Tag: recensamant

  • Extremele locuirii în România

    Extremele locuirii în România

    Printre
    informațiile – parțiale deocamdată – obținute în urma Recensământului
    populației din 2021, cele referitoare la locuire relevă situații interesante.
    În urma lor apare o imagine a țării noastre prinsă între extreme: multe
    localități abandonate, mai ales de la țară, unde numărul caselor l-a depășit pe
    cel al locuitorilor coabitează cu zone extrem de aglomerate și urbane, și
    rurale, unde locuințele sunt foarte puține comparativ cu numărul cetățenilor.
    În același timp, deși România are poate cel mai mare număr de proprietari de
    locuințe din UE nu stă deloc la fel de bine la capitolul privind calitatea
    locuirii. Concentrarea populației în orașele mari și în zonele limitrofe
    acestora se explică prin oportunitățile de angajare, educație și petrecere a
    timpului liber pe care urbanul mare le oferă. Iar depopularea satelor se
    explică și prin declinul demografic, și prin migrația oamenilor către regiuni
    ce oferă, măcar la nivel potențial, un trai mai bun, concluzionează Bogdan
    Suditu, conferențiar la Facultatea de Geografie și președinte al Comisiei
    Tehnice de Urbanism de la Primăria Municipiului București.

    E un fenomen care s-a accentuat
    după 1990 și mai mult după anul 2000.
    Zonele rurale pierd populație sau populația îmbătrânește și multe sate
    au început să nu mai aibă populație. În plus, există tendința de migrare a
    tinerilor către orașele care au, pe de o parte, oportunități de angajare și, pe
    de altă parte, oportunități de educație sau formare profesională. Am utilizat
    și eu datele recensământului și situația este destul de îngrijorătoare. Vă
    semnalez faptul că din 3181 de unități administrativ teritoriale, doar 77 au
    peste 25000 de locuitori, deci foarte puțin. Asta înseamnă că 2,4% din
    unitățile administrativ teritoriale sunt de peste 25000 de locuitori. Dar mă
    duc și la extrema cealaltă. Avem 2501 de unități administrativ teritoriale,
    adică 78% din unitățile administrativ teritoriale din România au sub 5000 de
    locuitori. Avem câteodată situații în care numărul angajaților de la primărie
    mai e mai mare decât populația activă a comunelor respective. Într-adevăr
    există două situații extreme în care, pe de o parte avem concentrare de
    populație în orașele mari București, Constanța, Timișoara, Iași, Craiova, Cluj
    şi zona metropolitană crește, dar avem și foarte multe unități administrativ
    teritoriale care pierd. Avem o comună în România care are 88 de locuitori. E vorba
    de Bătrâna din județul Hunedoara.


    Situația din 2021 nu este nouă, ea a fost constatată și cu 10 ani în
    urmă, cu ocazia recensământului anterior. De pildă, în 2011, s-a constatat că 129 de sate aveau 0 locuitori și, după un calcul
    raportat la numărul total de localități rurale, concluzia a fost că 2000 de
    sate aveau sub 100 de locuitori. În așteptarea datelor complete, e de presupus
    că în 2021 fenomenul s-a accentuat. Ce se poate face pentru a îmbunătăți
    situația oamenilor din aceste zone părăsite, dar și a celor din cele supraglomerate?

    Bogdan Suditu răspunde: Există o Strategie Națională a
    Locuirii care a fost aprobată anul trecut și ăsta este un lucru foarte bun. Are
    niște ținte mai ales pentru grupurile vulnerabile şi în egală măsură pentru îmbunătățirea
    mecanismelor de acces la locuință,decentă, în chirie sau în proprietate.
    Evident, este o strategie națională și vizează ce poate să facă Guvernul, dar
    care stabilește și un cadru de cooperare cu autoritățile publice locale.
    Fenomenul declinului demografic nu există doar în România. Sunt foarte multe
    alte țări care au aceleași probleme. Mecanismul propus de Guvern, strategia
    respectivă, vizează îmbunătățirea mecanismelor în așa fel încât, pe de o parte,
    în marile orașe și zonele aglomerate, să se dezvolte stocul de locuințe, iar,
    pe de altă parte, evident că şi în zonele rurale se pot construi locuințe, dar
    acolo e de văzut pentru cine. Dacă România va atrage populație sau migranți, nu
    cred că se vor duce către zona rurală. Deci ce putem face? Să îmbunătățim în
    sensul în care resursele pe care le avem să le utilizăm mai eficient.


    De pildă, în loc să avem cinci școli într-o zonă rurală
    atinsă de subpopulare, e suficient una singură, cu profesori buni, unde copiii
    din sate mai îndepărtate să fie aduși cu un autobuz pus la dispoziție de
    primărie. E una dintre soluțiile care pot fi aplicate – și în unele cazuri
    chiar este aplicată – astfel încât să fie îmbunătățite condițiile de viață și
    oamenii încurajați să nu mai plece.


    Cât despre supraaglomerare: în 2020, 45% dintre români
    trăiau în locuințe supraaglomerate, aceasta fiind cea mai mare rată din UE. Este,
    evident, o medie, explică Bogdan Suditu, precizând că acest fenomen e specific
    atât orașelor mare, cât și celor mici și privește mai ales stocul de blocuri
    construite în perioada comunistă unde acum se înghesuie mai multe generații.

    Bodgan Suditu: Sunt foarte multe persoane încă în România
    care sunt aproape de pensie sau la pensie, care ocupă în continuare locuința în
    care apartamentul în care s-au mutat acum 30-40 de ani, în care și-au crescut
    copiii, dar aceştia au plecat și au rămas vârstnicii. Deci această situație
    este o realitate pentru marile orașe și aceasta ar trebui să ne preocupe și să
    găsim soluții adaptate, pentru că vârstnicii care ocupă astfel de locuințe
    foarte mari nu înseamnă că trăiesc mai bine, pentru că au costuri foarte mari
    de întreținere a acestor locuințe. Și, evident, pentru unii, ei au o locuință
    mare și bună, dar foarte costisitoare în raport cu veniturile unui pensionar.


    Paradoxal, România este și țara europeană cu un număr
    foarte mare de proprietari de locuințe, românii preferând să-și cumpere un
    apartament sau o casă decât să locuiască în chirie. Dar care sunt consecințele?
    Bogdan Suditu răspunde:

    Devenim proprietari cu niște costuri foarte,
    foarte mari. Ideea de proprietate şi de siguranță care vine odată cu
    proprietatea sunt lucruri foarte bune. Din nefericire, ideea de proprietate a
    unei locuințe, în afară de costurile despre care am vorbit, vine cu foarte
    multe îngrădiri legate de de mobilitate. În momentul în care ai luat un
    apartament pe credit, este clar că nu te vei muta foarte ușor, chiar dacă tu
    vei constata după o lună, sau un an că în cartierul respectiv îți lipsesc niște
    utilități. După un an, doi sau trei, când apar copiii și constați că nu ai o
    grădiniță în cartierul în care te-ai mutat, o să fie destul de greu, fiind
    angajat prin credit imobiliar să locuieşti într-un cartier de la marginea
    Bucureștiului, Clujului sau Iașiului, să găsești pe altcineva disponibil să îl
    cumpere ca tu să îți găsești un o locuință mai aproape de grădiniță sau mai
    aproape de un parc ș.a.m.d.


    Nevoia de siguranță pe care o oferă o proprietate este
    încă foarte mare printre români, dar stocul construit de locuințe este încă
    foarte mic pentru a asigura această nevoie care uneori intră în contradicție cu
    o alta: nevoia de mobilitate.


  • România, cel mai mare declin al populației în rândul statelor UE


    România înregistrează cea mai mare scădere a populației în termeni absoluți în rândul statelor UE, potrivit datelor Eurostat. Recensământul din 2021-2022 arată că țara noastă are cu peste un milion de rezidenți mai puțin față de 2011. Totodată, România deține zona cu cea mai mare creștere procentuală a populației, Ilfov – București, regiune care a înregistrat o creștere de peste 40% în ultimul deceniu.



    Recensământul din statele membre arată că România are a șasea cea mai mare populație din UE cu un total de 19,05 milioane de rezidenți, față de 20,1 milioane în urmă cu zece ani. Pe primele cinci poziții se situează Germania (83,2 milioane de persoane), Franța (67,9 milioane), Italia (59,0 milioane), Spania (47,4 milioane) și Polonia (37,0 milioane).


    Ponderea populației UE după numărul de rezidenți în cele 27 de state membre

    pondere-populatie-ue-2022-eurostat.jpg


    Madrid și Barcelona, cele mai aglomerate regiuni din UE



    Germania înregistrează și cea mai mare creștere a populației în termeni absoluți, cu peste trei milioane de locuitori mai mult față de anul 2011, în timp ce Malta are cea mai mare rată de creștere a populației (24,5%).



    Analiza datelor pe regiuni ale statelor UE indică cea mai mare creștere a populației au fost înregistrate în regiunea Ilfov-București (+40%), urmată de regiunea Wartburgkreis (+27%) din Germania, Luxemburg (+26%), regiunea malteză Gozo și Comino și regiunea franceză Guyane (+25%), dar și Malta (+24%).



    La polul opus, Bulgaria și Croația au cele mai mari scăderi ale populației cu 18 regiuni care au înregistrat un declin al populației cuprins între -17% și -25%. De altfel, recensământul indică creșteri ale populației în vestul și nordul Uniunii Europene și scăderi în est și sud.



    Astfel, rezultatele indică o creștere a populației în 16 țări din UE, cu Luxemburg (+26%), Malta (+24%) și Suedia (+10%) în fruntea celor 27 de state membre. Tot procentual, nouă țări din UE au mai puțin rezidenți față de 2011, cu cele mai mari scăderi în Bulgaria (-11%), Croația (-10%), Letonia (-9%) și Lituania (-8%).



    La nivelul regiunilor NUTS 3 (Nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică) ale UE, două regiuni din Spania au înregistrat cel mai mare număr de rezidenți. Pe prima poziție se situează regiunea Madrid (6,7 milioane de persoane), urmată de regiunea Barcelona (5,7 milioane). Tot în Spania se află și regiunea cu cel mai mic număr de rezidenți – El Hierro (11.290). Aceasta este urmată de regiunea Evrytania (17.428) din Grecia și de regiunea Lungau (20.164) din Austria.

    Populația UE 1960-2022 exprimată în milioane de persoane

    populatie-ue-1960-2022-eurostat.jpg



    Speranța de viață din România, mult sub media UE



    Tot Eurostat a publicat date care indică o ușoară scădere a speranței de viață în toată Uniunea Europeană. Media la nivelul UE 27 este de peste 80 de ani, cu peste 7 ani mai mare decât în România unde speranța de viață este de 72,8 ani. De altfel, România și Bulgaria ocupă ultimele locuri în rândul statelor membre. În perioada pre-pandemică, speranța de viață a crescut constant în întreaga Europă, dar pandemia și efectele sale au dus la scăderea acestui indice. Sociologii se așteaptă la o revenire a creșterii a indicelui în următorii ani.



  • Recensământ în România

    Recensământ în România

    În România trăiesc
    fix 19.053,8 mii de oameni. Recensămintele vorbesc în mii de oameni, altfel
    este vorba de puțin peste 19 milioane de locuitori. Sunt rezultatele, parțiale,
    ale Recensământului Populației și Locuințelor, runda 2021, date publicității la
    sfârșitul anului de abia încheiat. Recensământul din România a fost realizat în
    2022, dar trebuia făcut în 2021. Se recomandă să treacă aproximativ un deceniu
    între aceste bilanțuri complexe. Precedentul recensământ s-a derulat în
    octombrie 2011, primele rezultate fiind date publicității în ianuarie 2012.
    Toate recensămintele de până acum, după comunism, cel din 1992 și 2002, s-au
    derulat în formula clasică, recenzorii deplasându-se la locuință. Cel de acum
    s-a efectuat, în primul rând și în prima parte, online, prin autorecenzare. Într-o
    etapă ulterioară, recenzorii s-au deplasat la adresa celor care nu au făcut
    recenzarea online.

    Sunt multe elemente noi și specifice ce pot fi trecute în
    contul recensământului 2021, desfășurat în 2022. El s-a desfășurat timp de
    patru luni și jumătate, primele două fiind rezervate autorecenzării online,
    restul, până la 31 iulie, colectării datelor de către recenzori, prin
    interviuri faţă în faţă. A fost perioada în care se ieșea, șovăielnic, din
    șocanta pandemie de COVID-19, începută odată cu anul 2020.

    Pandemia a fost și
    acea etapă în care oamenii au fost obligați să folosească din ce în ce mai mai
    mult și în domenii dintre cele mai diverse tehnica de calcul, internetul. De
    aceea, autorecenzarea online, din prima parte a procesului, pare formula ideală
    pentru acest moment, respectând distanțarea socială, caracteristică pandemiei,
    și valorificând abilitățile online, căpătate în acești ani. O atenție specială
    a fost acordată și situațiilor privind reședința temporară dincolo de hotarele
    României, numărului de locuințe, condițiilor de locuit. Rezultatele recent
    anunțate arată că 19 milioane este populația rezidentă a României iar 51,5%
    sunt femei și 52,2% trăiesc în mediul urban. Dacă în 2011 erau recenzate 20,1
    milioane de locuitori, lipsește, așadar, un milion de locuitori. Se revine,
    practic, la situația din 1966, când recensământul a evidențiat 19,1 milioane de
    locuitori în România. Cea mai numeroasă populația a fost numărată în 1992, și
    era de 22,8 milioane, aproape 23. În 2002, se redusese tot cu un milion, sau
    chiar mai mult, cu 1,2 milioane.

    La recesământul din 2011 se înregistrează o
    altă scădere, de 1,5 milioane. Altfel spus, scăderea înregistrată acum se
    înscrie în trendul descendent și este chiar una mai mică, de aproape fix un
    milion. Un fenomen evident este îmbătrânirea populației, calculată prin numărul
    celor de peste 65 de ani, raportat la numărul tinerilor. La 100 de tineri,
    reveneau 101,8 vârstnici, în 2011, și 121,2 în prezent. În mod paradoxal, dacă
    Bucureștiul înregistrează o scădere de populație, județul Ilfov din care
    capitala României face parte, cunoaște o creștere importantă. Desigur, este
    vorba de mutarea bucureștenilor cu reședința în localitățile din jurul
    municipiului. În ordinea numărului înregistrat conform declarațiilor pentru
    recensământ, românii sunt aproape 15 milioane, maghiari, un milion, urmați de
    romi, mai bine de o jumătate de milion, 45 de mii de ucraineni, 23 de mii de
    germani, turci, ruși lipoveni, tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croați, greci,
    italieni, evrei, cehi, polonezi, ruteni, armeni, albanezi, macedoneni. Cam 20
    de mii au indicat altă etnie decât cele enunțate iar 2,5 milioane nu au indicat
    vreo etnie sau limbă maternă.

    Din același total de 19 milioane de locuitori ai
    României, 14 milioane au declarat că sunt creștini ortodocși, pe locul următor
    venind cei 741 de mii de catolici. De această dată, 2,65 de milioane de
    cetățeni români cu reședința în România nu au indicat nicio religie căreia să
    îi aparțină. Etapizat, pe tot parcursul acestui an, vor fi date publicității
    noi date rezultate din prelucrarea datelor recensământului 2021, realizat în
    2022.

  • Retrospectiva săptămânii 31.07 – 06.08.2022

    Retrospectiva săptămânii 31.07 – 06.08.2022

    Noi modificări la Codul Fiscal


    Deși împovărați de o inflație ce a depășit de mult două cifre pe fondul majorării foarte mari a prețurilor la gaze naturale și energie, românii trebuie să facă față unor noi scumpiri. De la 1 august au intrat în vigoare modificări ale Codului Fiscal prin care s-au scumpit produsele din tutunși băuturile alcoolice. Jocurile de noroc vor fi impozitate, în funcţie de câştig, cu 3 până la 40%. Salariile din construcţii, agricultură şi industria alimentară sunt şi ele vizate de modificări, prin scăderea de la 30.000 (6 mii de euro) la 10.000 de lei (2 mii de euro) pe lună a plafonului până la care se aplică scutiri fiscale. Tot de la 1 august, pentru un contract de muncă part-time, angajatorul trebuie să achite taxe la nivelul salariului minim. Cele mai multe modificări fiscale se vor aplica, însă, de la 1 ianuarie 2023, când va creşte TVA-ul la serviciile din industria HoReCa şi la băuturile cu adaos de zahăr. Se va modifica, totodată, modalitatea de calcul a impozitului pe clădiri. Pe de altă parte, cei care au credite la bănci scot tot mai mulți bani din buzunar pentru a-și plăti ratele. Indicele Robor la trei luni în funcţie de care se calculează costul creditelor de consum în lei cu dobândă variabilă a ajuns la 8,11% pe an. Un nivel mai mare a fost înregistrat la 1 februarie 2010 – 8,15%. La începutul lui 2022, indicele era puțin peste 3% pe an. Aproape jumătate din creditele în lei acordate în România sunt calculate, în prezent, în funcţie de Robor.



    Romgaz bate palma


    Compania de stat Romgaz a anunțat, luni, că a finalizat achiziţia acţiunilor pe care americanii de la ExxonMobil le dețineau în proporție de 50% în proiectul Neptun Deep de exploatare a gazelor din Marea Neagră. România, foarte puțin dependentă de gazul rusesc, are cantități mari de gaze naturale neexploatate în Marea Neagră. Volumul estimat al zăcămintelor este de 200 de miliarde de metri cubi. Cea mai mare cantitate se află în perimetrul Neptun Deep, pe care Romgaz îl va exploata alături de OMV Petrom, primele gaze urmând să fie obținute de acolo la sfârşitul anului 2026 sau începutul lui 2027. Între timp, în perimetrul Midia, la aproximativ 120 de kilometri de ţărmul României, lucrările de exploatare efectuate de compania Black Sea Oil&Gas au început, iar primele cantităţi au fost livrate, deja, sistemului naţional. Săptămâna aceasta, ministrul Energiei, Virgil Popescu, a dat asigurări că, la iarnă, România nu va avea probleme în privinţa asigurării gazelor naturale și că este peste graficul asumat în faţa Comisiei Europene în privința stocurilor. Dacă, la 1 august, ținta era de 46%, iar la 1 septembrie de 57%, România are, deja, înmagazinat peste 59% din necesar.



    Cel mai mare contract pentru un lot de autostradă din România


    La Ministerul Transporturilor de la București a fost semnat, săptămâna aceasta, cel mai mare contract pentru un lot de autostradă din România. Este vorba de lotul 3 al autostrăzii A1 cuprins între orașele Sibiu, în centru, și Piteşti, în sud. Contractul are o valoare de 5,3 miliarde de lei (peste 1 miliard de euro), proiectarea durează 12 luni, iar lucrările aproape patru ani. Odată cu această semnare, toate cele cinci loturi ale autostrăzii Sibiu-Pitești sunt în fază de proiectare sau de şantier. Autostrada A1 este gândită să lege Bucureștiul de Nădlac, la granița de vest a României cu Ungaria, ca parte a Coridorului IV pan-european de transport.



    Recensământul la final


    18.150.000 de persoane s-au înregistrat până duminica trecută, în ultima zi a recensământului populaţiei şi locuinţelor, adică peste 95% din populaţia rezidentă estimată a României, indiferent de cetățenie sau etnie. Întârziat cu un an din cauza pandemiei, recensământul – eveniment de anvergură desfășurat o dată la zece ani – a debutat pe 1 februarie. Prima etapă, logistică, a fost urmată de cea a autorecenzării, pentru ca ultima etapă să fie rezevată colectării datelor prin interviuri faţă în faţă. În premieră pentru statistica din România, culegerea şi prelucrarea datelor au fost complet informatizate, cu alte cuvinte, s-a scos hârtia. În urma întrebărilor referitoare la studii, ocupație, venituri, religie, etnie ori locuință, profilulpopulației rezidente din România va fi creionat în detaliu. Scopul este de a oferi informaţii esenţiale pentru politicile publice, sociale sau economice, pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor, pentru mediul academic sau pentru oamenii de afaceri. Primele rezultate, parţiale, ale recensământului vor fi prezentate spre sfârşitul anului 2022. Cele finale vor fi cunoscute la sfârșitul lui 2023.



    Untold, la a şaptea ediţie


    Festivalul de muzică electronică Untold de la Cluj-Napoca şi-a deschis, joi, porţile pentru cea de-a şaptea ediţie.Pe parcursul celor 4 zile de desfășurare, între 4 şi 7 august, pe scenele festivalului au fost invitați să urce peste 200 de artişti români şi străini, între care J Balvin, David Guetta, Hardwell sau Vini Vici. Organizatorii speră că vor avea un record de spectatori. Untold este considerat cel mai mare festival de muzică electronică din România şi unul dintre primele cinci din lume.





  • Natalitate și mortalitate pe timp de pandemie

    Natalitate și mortalitate pe timp de pandemie

    2022 este și anul unui nou recensământ al populației în România,
    recensământ programat inițial în 2021, dar amânat din cauza pandemiei. În
    așteptarea datelor finale, care vor fi comparate cu cele colectate în 2011, la
    recensământul anterior, statisticile curente ne oferă o imagine îngrijorătoare
    privind mortalitatea și natalitatea. Deși numărul de noi-născuți a rămas
    relativ constant pe durata pandemiei, fiind oricum destul de mic, mortalitatea
    a cunoscut o recrudescență. În anul 2021 numărul total al românilor decedați
    (indiferent de cauză) a depășit 334 de mii, cu 27% mai mult decât în perioada
    anterioară pandemiei. Iar, însumat, excesul de
    mortalitate al celor doi ani de pandemie a depășit 100 de mii de persoane.

    În
    același timp, în România, în anul 2020 s-au născut cu 40 de mii de copii mai puțin decât în 2019. De fapt, în această
    ultimă perioadă, s-au născut cei mai puțini copii din ultima sută de ani, arată
    Vasile Ghețău, sociolog și expert în demografie. Asta face ca sporul natural -
    diferența dintre numărul noilor născuți și al morților – să fie, în continuare,
    negativ, accelerând scăderea naturală, considera Vasile Ghețău

    Scăderea naturală a populației înainte de pandemie, în 2019, a fost de 71 de mii de locuitori. În
    anul 2020, scăderea naturală a urcat la
    120.000, iar datele pentru primele 11 luni din anul 2021 indică o creștere foarte
    pronunțată a numărului de decese,
    scăderea naturală ajungând la aproape 150.000 de locuitori. Dacă adăugăm
    și luna decembrie, s-ar putea ca anul
    trecut să avem o scădere naturală îngrozitoare, de 160 – 170 de mii de
    locuitori numai într-un an. Este o cifră îngrozitoare în raport cu populația
    țării din 19 milioane de locuitori.


    Cât despre
    cauzele acestei rate mari a mortalității, tot Vasile Ghețău ne oferă detalii: Creșterea numărului de decese în 2020 și, mai ales în 2021, nu provine
    decât în proporție moderată de la îmbolvănirea de COVID. Decesele au crescut,
    în mod particular, în cazul bolilor aparatului circulator și ale aparatului respirator
    altele decât COVID. Această creștere a avut legătură cu pandemia, totuși. Dar studiile sunt încă în fază de elaborare.
    De pildă, se admite că, în cazul bolilor aparatului circulator, izolarea
    socială în condiții de carantină a dus la o creștere a deceselor la persoanele
    vârstnice în acest context al pandemiei. În cazul bolilor aparatului respirator
    altele decât COVID, dacă ne uităm pe
    anumite date, vedem că este o creștere a mortalității prin pneumonii. Probabil
    că există o legătură cu contextul general al pandemiei și caracteristicile
    acestui virus, dar datele finale, când vor exista, ne vor oferi o imagine
    foarte fidelă a întregii mortalității pe cauze de deces. Atunci vom putea
    măsura exact unde este locul mortalității prin COVID în ansamblul mortalității.


    Până atunci se pot măsura efectele imediate ale
    mortalității din ultimii ani. Vasile Ghețău: Creșterea mortalității
    în octombrie și noiembrie a avut drept efect o scădere a nivelului speranței de
    viață la naștere, ceea ce era de așteptat. Deci, la nivelul unui an
    calendaristic, speranța de viață la naștere pentru întreaga populație, la
    bărbați și femei, este în România aproape de 76 de ani. Datele pentru primele
    11 luni din anul trecut arată o speranță de viață cu trei ani mai mică, deci 73
    de ani. Și dacă vom adăuga și decembrie este foarte probabil ca speranța de
    viață pentru întregul an să ajungă la 72 de ani. O scădere de patru ani a
    speranței de viață înseamă enorm. Sigur,
    și în alte țări este foarte probabil ca mortalitatea mai ridicată cauzată de
    pandemie să ducă la un recul al speranței de viață. Dar e vorba de valori mult
    mai mici decât cele pe care le-am înregistrat în 2020 în țara noastră și decât
    cele care se conturează foarte clar pentru anul 2021.


    Aceste cifre nu fac decât să descrie și mai clar un
    fenomen care se petrece deja de mai mult timp: noile generații născute în
    România nu mai asigură nivelul de înlocuire a populației, ne demonstrează
    sociologul Vasile Ghețău.: Pentru ca populația să crească sau măcar să
    rămână constantă este nevoie ca în medie o femeie să aducă pe lume de-a lungul
    vieții doi copii. Doar doi copii pentru o simplă înlocuire a populației. Dacă
    se nasc mai mult de doi copii în medie, populația în perspectivă va crește,
    deci va fi un excedent peste nivelul de înlocuire numerică. Dar, în România,
    ultima generație care și-a asigurat înlocuirea genetică este cea născută în
    1961. Toate generațiile ulterioare au avut o descendență finală mai mică decât
    doi copii la o femeie. Cu cât se adună în timp astfel de generații, este
    evident că populația în timp va scădea fiindcă nu-și asigură propria înlocuire.


    Mai multe date și, implicit, un tablou mai detaliat al evoluțiilor și
    involuțiilor demografice vom avea în urma recensământului. Desfășurarea lui
    este programată astfel: autorecenzarea online a persoanelor începe în 14 martie 2022 și recenzarea persoanelor în teren, prin
    interviu față în față, debutează pe 16 mai 2022.


  • Recensământ  2022

    Recensământ 2022

    La 1 februarie, a început recensământul populației
    și a locuințelor, proces care va dura până în luna iulie. Acțiunea are loc după
    11 de ani de la precedenta evaluare națională. Scaderea speranței de viață,
    ravagiile facute de Covid, emigratia masiva
    și îmbătrînirea demografică a orașelor ar putea duce la rezultate
    surprinzătoare.

    Despre cauze, efecte și soluții am stat de vorba cu cu istoricul Eugen Grivescu și cu medicul Georgeta Maria
    Seniatinschi.



  • Recensământul deceniului

    Recensământul deceniului


    ʺOm cu om, casă cu casăʺ – în România a început, pe 1 februarie, recensământul populaţiei şi locuinţelor. Eveniment de anvergură desfășurat o dată la zece ani, recensământul nu este singular în Uniunea Europeană. Dimpotrivă! Începând din 2021, recensăminte similare au loc în toate statele membre, astfel încât informațiile rezultate, unele coroborate, să ofere un tablou cât se poate de fidel nu numai la nivelul fiecărei țări în parte, ci și la scară comunitară.



    În România, prima etapă, între 1 februarie și 13 martie, este logistică. Sunt preluate datele din surse administrative şi este creată şi populată baza de date necesară unei bune desfășurări a recensământului propriu-zis. Între 14 martie și 15 mai va avea loc a doua etapă – de autorecenzare, pentru ca între 16 mai și 17 iulie să fie organizată a treia – de colectare a datelor de către circa 25 de mii de recenzori în toată țara, prin interviuri faţă în faţă.



    În premieră pentru statistica din România, culegerea şi prelucrarea datelor vor fi complet informatizate. Cu detalii, Cătălin Raiu, directorul de comunicare al Institutului Național de Statistică: Pentru prima dată în România, ca de altfel și în cazul altor state ale Uniunii Europene, ne aflăm în fața unei ambiții, dacă o pot numi așa: anume ca recensământul să fie unul digitalizat, cu alte cuvinte, pentru prima dată în România s-a scos complet utilizarea hârtiei și avem două procese digitale care înlocuiesc celebrul formular pe hârtie pe care trebuiau să îl completeze oamenii sau recenzorul, în dialog cu oamenii. Astfel, avem o etapă de autorecenzare prin care oamenii vor primi un link către chestionarul unde se pot autorecenza, deci își pot completa singuri datele solicitate. Și etapa a doua – interviu față în față, tot în baza unui instrument digital, de data aceasta tableta. Cu alte cuvinte, recenzorul vizitează locuințele oamenilor și consemnează răspunsurile acestora direct în tabletă. Datele, deja, introduse prin autorecenzare sau prin consemnarea recenzorului se varsă direct în baza de date și, de acolo, sunt procesate mai departe.



    Românii care vor opta pentru autorecenzare, vor putea completa formularul de pe orice smartphone, de pe tabletă, laptop sau calculator. Chestionarul va fi disponibil în limbile română şi ale minorităţilor naţionale, precum şi în engleză. Cei care nu au, totuși, cunoștințe suficiente pentru a se descurca cu tehnica modernă, vor putea fi ajutați de persoane desemnate în acest sens la nivelul primăriilor. De spus și că angajații care vor recurge la autorecenzare vor avea dreptul la o zi liberă din partea angajatorului. După cum, persoanele care vor refuza să ia parte la recensământ pot fi amendate. Autoritățile nu mizează, însă, pe coerciție, ci, dimpotrivă, pe un climat pozitiv, de acțiune civică. Se speră că procentul celor care vor alege să se autorecenzeze va fi în jur de 35%.



    Dar ce se numără la acest recensământ? Directorul de comunicare al INS, Cătălin Raiu, explică: Recensământul, prin definiție, nu doar la noi, ci și în altă parte, consemnează populația rezidentă, adică populația care se află pe teritoriul unui stat și își propune să rămână între granițele acelui teritoriu pe o perioadă de 12 luni. Este metodologia Eurostat, a Uniunii Europene, și nu poate fi schimbată. Deci, în urma acestui recensământ, vom afla ce populație rezidentă, indiferent de cetățenie, indiferent de etnie, are România pe teritoriul său. La momentul de față, Institutul Național de Statistică estimează stocul de români din afara granițelor țării la 3,3 – 3,4 milioane de persoane. Cu ocazia recensământului, care, așa cum spuneam, se desfășoară aproape simultan și în baza unei metodologii identice la nivelul Uniunii Europene, România află câți români sunt în țările membre ale Uniunii prin recensămintele organizate în fiecare țară de acolo. Cu alte cuvinte, noi știm câți români sunt în afara granițelor țării în măsura în care cooperăm, colaborăm și primim informații de la institutele naționale de statistică din țările respective.



    De menționat că românii care stau mai puțin de 12 luni într-o țară străină pot completa formularul românesc, în timp ce aceia care depășesc 12 luni de ședere peste hotare îl pot completa pe cel al statului în care se află.



    La nivel european, recensământul va ajuta la ierarhizarea statelor în funcție de numărul de locuitori. În prezent, România ocupă locul 6 în Uniune. Din păcate, însă, situația demografică din ultimul deceniu ar putea să o coboare pe 7. La nivel național, în urma întrebărilor la care va răspunde populația rezidentă din România, referitoare la studii, ocupație, venituri, religie, etnie ori locuință, profilul acesteia va fi creionat în detaliu. Scopul este de a oferi informaţii esenţiale pentru politicile publice, sociale sau economice, pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor, pentru mediul academic sau pentru oamenii de afaceri. Din nou, directorul de comunicare al Institutului Național de Statistică, Cătălin Raiu:


    Recensământul surprinde profilul socio-demografic al populației. Asta este miza – să știi modul în care arată populația de pe teritoriul unei țări cu indicatori care merg de la pregătirea profesională, până la standardele de viață, bunăstarea fiecărei categorii profesionale ș.a.m.d. Sunt și indicatori să le spunem mai sensibili sau foarte interesanți în perspectiva anumitor politici publice finanțate inclusiv de Uniunea Europeană, spre exemplu, în privința apartenenței etnice a persoanelor sau indicatori foarte relevanți strict în plan național, precum apartenența religioasă. Și aici trebuie să vă mărturisesc că una din strategiile noastre vizează tocmai un parteneriat accentuat cu reprezentanții minorităților etnice și cu cei ai cultelor religioase, pentru că ele, prin definiție, sunt organizații direct interesate să-și maximizeze numărul de membri cu ocazia recensământului.



    Cum recensămintele organizate o odată la 10 ani sunt singurele pârghii prin care statul poate să obțină informații importante, altfel extrem de intime, privind afilierea etnică sau religioasă a românilor, pentru mobilizarea lor,reprezentanții minorităților naționale și ai celor 18 culte religioase din România vor fi invitați lunar, până la încheierea perioadei de recenzare, de Institutul Național de Statistică, pentru discuții. O primă întâlnire, sub forma unui webminar, a avut, deja, loc.



    Primele rezultate, parţiale, ale recensământului vor fi prezentate spre sfârşitul anului 2022. Cele finale, atât din România, cât și din toate statele membre ale Uniunii Europene, vor fi cunoscute la sfârșitul lui 2023.




  • Un recensământ mult așteptat

    Un recensământ mult așteptat

    România, asemenea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, ar fi trebuit să organizeze, anul acesta, un nou recensământ al populaţiei şi locuinţelor. Din cauza crizei sanitare generate de noul coronavirus, recensământul, desfășurat o dată la un deceniu, a fost, însă, amânat pentru 2022, dar a fost precedat, în martie, de o simulare. Aproximativ 50.000 de gospodării din întreaga țară au fost selectate să participe la un recensământ de probă, în cadrul unei acțiuni ce a redat, în miniatură, ce se va întâmpla anul viitor.



    De ce a fost nevoie de o simulare ne spune directorul de comunicare al Institutului Național de Statistică, Cătălin Raiu: Simularea e cvasi-obligatorie, e prezentă în cazul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și are rolul de a testa diverse reacții în primul rând ale populației în fața chestionarului, în fața metodelor prin care se aplică chestionarul și pentru a calibra, organizatoric, diferite instrumente pentru ca, la recensământul mare, cel real, cel care numără efectiv bob cu bob populația, să nu existe episoade stângace.”



    Mandatat cu organizarea acestui nou recensământ din 2022, Institutul Naţional de Statistică are o experienţă profesională impresionantă de peste 150 de ani şi 12 recensăminte realizate de la înfiinţarea sa, în 1859, până acum. Nevoia imperioasă ca întreg procesul să se desfășoare ca la carte e dublată de o ambiție — după cum precizează tot Cătălin Raiu: Pentru prima dată în România, ca de atfel și în cazul altor state ale Uniunii Europene, ne aflăm în fața unei ambiții, dacă o pot numi așa: anume ca recensământul să fie unul digitalizat, cu alte cuvinte, pentru prima dată în România s-a scos complet utilizarea hârtiei și avem două procese digitale care înlocuiesc celebrul formular pe hârtie pe care trebuiau să îl completeze oamenii sau recenzorul, în dialog cu oamenii. Astfel, avem o etapă de auto-recenzare prin care oamenii, atât la recensământul de probă, cât și la cel mare, au primit și vor primi un link către chestionar unde se pot auto-recenza, deci își pot completa singuri datele solicitate. Și etapa a doua — interviu față în față, tot în baza unui instrument digital, de data aceasta tableta. Cu alte cuvinte, recenzorul vizitează locuințele oamenilor și consemnează răspunsurile acestora direct în tabletă. Datele, deja, introduse prin auto-recenzare sau prin consemnarea recenzorului se varsă direct în baza de date și, de acolo, sunt procesate mai departe.



    Dacă interesul recensământului de probă din luna martie a fost doar acela de a testa instrumentele ce vor sta la baza muncii ulterioare a statisticienilor, în schimb, scopul recensământului propriu-zis de anul viitor este de a răspunde fie și numai la întrebarea scurtă pe care mulți dintre noi ne-o punem adesea: «câți (mai) suntem?» de la nivel național, până la nivelul celei mai mici localități.



    Se impun, însă, câteva precizări, inclusiv legate de românii din diaspora, pe care le face directorul de comunicare al INS, Cătălin Raiu: Recensământul, prin definiție, nu doar la noi, ci și în altă parte, consemnează populația rezidentă, adică populația care se află pe teritoriul unui stat și își propune să rămână între granițele acelui teritoriu pe o perioadă de 12 luni. Este metodologia Eurostat, a Uniunii Europene, și nu poate fi schimbată. Deci, în urma acestui recensământ, vom afla ce populație rezidentă, indiferent de cetățenie, indiferent de etnie, are România pe teritoriul său. La momentul de față, Institutul Național de Statistică estimează stocul de români din afara granițelor țării la 3,3 — 3,4 milioane de persoane. Cu ocazia recensământului, care, așa cum spuneam, se desfășoară aproape simultan și în baza unei metodologii identice la nivelul Uniunii Europene, România află câți români sunt în țările membre ale Uniunii prin recensămintele organizate în fiecare țară de acolo. Cu alte cuvinte, noi știm câți români sunt în afara granițelor țării în măsura în care cooperăm, colaborăm și primim informații de la institutele naționale de statistică din țările respective.



    În urma întrebărilor formulate la recensământul de anul viitor, referitoare la studii, ocupație, venituri, religie, etnie, locuințele în care trăiesc oamenii sau dotările pe care le au în casă, profilul cetățeanului rezident în România va fi creionat în detaliu. Scopul este de a oferi informaţii esenţiale şi de calitate pentru politicile publice sociale sau economice, pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor şi oraşelor, pentru mediul academic sau pentru oamenii de afaceri. Cătălin Raiu:



    Recensământul surprinde profilul socio-demografic al populației. Asta este miza — să știi modul în care arată populația de pe teritoriul unei țări cu indicatori care merg de la pregătirea profesională, până la standardele de viață, bunăstarea fiecărei categorii profesionale ș.a.m.d. Sunt și indicatori să le spunem mai sensibili sau foarte interesanți în perspectiva anumitor politici publice finanțate inclusiv de Uniunea Europeană, spre exemplu, în privința apartenenței etnice a persoanelor, sunt indicatori foarte relevanți strict în plan național, precum apartenența religioasă. Și aici trebuie să vă mărturisesc că una din strategiile noastre vizează tocmai un parteneriat accentuat cu reprezentanții minorităților etnice și cu cei ai cultelor religioase, pentru că ele, prin definiție, sunt organizații direct interesate să-și maximizeze numărul de membri cu ocazia recensământului. Practic, ca să dau un exemplu foarte precis, finanțarea cultelor în România, pentru următorii zece ani de după încheierea recensământului, se face în baza procentelor rezultate din recensământ. Cu alte cuvinte, fiecare cult religios va fi foarte interesat sau noi trebuie să creăm această dorință din partea lor să fie foarte interesate ca numărul de membri să fie cât mai aproape de realitate.


    Vă mai dau un exemplu! Minoritatea rromă din România este foarte nemulțumită de faptul că, la recensămintele anterioare, numărul oficial al rromilor a fost unul care nu corespunde realității și, sigur, e posibil ca lucrurile să stea așa, dar noi am început, de anul trecut chiar, să dialogăm foarte strâns cu autoritățile publice care se ocupă de politici publice în domeniul vieții rromilor sau cu organizații non-guvernamentale, pentru a le convinge să convingă, la rândul lor, membrii comunității lor că această declarare foarte fidelă a etniei fiecărei persoane contribuie în mod direct la finanțarea pe care aceste comunități o primesc pentru următorii zece ani. Deci nu e o chestiune care să aproximeze realitatea sau care să servească strict în scop științific, ci una cu efecte concrete în termeni de politici publice, de finanțare și de fonduri pentru următorii zece ani, bani naționali, bani europeni sau extra-europeni, de pildă de la Banca Mondială.



    Anul viitor, între 14 martie și 15 mai va avea loc etapa auto-recenzării, urmată de etapa — între 16 mai și 17 iulie — a recensământului față în față, prin vizita acasă a unui recenzor, în condiții sanitare, se speră, mai relaxate decât cele actuale. Primele rezultate, parţiale, vor fi prezentate spre sfârşitul anului 2022. Cele finale, atât din România, cât și din toate statele membre ale Uniunii Europene, vor fi cunoscute la finele lui 2023.





  • Jurnal românesc – 01.01.2021

    Jurnal românesc – 01.01.2021

    ***Brexitul
    a parcurs toate etapele şi a devenit efectiv la 1 ianuarie 2021, ora 1, ora
    României, odată cu intrarea provizorie în vigoare a Acordului Comercial cu
    Uniunea Europeană, care face ca această despărţire să se facă în condiţii
    reglementate, inclusiv în beneficiul cetăţenilor europeni. Acordul realizat în
    Ajunul Crăciunului a fost semnat mai întâi de liderii instituţiilor europene la
    Bruxelles, apoi de premierul Boris Johnson la Londra. În acelaşi timp,
    Parlamentul britanic a susţinut şi votat cu o majoritate covărşitoare
    documentul într-un proces rapid.

    Teoretic, Brexitul a avut loc la 31 ianuarie
    2020, dar Marea Britanie a continuat să respecte regulile Uniunii până acum,
    când va avea loc practic despărţirea definitivă. Astfel, vor urma schimbări
    semnificative, dar treptate, pentru funcţionari, pentru lumea afacerilor şi
    băncilor, pentru traficul vamal, pentru autorităţile portuare, piaţa auto,
    pentru agricultori, pentru cercetători şi studenţi.




    ***ECRU
    – Centrul European pentru Unitate Românească, în calitate de organizație
    non-guvernamentală care promovează la nivelul Uniunii Europene ideea de unitate
    românească, respectarea drepturilor românilor din afara țării (inclusiv
    drepturile celor din comunitățile istorice), cu un accent deosebit pe
    susținerea integrării europene a Republicii Moldova, solicită noului Guvern și
    Parlament să trateze situația românilor din afara granițelor ca prioritate în
    programul de guvernare, respectiv în activitatea Parlamentului în acest nou
    mandat.


    Ca
    primi pași pentru o revenire la normalitate și demnitate, Centrul European
    pentru Unitate Românească solicita noului Guvern și Parlament al României să
    întreprindă o serie de măsuri necesare, printre care:


    -Desfășurarea corectă a recensământului din 2021 astfel încât
    după acest recensământ să se știe EXACT câți români trăiesc în afara granițelor
    și mai ales UNDE sunt acești români;


    -Reformarea legislației electorale și înfiiintarea de
    Circumscripții Electorale separate pentru reprezentarea adecvată a intereselor
    românilor de pretutindeni:


    -Dar si inființarea unui Minister
    pentru Relația cu Republica Moldova care să sprijine integrarea europeană a
    acesteia, dezvoltarea relațiilor economice, interconectarea sistemelor
    electroenergetice, informatice și de transport ale României și ale Republicii
    Moldova și să promoveze unitatea culturală și lingvistică prin schimburi și
    proiecte culturale și educaționale dedicate în primul rând tinerilor.


    De
    asemenea, având în vedere rolul important pe care îl constituie elementul
    demografic în dezvoltarea economică a unui stat, Centrul European pentru
    Unitate Românească solicita noilor aleși să acționeze în baza potențialului
    enorm pe care îl prezintă românii din afara granițelor. Ei au contribuit și
    continuă să contribuie la dezvoltarea economică și politică a României precum
    și la crearea unui capital de imagine în plan extern, mai noteaza organizatia
    in comunicatul remis presei.




    ***Ministerul Educației și Cercetării a lansat în consultare
    publică, până la data de 15 februarie 2021, Strategia de Digitalizare a
    Educației din România 2021-2027- SMART-Edu. La finalizarea strategiei au
    contribuit peste 1.200 de persoane, 72 de experți, 24 de organizații din
    societatea civilă și 18 companii cu relevanță în domeniul digitalizării. Țintele
    pe care strategia le propune sunt următoarele:


    • 90% din populația României să fie
    alfabetizată digital;


    • formarea a 82% din populația cu vârsta
    cuprinsă între 20 și 34 de ani pentru meserii emergente, în vederea inserției
    cu succes pe piața muncii;


    • dotarea tuturor unităților de
    învățământ din România cu infrastructură și resurse tehnologice adaptate
    schimbărilor permanente. Strategia este disponibilă spre consultate pe site-ul
    dedicat: https://www.smart.edu.ro/home






    ***Guvernul
    a aprobat la finele lui 2020 proiectul de Hotărâre privind stabilirea
    contingentului de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul
    2021. Astfel, pentru anul viitor a fost stabilit un contingent de 25.000 de
    lucrători străini nou – admişi pe piaţa forţei de muncă din România, față de
    30.000 în acest an. Decizia de reducere a contingentului pentru anul viitor a
    fost luată în baza ultimelor date transmise de către Inspectoratul General
    pentru Imigrări (IGI), care au indicat o scădere a numărului de avize de
    angajare/detașare emise pentru cetățeni străini în primele 10 luni ale acestui
    an.

    Un alt motiv care a stat la baza deciziei de reducere a contingentului de
    lucrători străini nou-admiși a fost faptul că, începând din acest an,
    angajatorii sunt exceptați de la obligația obținerii avizului de angajare în
    cazul angajării cetățenilor din Republica Moldova, Ucraina și Republica Serbia,
    cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pe o perioadă de maximum 9
    luni într-un an calendaristic. De asemenea, măsura adoptată de Guvern a avut în
    vedere și datele comunicate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
    Muncă (ANOFM), care arată faptul că, în perioada ianuarie-august 2020, numărul
    total de locuri muncă vacante a fost în scădere cu 20,9% față de perioada
    similară din anul 2019.Contingentul de lucrători străini nou-admişi pe piaţa
    forţei de muncă se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
    Ministerului Muncii și Protecției Sociale.




    ***Peste
    530.000 de români îşi sărbătoresc onomastica vineri, 1 ianuarie, de sărbătoarea
    Sfântului Vasile cel Mare. Conform datelor de la Direcţia de evidenţa
    persoanei, este vorba despre 452.144 de bărbaţi şi 80.619 femei. Cel mai des
    întâlnit prenume în rândul bărbaţilor este Vasile, Sică, Sile, Silică, Vasi sau
    Vasilică. La femei, cel mai des întâlnit este prenumele Vasilica dar mai sunt
    regăsite si derivatele numelui, precum Sica, Silica sau Sinela. Tuturor
    sărbătoriţilor, dar şi românilor care trăiesc în străinătate, Radio Romania
    International le urează La mulţi ani şi un 2021 fericit şi plin de sănătate!

  • România, preferată de tot mai mulţi străini?

    România, preferată de tot mai mulţi străini?

    Medici, profesori, constructori sau agricultori – un număr însemnat de români aleg să-şi părăsească locurile natale. Lipsa unui loc de muncă sau a unui serviciu mai bine remunerat îi îndeamnă să îşi caute în străinătate o viaţă mai bună.



    Potrivit datele ultimului recensământ, din 2011, peste 727 de mii de români ar fi stabiliţi în afara graniţelor pe o perioadă de cel puţin un an, cei mai mulţi în Italia, Spania, Gemania, Franţa şi Marea Britanie. Folosirea modului condiţional se impune, însă, pentru că, neoficial, membrii diasporei ar fi cel puţin de 3 ori mai numeroşi, dar extrem de greu de contabilizat, după cum recunosc autorităţile însele. Singurele informaţii certe sunt că în Italia trăiesc peste 1 milion, iar în Spania – aproape 1 milion de români ! În tabăra cealaltă, sunt străinii care decid să trăiască în România. Printre ei, europeni, inclusiv occidentali, dar şi sud-americani, arabi, africani sau chinezi.



    De ce vin şi de ce rămân ? Este România un nou teritoriu pentru imigraţie, mai ales după intrarea, în 2007, în Uniunea Europeană ? După o bursă Erasmus în 2005-2006, în domeniul limbilor străine, tânărul spaniol David Grau se stabilea la Bucureşti în 2008: Ţin minte că prietenii mei erau şocaţi că părăseam o ţară care mergea binişor pentru una despre care ei auzeau că nu merge foarte bine. Acum se întâmplă fenomenul invers – mă întreabă ‘şi acolo, în România, unde eşti tu, e de lucru, e uşor să găseşti ceva?’, pentru că rolurile s-au schimbat şi România primeşte destul de mulţi spanioli care îşi încearcă norocul.



    La rândul său, Yveline Bonora a sosit la Bucureşti acum aproape 10 ani. L-a urmat pe soţul ei, Just, care venise, deja, cu aproximativ un an înainte să pună pe roate un restaurant. La început, au făcut naveta între Franţa şi România. Apoi, au decis să lase defintiv în urmă coastele pitoreşti ale Mediteranei – Monaco, Nisa, Menton … – pentru a pune bazele propriei lor afaceri: preparate pe baza de fructe 100% româneşti.


    Împreună cu soţul meu, ne-am spus că n-ar fi rău să facem dulceţuri în primul rând pentru prieteni, apoi şi pentru clienţi … pentru că afacerea s-a dezvoltat. Acum, cea mai mare parte a clienţilor noştri o reprezintă hotelurile, care cumpără de la noi dulceaţă pentru micul dejun sau pentru room-service. Colaborăm şi cu câteva magazine de lux din Bucureşti.



    Cât despre englezul Tom Rees, după o specializare în gastronomie la Paris, a deschis în capitala României o brutărie-patiserie: Sunt responsabil cu crearea de noi produse, dar am o echipă formată din cinci persoane însărcinate cu patiseria şi trei cu partea de brutărie. Cu excepţia mea, toţi ceilalţi sunt din România. Înainte să deschidem magazinul, ne-a fost foarte greu să găsim personal. 90% din ei sunt extrem de serioşi. Sigur, am avut şi probleme cu unul sau doi şi a trebuit să-i schimbăm, dar, repet, cei mai mulţi sunt alături de noi de peste un an, fac progrese pe zi ce trece, iubesc munca pe care o fac, sunt dornici să înveţe, iar noi îi recompensăm – cu cât muncesc mai mult, cu atât îi plătim mai bine şi ei ştiu asta.



    În schimb, profesorul german Matthias Thesing vede, pe lângă partea plină a paharului, şi pe cea goală: Salariile sunt prea mici. Viaţa e frumoasă, dar trebuie să supravieţuieşti. Eu nu am bani din Germania, spre deosebire de alţi străini care vin în România şi cărora le vin diverse sume şi din ţările lor. Şi dacă eşti nevoit să trăieşti din venitul pe care îl faci doar aici, la Bucureşti, îţi ajunge să plăteşti o chirie şi să mănânci. Dar depinde ce vrei de la viaţă! E clar că, din punct de vedere economic, condiţiile sunt mai bune în Germania. Dar şi cheltuielile sunt mai mari acolo. Eu mi-am zis că dacă, aici, toţi românii supravieţuiesc, eu de ce nu aş fi în stare? Îmi place în România, pentru că mă simt mai aproape de cultura ei.



    Cele patru exemple de expaţi relevă tot atâtea experienţe diferite de acomodare românească. Motive ce ţin strict de viaţa privată; oportunităţi profesionale; hrană bio şi localităţi rurale liniştite; raport venituri-cheltuieli mai bun decât în ţările lor de origine; Bucureştiul situat pe locul 159 (din 211) în clasamentul mondial al oraşelor în care nivelul de trai pentru expaţi este considerat ieftin … Argumentele străinilor care aleg să se stabilească în România sunt multiple ! Pe de o parte, există categoria celor care speră la un câştig mai bun decât la ei acasă – este vorba de străini provenind în special din ţări sărace asiatice şi africane. Pe de alta, sunt expaţii care ocupă funcţii de conducere ori desfăşoară activităţi în domenii care necesită o pregătire superioară. Pentru ei, experienţa din România reprezintă, în general, un salt în cariera profesională.



    Potrivit datelor pe 2014 ale Inspectoratului General pentru Imigrări, în România sunt aproape 100 de mii de străini cu drept de şedere, din care peste 41 de mii provin din statele Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. Cei mai mulţi sunt italienii, urmaţi de moldoveni şi turci. Se regăsesc, însă, şi chinezi, unguri, germani, bulgari, francezi, greci, sârbi, sirieni şi polonezi. Nu lipsesc nici americanii, britanicii, ucrainenii, spaniolii, norvegienii, venezuelenii sau irakienii. Sigur, comparativ cu numărul românilor care aleg calea străinătăţii, cel al expaţilor din România este infinit mai mic. Este, însă, suficient de important pentru a se întreba dacă e un indicator că ţara devine mai atractivă.




  • Datele ultimului recensământ

    Datele ultimului recensământ

    Datele finale ale recensământului realizat în octombrie 2011 confirmă faptul că populaţia României a scăzut în deceniul scurs de la precedentul recensământ. Astfel, românii cu domiciliul stabil în ţară sunt circa 20,1 milioane, cu peste 1,5 milioane mai puţini faţă de anul 2002. Principala explicaţie o constituie migraţia externă, justificată preponderent economic, dar nu este singura. Preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei: Migraţia a contribuit în cea mai mare măsură la reducerea populaţiei. Aproape 77% din această reducere s-a datorat factorului migrator extern. Mai există factorul natural cunoaştem cu toţii că în această perioadă, chiar dacă speranţa de viaţă a crescut, rata natalităţii a scăzut, şi a scăzut destul de mult”.



    Recensământul oferă date revelatoare în ce priveşte dimensiunea migraţiei. Astfel, mai bine de 700 de mii de persoane recenzate în 2011 sunt plecate în străinătate pentru cel puţin un an, iar cifra ar reprezenta o treime din cea reală, afirmă şeful Institutului Naţional de Statistică. În rest, jocul procentelor nu aduce schimbări spectaculoase. Etnicii români sunt majoritari în proportie de 89%, în consecinţă şi cultul ortodox rămâne dominant. La capitolul componenţei etnice, românii sunt urmaţi de maghiari, 6,5% şi de romi, 3,3%. Femeile sunt mai multe, undeva la 51%, în vreme ce 54% din români locuiesc în municipii şi oraşe. Cu aproape 1,9 milioane de locuitori, capitala Bucureşti este cel mai mare oraş al României.



    Pe grupe de vărstă, copiii de până la 14 ani reprezintă doar 16% din populaţie, în vreme ce persoanele mature, ce se încadrează între 25 şi 64 de ani, formează majoritatea, respectiv 56 de procente. Numărul cetăţenilor trecuţi de 18 ani depăşeşte 16 milioane. Populaţia României este – potrivit datelor recensământului – mai bătrână, ceea ce alimentează îngrijorările cu privire la raportul descurajator economic dintre persoanele active şi pensionari, în schimb este mai educată. În ultimii 10 ani, numărul absolvenţilor de studii superioare s-a dublat, de la 7 la 14 procente.



    Prima reacţie cu privire la datele recensământului a aparţinut unui om politic şi a avut, cum altfel, o marcată componentă politică. Premierul Victor Ponta a declarat că scăderea confirmată a populaţiei certifică faptul că cvorumul de 50% necesar demiterii preşedintelui Traian Băsescu, la referendumul de vara trecută, a fost, de fapt, întrunit. Preşedintele l-a acuzat, în replică, pe premier de iresponsabilitate şi a amintit că recenzarea nu a vizat decât o parte a românilor cu drept de vot din afara ţării.



    Disputa este nu doar tardivă, ci şi falsă. Reperul luat în calcul de Curtea Constituţională atunci când a invalidat referendumul a fost numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente. Că ele trebuie, acum, actualizate este, deja, o altă discuţie.