Ramona
Albu are 27 de ani şi este coordonator-şef al filialei Coreea a Ligii
Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut la Bucureşti şi, înainte să
ajungă în statul asiatic, a absolvit Colegiul Naţional Sfântul Sava,
Facultatea de Admninistrarea Afacerilor, specializarea în limba engleză, din
cadrul Academiei de Studii Economice şi a terminat un an de master în
antreprenoriat şi afaceri internaţionale la aceeaşi facultate. A ajuns în
Coreea, în 2018, cu o bursă de masterat oferită de guvernul de la Seul şi spune
că a ales această ţară pentru că este pasionată de limba şi de cultura
coreeană, fapt care a şi ajutat-o să se acomodeze mai uşor.
Nu sunt foarte multe
asemănări între stilul de viaţă din România şi din Coreea. Partea bună e că,
fiind pasionată de cultura lor, şocul nu a fost atât de mare. Când am venit
aici au fost câteva lucruri care m-au surprins, cu siguranţă, dar nu m-au făcut
să disper. Ajungând aici şi văzând cum funcţionează lucrurile, pornind de la
modul în care sistemul de învăţământ e construit, cel puţin pe partea de
master, până la modul în care funcţionează societatea şi modul în care oamenii
interacţionează unii cu alţii, toate astea au fost foarte diferite şi cred că
cea mai şocantă parte a fost modul în care universitatea funcţionează aici,
modul în care se predă, modul în care se notează, examenele şi modul în care
decurg cursurile efectiv. Pentru mine cred că asta a fost cel mai impresionant.
Ramona
a devenit membru al LSRS Coreea în ianuarie 2021, la doar câteva săptămâni după
ce fosta coordonatoare, Laura Stan, şi ea invitată a rubricii noastre, a
redeschis filiala. LSRS Coreea fusese până la acel moment inactivă din 2016.
Filiala a început cu
Laura, apoi cu mine, apoi am continuat să adăugăm membri şi, practic, am
reconstruit împreună. În momentul de faţă avem 12 membri, ceea ce eu zic că e
un lucru impresionant. Între timp am preluat rolul de coordonator şi continuăm
să creştem. Încercăm să dezvoltăm proiecte care să le fie de folos studenţilor
români din Coreea de Sud. În anul care a trecut, am reuşit să publicăm un ghid
al studentului, cu informaţii pentru potenţiali doritori de studii în Coreea
sau pentru studenţi care sunt deja aici. Am reuşit, de asemenea, să promovăm
cultura românească în Coreea. Am avut anul trecut, în octombrie-noiembrie, un
proiect sponsorizat de o agenţie guvernamentală din Seul, în care am pus cap la
cap un workshop online pentru coreeni şi străini din Coreea, un workshop în
care am vorbit despre România, despre cultura noastră, despre istorie, despre
mâncare. Am reuşit şi cu Ambasada să avem câteva mini-evenimente. Am
reuşit să organizăm ceva de Mărţişor,
am reuşit să ne strângem şi de Ziua Iei împreună cu Ambasada. Anul acesta încercăm
să ne dezvoltăm website-ul, pentru că am realizat că o prezenţă online este
foarte importantă, să-l umplem cu informaţii astfel încât oamenii să ne
găsească. De asemenea, încercăm să punem cap la cap un blog cu tot felul de
articole de folos atât studenţilor români din Coreea, dar şi coreenilor care
şi-ar dori să înveţe despre România. Am reuşit anul acesta, de Paşte, în
sfârşit să ne întâlnim şi în persoană. A fost pentru prima oară când ne-am
întâlnit 9 membri din cei 12 şi ce ne dorim este ca anul acesta să reuşim să
organizăm şi mai multe evenimente offline, incluzând alţi studenţi români din
Coreea de Sud. Încercăm să-i găsim şi să ne strângem cu toţi. Din informaţiile
primite de la Ambasadă, am fi aproximativ 40 de studenţi români în Coreea de Sud.
Atât că acest număr variază foarte tare pentru că mulţi dintre aceşti studenţi
sunt aici pe termen scurt. Sunt mulţi studenţi care vin cu această bursă
guvernamentală, de obicei, 4-5 studenţi români pe an.
Ramona
a obţinut master-ul în afaceri internaţionale anul trecut, în luna august, la
Ewha Womans University, iar în prezent lucrează în domeniul marketing-ului în
compania coreeană IROAD, unde este singurul angajat străin. Spune că, în
prezent, nu-şi doreşte să se întoarcă în România. Vrea să rămână şi să lucreze
în continuare în Coreea de Sud, iar mai târziu să pună umărul la îmbunătăţirea
relaţiilor dintre cele două ţări.
Ce-mi doresc eu este să
lucrez aici în continuare pentru încă un timp, să acumulez ceva mai multă
experienţă şi să folosesc mai apoi această experienţă, într-un viitor un pic
mai îndepărtat, pentru a apropia cumva relaţiile dintre Coreea şi România din
punct de vedere comercial, economic, dar, de ce nu, şi din punct de vedere
cultural. Mi-ar plăcea ca în viitor să reuşesc cumva să contribui la
răspândirea culturii coreene în România, într-un fel sau altul, şi să dăm şi de
veste coreenilor despre cultura românească.