Sunt nenumărate filmele care au ca subiect o eventuală epidemie care izbucneşte pe pământ în momente de seninătate, de viaţă normală şi prosperă. În 1995 a fost lansat filmul Alerta” (origial Outbreak) în care Dustin Hoffman, Morgan Freeman, Renee Russo, Kevin Spacey şi Patrick Dempsey, 5 actori legendari ai Holywoodului, luptă cu virusul Motaba adus din Zair drept în America de o biată maimuţică. Filmul a avut un succes remarcabil şi nimeni nu s-a îndoit că respectivul virus se referă foarte clar la Ebola, o misterioasă boală ce începuse să se manifeste acum 10 ani.
Anul următor, în 1996, a apărut filmul numit chiar “Ebola Syndrome”, în care personajul principal, unul malefic, este şi imun la Ebola, dar şi vector de răspândire, prin lungile călătorii inter- continentale pe care le face.
Dintre cele mai recente filme pe această temă este Contagion, lansat în 2011. Este considerat “cel mai ambiţios” film care prezintă un dezastru medical într-un mod foarte veridic. Mai vechi, este filmul The Andromeda Strain, din 1971, în care ideea unei pandemii care ameninţă omenirea este una SF, virusul însuşi venind din spaţiul extraterestru. În linii mari, scenariile sunt asemănătoare, doar acţiunea şi interacţiunea umană fiind diferite. Victimile sunt mai mult anonime, indiferent de cifre, iar binele învinge inevitabil.
Realitatea prezentului pare a confirma multe dintre ideile de bază ale acestor filme. Nu putem vorbi despre o excepţională forţă de anticipaţie, pentru că nici subiectul nu permite prea multă imaginaţie. Virusul, microbul sau micro-organismul ce produce nenorocirea din filme, ia omenirea prin surprindere şi se manifestă în forme necunoscute. În cele mai multe filme, antitodul sau soluţia sunt descoperite întâmplător, din senin, cu un noroc teribil altoit cu abilităţile deosebite ale eroilor. Şi, într-adevăr, realitatea pare croită să confirme aceste anticipaţii, chiar de nu au prea multă anvergură. Mai mult, virusul Ebola, inamicul public numărul 1 al acestor zile, nu este nici necunoscut şi nici venit de pe altă planetă. Există chiar suspiciuni că nu ar proveni din mediul înconjurător al planetei, ci din laboratoarele oamenilor, de acolo de unde, în mod normal, vine soluţia, vine antidotul.
O altă asemănare cu filmele despre pandemii apocaliptice sunt imaginea cu personajele principale, figuri cunoscute în întreaga lume, cu viaţa cunoscută pe zile şi chiar minute. Desigur, de o parte avem actorii celebrii, supuşi unei adulaţii fără limite, iar, pe de alta, avem oameni obişnuiţi care au avut ghinionul să intre în contact cu virusul criminal. O categorie aparte o reprezintă victimele din cadrul personalului medical care i-au tratat pe bolnavii ce au ajuns în Europa sau America. Aceasta este partea vizibilă, tragică, desfăşurată în lumina reflectoarelor media. În schimb, există o categorie mai amplă de oameni, care dispar pur şi simplu de pe pământ, răpuşi de virus chiar în aceste clipe.
Oamenii din Africa atinsă de Ebola mor pe capete într-un anonimat ce aminteşte de cifrele pierderilor din trecutele filme despre pandemii, mereu mari şi rotunde. Aceşti oameni nu au nicio şansă. Majoritatea sunt trataţi cu metode empirice, iar măsurile de protecţie se impun greu.
Imposibil de uitat este scena cu oamenii în costum complet de protecţie anti-Ebola urcând cu forţa într-un camion un tânăr frumos şi puternic, care se zbătea cu disperare. Fugise dintr-o zonă unde Ebola făcea ravagii, tocmai pentru a scăpa de o moarte sigură. Iar oamenii în costume de protecţie vroiau să îl ducă înapoi în această rezervaţie a morţii. Scenele nu aparţin vreunui film despre pandemii, ci realităţii surprinse mereu de jurnaliştii care îşi fac datoria şi în aceste condiţii. Nu este un film de ficţiune sau anticipaţie, ci realitatea înfiorătoare din tragedia “Ebola 2014”, ce se joacă intens în aceste zile.
