Întreprinderile sociale, active deja de mai mulți ani în România, se dovedesc extrem de util în privința inserției sociale a persoanelor vulnerabile. De pildă, asociația Ateliere fără frontiere, prin întreprinderiele sale sociale angajează pe o durată determinată și salariu minim, oameni care-și găsesc cu greu de lucru în altă parte: persoane fără adăpost, mame singure, dar victime ale violenței domestice, foști deținuți și oameni care se luptă să scape de o anumită dependență. Unii dintre ei au parte și de consiliere, și de cursuri de recalificare pentru a-i pregăti să reintre pe piața muncii și să trăiască autonom.
Dar cine sunt acești oameni? Un răspuns complex oferă tot Ateliere fără frontiere printr-un studiu realizat recent și pe care ni-l prezintă Claudia Petrescu, sociolog în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții:
Ne-am uitat puțin la nivelul de educație al acestor persoane. Tot timpul fac referire la acest nivel de educație când vorbesc de vulnerabilitățile pe care le au. 28% din total eșantion au maxim studii gimnaziale. Sunt destul de puțini și fără studii, însă mulți dintre ei practic nu au reușit să termine gimnaziul. În ceea ce privește veniturile, 39% din totalul eșantionului nostru au venituri din salarii. Ăsta e un lucru îmbucurător, dar 25% dintre aceste venituri sunt de la întreprinderi de inserție sau unități protejate, ceea ce este destul de mult. Doar 14% au salarii de la joburi de pe piața liberă, practic de la alți angajatori. 55% nu au venituri constante sau nu au deloc venituri.
Dacă ne uităm puțin la problemele acestor respondenți, să știți că principala lor problemă este lipsa locului de muncă. 40% au spus că asta este principala problemă. Urmează problemele de sănătate, 34%, și lipsa locuinței, 13%. Pe locul patru se află dificultățile referitoare la îngrijirea copiilor. Ele sunt importante pentru că avem destul de multe victime ale violenței. Avem destul de multe femei care nu au unde să-și lase copiii în timpul unui job de 8 ore. Dintre cei care au declarat că principala lor problemă este lipsa locului de muncă, 22% au maxim studii gimnaziale. De aceea spuneam că este important nivelul de educație a acestor persoane.
O altă problemă a persoanelor vulnerabile o constituie sănătatea precară. Nu este vorba aici de dizabilități, căci persoanele cu dizabilități intră în altă categorie, ci de boli cronice adesea. În cazul acesta, nu doar șansele de angajare se reduc, ci și posibilitatea păstrării unei slujbe din moment ce sănătatea nu le permite, poate, eforturi susținute. De aceea, întreprinderile sociale au grijă ca acești oameni să reușească să-și mențină locul de muncă. Claudia Petrescu:
Este extrem de important să înțelegem că nu e important doar să le oferim un loc de muncă, ci și acele servicii suport pentru a-i menține într-un loc de muncă. Nu este foarte ușor. Sunt persoane care nu au avut educație, persoane care cumva, prin întreprinderile sociale de inserție au reușit să facă o școală profesională și așa mai departe. Nu doar astea sunt importante. Partea de consiliere este extrem de importantă în aceste întreprinderi sociale de inserție. Cei care au astfel de întreprinderi sociale de inserție știu câte ore alocă doar pentru informarea și consilierea acestor persoane. Există cazuri în care astăzi omul vine la muncă, iar mâine nu vine, nu știi de ce nu vine și încerci să îl găsești și să afli unde este și ce nevoie are, astfel încât să reușești să-l menții acolo, la locul de muncă. Iar lucrul ăsta poate să dureze de la o lună de suport până la un an … doi, până când unii dintre ei se pot angaja pe piața liberă.
Iar piața liberă are nevoie de forță de muncă, după cum demonstrează alte cercetări realizate de Confederația Patronală Concordia. Radu Burnete, directorul executiv, detaliază:
Așa cum observăm mulți dintre noi, deși nu mai suntem o țară săracă, uneori arătăm ca una. Și asta e mai degrabă problema. Dar de ce să spunem că România e o țară săracă? Suntem a zecea economie a Europei. Am depășit economii ca Cehia, Finlanda, Portugalia, Grecia. Imediat înaintea noastră sunt Danemarca și Austria. Nu vorbesc de venitul pe cap de locuitor, ci de economia României în ansamblu. De asemenea, capital avem, inclusiv capital autohton. Există destul de mulți bani în România, avem și investiții străine. Deci bani sunt, tehnologie este. În plus, producem destul de multe lucruri extraordinare în România. Dar avem o problemă cu oamenii, în sensul că avem prea puțini oameni pentru această creștere economică. Dacă am fi să ne păstrăm pe traiectoria actuală, nu vom ajunge unde ne dorim, pentru că nu avem suficienți oameni.
Dar ce spun statisticile despre această lipsă? Unde sunt, de fapt, cei care ar putea fi activi pe piața muncii? Mulți au plecat în străinătate, dar Radu Burnete oferă și altă o posibilă explicație:
Conform Institutului Național de Stastistică, la nivelul anului 2020-2021, în România erau cam 12 milioane de persoane apte de muncă, între 15 și 64 de ani. Din aceste 12 milioane de persoane, cam 8 milioane lucrează. Sunt persoane active, fac ceva și obțin un anumit tip de venit. Dar avem și 4 milioane de persoane care sunt complet absente de pe piața muncii. Au între 15 și 64 de de ani. Ar putea, teoretic, lucra, dar nu o fac. Asta înseamnă că numărul de persoane ocupate din România este mult mai mic decât în regiune Și asta cred că e o întrebare care trebuie să ne preocupe pentru că o parte din aceste patru milioane de persoane sunt cu siguranță persoane vulnerabile.
Prin urmare, mai sunt încă multe de făcut pentru îmbunătățirea situației persoanelor vulnerabile odată ce părăsesc întreprinderile sociale de inserție, în cazul în care reușesc să ajungă acolo.
