La Muzeul Național de Istorie a României
(MNIR) a avut loc în lunile aprilie și mai o expoziție ce aduce laolaltă
istoria, arta, scenografia, teatrul și filmul – Reconstrucții istorice în
miniatură – prezentarea unei serii de machete cinematografice și fotografii
ale acestora ce înfățișează reconstituiri istorice din perioada celui de-al
Doilea Război Mondial, respectiv lupta de la Harkov de pe teritoriul Ucrainei.
Am stat de vorbă cu artistul și scenograful Andrei Mențeanu, inițiatorul și
realizatorul acestui proiect.
În primul rând, aș vrea să mărturisesc că acum câțiva ani, când am
început acest proiect, pe care l-am realizat cu multă dragoste și timp alocat
special pentru acest lucru, nu mi-am imaginat în acei ani că într-un timp
relativ scurt se va repeta identic ca în anii 1943, când se întâmpla acțiunea
mea, pe teritoriul aceleiași țări și atât de aproape de noi. În 1943, în
ianuarie, februarie, martie s-a purtat o bătălie îngrozitoare între trupele
germane și trupele rusești. A fost mult timp un contraatac puternic german,
înainte de a se retrage până la Berlin în 1945. Și acțiunea are loc în Ucraina,
în zona Harkov și în satele adiacente, cel puțin Alexeevca de la sud, unde am
insistat cu miniaturile.
Și scara perspectivală la care am lucrat aceste
machete este tehnic vorbind 1/ 35, este o scară specială pentru muzee, la care
apelează machetatorii, pentru că visul meu acesta este, de altfel, în toate
spațiile culturale de la noi din țară de tip muzeu aș dori foarte mult acest
element tridimensional să ia amploare, pentru a readuce la viață istoria în
tridimensional. Noi suntem obișnuiți să ne documentăm în mod special după
fotografii. Eu însumi a trebui să am în arhiva mea de documentare 2.500 de
fotografii din zona Harkov. Numai că, însetat de dorința de a arăta public
ororile războiului, dar prin compoziții plastice, artistice și nu în ultimul
rând cinematografice, am încercat să mă apropii foarte mult de realitate. Este
o reconstrucție practic. Și atunci nu am voie, nu mi se permite să nu relatez
cu exactitate ce s-a întâmplat.
O coincidență sau o premoniție? Cum privește
Andrei Mențeanu legătura dintre războiul din Ucraina din 1945 și cel actual?
Este o coincidență istorică, cred, nu e nicio premoniție. Cred că e
pur și simplu o coincidență, dar eu sunt un pasionat de tot ce s-a întâmplat pe
frontul de Est și eram cât pe-aci să aleg bătălia de la Stalingrad. Numai că
este o bătălie la care s-a apelat deseori și atunci am vrut să schimb puțin
registrul și m-am mutat puțin după retragerea Germanaiei de la Stalingrad,
următoarea bătălie îngrozitoare a fost cea de la Harkov.
În
final l-am întrebat pe Andrei Mențeanu cât de greu se realizează o
machetă de reconstituire istorică?
Timpul alocat
unei astfel de lucrări a fost de cinci ani. Problema este că aș fi scurtat
totul la 2, probabil, sau chiar la un an şi jumătate, numai că eu nu am lucrat
în fiecare zi. A trebuit să găsesc soluții ,să mă răzgândesc și așa mai
departe. Au fost niște planuri tehnice, niște schițe. Este un amestec, o
mixtură de materiale: carton mousse, lemn de pin, lemn de fag, șipci, pânză,
rășină, plastic, rareori metal. Sunt luate de la zero, în urma unor documentări
serioase, prin fotografii. Nu aveam voie să mă înșel, pentru că în anii ’40 pe
teritoriul Ucrainei, evident stat sovietic, erau un eclectism de arhitecturi.
Se păstraseră fațadele de pe vremea țarului, dar erau și elemente arhitecturale
socialiste, staliniste. Plus materialele de construcție: am folosit var,
ciment, nisip. Sunt magazine specializate pentru machetatori, profesioniști sau
amatori, care lucrează niște machete foarte mici, pentru care se găsesc
materiile specifice: noroi special la borcan, imitație de apă, de ninsoare,
nisip și așa mai departe. În schimb, lucrând pe o dimensiune foarte mare, nu
îmi permiteam să iau aceste materiale, care sunt extrem de scumpe. Dar, dacă
foloseam materiale de construcție, pe care le folosesc muncitorii, se transforma
totul în realitate: noroiul devenea noroi, cimentul devenea ciment și așa mai
departe.