Radio România Internațional

Tag: Radu Vancu

  • Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara

    Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara

    Peste 20 de scriitori din 10 ţări au venit în
    capitala Banatui, la cea de a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de
    Literatură de la Timişoara (FILTM). Au avut loc lecturi publice, dezbateri,
    dialoguri ale scriitorilor invitaţi cu cititorii, dar şi două formate noi în
    conceptul Festivalului: un amplu maraton de poezie, reunind autori din zona
    Europei Centrale şi de Sud-Est, şi Literary Death Match, adică pentru prima
    dată, la Timişoara, literatura intră în ring. Istoria, între memorie şi
    ficţiune a fost una dintre temele propuse de organizatori pentru ediţia recent
    încheiată. Poetul Robert Şerban, preşedintele FILTM: De fapt, cred că fiecare dintre noi, cei care scriem şi citim,
    avem de-a face cu istoria. Trebuie spus că acest festival se intitulează la
    Vest de Est/La Est de Vest. Or, în această zonă a Europei Centrale şi de
    Răsărit există o serie de poveşti pe care ar trebui să le cunoaştem. Sunt
    poveştile noastre, sunt poveştile vecinilor noştri, poveşti cu care am
    interacţionat şi interacţionăm în continuare, poveşti care ne-au format şi
    cultural, şi istoric, şi uman, până la urmă. De jur împrejur sunt ţări cu care
    România a interacţionat constant, România a intrat într-un permanent dialog cu
    ele şi este foarte important să ne cunoaştem partenerii de dialog. Şi tot
    foarte important este să-i cunoaştem pe oamenii de lângă noi, poate mai
    important decât a-i cunoaşte pe cei de pe alte continente.



    În prima seară a festivalului, iubitorii de
    literatură din Timişoara au avut şansa de a se întâlni cu doi dintre cei mai
    importanţi scriitori români ai momentului: prozatoarea Gabriela Adameşteanu,
    cea mai tradusă autoare română contemporană, şi Ion Vianu, scriitor care îşi
    împarte destinul între Elveţia şi România – unul dintre cei mai buni medici
    psihiatri români din a doua jumătate a secolului XX, şi una dintre cele mai
    plăcute surprize ale literaturii anilor 2000. Robert Şerban, preşedintele
    FILTM: Am adus laolaltă scriitori consacraţi în prima seară. După cum se
    ştie, Gabriela Adameşteanu este una dintre cele mai traduse scriitoare din
    România. Ea a debutat la mijlocul anilor 70, a fost foarte activă în media
    românească a anilor 90, imediat după Revoluţie, conducând Revista 22 şi făcând
    parte din Grupul pentru Dialog Social. Cât despre Ion Vianu, el a fost printre
    puţinii oameni curajoşi din România în timpul dictaturii ceauşişte, a fost
    printre cei foarte puţini care s-au solidarizat cu disidentul Paul Goma, după
    care s-a exilat în Elveţia pentru că urmau represalii. A fost o seară dedicată
    acestor scriitori care au vorbit despre istorie şi cele mai recente ale lor, o
    seară moderată de scriitoarea Adriana Babeţi, unul dintre oamenii de cultură cu
    care se mândreşte Timişoara .



    În cea de-a doua seară a Festivalului,
    organizatorii FILTM i-au aşezat faţă în faţă pe: Serhii
    Jadan, cunoscut poet ucrainean, un veteran al Euromaidanului, alături de
    prozatorul german de origine poloneză Matthias Nawrat, Tatiana Ţîbuleac
    (Republica Moldova) – autoarea unuia dintre cele mai bune romane apărute în
    2016, şi pe Dan Lungu, cel mai tradus scriitor român din noua generaţie.
    Înainte de a participa la FILTM, unde a fost prezentată ca o revelaţie în
    literatura română contemporană, Tatiana
    Ţîbuleac a participat, în calitate de invitată şi la Festivalul Internaţional
    de Literatură şi Traducere Iaşi – FILIT. Tatiana Ţîbuleac Şi
    Festivalul de la Iaşi, şi cel de la Timişoara au fost două sărbători pentru
    mine. Pe lângă surpriza neaşteptată de a fi invitată, a fost şi o mare bucurie
    să întâlnesc atâta lume pe care o cunoşteam doar din scris şi să particip
    pentru prima dată în calitate de scriitoare, pentru că la astfel de festivaluri
    am fost până acum doar în calitate de jurnalistă. Festivalul de la Timişoara,
    unde a fost mai puţină lume faţă de FILIT, mi-a plăcut foarte mult pentru felul
    în care a fost organizat. Discuţiile la care am asistat şi la care am
    participat au fost importante pentru mine, ca scriitor, pentru a şti unde mă
    aflu. La fel şi discuţiile de după festival, cu Ion Vianu, cu Gabriela
    Adameşteanu. Aceşti oameni au scris nişte cărţi care pot fi considerate
    adevărate lecţii de literatură. Citind-o recent pe Gabriela Adameşteanu, am
    constatat că ea scria în urmă cu ani buni nişte lucruri care nouă ni se par
    acum noi. De aceea, este foarte important să fii conectat la literautură şi la
    context şi să îţi dai seama că temele se repetă, doar scriem diferit despre
    ele.



    Scurt si intens, romanul splendid al Tatianei
    Ţîbuleac impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptări ,     scrie Radu
    Vancu despre Vara în care mama a avut ochii verzi, roman apărut la editura
    Cartier. Tatiana Ţîbuleac :Când am început să scriu, nu m-am gândit
    că va ieşi o carte. Am început să scriu povestea unei femei care m-a
    impresionat vara trecută. Însă am văzut că pe măsură ce scriu nu mă mai pot
    opri şi că foarte multe lucruri din mintea mea, care erau pe nişte rafturi mai
    ascunse, încep să transpire în această poveste. Şi atunci m-am gândit că
    trebuie să merg mai departe, să văd ce iese. Şi la un moment dat mi-am dat
    seama că în cartea asta trebuie să merg până la capăt. Erau multe lucruri pe
    care îmi dorisem să le spun, însă nu găsisem forma sau ocazia sau momentul. Iar
    cartea asta mi-a oferit acest moment, acest spaţiu. Şi după ce am scris-o,
    mi-am dat seama cât de mult bine mi-a făcut şi mie să spun aceste lucruri.



    Succes de public şi de
    critică, romanul Tatianei Ţîbuleac va
    apărea anul trecut la editura franceză
    Syrtes.

  • Internationales Poesiefestival Bukarest: Vielfalt in jeder Hinsicht

    Internationales Poesiefestival Bukarest: Vielfalt in jeder Hinsicht

    Auf dem Programm standen Rundtischgespräche, Debatten, Performances, Jazzkonzerte, Buchvorstellungen, Vorträge und, zum ersten Mal in der Geschichte des Bukarester Poesiefestivals, Veranstaltungen für Kinder. Ein besonderer Moment beim diesjährigen Poesiefestival war die Jubiläumsfeier des Autorenverbandes PEN, bei der PEN-Mitglieder von fast allen Ländern Europas anwesend waren. Claudiu Komartin ist Dichter, Chefredakteur der Literaturzeitschrift Poesis international“ und Leiter des Verlags Max Blecher“. Beim diesjährigen Poesiefestival in Bukarest moderierte Claudiu Komartin mehrere Leseabende:



    Ich finde es wichtig, dass wir den Poesieinteressierten die Vielfalt der heutigen poetischen Diskurse präsentieren, vor allem in der ganz besonderen Zone der Gegenwartspoesie. Ich sage das, weil die Gegenwartspoesie ihr spezielles Publikum hat und ihre besondere Art des Suchens, der Erkenntnis aufweist. Ich wei‎ß nicht, wie wichtig meine Rolle im Rahmen dieses Festivals ist, aber ich hatte den Auftrag, die Leseabende mit jungen Dichtern zwischen 20 und 40 Jahren zu moderieren. Moni Stănilă und Alexandru Vakulovski sind zwei der sozusagen ‚ältesten‘ Dichter der jungen Generation, die in diesen Tagen aus ihren Werken vorlesen. An den Leseabenden beteiligen sich sehr unterschiedliche Dichter — Dichter aus Cluj/Klausenburg, aus Chişinău, aus Bukarest — eine vielfältige Palette.“




    Radu Vancu ist Dichter und Poesiekritiker — er gilt als einer der wichtigsten Poesiekritiker der Gegenwart, wie der international anerkannte Schriftsteller Mircea Cărtărescu sagte. Wir fragten Radu Vancu über seine Eindrücke nach seiner Teilnahme am Internationalen Poesiefestival in Bukarest:



    Vor etwa 10 Jahren hatte jede Dichtergeneration ihre dominante Poetik, eine Art Gruppenpoetik, der man sich fast obligatorisch anschlie‎ßen sollte — ansonsten schien der Dichter, den Anschluss zur Poesiebewegung verloren zu haben. Ein Dichter der 1960er Generation sollte etwa der Neumoderne angehören; als Dichter der 1980er Jahre musste man unbedingt textualistisch und belesen sein. Heutzutage stelle ich aber eine au‎ßerordentliche Diversität der Poetiken fest — es gibt körperliche Poetiken, es gibt sentimentale Poetiken, es gibt auch absichtlich technologische oder extrem experimentelle Poetiken. Meiner Meinung nach hat die rumänische Poesie von heute alle poetischen Formeln ausprobiert — ich könnte sagen, dass die rumänische Poesie die ganze Welt dokumentiert und ihre Diversität schildert. Das ist höchst erfreulich — bis jetzt hat es bei uns eine solche Diversität nicht gegeben. Und ich glaube noch etwas: Nicht die interne Logik der Poesie hat uns auf dieses Niveau gebracht, sondern die Tatsache, dass die rumänischen Dichter den Anschluss zur internationalen Dichtung gefunden haben, dass sie sehr viel unterwegs in der Welt sind, viel mehr als, sagen wir, vor 10 Jahren. Das brachte eine Art Import von Poetiken mit sich, ein Import von Weltanschauungen und auch neue Dichternamen. Das Resultat unserer internationalen Tourneen war eben eine Diversifizierung unserer Dichtung. Ich will hoffen, dass die rumänischen Kultureinrichtungen, die sich mit der Förderung der rumänischen Literatur beschäftigen, vom Rumänischen Kulturinstitut bis zum Rumänischen Kulturministerium, die nationale Identität, die sie offiziell vertreten, nicht als Autarkie oder als Schlie‎ßung der Grenzen verstehen. Nur wenn die Dichter in die weite Welt gehen und die Grenzen offen bleiben, kann die Kultur eines Landes gedeihen, erwachsen werden, an Diversität gewinnen.“




    Im Rahmen des Internationalen Poesiefestivals Bukarest moderierte Radu Vancu den Vortrag des Literaturübersetzers Adam J. Sorkin aus den USA mit dem Titel Putting a Blotch across the Sun, Tripping up for Good at the Soul: A Translator’s Evolution“. Radu Vancu dazu:



    Adam J. Sorkin hat eine enorme Arbeit für unsere Dichtung geleistet, er hat im Laufe der Jahre die Werke mehrerer Dutzend rumänischer Dichter ins Amerikanische übertragen. In der Zeit, als die rumänischen Dichter kaum in die Vereinigten Staaten reisen konnten und fast keine Kontakte zu den amerikanischen kulturellen Phänomenen hatten, startete er eine Bewegung der rumänischen Dichtung in Richtung USA. Damals agierte Adam J. Sorkin wie ein grenzüberschreitender leichtfü‎ßiger Elf, welcher die rumänische Dichtung in die USA und die amerikanische Dichtung nach Rumänien brachte. Abgesehen von seinem gro‎ßen Verdienst als Literaturübersetzer fungierte Adam J. Sorkin auch als kultureller Vermittler — es ist ihm gelungen, die Übertragung von poetischer Information zwischen Rumänien und den USA zu ermöglichen, er war ein kultureller Katalysator zwischen den beiden Ländern, viel mehr als ein Literaturübersetzer.“

  • Romania #REZISTS

    Romania #REZISTS

    Romania #REZISTS is the conclusion of the press in the country and of the most important international publications, after over two weeks of protests that brought hundreds of thousands to the street. Last Sunday alone, Bucharest’s Victory Square was filled with tens of thousands of protesters, and many Facebook users changed their profile picture to the same message. According to France Presse, less than a month from being sworn in, the Social Democratic government has caused a popular protest without precedent since the fall of communism in 1989. The same agency writes: “Blue, yellow, red: tens of thousands of protesters on Sunday formed a huge Romanian flag, illuminated by mobile phones, demanding the resignation of the government, which it accuses of undermining the fight against corruption.”



    Political analyst Cristian Parvulescu believes that Romanian indignation has a new beginning: “Romanian indignation seemed to fizzle out after Colectiv, and it looked like the elements that granted it coherence had started to weaken. However, the mistakes made so fast by the Grindeanu Government, the Social Democrats and the Alliance of Liberals and Democrats have managed to stir it up again. This is surely a new actor that has to be taken into consideration by the traditional parties. You cannot govern with 600,000 in the streets, and this 19th century idea that Parliament can do everything is very dangerous. Parliament is an important institution, but you cannot reduce democracy to Parliament. As long as the government is not open to accepting the plurality of opinions in society, protest movements will continue.”



    Writer Nora Iuga joined protesters in Victory Square from day one: “Ever since the Social Democratic Party leader took the stage and generated this entire situation, I realized that we are in a very dangerous dead end. However, it is wonderful that this has sparked a spirit of freedom, justice and civilization which mostly the young people, but not just them, even older people, show to the rest of the world, not just to us, who had ceased to believe that we still had such qualities. I am happy to discover a Romanian society that I had ceased to believe in, a civil society that we have been craving since the Revolution. A society that in the years of communism seemed to had died for good, but look at the extraordinary occurrences today. People around the country are already a growing core of civil society, and this is extraordinary.”



    Writer Radu Vancu believes that, in addition to the pragmatic gains, such as the withdrawal of Ordinance 13 and the resignation of Justice Minister Florin Iordache, one great achievement of the constant rallies is a culture of protest developing in Romania. It is a culture of protest resulting from the large number of people in the street, in spite of the fact that they had differing political options.



    Radu Vancu: “There are people out in the streets who voted with the left and the right, and people who are politically neutral. There are also people who didnt go to the polls, but who militate for the same values. For the first time in Romania, after more than two decades, appeared values that have united a crowd beyond political divisions, and this is a great gain, because we had lost solidarity. The second important moral gain is the way in which Romania is now seen around the world. I am not just talking about articles in the western press praising Romania, but the comments on their on-line pages, depicting Romania as an example and exporter of democracy.”



    Razvan Martin, with ActiveWatch, believes that the massive protests these weeks have proven that the fight against corruption is on the citizens agenda, and that significant progress has been made in this respect: “I believe that this is the greatest achievement, the fact that society is starting to react, that citizens discover their power, that individuals become citizens, that the citizens can organize into communities and become aware of their power, of the fact that together they can say no. I believe that these movements have started to form as early as 2011 or 2012. They did not have much success because protests were small scale and were about issues that were not so visible on the public agenda. As I was saying, the public muscle has been worked out and flexed over a long period of time. Now it shows its strength.”



    Another great gain these days, according to literary critic Luminita Corneanu, is the fact that the people in the street have made their voices heard, and that their perseverance has forced the government to react: “What in my opinion is the most important thing, maybe even more important than concrete short term gains, is the fact that we have rediscovered ourselves, we have rediscovered self-confidence, in the primal mechanisms of democracy, the relation between voters and election winners, between citizens and those delegated to lead. The images of protests in Bucharest that have circled the world filled our hearts with joy and confidence, and Romania and Romanian citizens are being given as an example to Americans and Brits, as to this is how it’s supposed to be done. This has not happened before, and this is why I think it so important, we have found out how strong we are and how important it is to stick together and make our voice heard.”



    Here is actor Tudor Aaron Istodor, one of the hundreds of thousands who took to the streets: “I think a new voice has emerged, that of the street. I dont believe I am manipulated, I dont belong to a political party, I am on neither side, but when I saw something wrong, any kind of abuse, I felt the need to take to the streets like all other citizens. So I was the crowd plus one, and I believe that it was important that we were so many who saw something wrong that had to be made right. And things have been made right, so that was a gain.”

  • Klassiker der rumänischen Literatur im Rundfunk-Verlag „Casa Radio“

    Klassiker der rumänischen Literatur im Rundfunk-Verlag „Casa Radio“

    Der Tag der Rumänischen Kultur wurde am 15. Januar vom Verlag Casa Radio“ mit einer besonderen Intiative gefeiert: Im Verlag des rumänischen Rundfunks ist eine CD-Serie mit Gedichtvorträgen von Mihai Eminescu erschienen. Die CD-Serie mit dem übernommenen Originaltitel der Erstausgabe Poesii de Mihail Eminescu“ (Gedichte von Mihail Eminescu“) lädt die Begeisterten der Lyrik von Mihai Eminescu zu einer Audioreise durch das Werk des rumänischen Nationaldichters ein. Die CD enthällt die Gedichte, die 1883 vom Literaturkritiker Titu Maiorescu für die gleichnamige Erstausgabe des Bandes gesammelt wurden.




    Ludovic Antal, Emil Botta, Clody Bertola, George Calboreanu, Ion Caramitru, Constantin Codrescu, Elvira Godeanu, Ion Manolescu, Mariana Mihuţ, Alexandru Repan, George Vraca sind nur einige der Schauspieler, die die Gedichte von Mihai Eminescu in Aufnahmen, die aus den 1960ern stammen, wieder zum Leben bringen. Die Aufnahmen stammen aus dem Archiv der rumänischen öffentlich-rechtlichen Rundfunkanstalt. Der Dichter Florin Iaru sagte über die CD-Serie:



    Mihai Eminescu ist der berühmteste Dichter der rumänischsprachigen Literatur, daher wurden seinem Namen verschiedene Bezeichnungen wie ‚Visionär‘ oder ‚Legende der rumänischen Lyrik‘ zugeordnet. Das Gedicht ist aber kein Denkmal, keine Kathedrale, keine Pflicht, kein Stolz und auch kein nationales Gefühl. Ein Dichter wird in den Rang des Nationaldichters nur dann erhoben, wenn das ganze Land glaubt, dass seine Gedichte gut sind, wenn er äu‎ßerst beliebt und als fundamentaler Dichter betrachtet wird. Sollte ich in Mitte der Nacht aus dem Schlaf aufwachen, kann ich Gedichte von Eminescu aufsagen. Ein Gedicht, das einem gefällt, wird zu einem Ohrwurm, den man nicht mehr vergessen kann. Deshalb gibt es nur wenige Gedichteleser in Rumänien. Und daher mag ich die Bezeichung ‚Nationaldichter‘ nicht. Mihai Eminescu war ein Mensch der in der Welt seiner Gedanken lebte und seine Gedanken aufs Papier brachte. Das ist eine der einmaligen Erfahrungen in der Geschichte einer Kultur.“




    Am Tag der Nationalen Kultur lud die rumänische Web-Kulturseite Bookhacolic.ro, die den Büchern gewidmet ist, einige zeitgenössische Dichter ein, eine online-Befragung über den Dichter Mihai Eminescu zu beantworten. Was bedeutet Eminescu heute, mehr als 150 Jahre seit seiner Geburt, und welche persönliche Erfahrungen stehen für sie in Verbindung zu seinem Werk, waren nur einige der Fragen. Der Dichter Radu Vancu schreibt dazu:



    Eminescu ist wahrscheinlich der Dichter, dessen Werke ich am häufigsten wiedergelesen habe. Als Student genoss ich besonders seine gro‎ßen visionären Panoramabilder, insbesondere seine apokalyptischen Endzeitvisionen, mit denen ich mich auch für meine Diplomarbeit befasste. Mit drei‎ßig fing ich an, insbesondere die Gedichte, die die biographische Poetik vorwegnehmen, wiederzulesen. Die sind nur wenige, wie die Sonette, die er 1879 schrieb, die die Werke von Bacovia in knappster Form zusammenfassen. Was bei Eminescu beispielhaft bleibt, ist, neben seiner unfassbar, fast unmenschlich reinen Biographie, dass all diese Poetiken, so unterschiedlich sie untereinander auch sein mögen, mit derselben Intensität erlebt und hervorragend verfasst werden; er hat jede Poetik und jedes seiner Gedichte sehr stark erlebt, als ob es um sein Leben ging. Und in gewisser Hinsicht ging es eben darum. Es ging auch um unser Leben. Eminescu ist der Dichter der im Grunde genommen die gesamte rumänische Lyrik beeinflusst hat.“




    Der Dichter Florin Iaru kommt erneut zu Wort:



    Es gibt jenseits der Technik, des Glanzes, der Prosodie, der Rhetorik, etwas, was kein Pendant und auch keine Antwort in der Welt der Sachen hat. Das ist ein ‚Gefühl‘, wie es der Literaturkritiker Titu Maiorescu bezeichnet. Man fühlt es und es fällt einem sehr schwer, zu erklären, was es ist. Es handelt sich um etwas, das einen unerwartet mit lauter Zufriedenheit, Melancholie, allein stehenden Pappelbäumen, dem trüben See, dem König und dem Proletarier, symbolhaften Motiven seiner Gedichte füllt. All diese Sachen fassen einen, bevor man versteht, dass man einen Diskurs vor Augen hat. Seine Technik war ausgezeichnet. Eminescu war zudem ein Spracherfinder. Für ihn war nichts unmöglich. Er hat den Reim in rumänischer Sprache, die Akzente, die Vorurteile umgekrempelt. Er hat sich wie ein Dichter verhalten, für den die Sprache ein formloser Stoff war, der alle Elemente hat, die nur darauf warten, neu kombiniert zu werden. Der Schwerpunkt der CDs, die im Verlag Casa Radio erschienen sind, ist, dass Eminescus Gedichte von gro‎ßen rumänischen Darstellern vorgelesen werden. Wenn sie es tun, lassen sie ihre Gewohnheiten im Vortragen beiseite und verleihen dem Text eine volle Freiheit.“




    Der Einband dieser neuen CD aus der Sammlung Goldenes Radioarchiv“, Serie Das Schauspiel der Gedichte“, ist eine Bearbeitung des Künstlers Daniel Ivaşcu nach dem 1883 erschienenen Originalband Poesii“ (Gedichte“) von Mihai Eminescu.



    Audiobeitrag hören:



  • Salonul Internaţional de Carte Bookfest

    Salonul Internaţional de Carte Bookfest

    Peste 90.000 de persoane au vizitat Salonul de carte Bookfest 2013, care s-a desfăşurat la începutul lunii iunie la Bucureşti, în complexul expoziţional Romexpo. Circa un milion de volume au pregătit editurile participante la cea de-a opta ediţie a Salonului Internaţional de Carte şi printre cei 200 de expozanţi s-au aflat cele mai importante edituri şi distribuitori de carte din România. Nora Iuga, Neagu Djuvara, Lucian Boia, Radu Beligan, Emil Hurezeanu sunt doar câteva dintre personalităţile care şi-au lansat volume noi la Bookfest 2013, alături de 24 de autori şi profesionişti ai cărţii prezentaţi de invitatul de onoare al ediţiei, trioul Germania, Austria şi Elveţia.



    Eseurile ce compun “Memoriile din biblioteca ideală” de Bogdan Suceavă, volum apărut la Editura Polirom, spun povestea unor întâlniri prilejuite de matematică. Întâlniri intermediate de cărţi cu ideile unor oameni de ştiinţă dispăruţi (Huygens, Newton, Meusnier, Euler, Sophie Germain, printre alţii), dar şi întâlniri directe cu persoane care au marcat evolutia autorului. Figuri emblematice ale dezvoltării studiului matematicii la Universitatea Bucureşti (Gh. Titeica, Dan Barbilian, Nicolae Teodorescu) completeaza tabloul.”Mă consideram un rezolvator de probleme, înainte de orice altceva. Îmi apărea evident încă de pe atunci că expresia cea mai clară a inteligenţei ar trebui să fie identificarea unei soluţii precise, optime, fie că e vorba de literatură sau de matematică”, scrie Bogdan Suceavă în “Memorii din biblioteca ideală”.



    L-am întrebat pe autor, în prezent profesor la California State University ce consideră a fi o soluţie “precisă” în literatură: ”Dacă e vorba despre scrierea unui roman, soluţia literară începe cu vocea naratorului, cu alegerea momentului când povestea se termină, a unui final bine calculat. Te gândeşti, de asemenea, la personajele care vor fi în prim plan şi la punctual culminant al poveştii. Toate acestea înseamnă soluţie literară şi nu e simplu dacă lucrezi cu multe personaje, dar de data aceasta am avut ocazia să povestesc într-o carte cum anume lucruri pe care le învăţăm în matematică ajung să ne ajute şi în alte sfere ale vieţii culturale, în particular în literatură. Pentru că aceste Memorii nu sunt un volum propriu zis de amintiri”.



    Dacă visul matematicienilor pursânge este să demonstreze teoreme care să le poarte numele, visul meu a fost să înţeleg până la ultima consecinţă nu doar anumite idei matematice, ci şi de unde provin aceste idei, filiaţia lor istorica, evoluţia lor în timp”, mai scrie Bogdan Suceavă.



    “Volumul Norei Iuga este scris la Viena, în primăvara anului trecut. Doar iniţiaţii îl pot citi, doar cei ce o iubesc şi o admiră, doar cititorii autentici de poezie. “Câinele ud e o salcie” e cheia dragostei şi a urii şi strigătul de ajutor al poemului rămas singur ”. Aceasta este prezentarea Editurii Cartea Românească făcută volumului “Câinele ud e o salcie”, iar acum îl ascultăm vorbind despre poemele respective pe criticul şi poetul Radu Vancu: ” Pentru mine este o mare bucurie să pot vorbi despre Nora Iuga şi despre această carte. Nora Iuga este un model pentru mine în multe sensuri şi mă bucură această vitalitate extraordinară a ei pentru că vine să contrazică o statistică conform căreia scriitorul român pare mai degrabă inconsecvent, de suflu scurt, lipsit de vitalitate. Or, printre cele mai vitale persoane din literatura română de astăzi sunt câteva scriitoare: Nora Iuga, Angela Marinescu, Ileana Mălăncioiu. Pentru a reveni la Nora Iuga, face lucruri care par magice. Mi se pare extraordinar să publici anual câte o carte nouă, poezie, proză, jurnal, scrise toate la fel de acut, de ambiţios, încercând mereu să se reinventeze. Cine se mai reinventează la optzeci de ani? Or, Nora Iuga face un tur de forţă pe care n-ai cum să nu-l interpretezi ca pe o demonstraţie.”



    Albumul de artă “Corneliu Baba” semnat de criticul Pavel Şuşară, a apărut la Editura Regiei Autonome Monitorul Oficial şi a fost prezentat de criticul de artă Tudor Octavian. Artistul Corneliu Baba, cunoscut mai ales pentru portretele sale, este considerat “pictor al omului”. Portretele sale i-au determinat pe critici să-l compare cu Francisco Goya. Cea mai mare colecţie de lucrări, dar şi obiecte ale artistului se găsesc în Colecţia Baba, la Muzeul de Artă Timişoara. Colecţia a fost donată muzeului de soţia artistului şi include 90 de piese, printre care şi câteva tablouri aduse de la Muzeul Naţional de Artă şi de la Muzeul de Istorie şi Artă a Municipiului Bucureşti. Criticul Pavel Şuşară: ”În această carte nu am încercat să surprind sau să enunţ pedagogic ce mă interesa, ci să determin trei perspective asupra operei. În primul rând, o privire contextuală, pentru că pictorul Corneliu Baba nu este singur în lumea artelor plastice. Am căutat apoi ca în opera sa să găsesc toate marile experienţe ale unui secol. În fine, am încercat să ajung în zona de penumbre, acolo este nevoie de o lectură aparte, adâncă, o lectură care animă şi dă coerenţă şi credibilitate lumii pe care a creat-o Corneliu Baba.”




    Proiectul Trei ţări, aceeaşi limbă” a prilejuit, în perioda Salonului de carte Bookfest întîlnirea cu peste 20 de invitaţi de limbă germană: editori, scriitori, autori de cărţi pentru copii şi tineret, ilustratori, filosofi, specialişti în marketing&comunicare, traductologie, precum şi doi poeţi hip-hop. Oana Boca, PR Headsome Communication, partener al proiectului Trei ţări, aceeaşi limbă”.


    ” Eu cred că a ieşit foarte bine şi iau, în primul rând, în considerare, reacţiile celor care ne-au vizitat. Am auzit de la mulţi vizitatori această opinie, că pentru prima dată au reuşit să-şi creeze o impresie despre ţările invitate, şi lucrul acesta s-a văzut şi în oraş, şi la stand. Dar dincolo de aceste păreri, sunt relevante vânzările. Tocmai am verificat la Editura Polirom, Iacob se hotărăşte să iubească”, volumul lui Cătălin Dorian Florescu, se situează pe locul doi în topul general al vânzărilor. La fel, la Editura Curtea Veche, romanul lui Uwe Tellkamp s-a vândut excelent. Iar la editura Humanitas Fiction cartea lui Jan Koneffke se situează pe locul doi în tpul general al vânzărilor.”



    Un succes incontestabil”, o experienţă fantastică” — acestea sînt concluziile organizatorilor, la finalul celor cîteva zeci de evenimente desfăşurate în cadrul proiectului Trei ţări, aceeaşi limbă: Germania, Austria şi Elveţia — invitate de onoare la Bookfest 2013”.