Radio România Internațional

Tag: Radu Tudoran

  • Pe bicicletă la Capul Horn

    Pe bicicletă la Capul Horn

    Astăzi vorbim nu numai despre o premieră mondială, ci și despre o misiune de promovare a lecturii și sportului în rândul tinerilor, pe care Gabriel Bota şi Rudolf Nyari, doi dintre organizatorii Festivalului de Carte Transilvania – care are loc în fiecare toamnă la Cluj – au realizat-o spre sfârşitul anului trecut. Inspirați de romanul ”Toate pânzele sus” de Radu Tudoran, cei doi au plecat într-o călătorie, cu bicicletele, în Țara de Foc, pe insula Capul Horn.

    Ce ar trebui să știm când auzim despre o astfel de aventură? Rudolf Nyari:

    “Cred că în primul și în primul rând ar trebui să știm că această aventură este un proiect care a început cu câțiva ani în urmă, care a pornit de la ideea de a promova partea de citit și partea de a face sport și este un proiect care este la a 3-a ediție, acest “Read and ride până la capătul lumii” ediția de anul trecut în care am ajuns primii oameni din istoria omenirii care au ajuns cu bicicletele pe cel mai sudic punct al globului și anume pe insula Capul Horn. Prima ediție a fost o ediție în care în Gabi (.n.r. Gabriel Bota, colegul meu) a parcurs Europa și aici o să îl rog pe el să spună câteva cuvinte cu bicicleta cum a fost aventura de acum 6 ani.”

    Gabriel Bota a completat:

    “Trebuie să spunem că toate edițiile “Read and Ride” fac parte din proiectele Festivalului Internațional de Carte Transilvania ale FICT-ului. Scopul, cum a zis și Rudi (n.r. Rudolf Nyari, colegul meu), este acela de a promova lectura și sportul rândul tinerilor, dar nu numai în rândul tinerilor. Prima ediție a avut loc în anul 2017. Atunci am fost singur, am plecat din România, am vizitat 10 țări, am citit pe drum 10 cărți, am vizitat 10 scriitori la ei acasă.

    Mulți dintre ei ne-au și vizitat la Cluj, după aceea, în cadrul festivalului și am parcurs 4884 de kilometri în 40 de zile, convingând câteva zeci de mii de oameni să se ocupe mai mult de lectură și de sport. Cam ăsta întotdeauna a fost mesajul nostru simplu: prin puterea exemplului să promovăm lectura și sportul. Şi după aceea am făcut echipă. Am făcut o echipă minunată cu Rudi, pornind a 2-a ediție în 2022, când am mers până dincolo de Cercul Arctic, în cel mai nordic loc al lumii, până la North Cape. Scopul a fost să ajungem până aproape de Polul Nord, dar nu s-a putut în acel moment și, la fel, prin puterea exemplului am reușit să promovăm lectura și sportul.”

    Cum a fost perceput mesajul acesta la Capul Horn? Rudolf Nyari:

    “A fost cea mai mare surpriză pentru noi, vorbind în primul și în primul rând despre acest proiect cu toți oamenii cu care ne-am întâlnit și toți au polarizat cu această idee și au intrat în povestea noastră și ne-au susținut cu tot ce au putut. Au înțeles mesajul pentru tineri, dar în același timp au înțeles și povestea din spatele acestui mesaj și povestea era să ducem o carte până la capătul lumii. Este cartea lui Radu Tudoran, “Toate pânzele sus”, o carte celebră care a marcat tinerețea, atât pe partea de lectură, cât și pe partea de film. Și practic toată aventura noastră a fost construită pe această carte în care doi prieteni a vrut să ajungă în Tierra Del Fuego. În acea aventură ei s-au despărțit, s-au reîntâlnit și au descoperit acele meleaguri.

    Practic, noi am parcurs același drum, dar de data asta cu avionul, peste 40.000 de km, după care ne-am luat bicicletele, din Punta Arenas și până la Ushuaia (n.r. oraș-port din Țara de Foc, Argentina), am făcut 1.700 de km cu bicicletele într-un timp record, de 8 zile și de acolo am luat un vapor care ne-a dus până pe Capul Horn. A fost o călătorie de 5 zile în care am trecut pe lângă cei mai importanţi ghețari și prin partea sudică a lumii, ajungând în final pe Capul Horn, unde cu ajutorul echipajului, care a înțeles mesajul, am reuşit să debarcăm, până la urmă, cu bicicletele și să ducem cea de-a 2-a carte la acel far care există acolo pe insulă, unde este un ofițer al marinei ciliene împreună cu familia, care trăiește acolo fiind detașat pentru 5 ani. Şi am lăsat această carte ca un tribut al literaturii române acolo în far, ca toți cei care pășesc pe acea insulă să vadă o sămânță de literatură românească acolo.”

    Gabriel Bota a adăugat:

    “Povestea din spatele cărții este una și mai impresionantă: pentru cei care nu știu, Radu Tudoran este fratele lui Geo Bogza, Tudoran nu este numele lui adevărat, este numele literar. Numele lui este Nicolae Bogza. Trebuie să spunem și de ce am dus această carte: visul vieții lui a fost să călătorească în jurul lumii. Niciodată nu a plecat din țară. Mai mult decât atât, a început să construiască în portul din Galați o goeletă, dar care niciodată n-a părăsit apele portului. Am ales să ducem această carte, pentru că eroii cărții au ajuns acolo.”

    Astfel, un exemplar de lux, în piele naturală, primit cadou de la Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga din Cluj-Napoca, a fost lăsat Bibliotecii din Ushuaia, iar o ediție datată 1967 a cărții, a fost lăsată pe insula Capul Horn. De povestit ar mai fi multe! Cei doi nu au încheiat înainte de a lansa îndemnul lor obişnuit într-un singur glas:

    “Nu uitați să citiți și să faceţi sport! ”

     

  • L’écrivain Radu Tudoran

    L’écrivain Radu Tudoran

    Le 8 mars
    1910, voyait le jour dans la commune de Blejoi, dans le département de Prahova,
    l’écrivain Radu Tudoran, l’auteur de « Toate pânzele sus »
    (« Larguez les amarres ! »), le roman d’aventures le plus aimé
    et le plus lu de la littérature roumaine. Un succès tel, qu’il a poussé dans
    l’ombre toutes les autres créations de Radu Tudoran, malgré leur valeur incontestable.
    En même temps, l’écrivain s’est toujours tenu à l’écart des tentations de
    propagande de la littérature contrôlée par le communisme, menant une existence modeste
    qui contraste avec la notoriété de son roman. Chose surprenante, le livre,
    dépourvu de toute référence idéologique, a été publié à l’époque où le
    socialisme réaliste régnait sans partage sur la culture roumaine.

    Son auteur
    s’est frayé un chemin neutre, à l’écart de toute influence, y compris celle de
    son frère Geo Bogza, un poète remarqué de l’avant-garde et auteur de reportages
    littéraires, qui s’est retrouvé, à un moment donné, parmi les bénéficiaires du
    système communiste. Le critique et historien littéraire Paul Cernat ajoute
    d’autres détails biographiques de Radu Tudoran. Il est né dans la
    famille d’un marin, d’un entrepreneur maritime. Il a été le benjamin de la
    famille. Radu Tudoran, de son vrai nom Nicolae Bogza, a choisi une profession
    en lien avec celle de son père : il a été officier de marine. Du point de
    vue de l’affiliation politique, il ne s’est rapproché ni de la gauche radicale,
    qui avait séduit son frère Geo Bogza, ni de la droite radicale, préférée
    pendant un certain temps par ses autres frères, Alexandru et Ovidiu Bogza, eux
    aussi auteurs de livres. Sa sœur, Elena, a également écrit de la littérature. C’était
    une famille d’auteurs littéraires.



    La
    passion d’écrire et celle de voyager, notamment en mer, n’ont jamais quitté
    Radu Tudoran, dont le début littéraire remonte à 1939, l’année du déclenchement
    de la deuxième guerre mondiale. Paul Cernat raconte : Son premier livre a été
    un recueil de reportages sur l’Allemagne nazie, qui a réussi à s’attirer les
    critiques de toutes les couleurs politiques, étant jugé trop neutre. Dans les
    années de guerre qui ont suivi, il a collaboré en tant qu’officier avec la
    presse officielle et il a même été correspondant de guerre, pendant un certain temps, dans la
    région de Bugeac, dans le sud de la Bessarabie. C’est là qu’il a trouvé le
    sujet de son roman « Un port la răsărit/Un port à l’est », un des
    meilleurs de Radu Tudoran, un livre superbe, qui se lit facilement encore
    aujourd’hui. Il avait déjà publié à l’époque un volume de nouvelles sous le
    titre « Orașul cu fete sărace/La ville des filles pauvres . (…) En
    1943, il sort un autre volume très intéressant, « Anotimpuri/Saisons »,
    qui le consacre en tant qu’auteur néoromantique et d’inspiration sentimentale
    dans le meilleur sens du mot. En 1945, Radu Tudoran publie un roman social,
    « Flăcări/Flammes », inspiré par le monde de l’industrie pétrolière,
    que l’écrivain connaissait bien, puisqu’il est né dans la zone des raffineries
    près de la ville de Ploiești.



    Cependant,
    Radu Tudoran n’a pas pu accepter l’installation du communisme en Roumanie et il
    a essayé de fuir le pays à bord d’une goélette improvisée, au début des années
    1950. Sa tentative a bien-sûr échoué et la plupart des membres de l’équipage ont
    été arrêtés par les autorités, à l’exception de Radu Tudoran, grâce à
    l’intervention de son frère Geo Bogza, politiquement bien placé. Mais
    l’aventure avortée ne sera pas sans suites littéraires, puisque le roman
    « Toate pânzele sus/Larguez les amarres », mettant en scène une
    goélette et son équipage composé d’aventuriers, sort en 1954. L’action se
    déroule à travers le monde, depuis le port danubien cosmopolite de Sulina, de
    la fin du XIXe siècle, aux bouches du Danube, jusqu’en Amérique du Sud. Le
    critique littéraire Paul Cernat explique comment ce livre a réussi à éviter la
    censure draconienne de ces temps-là. J’ai deux explications. La
    première est celle de l’aide offerte par son frère, Geo Bogza. La seconde est
    celle du retrait dans une zone plus épargnée par l’idéologie, même si là aussi
    il y a avait une forte ingérence. Il était pourtant plus facile d’écrire un
    livre d’aventures dont l’action se déroulait au XIXe siècle que de se pencher
    sur des époques plus récentes. Ce refuge, donc, dans l’histoire et dans la
    fiction d’aventures pour les enfants et les jeunes a effectivement sauvé Radu
    Tudoran. Après la période stalinienne, quand il a payé au régime communiste un
    tribut bien plus modeste que d’autres écrivains, en publiant par exemple le roman
    à portée plus sociale « Dunărea revărsată/Le Danube qui déborde », Radu
    Tudoran a beaucoup voyagé. Il a aussi écrit des livres inspirés de ses voyages.
    Il aimait voyager, c’était quelqu’un de très agréable, un séducteur même. Après
    1961, année de la publication de « Dunărea revărsată », il a écrit
    pas mal de littérature jeunesse, mélange de littérature fantastique et de
    voyage, d’une très bonne qualité. Durant les deux dernières décennies de sa
    vie, il a également travaillé sur un projet épique très fourni, malheureusement
    trop peu commenté. Il s’agit du cycle de sept romans « Sfârșit de mileniu/Fin
    de millénaire », parus entre 1978 et 1994 et dont le dernier était posthume ;
    une fresque historique du XXe siècle    .


    Une
    fresque historique et sociale que Radu Tudoran a eu la chance de voir complétée
    par la chute du régime communiste, car l’écrivain s’est éteint en 1992. Aujourd’hui,
    « Toate pânzele sus/Larguez les amarres » connait une nouvelle
    édition, en attendant que ses autres romans soient eux-aussi republiés, car ils
    méritent d’être découverts par les générations de lecteurs actuelles. (Trad.
    Ileana Ţăroi)



  • Scriitorul Radu Tudoran

    Scriitorul Radu Tudoran


    Acum aproape 112 ani, pe 8 martie 1910, se năștea la Blejoi, în județul Prahova, prozatorul Radu Tudoran, autorul celui mai iubit și citit roman de aventuri din literatura română, “Toate pânzele sus”. Atât de mare a fost succesul acestei cărți – ecranizată în anii 1970 printr-un serial de televiziune – încât restul operei scriitorului a fost trecută cu vederea și de public, și de critic, în ciuda valorii și întinderii sale. În plus, discreția vieții lui Radu Tudoran, care a scris ținându-se departe de tentațiile propagandistice ale literaturii controlate de comunism, contrastează cu faima romanului “Toate pânzele sus”. Cartea este lipsită de orice referire ideologică și a fost publicată, surprinzător, în perioada când cultura română se afla sub comandamentul strict al socialismului realist. Autorul său și-a urmat drumul neutru, neinfluențat de nimeni, nici măcar de fratele său, Geo Bogza, talentat poet avangardist și autor de reportaje literare, care s-a numărat, la un moment dat, printre beneficiarii sistemului comunist. Biografia lui Radu Tudoran este continuată acum de criticul și istoricul literar Paul Cernat.


    S-a născut în familia unui marinar, antreprenor naval. A fost mezinul familiei. Numele lui adevărat era Nicolae Bogza. Profesia pe care pe care și-a ales-o a fost în consonanță cu cea a tatălui – antreprenor naval -, Radu Tudoran devenind ofițer de marină. Din punct de vedere politic Nicolae Bogza, viitorul Radu Tudoran, nu a mers nici către stânga radical, care l-a sedus pe Geo Bogza, nici către dreapta radicală unde s-au înregimentat, pentru un timp, frații săi mai mari, Alexandru și Ovidiu Bogza, ei înșiși autori de cărți. Și sora lor, Elena, a scris literatură. A fost o familie în care care s-au scris cărți.



    Pasiunea pentru scris, împreună cu cea pentru călătorii, mai ales pentru călătoriile maritime, au rămas constante în viața lui Radu Tudoran care a debutat chiar în 1939, anul începerii celui de-al doilea război mondial. Criticul literar Paul Cernat. Prima lui e o carte de reportaje, o carte despre Germania hitleristă care a reușit să nemulțumească pe toți, de toate orientările politice, pentru că a părut mult prea neutră. În anii următori în calitatea lui de ofițer, a colaborat la presa oficială din acei ani ai războiului și într-o vreme a fost trimis în Bugeac, în sudul Basarabiei, pe post de corespondent de război. De aici și-a tras subiectul pentru romanul său “Un port la răsărit”, care este unul dintre cele mai bune romane ale lui Radu Tudoran, o carte splendidă care se citește și astăzi cu foarte multă plăcere. Publicase deja la acel moment un volum de nuvele “Orașul cu fete sărace”. (…)Prozatorul va recidiva un volum foarte interesant, în 1943, “Anotimpuri”, un volum care îl consacră deja ca autor neoromantic și de factură sentimentală în cel mai bun sens al cuvântului. Romanul acesta va fi urmat în 1945 de un roman social inspirat din lumea petrolului pe care o cunoaște foarte bine ca om născut în apropiere de Ploiești în această zonă de rafinării. Romanul se chema “Flăcări” și a cunoscut mai multe reeditări.



    Totuși, neîmpăcându-se cu instaurarea comunismului în România, Tudoran a încercat să și fugă clandestin din țară, la începutul anilor 1950, cu o goeletă improvizată. Tentativa a fost, evident, înnăbușită și cea mai mare parte a echipajului arestată. Cu excepția lui Radu Tudoran datorită intervenției fratelui Geo Bogza, bine plasat din punct de vedere politic. Aventura nu rămâne, însă, fără urmări literare, căci în 1954, a apărut cartea “Toate pânzele sus”, în centrul căreia se află tot o goeletă plină de aventurieri. Pe aceștia, însă, soarta îi plimbă din lumea cosmopolită a Sulinei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, până în America de Sud. Cum a trecut acest volum de cenzura dură din vremurile acelea, având parte de multe reeditări și de o ecranizare? Posibile explicații ne oferă Paul Cernat.


    Am două explicații. Una ține de sprijinul oferit de fratele Geo. O a doua explicație este legată de refugiu într-o zonă mai ferită de ideologie decât altele, chiar dacă și acolo imixtiunea a fost foarte puternică. Totuși, era mai ușor să scrii o carte de aventuri din secolul XIX decât să scrii despre epoci mai recente. Așa că acest refugiu, pe de o parte în în istorie și pe de altă parte în ficțiunea de aventuri pentru copii și tineret, a fost salvator. Radu Tudoran a călătorit mult după această perioada stalinistă când a plătit regimului un tribut destul de modest față de alți scriitori, de pildă doar prin romanul “Dunărea revărsată”, un roman social mai pe linie. După această perioadă va călători mult și va scrie cărți inspirate de călătoriile sale. Era un om căruia îi plăcea să călătorească, fiind și un om foarte simpatic și chiar seducător. După 1961, când apare “Dunărea revărsată”, a scris și multă literatură pentru copii de foarte bună calitate, o combinație de literatură de călătorii și literatură fantasy. În ultimele două decenii de viață, el a avut și un proiect epic foarte consistent, din păcate și el prea puțin comentat. E vorba de ciclul de romane “Sfârșit de mileniu” care a apărut în șapte volume între 1978 și 1994, ultimul apărut postum. E un fel de frescă istorică a secolului XX.



    O frescă pe care Radu Tudoran a avut șansa s-o vadă completată prin căderea regimului comunist, el murind în 1992. Iar azi, “Toate pânzele sus” se reeditează din nou, în așteptarea retipăriririi celorlalte romane care merită descoperite de generațiile actuale.