Radio România Internațional

Tag: Raul Passos

  • Raul Passos (Brazilia)

    Raul Passos (Brazilia)

    Raul Passos este un
    muzician brazilian, pasionat de literatură și limbi străine. A studiat
    Compoziție și Dirijare de Orchestră la Facultatea de Muzică și Arte Frumoase a
    statului Parana din Brazilia și Litere la Universitatea Federală a aceluiași
    stat. A absolvit un masterat în Interpretare Muzicală la Universitatea
    Națională de Muzică din București, oraș în care locuiește din 2017. Are o
    experiență vastă în traduceri și a publicat articole la o revistă muzicală
    braziliană. De-a lungul carierei sale, a predat pian și a fost dirijor de cor,
    a fost profesor de teorie muzicală, a tradus pentru poliția federală a
    Braziliei și pentru Consulatul Onorific al României la Curitiba din portugheză în
    limba română. Apropierea sa de România s-a făcut treptat, dată fiind distanța
    geografică:


    Într-adevăr, noi suntem un pic departe, geografic
    vorbind, dar din punct de vedere cultural și lingvistic suntem foarte
    apropiați. Eu am avut din copilărie o atracție spre Europa de Est, în general.
    Tatăl meu vorbea foarte mult despre istoria continentului și despre România,
    Ungaria, țări care erau subordonate Uniunii Sovietice, așa că exista o aură
    magică, care învăluie orice loc îndepărtat. El a făcut așa încât să-mi
    trezească curiozitatea. Am căutat mereu informații despre Europa de Est și
    România a fost țara care, probabil, mi-a stârnit mai mult interesul. Mai
    târziu, când eram la facultatea de Compoziție și Dirijare Orchestrală, l-am
    avut ca profesor îndrumător pe compozitorul brazilian Harry Crowl, care a
    călătorit mult prin toată lumea și cunoștea câțiva români, în special pe
    compozitorul Sorin Lerescu.

    Atunci când a menționat legătura pe care o avea cu
    el, eu am comentat că aș vrea să ajung și eu odată în România, pentru că aveam o
    curiozitate legată de această țară. Iar el a luat în serios ceea ce am spus eu
    și a făcut primele demersuri, astfel încât am putut să vin aici după ce am
    absolvit facultatea, să studiez aici în România. Și așa a început povestea mea
    cu România și cu limba română. După ce am făcut un an de masterat aici, am
    plecat înapoi în Brazilia, am avut alte cerințe și alte dorințe în același
    timp, dar n-am pierdut legătura cu România, fiindcă am învățat limba română cât
    am putut de bine și o studiez în continuare, mă străduiesc să o vorbesc cât de
    bine se poate. În același timp am început să construiesc un pod între România
    și Brazilia, văzând că, de fapt, erau țări care nu se cunoșteau, sau se
    cunoșteau foarte puțin.

    De fiecare dată când am avut ocazia să susțin un
    recital în Brazilia, am încercat să includ din când în când o operă scrisă de
    un compozitor român, ca Enescu sau Constantinescu, Marțian Negrea și așa mai
    departe, astfel încât publicul brazilian să fie familiarizat măcar puțin cu
    cultura română. În același timp, lucrând ca traducător de limba română în
    portugheză, am început să traduc și câțiva autori români, ca Tudor Arghezi, am
    tradus și publicat câteva poezii de Arghezi și de Octavian Goga în mai multe
    reviste literare din Brazilia. Iar în 2016 am primit o invitație din partea
    președintelui organizației la care lucrez în prezent: fiind vorbitor de limba
    română, el m-a invitat să mă mut în România, ca să mă ocup de conducerea jurisdicției
    de limba română a acestei organizații. Eu am acceptat invitația și am venit cu
    soția mea, care a venit aici prima oară cu mine, este și ea vorbitoare de limba
    română, chiar dacă este braziliană. Din aprilie 2017 suntem aici, în București.


    Atât cât a putut,
    Raul Passos a construit un pod cultural între țara sa de origine, Brazilia, și
    România, țara sa adoptivă. L-am întrebat cum e viața lui acum și de ce merită
    să vii în România:


    Eu cred că orice țară merită să fie
    cunoscută în profunzime, să nu rămânem doar la suprafață. Am avut aici în
    București o profesoară, doamna Verona Maier, care zicea că curiozitatea este o
    formă de iubire. Iar eu așa simt în legătură cu România, am avut mereu această
    curiozitate, această dorință de a ști mai mult. Eu cred că asta e trăsătura mea
    generală privind legătura mea afectivă cu România. E o țară cu multe elemente
    comune cu Brazilia, e foarte asemănătoare și nu vorbesc doar de limbă. Românii
    zic, de pildă, că fac haz de necaz, iar aceasta este o caracteristică a
    poporului brazilian în același timp. De când sunt aici, am aflat despre mai
    multe fenomene care sunt foarte asemănătoare sau chiar echivalente cu cele pe
    care le găsim în Brazilia. Deci și poporul român are ceva care nu e atât de
    departe de poporul brazilian.


    Faptul că vorbea
    deja românește și că avea prieteni aici i-a ajutat pe Raul Passos și pe familia
    lui să se integreze imediat în atmosfera bucureșteană. Totuși, viața aici nu a
    fost mereu ușoară, iar Raul mărturisește că România l-a schimbat. Ce îi
    lipsește din Brazilia?


    Prietenii pe care i-am lăsat acolo,
    legăturile sufletești, dar acesta este prețul pe care trebuie să-l plătesc,
    chiar dacă nu regret faptul că am plecat și m-am mutat aici. Am o viață
    deosebită, încântătoare în România. În afară de aceasta, îmi lipsesc câteva
    mâncăruri, fructe care la noi se găsesc din belșug, iar aici sunt mai rare sau
    pur și simplu nu le găsim. România m-a împins întotdeauna către o nouă condiție
    a ființei mele, pentru a deveni de fiecare dată un om mai bun. Am avut parte de
    câteva provocări, dar, dacă le interpretăm în sens mai amplu, ele devin o
    unealtă de creștere, de dezvoltare. Eu aici în România am găsit provocări care
    m-au determinat să fac această dezvoltare interioară, iar pentru aceasta sunt
    foarte recunoscător României.


  • Brasilianischer Musiker und Übersetzer: „In Rumänien bin ich ein besserer Mensch geworden“

    Brasilianischer Musiker und Übersetzer: „In Rumänien bin ich ein besserer Mensch geworden“

    Im Bundestaat Paraná, Brasilien, hat Raul Passos die Musikhochschule absolviert. Der ausgebildete Komponist und Dirigent hat seine Studien in Bukarest fortgesetzt. In der rumänischen Hauptstadt lebt er seit 2017. Er übersetzt gerne und hat zahlreiche Artikel in einer brasilianischen Musikzeitschrift veröffentlicht. Er hat Klavier unterrichtet und war auch Chordirigent. Wegen der geographischen Entfernung konnte er Rumänien vorher nicht näher kennenlernen:



    Aus kultureller Sicht liegen Rumänien und Brasilien trotzdem sehr nah beieinander. Unsere Sprachen sind auch verwandt, sie gehören beide der Familie der romanischen Sprachen. Schon als Kind war ich von Osteuropa fasziniert. Mein Vater erzählte mir viel über den Ostblock, und seine Geschichten fand ich immer verlockend. Ich habe selber auch viel im Internet über Osteuropa nachgeschaut, und Rumänien war das Land, das mein Interesse besonders erweckt hat. Später lernte ich an der Musikhochschule den Dirigenten und Professoren Harry Crowl kennen, er hatte die Welt bereist und kannte auch rumänische Musiker, unter ihnen den Komponisten Sorin Lerescu. In diesem Kontext habe ich erwähnt, dass dieses Land auf mich eine gewisse Anziehungskraft ausübt. Der Professor hat mir geholfen, nach Rumänien zu kommen, um mein Masterstudium hier zu machen. Ich habe die rumänische Sprache gelernt und eine kulturelle Brücke zwischen Brasilien und Rumänien gebaut. Jedes Mal, wenn ich in Brasilien ein Konzert hielt, spielte ich auch Stücke rumänischer Komponisten, so zum Beispiel Enescu, Constantinescu, Marţian Negrea, damit das brasilianische Publikum mit der rumänischen Kultur vertraut wird.“




    Unser Gesprächspartner hat auch rumänische Literatur ins Portugiesische übersetzt, seine Übersetzungen von Werken rumänischer Dichter wie Tudor Arghezi und Octavian Goga wurden in seinem Heimatland in literarischen Zeitschriften veröffentlicht. 2016 erhielt er eine Einladung vom Präsidenten der Stiftung, wo er derzeit beschäftigt ist, nach Rumänien zu ziehen, um die rumänische Vertretung der Organisation hier zu leiten. April 2017 ist er zusammen mit seiner Frau nach Bukarest gezogen. Raul Passos ist der Ansicht, dass jedes Land mehr zu bieten hat, als man beim ersten Blick feststellt:



    Hier in Rumänien hatte ich eine Professorin, Frau Verona Maier, die meinte, die Neugier sei eine Art Liebe. Das erklärt auch meine Neugier für Rumänien. Unsere Länder sind sehr ähnlich, nicht nur weil die Sprachen verwandt sind, sondern auch was die Lebenseinstellung unserer Völker angeht. Die Rumänen behalten ihren Humor in schlimmen Situation, und dasselbe tun auch die Brasilianer. Unsere Völker sind so ähnlich — schade, dass uns diese geographische Entfernung trennt.“




    Raul und seine Frau haben sich schnell in Rumänien eingelebt, weil sie beide die Sprache beherrschen und weil sie Freunde in Bukarest haben. Rumänien habe ihn trotzdem verändert, sagt unser Gesprächspartner:



    Ich vermisse natürlich die Freunde, die in Brasilien geblieben sind, aber das ist der Preis, den ich zahlen muss, selbst wenn ich nicht bereue, dass ich mein Land verlassen habe. Ich liebe mein Leben hier. Ich vermisse zudem die brasilianische Küche, auch das Obst, dass hier in Rumänien als exotisch gilt. Dank meinem Leben hier bin ich einfach ein besserer Mensch geworden. Ich musste auch Schwierigkeiten überwinden, meine Integration ist nicht 100% reibungslos gelaufen, aber so bin ich gewachsen und zu dem Menschen geworden, der ich heute bin.“

  • Raul Passos

    Raul Passos


    Raul Passos este un muzician brazilian, pasionat de literatură și limbi străine. A studiat Compoziție și Dirijare de Orchestră la Facultatea de Muzică și Arte Frumoase a statului Parana din Brazilia și Litere la Universitatea Federală a aceluiași stat. A absolvit un masterat în Interpretare Muzicală la Universitatea Națională de Muzică din București, oraș în care locuiește în prezent, din 2017. Are o experiență vastă în traduceri și a publicat articole la o revistă muzicală braziliană. De-a lungul carierei sale, a predat pian și a fost dirijor de cor, a fost profesor de teorie muzicală, a tradus pentru poliția federală a Braziliei și pentru Consulatul Onorific al României la Curitiba în limba română din portugheză. Apropierea sa de România s-a făcut treptat, dată fiind distanța geografică:



    “Într-adevăr, noi suntem un pic departe, geografic vorbind, dar din punct de vedere cultural și lingvistic suntem foarte apropiați. Eu am avut din copilărie o atracție spre Europa de Est, în general. Tatăl meu vorbea foarte mult despre istoria continentului și despre România, Ungaria, țările care erau subordonate Uniunii Sovietice, așa că exista o aură magică, care învăluie orice loc îndepărtat. El a făcut așa încât să-mi trezească curiozitatea. Am căutat mereu informații despre Europa de Est și România a fost țara care, probabil, mi-a stârnit mai mult interesul. Mai târziu, când eram la facultatea de Compoziție și Dirijare Orchestrală, l-am avut ca profesor îndrumător pe compozitorul brazilian Harry Crowl, care a călătorit mult prin toată lumea și cunoștea câțiva români, în special pe compozitorul Sorin Lerescu. Atunci când a menționat legătura pe care o avea cu el, eu am comentat că aș vrea să ajung și eu odată în România, pentru că aveam o curiozitate legată de această țară. Iar el a luat în serios ceea ce am spus eu și a făcut primele demersuri, astfel încât am putut să vin aici după ce am absolvit facultatea, să studiez aici în România. Și așa a început povestea mea cu România și cu limba română.



    După ce am făcut un an de masterat aici, am plecat înapoi în Brazilia, am avut alte cerințe și alte dorințe în același timp, dar n-am pierdut legătura cu România, fiindcă am învățat limba română cât am putut de bine și o studiez în continuare, mă străduiesc să o vorbesc cât de bine se poate. În același timp am început să construiesc un pod între România și Brazilia, văzând că, de fapt, erau țări care nu se cunoșteau, sau se cunoșteau foarte puțin. De fiecare dată când am avut ocazia să susțin un recital în Brazilia, am încercat să includ din când în când o operă scrisă de un compozitor român, ca Enescu sau Constantinescu, Marțian Negrea și așa mai departe, astfel încât publicul brazilian să fie familiarizat măcar puțin cu cultura română.



    În același timp, lucrând ca traducător de limba română în portugheză, am început să traduc și câțiva autori români, ca Tudor Arghezi, am tradus și publicat câteva poezii de Arghezi și de Octavian Goga în mai multe reviste literare din Brazilia. Iar în 2016 am primit o invitație din partea președintelui organizației la care lucrez în prezent: fiind vorbitor de limba română, el m-a invitat să mă mut în România, ca să mă ocup de conducerea jurisdicției de limba română a acestei organizații. Eu am acceptat invitația și am venit cu soția mea, care a venit aici prima oară cu mine, este și ea vorbitoare de limba română, chiar dacă este braziliană. Din aprilie 2017 suntem aici, în București.”



    Atât cât a putut, Raul Passos a construit un pod cultural între țara sa de origine, Brazilia, și România, țara sa adoptivă. L-am întrebat cum e viața lui acum și de ce merită să vii în România:


    “Eu cred că orice țară merită să fie cunoscută în profunzime, să nu rămânem doar la suprafață. Am avut aici în București o profesoară, doamna Verona Maier, care zicea că curiozitatea este o formă de iubire. Iar eu așa simt în legaătură cu România, am avut mereu această curiozitate, această dorință de a ști mai mult. Eu cred că asta e trăsătura mea generală privind legătura mea afectivă cu România. E o țară cu multe elemente comune cu Brazilia, e foarte asemănătoare și nu vorbesc doar de limbă, fiindcă aici se vorbește o limbă de origine latină. Românii zic, de pildă, că fac haz de necaz, iar aceasta este o caracteristică a poporului brazilian în același timp. De când sunt aici, am aflat despre mai multe fenomene care sunt foarte asemănătoare sau chiar echivalente cu cele pe care le găsim în Brazilia. Deci și poporul român are ceva care nu e atât de departe de poporul brazilian.”



    Faptul că vorbea deja românește și că avea prieteni aici i-a ajutat pe Raul Passos și pe familia sa să se integreze imediat în atmosfera bucureșteană. Totuși, viața aici nu a fost mereu ușoară, iar Raul mărturisește că România l-a schimbat. Ce îi lipsește din Brazilia?


    “Prietenii pe care i-am lăsat acolo, legăturile sufletești, dar acesta este prețul pe care trebuie să-l plătesc, chiar dacă nu regret faptul că am plecat și m-am mutat aici. Am o viață deosebită, încântătoare în România. În afară de aceasta, îmi lipsesc câteva mâncăruri, fructe care la noi se găsesc din belșug, iar aici sunt mai rare sau pur și simplu nu le găsim. România m-a împins întotdeauna către o nouă condiție a ființei mele, pentru a deveni de fiecare dată un om mai bun. Am avut parte de câteva provocări, dar, dacă le interpretăm în sens mai amplu, ele devin o unealtă de creștere, de dezvoltare. Eu aici în România am găsit provocări care m-au determinat să fac această dezvoltare interioară, iar pentru aceasta sunt foarte recunoscător Țării Românești.”