Tag: Radu-Mihai Alexe

  • Scriitoarea Dana Grigorcea

    Scriitoarea Dana Grigorcea

    Lansarea
    variantei în limba română a romanului Sentimentul primar al nevinovăţiei de
    Dana Grigorcea, a fost organizată de Editura Humanitas. Romanul tradus în
    română de Nora Iuga şi Radu-Mihai Alexe a fost distins cu Premiului 3sat
    acordat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann 2015 şi
    nominalizat pentru Schweizer Literaturpreis. Dana Grigorcea a debutat cu proză
    scurtă în România literară, la sfârșitul anilor 90. A studiat germană şi
    neerlandeză la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, regie
    de teatru şi film la Universitatea din Bruxelles şi a urmat un masterat în
    jurnalism la Universitatea Danubiană din Krems. A lucrat la televiziunea ARTE
    din Strasbourg şi la postul de radio Deutsche Welle din Bonn. Din 2007 trăieşte
    la Zürich, unde a predat limbajul filmului la Facultatea de Film din cadrul
    şcolii de Artă de la Zürich şi a colaborat la emisiunea de literatură a
    radioului naţional elveţian DRS. În prezent organizează la Zürich un salon
    literar şi ţine împreună cu soţul ei, scriitorul Perikles Monioudis, un blog de
    literatură (www.neue-telegramme.ch). Dana Grigorcea şi-a făcut debutul literar
    în limba germană în 2011, cu romanul Baba Rada. Das Leben ist vergänglich wie
    die Kopfhaare (Baba Rada. Totu-n viaţă-i trecător ca şi firele de păr), pentru
    care a primit permiul elveţian de carte Literaturperle, precum şi menţiuni
    onorifice de la oraşul şi de la cantonul Zürich.


    În cuvîntul de omagiere a autoarei la
    decernarea premiului Ingeborg Bachmann, criticul literar Hildegard Keller a
    apreciat suflul epic al romanului Sentimentul primar al nevinovăţiei,
    dar şi cele trei perspective ale
    naraţiunii, povestită de către un eu feminin. Keller a calificat textul drept
    o satiră excelentă, ce răspîndeşte o vitalitate exuberantă. Nora
    Iuga, traducătoarea volumului în limba română.: Un traducător ajunge să
    se identifice cu autorul, pentru că relaţia dintre traducător şi autor este o
    relaţie aproape mai strânsă decât între mamă şi fiică, între soră şi frate.
    Pentru că vorbim de o legătură care se face prin limbă, şi nu există un element
    mai pregnant decât limbajul prin care să te identifici cu cineva. În afară de măiestria stilului şi de
    calităţile expresive ale cărţii pot spune că mi-a atras atenţia -prin
    profunzimea sa- titlul acestei cărţi. Este de reflectat la semnificaţia acestui
    titlu, Sentimentul primar al nevinovăţiei. Am tot încercat să-mi explic care
    este legătura dintre acest titlu şi subiectul cărţii, dintre acest titlu şi
    privirea autorului auspra acestor ani. Ani în care şi-a petrecut exact perioada
    cea mai importantă de formare ca om şi ca femeie, în Bucureşti. Şi descoperim, cu ajutorul cărţii, în ce fel de Bucureşti.


    Bucureştiul
    anilor 2000. Victoria, revenită de curând de la Zürich, este martoră unui jaf
    la banca la care lucrează. Deodată tânăra se pomeneşte în concediu şi are timp
    să se plimbe alături de iubitul ei sau să bată străzile oraşului de una
    singură. Pe măsură ce reîntâlneşte vechi cunoştinţe, mintea îi e invadată de
    trăirile copilăriei, de vremurile când descoperea, împreună cu partenerii de
    joacă, lumea în liniştitul cartier Cotroceni. Un roman despre Bucureştiul de
    ieri şi de azi, despre ultimii ani ai comunismului şi timpurile haotice ale
    noului capitalism, despre miracolele copilăriei şi căutarea de sine.it cu mult entuziasm şi apreciat în termeni
    elogioşi de către presa de limbă germană. Romanul este impregnat de umor
    melancolic, povestind scene dintr-o copilărie situată în România comunistă.
    Schimbând constant planurile narative, romanul face un salt din planul
    copilăriei comuniste în realitatea post-comunistă, povestind despre concertul
    lui Michael Jackson la Bucureşti, urmat de încă un salt pe acoperişul
    giganticei Case a Poporului, unde un grup de tineri discută despre viaţa
    sexuală a cuplului dictatorial. Am întrebat-o pe Dana Grigorcea dacă a sesizat
    vreo diferenţă între lecturile din spaţiul german şi cel românesc.


    Dana Grigorcea Felul în care îmi receptez noul roman depinde foarte mult de public.
    Publicul reacţionează altfel în Germania faţă de Elveţia, de exemplu. Există un
    pasaj pe care îl citesc foarte des, în care povestesc cum am fost făcută
    pionier şi pot spune că aproape la fiecare lectură reacţiile au fost altele. În
    fosta RDG, lumea reacţionează altfel decât la Dusseldorf sau la Hamburg. Iar cu
    totul altfel reacţionează publicul elveţian. Există anumite glume pe care le
    fac în roman la care se râde mai mult în Elveţia decât în Austria. Există
    anumite subtilităţi pe care în Austria publicul le percepe mai repede decât
    publicul elveţian. Aşa că eu, prin cartea mea, reuşesc să-mi cunosc publicul şi
    ajung la diferite mentalităţi, în funcţie de loc.



    Cu ocazia lansării
    variantei în limba română a romanului Das primäre Gefühl der
    Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăţiei), cititorii
    din Bucureşti, Braşov, Timişoara şi Cluj au avut ocazia să participe la
    întâlnirile cu Dana Grigorcea – lansări de carte, sesiuni de autografe şi
    lecturi publice – organizate de Editura Humanitas. Ediţiei româneşti a
    volumului i se vor alătura curând traduceri în engleză, olandeză şi bulgară.