Radio România Internațional

Tag: Radu Campeanu

  • Alegerile din 20 mai 1990

    Alegerile din 20 mai 1990

    Pe 20 mai 1990, în România aveau loc
    primele alegeri libere din 1946. Au fost semnul revenirii la societatea
    politică pierdută după 45 de ani de regim comunist opresiv. Pe 19 noiembrie
    1946, alianța condusă de partidul comunist cu sprijinul guvernului comunist
    impus de ocupantul sovietic, falsifica rezultatul alegerilor și câștiga 78% din
    locurile din Parlament. Atunci se încheia democrația română care avea să
    renască pe 20 mai 1990.



    Alegerile din 20 mai 1990 au fost
    dominate de figura lui Ion Iliescu și de Frontul Salvării Naționale, urmașul
    direct al partidului comunist încă de la căderea regimului Ceaușescu de pe 22
    decembrie 1989. Iliescu avea să câștige detașat 85% din opțiunile românilor în
    fața celorlați doi contracandidați, liberalul Radu Câmpeanu și țărănistul Ion
    Rațiu. Iar Frontul Salvării Naționale își adjudeca două treimi din locurile din
    parlament. În cei doi ani, până la alegerile din 1992 când electoratul român dă
    primele semne de maturizare, cel mai important act adoptat a fost Constituția
    României, în decembrie 1991.


    Despre scrutinul de acum 30 de ani
    s-a scris enorm. Opțiunile colosale pentru Iliescu și FSN au fost denumite
    alegerile din Duminica orbului, nume dat de cei care aleseseră candidații
    Opoziției formată atunci din Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat,
    Partidul Național Liberal și Partidul Social-Democrat. O privire aruncată azi
    asupra acelui scrutin din urmă cu 30 de ani ne arată că el nu a fost nici liber
    nici legitim, așa cum consideră Ioan Stanomir, profesor la Universitatea
    București:

    Privite din
    prisma unor exigențe minime, alegerile din 20 mai 1990 nu au fost nici libere,
    nici corecte. Nu în același mod în care nu au fost libere și corecte alegerile
    libere din 19 noiembrie 1946. Dar, într-un fel diferit, ele au fost nelibere și
    incorecte. De ce? Pentru că întreg climatul care a precedat alegerile și întreg
    climatul în cadrul căruia s-au desfășurat alegerile nu a fost de natură să
    genereze o alegere autentică și lipsită de constrângere a cetățenilor României.
    Și vreau să dau două exemple. Exemplul numărul unu a fost acoperirea mediatică.

    Practic, opoziția democratică a fost exclusă de la accesul la principalul canal
    de comunicare, Televiziunea română, între ghilimele liberă. Exemplul numărul
    doi este raportarea statului-partid FSN la competitorii politici, respectiv
    atacurile verbale și fizice de o gravitate excepțională la care au fost supuși
    activiștii și candidații partidelor de opoziție. Așa încât, pe 20 mai 1990
    poporul român nu a avut ocazia de a se pronunța în cunoștință de cauză pentru
    că partidul-stat care a cucerit puterea în decembrie 1989 a dorit să aibă în
    alegeri un mijloc de legitimare și nu o temelie pentru o democrație consolidată,
    așa cum o înțelegem astăzi.


    În cele
    câteva luni de libertate, din decembrie 1989 și până în 20 mai 1990, nimeni nu
    se putea aștepta ca poporul român să renască politic miraculos. Astfel,
    rezultatele au fost cele așteptate, așa cum spune Ioan Stanomir:

    Rezultatele erau ușor de
    anticipat, aș spune că erau singurele rezultate posibile. Ele au început să se
    prefigureze din clipa în care pe 22 decembrie 1989 Ion Iliescu s-a
    autoproclamat șef de stat. Aceste rezultate au fost prefigurate de transformarea
    Frontului Salvării Naționale în partid politic în ianuarie 1990 și, pe cale de
    consecință, în partid-stat de vreme ce controla inclusiv celulele de la nivelul
    întreprinderilor de stat. Rezultatele acelor alegeri au fost prefigurate din
    momentul în care lustrația, eliminarea fosților demnitari și comuniși și a
    foștilor securiști, a fost refuzată ca soluție politică în Consiliul Provizoriu
    de Uniune Națională, miniparlamentul provizoriu.


    Totuși,
    cum se explică acel comportament politic al unei națiuni înrobite vreme de
    aproape o jumătate de secol?

    Ioan Stanomir: Cred că este corect să vorbim despre o problemă originară a
    regimului politic din România. În decembrie 1989, ceea ce era în mod autentic
    schimbare revoluționară a fost canalizat de un grup politic avându-i în frunte
    pe Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan și numele pot continua într-un tip
    de organizare politică dominat de partidul-stat denumit Frontul Salvării
    Naționale. Ne putem întreba dacă era posibil altceva? Răspunsul meu este unul
    mai degrabă sceptic pentru că să nu uităm că România ieșea din 20 de ani de
    dejism și 25 de ani de ceaușism. Iar ceaușsimul în particular a fost un
    ingredient foarte important în constituirea ideologiei feseniste.


    Alegerile
    din 20 mai 1990 au intrat deja în manualele de teorie politică pentru studierea
    mecanismelor reconstrucției democratice. Este un exemplu despre cum societatea
    simte nevoia să revină treptat la normalitate, este tranziția complexă de la lipsa
    de libertate la libertate.

    Ioan Stanomir:
    Alegerile din 20 mai 1990 au reprezentat mai degrabă o excepție pentru că
    până la victoria Partidului Social Democrat din 2016 niciun alt partid nu a mai
    câștigat o asemenea proporție zdrobitoare. Frontul Salvării Naționale s-a
    confundat cu statul, iar statul, pentru foarte mulți români la nivelul anilor
    90 se confunda cu statul ceaușist. După 30 de ani, România e într-o situație paradoxală:
    pe de-o parte este în poziția de a-și fi împlinit aspirațiile fundamentale
    euroatlantice, dar în același timp e în poziția de a observa că statul român e
    un stat croit și condus în structurile sale profunde de urmașii fesenismului.


    Pesimismul
    alegerilor din 20 mai 1990 continuă să fie prezent în România. Dar e reperul de
    unde românii au reînceput să învețe a gândi politica liber.

  • A murit Radu Câmpeanu, primul președinte al PNL

    A murit Radu Câmpeanu, primul președinte al PNL

    S-a stins din viață Radu Câmpeanu, primul președinte al Partidului Național Liberal, după revoluția din 1989. Vestea decesului seniorului liberal, la vârsta de 94 de ani, a fost dată chiar de PNL, miercuri seară, într-o postare pe Facebook: “Anunțăm cu mâhnire că seniorul liberal, Radu Câmpeanu, a încetat astăzi din viață. Rămâne în inimile noastre ca primul președinte al partidului după 1989, cel care a reînființat PNL după cumplita perioadă comunistă și anii petrecuți în închisoare ca deținut politic. Suntem cu toții alături de familia îndoliată.”



    La rândul său, președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj de condoleanțe: “Reconstrucţia Partidului Naţional Liberal şi renaşterea unei vieţi democratice în România sunt legate de numele lui Radu Câmpeanu. A vorbit în Exil despre o Românie liberă şi despre valori europene, iar după 1990 a luptat pentru acestea în ţară. Odată cu dispariţia sa, pleacă unul dintre seniorii autentici ai politicii româneşti. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”



    Născut la 28 februarie 1922, Radu Câmpeanu a absolvit Facultatea de Drept, la Universitatea Bucureşti. În perioada 1944-1947 a fost preşedintele Tineretului Universitar, iar între 1947 – 1956 a fost deţinut politic. În 1973, Câmpeanu a emigrat în Franța și s-a întors în țară imediat după Revoluție.



    La 6 ianuarie 1990 a fondat Partidul Național Liberal, fiind și primul candidat liberal în alegerile prezidențiale din 1990. A fost vicepreședintele CPUN (primul parlament format după Revoluție) și al Senatului, între 1990 și 1992. Ulterior, a fost ales senator din partea Alianței PNL-PD. În ultimii ani ai vieții, Radu Câmpeanu a fost numit președinte de onoare al PNL.

  • October 19, 2016 UPDATE

    October 19, 2016 UPDATE

    EUROPEAN COUNCIL – Romanias President, Klaus Iohannis, on Thursday and Friday, will attend the European Council meeting in Brussels. The agenda of the talks covers three major issues: migration management, the EUs trade policy and foreign relations. Upon leaving for Brussels, the Romanian President said that, in terms of migration, the participants will analyse the stage of implementing the mobility partnerships between the EU and third countries, non EU members, such as Mali, Nigeria and Senegal. Klaus Iohannis reiterated Romanias support for capitalising on these mobility partnerships, which produce direct benefits, for a better migration management. In another move, Klaus Iohannis underlined that Romania supports the EUs trade agreement with the US. He also expressed hope that Romania and Canada will reach an agreement as regards a visa waiver for Romanian citizens, adding that if a reasonable agreement is reached, Bucharest will withdraw its reservations relating to the Comprehensive Economic and Trade Agreement between Canada and the EU. Klaus Iohannis made clear that a reasonable agreement, means to Romania, the lifting of Canadian visas for Romanian citizens in 2017 and not 2018. The Romanian president also announced he will have bilateral talks, on the sidelines of the summit, with British Prime Minister, Theresa May, which will cover, among others, the situation of the Romanian nationals living in Great Britain.



    CONFERENCE – Bucharest is playing host to the Strategic Military Partner Conference organised by the NATO Allied Command Transformation. Around 70 NATO member and partner states are participating, as well as other countries, such as Colombia and Nigeria, which are taking part in such consultations for the first time. Talks focus on the prospects of expanding NATO partnerships and an in-depth analysis of the concepts resulting from the NATO Summit held in Warsaw in July. The meeting in Bucharest lasts three days and contains four planning workshops dealing with the maritime, air and space, land and cyber domains.

    MOURNING – Senior
    Liberal member, Radu Campeanu, the first president of the National Liberal
    Party after the fall of the communist regime in Romania, in December 1989,
    passed away on Wednesday, at 94 years of age. He held the presidency of the
    Liberal Party between 1990 and 1993. In the wake of WWII, Radu Campeanu took
    part in the anti-communist protest movements held over February 24-28,
    1945. Arrested in 1948, he spent many
    years in the communist prisons, as a political detainee. After he was released
    from prison, he emigrated to France. In 1990, Radu Campeanu returned to Romania,
    where he reconstructed the National Liberal Party. He was senator of Bucharest
    in the 1990-1992 period and the Liberal candidate for the presidential election
    in Romania, in 1990, when he ranked second.



    TOKEN STRIKE – Members of the Sanitas trade union federation in the healthcare sector were on a 2-hour token strike on Wednesday morning. During the strike, a third of normal duties were ensured, as well as all medical and surgical emergencies. Healthcare trade unions started their protests almost a month ago. They demand a unitary salary scheme for all medical staff, for the bonuses for special working conditions to be calculated based on current salaries and for holiday and meal vouchers. Sanitas representatives say they received no offer from the authorities and threaten to go on an all-out strike on the 31st of October. Sanitas has more than 100,000 members, including medical and sanitary staff, specialist staff, and auxiliary, technical and administrative staff.



    TRIAL – The High Court of Cassation and Justice judges have rejected all requests and exceptions raised by Gabriel Oprea and ruled for the start of a trial on merits in a case in which Oprea, a former deputy prime minister and interior minister, is accused of spending operative funds from the budget of the Intelligence and Internal Protection Directorate. The courts ruling is not final. In May, Oprea was indicted by the National Anticorruption Directorate for abuse of office together with other senior officers from the Interior Ministry. Oprea is also under investigation in a separate case in which he is accused of manslaughter. A police officer died last year in a motorcycle accident while providing official escort to Oprea, who was serving as interior minister. However, Oprea is believed to have been on a personal trip at the time, which means he was not entitled to official police escort.



    JUSTICE– Romanias technocratic prime minister Dacian Ciolos believes justice minister Raluca Pruna should stay in office following the passing of a simple no-confidence motion against her in the Chamber of Deputies on Tuesday. Ciolos says the motion is a rebuke of Pruna over some of her statements, without raising any essential objections about her activity. The motion was filed by the Social Democrats after minister Pruna admitted she lied before the European Court of Human Rights with respect to the funds allocated to prisons in Romania. Pruna took responsibility for her statements saying no one can take away her right to signal the problems facing the justice system, including under-funding.



    MIGRANTS – 29 immigrants from Syria, including 17 minors aged between 2 and 17, were stopped on Wednesday morning by the Romanian border police in Timis as they were trying to cross from Serbia into Romania illegally. They did not carry identity papers but said they were Syrian nationals and that they crossed the Serbian border on foot planning to reach a country in western Europe. This is the largest group of Middle Eastern migrants to force the Romanian western border in Timis county this autumn. In the last two months, the authorities have thwarted many attempts to cross the border into Romania in the west, south-west and south.



    TENNIS- World no. 50 Monica Niculescu of Romania on Wednesday qualified for the quarterfinals of the Luxembourg tennis tournament, with 225,000 dollars in prize money up for grabs, after defeating Italys Francesca Schiavone, no.99. This is the first victory grabbed by Niculescu against Schiavone, who had defeated the Romanian player four times before. The Italian player got the first victory in the eighth finals in Moscow, back in 2009. Then she defeated Niculescu in the third round of the Australian Open in 2011, in the eights finals in New Haven, in 2011, and in the first round of the Stuttgart tennis tournament, in 2012. (Translated by D. Vijeu)

  • Vot şi democraţie

    Vot şi democraţie

    Pentru o societate democratică, votul este esenţial. Nicio formulă electorală nu este ideală dar este
    important ca cetăţenii să aibă acces neîngrădit la procesul electoral.
    Exprimarea opiniei fiecărui membru al societăţii este un principiu elementar al
    vieţii democratice. De-a lungul istoriei nu prea îndepărtate şi în state cu
    tradiţie democratică avem exemple de limitare a dreptului de vot pe diferite
    criterii.

    Secolul XX a început cu un vot cenzitar, cel care dă drept de vot
    doar celor cu ceva brumă de avere, şi s-a încheiat cu votul universal ridicat
    la nivel de normă democratică. Necesitatea unui proces electoral corect, care
    să dea conducătorii societăţii, a apărut în România odată cu căderea
    comunismului. Chiar în seara zilei de 22
    Decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, structura eteroclită
    care a preluat conducerea României, a anunţat, pe primul loc, abandonare
    rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem
    democratic pluralist de guvernământ, urmat imediat de organizarea de alegeri
    libere. România ieşea, prin jertfa supremă a cetăţenilor săi, din 45 de ani de
    dictatură comunistă, sistem autoritar cu un singur partid politic, desigur cel
    comunist, care domina întreaga viaţă a societăţii.

    Primele alegeri libere
    pluripartiste din România post-comunistă au avut loc la 20 mai 1990, acum 25 de
    ani. Timp de 5 luni, societatea românească a cunoscut o evoluţie accelerată,
    descoperind şi aplicând normele şi principiile sistemului democratic cu mai
    multe partide politice, fiecare cu un program politic propriu şi, desigur, cu o
    ofertă electorală personalizată. Datorită timpului scurt şi a condiţiilor
    complicate în care se desfăşura procesul de democratizare, liderii momentului
    au decis ca mandatele câştigate la alegerile din 20 mai 1990 să fie nu de 4 ani
    ci de 2 ani, jumătate din mandatul normal care era avut în vedere pentru
    politica românească. În acest interval, românii îşi propuneau să perfecţioneze
    sistemul democratic, să consolideze sistemul de partide politice şi dezbaterea
    politică liberă, să adopte o Constituţie democratică şi toate legile de bază
    pentru o viaţă socială şi politică liberă, pluralistă. Chiar de la primele
    alegeri, la 20 mai 1990, românii au revenit la parlamentul bicameral, cu Senat
    şi Cameră a Deputaţilor, tradiţional în România dar înlocuit, pe perioada
    comunismului, de un parlament cu o singură cameră. La aceste prime alegeri
    pluraliste libere, românii au ales, prin vot direct, şi preşedintele ţării.

    Dezbaterea, viaţa politică şi chiar noile structuri oficiale au fost dominate
    de trei partide politice, unul nou-noul, Frontul Salvării Naţionale, care
    prelua vizibilitatea grupului ce a exercitat puterea în stat imediat după fuga
    dictatorilor, cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu. Partidul Naţional Liberal şi
    Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat erau, în schimb, partide cu o
    istorie bogată, partide care au condus România în devenirea sa ca stat modern,
    începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea sau imediat după primul
    război mondial.

    Cele trei partide au dat, în 1990, şi principalii candidaţi la
    şefia statului: Ion Iliescu, din partea FSN, Radu Câmpeanu, pentru PNL şi Ion
    Raţiu, reprezentând PNTCD. Cum, în România, nu au avut loc niciodată alegeri
    anticipate, Parlamentul s-a schimbat din 4 în 4 ani, următorul termen expirând
    în anul următor. Până în 2004, alegerile parlamentare au coincis cu cele
    prezidenţiale. Atunci, noul şef al statului a fost ales pentru un mandat de 5
    ani, decuplându-se, astfel, alegerile parlamentare de cele ale şefului
    statului.

    Din 1992, românii îşi aleg, prin vot universal, şi aleşii locali.
    Până acum, alegerile locale au avut loc în acelaşi an cu cele legislative, fără
    ca această coincidenţă să fie o regulă oficială. De asemenea, din 2009, românii
    îşi aleg trimişii în Parlamentul european, de asemenea, prin vot universal şi
    liber.