căruia să se producă un declic în mintea omului
    care este în sală. Aceste trei spectacole spun nişte probleme, schimbă ceva în
    oameni. Sunt adeptul teoriei conform căreia teatrul schimbă lumea.


    Radu Afrim nu a fost doar regizor
    invitat al ediţiei 2017 a Festivalului Naţional de Teatru. A fost şi un
    spectator, conştiincios s-ar putea spune, al spectacolelor din programul FNT.
    Aşa că încheiem această discuţie despre teatru, despre schimbarea lumii, cu o
    imagine a teatrului din România văzută prin ochii unui regizor care a schimbat
    teatrul românesc Jumătate este tradiţionalism în continuare.
    Când e bine făcut, nu e rău. Dar pe mine nu mă prea provoacă. Există şi o
    tendinţă, a independenţilor mai mult, politică, socială… Mă bucur că există,
    chiar dacă nu gust toate producţiile. Este necesar. Este o schimbare. Există o
    şcoală tânără, oarecum, de regie bucureşteană, care nu mă şochează prea tare şi
    nu mă provoacă prea tare să le văd spectacolele. Îmi ajunge să văd nişte
    fotografii şi îmi dau seama că nu este o revoluţie teatrală. Deci, ce nu este
    experiment şi revoluţie şi nu duce teatrul înainte cu câţiva paşi pe mine nu
    m-a interesat niciodată.

  • Buch über Regisseur Radu Afrim in englischer Übersetzung erschienen

    Buch über Regisseur Radu Afrim in englischer Übersetzung erschienen

    Das Vorwort zur englischsprachigen Variante des Bandes, Radu Afrim, To Be Continued“, wurde vom Vorsitzenden des deutschen Verbands KulturForum Europa und das Nachwort, The Book of a Dissidence“, von Cristiana Gavrilă verfasst. Cristina Rusiecki ist die Autorin der rumänischen Version des Bandes, erschienen im Jahr 2012, Samuel W. Onn und Eugen Wohl Verfasser der englischen Übersetzung. Wie die Literaturkritikerin sagte, sei das zentrale Thema ihres Buches die äu‎ßerste Verletzlichkeit der Figuren von Radu Afrim“, die die Autorin als wichtigstes Merkmal der Welt des rumänischen Theaterregisseurs bezeichnet: Ich habe mir vorgenommen, in erster Linie seine Figuren zu untersuchen, denn sie ziehen magisch die Zuschauer an. Die Themen, seine Herangehensweise ändern sich von einer Etappe zur nächsten. In einem anderen Kapitel setze ich mich mit seiner Unterhaltungskunst auseinander, ich erläutere also meinen Lesern, warum ihn das Publikum so liebt.“



    Das Universum des rumänischen Theaterregisseurs sei äu‎ßerst aktuell, sagt die Literaturkritikerin: Sein Universum ist sinnestäuschend, es führt ins Absurde und die Vorstellung von Wirklichkeit in seinem Theater ist auch mit einer Prise Surrealismus zu verstehen. Das verwirrt den Zuschauer, ändert seine Wahrnehmung und zieht ihn unterbewusst an. Es gibt dann auch die Ebene der Gestalten, die eine äu‎ßerste Freiheit genie‎ßen, die man als sozial ungeschickt bezeichnen könnte und ihre eigene Realität erschaffen. Diese persönliche Realität eines jeden einzelnen verbindet sie in einem kleinen Kreis der Wahnsinnigen. Sie teilen einen Geheimcode, ihr eigenes Spiel, ein Lieblingslied, das als Form von Kommunikation untereinander gilt, es handelt sich eigentlich um einen spielerischen Code, der sie und jede Aufführung von Radu Afrim individualisiert.“




    Radu Afrim sei der Regisseur, der das rumänische Theater völlig umgewandelt habe. Er sei der Regisseur eines postmodernen Jahrhunderts, sagt Cristina Rusiecki, die somit auch die Initiative rechtfertigte, das Buch auch ins Englische übersetzen zu lassen: Ich habe mir gewünscht, dass die Bücher kostenlos verbreitet werden. Ich habe also dem Rumänischen Kulturinstitut sehr viele Exemplare geschenkt, damit sie weiter an die ausländischen Vertretungen des Instituts verschenkt werden. In Polen haben wir sie mithilfe des Polnischen Kulturinstituts bei der Aufführung »Între noi e totul bine« (»Zwischen uns läuft alles läuft gut«) den Zuschauern und Theaterexperten geschenkt. Ein Exemplar hat dank dem Autor des Vorwortes und Vorsitzenden des deutschen Verbands KulturForum Europa, Dieter Topp, sogar das Kultur- und Kunstzentrum in Bangkok, Thailand, erreicht. So sind auch meine ganzen Anstrengungen zu verstehen, das Buch auch ins Englische übersetzen zu lassen. Ich erinnere mich daran, dass mir einmal eine ausländische Theaterkritikerin sagte, dass Rumänien gute Regisseure habe, aber es gebe so gut wie keine übersetzte Bibliographie über ihre Werke. Die Information erreiche deswegen die ausländischen Theaterexperten nicht und das stelle ein Hindernis im Weg der Nominierungen rumänischer Regisseure bei internationalen Festivals dar, und Radu Afrim braucht mehr internationale Sichtbarkeit.“

  • Club cultura: Un nuevo teatro privado: Apollo 111

    Club cultura: Un nuevo teatro privado: Apollo 111

    A finales del pasado mes de noviembre de 2016 un nuevo teatro privado abrió sus puertas en Bucarest: Apolo 111. Esta iniciativa le pertenece al actor Bogdan Dumitrache, conocido sobre todo por su papel en la película La posición del niño. Se han unido también el director de cine Călin-Peter Netzer, el director de creación, Cătălin Rusu y el productor de cine Dragoş Vîlcu.


    Este proyecto nace en un momento en que el teatro independiente ha aumentado mucho su oferta y es cada vez más visible. Bogdan Dumitrache:


    Se me ocurrió esta idea precisamente porque últimamente han aparecido muchos espacios de teatro alternativo, hay muchas producciones independientes que buscan espacio de representación… yo creo que se ha creado interés por esta zona, creo que se ha formado un público para este tipo de teatro. Ahora este público espera un poco más y un espacio inadecuado no puede ofrecer más. Por eso me vino la idea de crear un espacio que no sea solamente un bar que ofrece una pequeña representación de teatro, sino un espacio que permita desarrollar un poco más el espectáculo, en que podamos usar más medios que una simple mesita y cuatro luces.


    Bogdan Dumitrache ha alquilado una sala grande que mide 850 metros cuadrados en el centro de Bucarest, un edificio que alberga ya varias iniciativas artísticas independientes y parece que se va a convertir en un supermercado cultural. Esta sala grande del teatro Apollo 111 fue dividida en varios espacios, con diferentes destinos. La sala de teatro con 127 plazas y los bastidores ocupan la mitad del espacio. Bogdan Dumitrache:



    Hay tres compartimentos principales. El teatro con escenario, los bastidores y la otra mitad la dividimos en dos partes: la cafetería del teatro y la zona administrativa con espacios para las oficinas, salas de ensayos y los estudios de casting. Aquí funciona también mi agencia de casting que tengo desde hace varios años y prefiero tenerlo todo aquí para mantener el control.



    El Teatro Apollo111 propone espectáculos diferentes de lo que hay actualmente en el teatro rumano. Por la tarde funciona según el sistema run.



    Es un sistema en que un espectáculo está representado durante seis semanas cada vez que haya demanda. Lo que es bueno también para el espectáculo, porque mejora con cada representación, no hay tiempos muertos en que los actores se dediquen a otros proyectos. Es como una máquina que funciona. Todos los implicados pasan mucho tiempo juntos, interrelacionan, todos saben muy bien que es lo que tienen que hacer y así somos más eficientes. Yo manejo este teatro con solo cuatro personas y ni se me ocurre emplear más. Hay dos técnicos, una persona que se encarga del escenario y la productora. Nosotros lo hacemos todo en el teatro y me parece muy bien así.



    Todos los años cambiará de director artístico, cambiará así la persona que se encarga de la programación de la temporada. Durante este primer año del teatro, el director es el mismo actor Bogdan Dumitrache y en la temporada 2017-2018, el director artístico será el director de teatro Radu Afrim. Bogdan Dumitrache:



    En este mundo en que pasan muchísimas cosas, y si te centras en un solo tema asumes el riesgo de perder otros cien temas, me parece que hay que reflejar la actualidad a través de la diversidad. Un director artístico que establece el título de una temporada debe subordinar las cinco producciones a una idea. Si decide dedicar una temporada al espectáculo musical y los cinco espectáculos se subordinan a esta idea, si establece un tema común como la guerra por ejemplo y elige cinco textos de épocas diferentes, escritos entre 1920 y 2016, o si encuentra otro concepto común para los cinco espectáculos de una temporada..



    Bogdan Dumitrache ha elegido como tema común para esta primera temporada, el encuentro del teatro y el cine. El primer espectáculo del teatro Apollo111 de esta temporada es Todos nos llamamos Alí una adaptación del guión de la famosa película del director alemán Rainer Werner Fassbinder. El director de este espectáculo es Radu Jude, un conocido director de cine autor de las películas Aferim, y Corazones cicatrizados.



    Ahora se está trabajando en el espectáculo Despúes de la lluvia de Sergi Belbel, dirigido por Alex Maftei (conocido por sus películas Hola ¿qué tal? y Señorita Cristina). El tercer espectáculo será Sierranevada, según la película con el mismo nombre de Cristi Puiu, película que ha sido la propuesta de Rumanía a los premios Oscar de este año.



    El recién creado teatro Apollo111 tiene también una temporada dedicada a los niños con representaciones por la mañana y una tercera temporada dedicada a lo creadores menores de 35 años de edad: directores, escenógrafos, coreógrafos, músicos.


  • Preisverleihung: Rumänischer Theaterverband ehrt die besten Leistungen des Vorjahrs

    Preisverleihung: Rumänischer Theaterverband ehrt die besten Leistungen des Vorjahrs

    Das Theater Königin Maria“ in Oradea/Gro‎ßwardein, das einen der schönsten Theatersäle Rumäniens hat, war am Montag, den 9. Mai, Schauplatz eines Gro‎ßereignisses: die 24. Preisgala des Theaterverbandes UNITER, der jedes Jahr die besten Leistungen auf den Bühnen Rumäniens ehrt. Das Theater Königin Maria“ in Oradea wurde von den berühmten Wiener Architekten Fellner und Helmer im neoklassischen Stil gebaut. Die Au‎ßen- und Innenverzierungen des imposanten Gebäudes enthalten Neorenaissance-, Neobarock- und Rokokoelemente.



    Die Preisgala des Theaterverbandes UNITER findet seit 1991 jedes Jahr statt; die Preisverleihung erfolgt nach den Nominierungen, die in jeder Kategorie von einer speziellen Jury gemacht werden. Eine andere Jury entscheidet dann durch Geheimwahl am Galaabend die Gewinner der 11 Kategorien. Die am meisten erwarteten UNITER-Preise sind selbstverständlich die Preise für die beste Aufführung und für den besten Regisseur. Der beste Regisseur des Jahres 2015 wurde Radu Afrim, der seit vielen Jahren als einer der originellsten rumänischen Regisseure anerkannt ist. Die Aufführung, die ihm den Regiepreis brachte, war Tihna“ (Die Ruhe“), eine Bühnenadaption nach dem Roman von Attila Bartis, inszeniert vom Theaterensemble Miklós Tompa“ beim Nationaltheater Târgu Mureş/Neumarkt am Mieresch. Radu Afrim dazu:



    Das ist eine sehr gute Aufführung, die bereits an sehr vielen Theaterfestivals teilgenommen und viele Preise gewonnen hat, ein gro‎ßer Erfolg der ungarischen Abteilung des Nationaltheaters Târgu Mureş. Dieser Preis ist eine besondere Freude für mich und für die gesamte Truppe — die Schauspieler sind einfach fabelhaft! Die Truppe ist sehr flexibel, immer bereit, alles zu probieren. Ohne die enorme Inspiration, die von der Truppe kam, ohne diese fantastischen, unglaublich talentierten Menschen, die zusammen mit mir alles, bis ins Extreme, versucht haben, hätte ich diesen Preis nicht erhalten. Diese Aufführung ist nicht ‚typisch Radu Afrim‘, sie nicht so ikonoklastisch wie meine anderen Regiearbeiten. Ich hatte eine Bühnenadaption eines sehr guten Prosatextes von Attila Bartis und ich musste die Wahrheit und die Form des Originals bewahren.“




    Die beste Theateraufführung des vergangenen Jahres war das Stück Clasa noastră“ von Tadeusz Słobodzianek, eine Inszenierung des Regisseurs László Bocsárdi beim Nationaltheater Cluj/Klausenburg. Der Direktor des Nationaltheaters Cluj, Mihai Măniuţiu, empfing den Preis von der berühmten Filmschauspielerin Jacqueline Bisset. Mihai Măniuţiu:



    Die beste Aufführung eines Jahres kann nicht nur mit einer intelligenten, einfallsreichen Regie entstehen — man braucht unbedingt die Schauspieler, die dieser Regie Leben einhauchen. Die beste Aufführung besteht nicht blo‎ß aus originellen Bühnenbildern oder einer ausgefallenen Choreographie. Wenn man die besten Schauspieler, das Fleisch und Blut des Theaters, nicht auf der Bühne hat, schafft man nicht die beste Aufführung eines Jahres. Für mich als Theaterintendant ist dieser Preis die Bestätigung meiner Gefühle und Hoffnungen, und ich hoffe, dass viele andere dasselbe empfinden werden. Die Schauspieler des Nationaltheaters Cluj waren einfach fabelhaft, jeder Darsteller für sich und alle zusammen als Theatertruppe.“




    Der Sonderpreis für Exzellenz wurde vom UNITER-Senat dem rumänischen Choreographen Gigi Căciuleanu verliehen, der seit vielen Jahren in Frankreich lebt. Für Gigi Căciuleanu war der Exzellenz-Preis ein unerwartetes, wertvolles Geschenk aus der Heimat:



    Ich freue mich enorm, für mich bedeutet dieser Preis, dass ich wichtige Prüfungen bestanden habe. Ich bin glücklich, an diesem schönen Galaabend Teil der rumänischen Theaterwelt zu sein. Ich war immer sehr stolz darauf, dass ich diesem Territorium abstamme. Unter besonderen Umständen musste ich vor vielen Jahren mein Heimatland und das rumänische Theater verlassen, aber jetzt bin ich wieder da, und das freut mich sehr. In diesem besonderen Moment fühle ich mich wertvoll — ich wei‎ß nicht, wie wertvoll dieser Moment für die Ewigkeit sein wird, aber für mich ist das ein Moment der Bestätigung. Es ist nicht ein Exzellenz-Preis, sondern ein Exzellenz-Moment. Die wahre Bestätigung kommt nur vom Publikum. Mein Glück, dass in vielen Situationen das Publikum mein Verbündeter war.“




    Ein UNITER-Preis für das gesamte Lebenswerk ging an die Schauspielerin Luminiţa Gheorghiu, die mit ihrer Hauptrolle in dem Spielfilm “Poziţia copilului“ (Die Stellung des Kindes“/Mutter und Sohn“), Regie Călin Peter Netzer, international bekannt wurde. Der Streifen wurde bei der Berlinale 2013 mit einem Goldenen Bären ausgezeichnet. Ferner erhielt Luminiţa Gheorghiu den Preis Gopo für die beste Schauspielerin und sie wurde auch von der Europäischen Filmakademie für den Preis Beste Darstellerin“ nominiert. Als sie den UNITER-Preis für das gesamte Lebenswerk in Empfang nahm, sagte Luminiţa Gheorghiu:



    Ich nehme diesen Preis mit sehr viel Freude und auch mit ein bisschen Erstaunen in Empfang. Wenn man einen Preis für das gesamte Lebenswerk erhält, hat man den Eindruck, das sei der Abschluss der Karriere. Doch nicht! Meine Karriere beginnt erst jetzt! Meine Seele ist jung geblieben, ich bin fest davon überzeugt, dass man den Schauspielerberuf nur mit einer jungen Seele machen kann. Man hat immer die Hoffnung, dass die nächste Rolle besser, besser und noch besser wird.“




    Ein Sonderpreis des UNITER-Senats für den meistgespielten rumänischen Dramatiker der Gegenwart ging an den in Frankreich lebenden rumänischen Autor Matei Vişniec.

  • Romanian Theaters Union’s (UNITER) Awards Gala

    Romanian Theaters Union’s (UNITER) Awards Gala

    One of the most relevant programs run by the Romanian Theaters Union (UNITER), initiated and coordinated by the UNITER’s president, actor Ion Caramitru, Romanian Theaters Union’s (UNITER) Awards Gala has reached its 24th edition. Playing host to the event on My the 9th, was one of Romania’s most beautiful theater buildings, the Queen Marie Theater in the northeastern Romanian town of Oradea.



    The blueprint of the listed building was drawn out by the famous Vienna-based Fellner and Helmer Architecture Company. It is a period building, whose outer side blends the neo-Classical style with neo-Renaissance and neo-Baroque elements, while fittings and inside decorations have an emphatic Rococo style. The Romanian Theaters Union’s (UNITER) Awards Gala has been held each year beginning 1991, and is actually an awarding ceremony where the Union grants its prizes and distinctions for the previous year.



    A selection jury nominates the awardees and on the very evening of the Gala another judging panel through secret voting decides upon the winner in each of the 11 categories. The most eagerly awaited nominations, which are left for the end of the Gala, are those in the Best Stage Director and the Best Performance categories. The best stage director in 2015 was Radu Afrim, whom punditry has rated as one of the best Romanian directors, with a very special aesthetics.



    Although he received a nomination before, the last time when Radu Afrim got the prize was in 2007. This year, the stage performance that earned Afrim the nomination and the prize was The Rest after Attila Bartis, staged by the Targu Mures National Theater’s Tompa Miklos Company. With details on that, here is Radu Afrim himself.



    Radu Afrim: ”It’s a pretty good one, this show. It scooped a string of awards already, it was taken to lots of festivals. It makes the Hungarian section in Targu Mures very visible. I am very happy with that, and I suppose they’re very happy as well. The actors, with or without prizes, are fabulous! It’s an extremely available troupe. Had this team not inspired me to the utmost, had they not been so incredibly talented or available, had they not joined me taking it all to the extreme, I wouldn’t have possibly received the prize. Quite unlike my other stage performances, it’s not an ‘afrimian’ show, this one, since it is not so iconoclastic. What I had before me was a dramatization, and a text I had to present as close to its truth as possible and as closely as possible to its form. So I didn’t play that much the way I usually play with the classics, or with other not so good texts, like this novel by Attila Bartis. “



    Handing in the award in the Best Stage Performance category was the famous actress Jacqueline Bisset. The recipient of the prize was the director of the national Theater in Cluj Napoca Mihai Maniutiu, for Laszlo Bocsardi’s stage version of Our classroom by Tadeusz Słobodzianek. With details on that, here is Mihai Maniutiu himself.



    Mihai Manutiu: ”You cannot stage the best show only with an intelligent or resourceful stage direction, but without actors. You cannot put up the best theater show only with an interesting and innovative choreography or set design. If on stage you don’t have the flesh and blood, the troupe, the best actors, you will never succeed to stage the best performance of the year. So for me, as the director of a theatre, the most important thing is that what I had sensed has been confirmed and I hoped the others would notice that as well, the fact that the actors of the Cluj National Theater have such a high degree of performance, as individuals but also as a troupe. “



    Also at the UNITER Awards Gala, the UNITER Senate grants the Excellence Prize, the lifetime achievement awards and the special prizes. With details on that, here is critic Alice Georgescu of the UNITER Senate.



    Alice Georgescu: “The very purpose of the special prizes was to highlight the special things that happened in a whole year. And that never stays the same from one year to the next, since it seldom happens that excellence occurs in the same field, two years in a row. As a rule, what we take into account is a special achievement. We shouldn’t mistake the excellence prize for that on lifetime achievement. It’s about someone who was active way beyond the set limits, all throughout a year. As for Gigi Caciuleanu, we took into account the excellence of his presence in the theater landscape. And that because he is a rare bird, a chorographer who does theatre, yet he does that in a very theatrical way, and not only a choreographic one. Always his stage performances have a strong impact on the theater he works with. He has that gift of getting people going, of getting them go beyond their limits, of discovering new things about themselves. “



    For choreographer Gigi Caciuleanu, who for many years now has settled in France, the Excellence Prize coming from the motherland is like a gift, is like an unexpected gift he was offered. Speaking now is Gigi Caciuleanu himself.



    Gigi Caciuleanu: “I am very happy, since it means that somewhere somehow I did pass some exams. I am very happy to integrate in a very official, beautiful and festive way the space of Romanian theater. It is a province I have always been proud of, it’s an area I came from, actually, yet it is something I walked out on in certain circumstances and all of a sudden I found myself in it once again, and I am very happy because of that. I feel I am quite all right because of that. I believe it is a value-creating achievement for the time being. I don’t know what its worth is, for eternity. It is a moment of excellence, it is not a prize for excellence. The real confirmation of all that comes from the public. And I was lucky enough to have the public as my ally in certain circumstances.”



    Actress Luminita Gheorghiu was one of the artists to whom UNITER granted the Lifetime Achievement Award. She is mainly known for her lead role in Calin Peter Nezter’s production, “The Child’s Pose”. The film won the Golden Bear in the 2013 edition of the Berlin Film Festival, and Luminita Gheorghiu scooped the Gopo Awards for Best European Actress. Speaking now is Luminita Gheorghiu herself, about how she received the news about the lifetime achievement award.



    Luminita Gheorghiu: “I received that with loads of joy and a bit of amazement since, when you’re being offered a lifetime achievement prize, you have the feeling your career is over, but no. It’s only the beginning of my stage career. I am still young at heart. I believe you can get on with such a trade only if you’re young at heart. And that is tantamount to the hope that the moment comes when you play a part in a better way, better, and better.”


    One of UNITER’s special prizes went to Romanian-born French resident playwright Matei Visniec, who is the most widely staged Romanian playwright.

  • Nationales Theaterfestival 2016: Auswahl der Aufführungen steht fest

    Nationales Theaterfestival 2016: Auswahl der Aufführungen steht fest

    Die Spielzeit 2015-2016 war besonders erfolgreich für uns Theaterleute. Es gab vielfältige und dynamische Aufführungen, die den Wert des rumänischen Theaters bestätigten. Jedes Theaterfestival der Welt beruht auf wertvollen Aufführungen. Die Bukarester Theater-Festspiele bilden auch keine Ausnahme. Im Mittelpunkt jedes Theatertreffens stehen der Dialog und die Idee, dass Künstler zusammenkommen und Erfahrungen austauschen, das ist auch, was wir beim 26. Nationalen Theaterfestival unseren Gästen anbieten werden“, hat die Theaterkritikerin Marina Constantinescu, Intendantin der Festspiele, auf der ersten Pressekonferenz des Festivals erklärt.



    Die Konferenz wurde als Live-Stream auf der offiziellen Webseite der Veranstaltung www.fnt.ro übertragen. Die Intendantin Marina Constantinescu erläutert, wie die Initiative entstanden ist:



    Wir wollten diesem besonderen Zeitpunkt der Festspiele mehr Aufmerksamkeit schenken. Eine einfache Mitteilung konnte das ganze Ausma‎ß dieser Veranstaltung nicht fassen, denn es handelt sich um die Arbeit einer ganzen Branche, die interessante Strategien entwickelt hat. Am Sommeranfang begann unser Team, das diesjährige Festival zu organisieren. Die neue Strategie, die wir jetzt zum ersten Mal umsetzen, hat bereits zahlreiche Theaterleute näher aneinander gebracht und die Zuschauer können sich auch einen Einblick in das diesjährige Programm verschaffen, selbst wenn die Festspiele erst im Herbst anfangen. Ich bin mir sicher, dass die Theatertreffen Bukarest das Flair einer Stadt bescheren, in der Kunst sich bestens entfalten kann und den Theaterleuten einen besonderen Anlass zu feiern geben werden.“




    Die Regisseure Silviu Purcărete, Andrei Şerban, Victor Ioan Frunză, Gigi Căciuleanu, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Răzvan Mazilu sind nur einige der Theatermacher, deren Aufführungen auf dem Programm der diesjährigen Festspiele stehen. Staatstheater und die unabhängige Theaterszene schlie‎ßen sich dieses Jahr der Veranstaltung an.



    Seit 2005 steht auf dem Programm auch die Sektion Ausländische Aufführungen“. Wir haben die Intendantin der Festspiele Marina Constantinescu um Einzelheiten gebeten:



    Dieses Jahr haben wir drei weltweit renommierte Theaterleute zu Gast, mit einigen von ihnen stehen wir bereits seit Jahren in Kontakt. Eröffnet werden die Festspiele mit der Inszenierung eines chinesischen Märchens von Angelin Preljocaj, die am 20. September ihre Weltpremiere feiert, am 21. Oktober findet die europäische Premiere der Aufführung beim Bukarester Theaterfestival statt. Über diese Zusammenarbeit sind wir besonders begeistert. Wir sind zudem froh darüber, dass die US-amerikanische Tänzerin und Choreographin Carolyn Carlson, die eine beeindruckende Karriere hinter sich hat, am 25. und 27. Oktober in Bukarest auftreten wird. Ihre erste Aufführung, »Now«, ist eine Tanztheater-Performance und die zweite, »Short Stories« besteht aus drei kleinen Performances. Es ist bemerkenswert, dass sie in Bukarest auch einen Workshop mit rumänischen Darstellern halten wird. Das Festival wird mit zwei Aufführungen des russischen Theaterregisseurs Lew Dodin und des Ensembles von Malyi Theater, Sankt Petersburg, zu Ende gehen. Es handelt sich um Tschechows »Kirschgarten«. In New York, bei der Brooklyn Academy of Music, feierte diese Inszenierung einen riesigen Erfolg.“




    Die Vorbereitungen für das 26. Nationale Theaterfestival laufen auf Hochtouren. Auch dieses Jahr werden die Festspiele vom Nationalen Theaterverband UNITER, dem Bukarester Nationaltheater und dem Kulturzentrum Bukarests ARCUB organisiert.

  • Bistriţa culturală

    Bistriţa culturală

    Judeţul
    Bistriţa-Năsăud a dat de-a lungul timpului nume celebre în literatură şi
    teatru, nume care oferă un loc acestui judeţul în istoriile acestor arte. În
    teatru, pe lângă actorii bistriţeni răspândiţi prin toată ţara, cel mai
    cunoscut de către toţi este regizorul Radu Afrim. Iar în literatură, nu poţi
    spune Bistriţa-Năsăud fără Andrei Mureşanu, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu.


    De aproape 12 ani,
    marele romancier Liviu Rebreanu dă numele Festivalului internaţional de teatru
    şi literatură Liviu Rebreanu, organizat la sfârşit de noiembrie, în preajma
    zilei scriitorului, de Centrul Cultural Municipal George Coşbuc şi de
    Primăria Bistriţa. Spectacolele şi întâlnirile între artişti sunt găzduite de
    Galeriile Casa cu Lei, Sinagogă şi Sala Polivalentă. Dorel Cosma, directorul
    Centrului Cultural George Coşbuc: Festivalul şi-a propus să
    aducă în faţa publicului bistriţean cât mai multe trupe de teatru
    profesioniste, dar şi literatură de bună calitate. Este un festival în care
    piesele de teatru de actualitate, prezentate de teatre profesioniste din Târgu
    Mureş, din Baia Mare, din Bucureşti sunt invitate la Bistriţa şi în fiecare
    seară are loc un spectacol. Dar în preambulul spectacolului, au loc în fiecare
    zi întâlniri literare cu scriitori din ţară şi din străinătate. Am avut bucuria
    ca în aceşti ani să avem scriitori din Germania, din Franţa, din Italia,
    Grecia, Turcia. Lucrările lor sosesc cu o lună înainte şi încercăm ca cel puţin
    una dintre creaţiile trimise de fiecare să o traducem şi în limba română. Le
    publicăm în revista noastră, Conexiuni, astfel încât publicul să poată lua
    contact direct cu ceea ce scriu prietenii noştri. Deosebit de plăcut a fost să
    avem prezenţe şi de peste ocean, din diaspora română. Prof univ dr Teodor
    Damian, cel care conduce revista Lumina lină, este mereu prezent la
    activităţile noastre literare şi teatrale. A fost deosebit de încântat de ceea
    ce se întâmplă aici, la Bistriţa, de această îmbinare între teatru şi
    literatură. De ce îi spun îmbinare? Fiindcă, după terminarea spectacolelor, au
    loc întâlniri între scriitori şi actori. Se discută probleme de actualitate la
    nivel naţional şi internaţional cu privire la rolul literaturii şi al teatrului
    în perioada actuală.



    Şi la ediţia din
    acest an, a douăsprezecea, a Festivalului Liviu Rebreanu, vor participa
    scriitori străini şi români din diaspora. Dorel Cosma: Din
    străinătate şi-au anunţat deja prezenţa scriitori din Turcia, cu care avem o
    colaborare deosebită; din Statele Unite – avem un acord de principiu al domnului
    Teodor Damian; scriitori din Franţa – domnul Joel Conte în ultimii trei ani a
    fost mereu aici, este un poet contemporan deosebit de prolific, este
    preşedintele Asociaţiei Francofone din Paris. A lansat câteva cărţi la noi şi
    are câteva poeme dedicate oraşului nostru, în urma întâlnirii cu Bistriţa şi cu
    cetatea medievală a Bistriţei, dar şi cu arta scrisului din zona aceasta a lui
    Rebreanu şi Coşbuc. Mai aşteptăm confirmări din Italia, din Israel – şi
    Israelul la fel, în fiecare an a fost prezent cu scriitori din Haifa şi din Tel
    Aviv. Suntem în aşteptarea unor confirmări din partea românilor din Canada. Şi
    o bucurie – am avut în urmă cu un an o legătură şi contact deosebit cu
    scriitori din China. Îi vom avea şi în acest an prezenţi.



    Un scriitor contemporan
    şi un om cu totul special cu care Bistriţa se poate lăuda este Ioan Pintea, în
    prezent managerul Bibliotecii Judeţene George Coşbuc Bistriţa-Năsăud. Poetul
    Ioan Pintea a urmat Facultatea de Teologie şi a fost călăuzit în egală măsură
    pe drumul bisericii şi al culturii de părintele Nicolae Steinhardt. Ioan Pintea
    lansează o invitaţie de nerefuzat de a face turism cultural în judeţul
    Bistriţa-Năsăud, locul unde Lucian Blaga a început să scrie Diferenţialele
    divine şi unde s-a născut tatăl scriitorului şi dizidentului Dorin Tudoran.


    Ioan Pintea: Judeţul Bistriţa-Năsăud este prin excelenţă un spaţiu cultural, aş îndrăzni
    să spun cu preponderenţă literar. Probabil e un miracol al locului. Toţi cei
    trei mari scriitori, Liviu Rebreanu, George Coşbuc, Andrei Mureşanu au ceva în
    creaţia lor legat de acest spaţiu. Nu ni-i putem imagina pe Rebreanu sau pe
    Coşbuc fără acest spaţiu. Chiar dacă ei, biografic, la un moment dat au trăit
    în altă parte, au dus această zonă cu ei. Şi-au extras temele pentru poezia
    lor, pentru romanele lor de aici, din zona aceasta, de la Bistriţa-Năsăud.
    Recent am tipărit un mini-album intitulat Locuri şi monumente literare din
    judeţul Bistriţa-Năsăud. Un material foarte bine documentat, foarte bine
    articulat. Noi am trimis acest mini-album şi la Centrele de turism din judeţ.
    Acest mini-album cuprinde toată harta literară a judeţului Bistriţa-Năsăud.
    Despre Rebreanu, Coşbuc, Andrei Mureşanu se ştie. Poate se ştie mai puţin
    despre Ion Pop Reteganul sau despre Veronica Micle, care s-a născut aici, la
    Năsăud, şi a fost poetă şi iubita poetului naţional Mihai Eminescu. Poate
    puţină lume ştie că aici, la Bistriţa-Năsăud, mai precis la Pietriş şi la
    Prundu Bârgăului a trăit un mare prozator – Radu Petrescu. De asemenea, de
    foarte multe ori, la Sângeorz-Băi, în timpurile trecute a venit Alexandru
    Odobescu. Există o mulţime de scrisori pe care acesta le trimitea către cei de
    acasă, de aici, de la Sângeorz-Băi. Nu mai spun de Valea Vinului, unde este
    Casa Scriitorilor şi pe unde au trecut toţi marii scriitori – clasici,
    contemporani… Prin urmare, atunci când vorbim despre Bistriţa-Năsăud, vorbim
    despre mari nume literare care s-au născut aici şi despre nume mari literare
    care au trecut pe aici. Şi-au împletit într-un fel biografia şi opera cu această
    zonă.

  • Gala Premiilor UNITER

    Gala Premiilor UNITER

    Unul dintre cele mai importante programe ale Uniunii Teatrale din
    România (UNITER), iniţiat şi coordonat de actorul Ion Caramitru, preşedintele
    Uniunii, Gala Premiilor UNITER a ajuns la a 24-a ediţie. Evenimentul a fost
    găzduit pe 9 mai de Teatrul Regina Maria din Oradea, într-una dintre cele mai
    frumoase săli de teatru din România.
    Proiectul clădirii a fost întocmit de renumita firmă de arhitecţi Fellner şi
    Helmer din Viena – aspectul exterior îmbină stilul neoclasic cu elemente
    neorenascentiste şi neobaroce, în timp ce finisajele şi ornamentaţiile
    interioare se impun printr-un accentuat ton rococo.


    Gala Premiilor UNITER se desfăşoară anual,
    începând din 1991, în cadrul ei acordându-se distincţiile Uniunii pentru
    fiecare an calendaristic încheiat. Decernarea premiilor
    se face după principiul nominalizărilor stabilite de un juriu de selecţie.
    Dintre aceste nominalizări, un alt juriu decide, în seara Galei, prin vot
    secret, câştigătorul pentru fiecare dintre cele 11 categorii. Ultimele în
    programul Galei Premiilor UNITER, şi cele mai aşteptate, sunt Premiile pentru
    Cel mai bun regizor şi Cel mai bun spectacol. Cel mai bun regizor al anului
    2015 a fost desemnat Radu Afrim, cotat de mulţi ani drept unul dintre cei mai
    buni regizori români, cu o estetică cu totul specială, dar care, deşi a mai
    fost nominalizat, nu a mai primit acest premiu din 2007. Spectacolul care I-a
    adus nominalizarea şi premiul, Tihna, după Attila Bartis, a fost pus în scenă
    la Compania Tompa Miklós a Teatrului Naţional Târgu-Mureş.

    Radu
    Afrim: Este foarte
    bun spectacolul. Are deja o grămadă de premii, de participări la festivaluri. E
    un punct de vizibilitate maximă pentru secţia maghiară de la Târgu Mureş. Asta
    este pentru mine o mare bucurie şi cred că şi pentru ei. Actorii, cu sau fără
    premii, sunt fabuloşi! E o trupă extraordinar de disponibilă. Dacă această
    echipă nu m-ar fi inspirat la maxim, dacă aceşti oameni n-ar fi fost de un
    talent incredibil sau de o disponibilitate sau dacă ei nu mergeau până în
    pânzele albe cu mine, eu nu puteam să primesc acest premiu. Nu este un
    spectacol atât de afrimian ca altele pentru că nu este atât de iconoclastic. Am
    avut o dramatizare în faţă şi un text pe care trebuia să-l prezint cât mai
    aproape de adevărul lui şi cât mai aproape de forma lui. Deci nu m-am jucat
    atât de mult cum mă joc cu clasicii sau cu ale texte mai puţin bune ca acest
    roman al lui Attila Bartis.



    Premiul la categoria Cel mai bun
    spectacol a fost înmânat de celebra actriţă Jacqueline Bisset directorului
    Teatrului Naţional Cluj-Napoca, Mihai Măniuţiu, pentru Clasa noastră, de
    Tadeusz Słobodzianek, în regia lui László Bocsárdi. Mihai Măniuţiu:
    Nu poţi să faci cel mai bun
    spectacol doar cu o regie foarte inteligentă sau inventivă şi fără actori. Nu
    poţi să faci cel mai bun spectacol doar cu o coregrafie sau o scenografie
    interesantă, inovatoare. Dacă nu ai pe scenă carnea şi sângele, trupa, actorii
    cei mai buni nu vei reuşi să faci cel mai bun spectacol al anului. Aşa că
    pentru mine, ca director de teatru, important este că mi s-a confirmat ceea ce
    simţeam şi speram că vor vedea şi ceilalţi, că actorii Teatrului Naţional din
    Cluj au ajuns la un grad de performanţă atât individuală, cât şi ca trupă.



    Tot în cadrul
    Galei Premiilor UNITER, Senatul UNITER acordă premiul de excelenţă, premiile
    pentru întreaga activitate şi premiile speciale. Criticul Alice Georgescu, din
    Senatul UNITER, explică: Premiile
    speciale au tocmai menirea de a evidenţia ceea ce s-a întâmplat special într-un
    an calendaristic. Variază de la o ediţie la alta pentru că mai rar se întâmplă
    ca doi ani la rând în acelaşi domeniu să se manifeste excelenţa. În general, se
    ţine cont de o realizare specială. De aceea, de-a lungul anilor au fost extrem
    de variate. Premiul de excelenţă nu trebuie confundat cu premiul pentru
    întreaga activitate. Este vorba despre o persoană care a fost activă mult peste
    limitele obişnuite, în cursul unui an. În cazul lui Gigi Căciuleanu am ţinut
    cont de excelenţa prezenţei sale în peisajul teatral. Pentru că el este o
    pasăre rară, un coregraf care se ocupă de teatru, dar o face într-un fel foarte
    teatral, nu doar coregrafic. Întotdeauna, spectacolele lui au un impact
    puternic şi asupra teatrului în care lucrează. Are darul de a mobiliza oamenii
    de acolo, de a-i face să-şi depăşească limitele, să descopere lucruri noi
    despre ei.



    Pentru coregraful
    Gigi Căciuleanu, stabilit de mulţi ani în Franţa, acest Premiu de Excelenţă,
    venit dinspre patria-mamă este ca un dar primit pe neaşteptate: Mă bucur foarte tare, pentru că înseamnă că, pe undeva, am trecut
    prin nişte examene şi le-am luat. Sunt foarte fericit să integrez într-un mod
    foarte oficial şi foarte frumos şi foarte festiv spaţiul teatral românesc. Este
    un teritoriu cu care întotdeauna m-am mândrit, din care provin, dar pe care
    l-am părăsit în anumite împrejurări şi deodată m-am retrezit în el şi mă bucur
    foarte mult. Mă simt valabil. Găsesc că este
    foarte valorizant pentru moment. Nu ştiu cât este de valabil pentru eternitate.
    Este un moment de excelenţă, nu-i un premiu de excelenţă. Confirmarea adevărată
    vine de la public. Şi am avut norocul să îl am ca aliat în multe împrejurări.



    Printre artiştii cărora Senatul
    UNITER le-a acordat Premiul pentru întreaga activitate s-a aflat şi actriţa
    Luminiţa Gheorghiu, cunoscută pentru rolul principal în filmul Poziţia
    copilului, în regia lui Călin Peter Netzer. Pelicula a câştigat Ursul de Aur
    la Festivalul de Film de la Berlin din 2013, iar Luminiţa Gheorghiu a primit
    Gopo pentru Cea mai bună actriţă şi a fost nominalizată la Premiul Academiei
    Europene de Film pentru Cea mai bună actriţă europeană. Luminiţa Gheorghiu,
    despre cum a primit vestea premiului pentru întreaga activitate în teatru:
    Cu foarte mare bucurie şi cu un pic de mirare pentru că, atunci când ţi se
    dă un premiu pentru întreaga activitate ai senzaţia că s-ar fi încheiat cariera
    ta. Dar nu. Cariera mea teatrală de abia începe. Am în continuare sufletul
    tânăr. Cred că această profesie nu se poate face decât dacă ai tinereţe în
    suflet. Echivalentul unei speranţe că vine un moment în care vei face un rol
    mai bine, şi mai bine, şi mai bine.



    Unul dintre premiile speciale ale Senatului
    UNITER a mers către dramaturgul român stabilit în Franţa Matei Vişniec, pentru
    cel mai jucat dramaturg român contemporan.