Radio România Internațional

Tag: record mondial

  • Românlu Dapid Popovici, nai ma rapid anutătoru ditu istorie

    Românlu Dapid Popovici, nai ma rapid anutătoru ditu istorie

    Tru dzuua di 9 alunaru 1922, la Alameda, tru California, Johnny Weissmuller anuta suta di meatri sum un minut, nregistrânda un nău recordu mondial. Amintatu ningă Timişoara, la Freidorf, el vrea s’agiungă cu anami emu pritu victoriile a lui olimpiţi, amu maxus pritu rolu principal ditu filmul “Tarzan, omlu maimunu”. După 100 di ani, un altu sportiv amintatu pi pimintu românescu bătu recordul mondial la suta di meatri liber, di agiumsi, practic, tru luñina a performanţelor omologate oficial, nai ma rapid anuotător ditu istorie.



    La Europenele di Roma, sâmbătă, David Popovici bitisi cursa di 100 di meatri tru 46 di secundi şi 86 di sutimi. El bătu aşi un recordu veclliu di 13 di añi, ţi lu avea brazilianlu Cesar Cielo Filho, cari, tut la Roma, ama la Mondiale, tru 2009, nregistra 46 di secundi şi 91 di sutimi, tu kirolu cându strañili speciale ahărdziti ti criştearea a vitezăllei eara nica permise. Cum eara di aştiptat, presa internaţională s-antricu cu zboară muşeati. “Fenomenlu di 17 di añi curmă recordul al Cesar Cielo tru finala di la Europene”, scria Marca, iara, tru idyea notă, Gazzetta dillo Sport îlu număsea pi David “Baby Fenomeno”.



    Luni, românlu fu multu aproapea s’aibă diznău performanţa tru finala europeană di la 200 di meatri. Popovici, campionlu mondial en titre ali distanţă, s-impusi tru stil di mare campion, cu timpul di ună minută, 47 di secundi şi 97 di sutimi, nău record mondial şi european di giuniori, cum şi ali competiţie. Fu la ma puţăn di ună secundă, cma di tamamu la 97 di sutimi, di recordul ţi lu avea faptă, tut Roma, tru 2009, ghirmanlu Paul Biedirmann. Tutunăoară, timpul nregistrat fu cu maş ună sutimi di secundă ma mari andicra di aţelu cu cari Michael Phelps, idolu al David, aminta titlul olimpic la Beijing, tru 2008. După victoria di la 200 di meatri şi festivitatea di premieri, reporterlu Radio România vru tra s’veadă cumu s’duki David hiinda ahât di aproapea di performanţa americanlui.



    “cadialihea, harstusitu pănu di mardzină, ama cum ţi s’hibă, nu mi cărtiiu căte nu aminatiu timpul a lui. Ama nu ari ţiva, am tu kirolu di aoa ş’ninti. Phelps, cându amintă timpul aestu, cu ună sutime ma bun andicra di minti, bătu şi recordul mondial. Mi curmă multu aestă finală, hiinda şi aţea di a daua probă ditu program. Nu easti canda fu nai ma greaua cursă ditu bana a mea. Cadialihea fu nai ma buna di 200. Ama faţi parti ditu sport. Cara tută lumea va s’hibă irbapi s’treacă pritu ună ahatri livel di gaereti, vrea s’avemu multu ma mulţă sportivi la aestu livel”.


    La Roma, David Popovici va s’concureadză şi la 400 di meatri liber. Seriile antriţearillei sunt programate ñiercuri, 17 di agustu.


    Autoru: Corina Cristea


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Românul David Popovici, cel mai rapid înotător din istorie

    Românul David Popovici, cel mai rapid înotător din istorie

    În ziua de 9 iulie 1922, la Alameda, în California, Johnny Weissmuller înota suta de metri sub un minut, înregistrând un nou record mondial. Născut lângă Timişoara, la Freidorf, el urma să devină celebru atât prin victoriile sale olimpice, cât mai ales prin rolul principal din filmul “Tarzan, omul maimuţă. După 100 de ani, un alt sportiv născut pe pământ românesc a bătut recordul mondial la suta de metri liber, devenind, practic, în lumina performanţelor omologate oficial, cel mai rapid înotător din istorie.



    La Europenele de la Roma, sâmbătă, David Popovici a terminat cursa de 100 de metri în 46 de secunde şi 86 de sutimi. El a bătut astfel un record vechi de 13 ani, deţinut de brazilianul Cesar Cielo Filho, care, tot la Roma, dar la Mondiale, în 2009, înregistra 46 de secunde şi 91 de sutimi, pe vremea când costumele speciale destinate măririi vitezei erau încă permise. Cum era de aşteptat, presa internaţională s-a întrecut în aprecieri. “Fenomenul de 17 ani a şters recordul lui Cesar Cielo în finala de la Europene, scria Marca, iar, în aceeaşi notă, Gazzetta dello Sport îl numea pe David “Baby Fenomeno.



    Luni, românul a fost foarte aproape să repete performanţa în finala europeană de la 200 de metri. Popovici, campionul mondial en titre al distanţei, s-a impus în stil de mare campion, cu timpul de un minut, 47 de secunde şi 97 de sutimi, nou record mondial şi european de juniori, precum şi al competiţiei. A fost la mai puţin de o secundă, mai exact la 97 de sutimi, de recordul deţinut, tot de la Roma, din 2009, de germanul Paul Biedermann. Totodată, timpul înregistrat a fost cu doar o sutime de secundă mai mare decât cu care Michael Phelps, idolul lui David, câştiga titlul olimpic la Beijing, în 2008. După victoria de la 200 de metri şi festivitatea de premiere, reporterul Radio România a vrut să afle cum s-a simţit David fiind atât de aproape de performanţa americanului.



    “Bineînţeles, ultrasatisfăcut, dar, oricum, în niciun caz dezamăgit de faptul că nu am atins timpul lui. Dar nu-i nimic, am tot timpul din lume. Phelps, când a facut timpul ăsta, cu o sutime mai bun decât mine, a bătut şi recordul mondial. M-a obosit mai tare această finală, fiind şi cea de-a doua probă din program. Nu e ca şi cum a fost absolut cea mai grea cursă din viaţa mea. A fost cu siguranţă cea mai bună de 200. Dar face parte din sport. Dacă toată lumea ar fi în stare să îndure un asemenea nivel de efort, ar fi mult mai mulţi sportivi la acest nivel.


    La Roma, David Popovici va mai concura la 400 de metri liber. Seriile întrecerii sunt programate miercuri, 17 august.

  • Muzeul recordurilor româneşti

    Muzeul recordurilor româneşti

    După cum v-am
    obişnuit în ultima vreme, vă propunem un popas inedit şi anume într-un muzeu
    premium: Muzeul recordurilor româneşti. Ascuns cumva pe o străduţă din
    Bucureşti muzeul s-a dorit o călătorie în excepţional. Fie că vorbim despre cea
    mai mare colecţie atestată de obiecte care au ca decoraţiune floarea de colţ,
    fie că vorbim despre tirbuşoane sau despre emisiunile filatelice româneşti
    începând din cele mai vechi timpuri până în prezent, muzeul este rezultatul
    pasiunii unui colecţionar…generos.

    După cum ne-a povestit, Ion Chirescu, spre
    deosebire de colecţionarii ce îşi ascund obiectele strânse pentru a le admira
    singuri, el le arată bucuros celor interesaţi de ineditul colecţiilor. Un hobby
    din copilărie dezvoltat la nivel de artă, după cum am aflat de la colecţionar,
    care ne-a povestit despre colecţia de tirbuşoane:


    N-a ajuns nimeni la această performanţă, dar nu performanţa am
    căutat-o. Am pornit de la această colecţie şi de la acest hobby şi, greu de
    crezut, dar fără să îmi dau seama, am ajuns la un număr de peste 30 de mii de
    tirbuşoane diferite, real diferite, efectiv datorită pasiunii şi plăcerii de a
    le colecţiona, de a le căuta. A fost o creştere pas cu pas. Am încercat, e
    adevărat, la început, să cumpăr cărţi despre această pasiune. Nu sunt singurul
    colecţionar, bineînţeles. În lume există cluburi care se ocupă de acest tip de
    colecţie, sunt mulţi colecţionari de tirbuşoane, sunt câteva mii, organizaţi pe
    ţări, pe continente, toţi cu această
    pasiune. Cea mai mare colecţie care apărea în Guinness Book era undeva la 1700
    de piese. În momentul când am văzut la ce nivel a ajuns colecţia mea a fost şi
    pentru mine o surpriză.



    O colecţie
    pentru strângerea căreia s-a umblat prin toată lumea, după piese rare, şi a
    cărei alcătuire a durat 11 ani şi care ilustrează evoluţia istorică a
    tirbuşonului. Mari, ca pentru restaurante, mici, ca pentru sticluţe de colonie
    sau chiar minuscule, de studiat cu lupa, numărul tirbuşoanelor a crescut pe
    nesimţite.


    Găsim aici
    piese decorative din a doua jumătate a secolului XVII, ce puteau servi la
    deschiderea călimărilor de pe biroul unui gentleman. Găsim tirbuşoane de
    deschis şampania, după obiceiul timpurilor în care şampania era medicament
    prescris în depresii. Pe atunci dopului i se făcea doar o gaură pentru ca nicio
    picătură de licoare miraculoară să nu se piardă, şampania fiind foarte scumpă.
    Există tirbuşoane mignone, cu incrustaţii ori mânere de sidef, pentru sticlele
    de parfum ale doamnelor, tirbuşoane mici, simple, cu inel, care rămâneau în
    dopurile sticluţelor de la spiţerie, pentru întrebuinţări repetate, şi o
    infinitate de tirbuşoane de artist, în care creativitatea tehnică e înlocuită
    de cea estetică. Găsim secţiunea premium, cuprinzând piese ce nu pot fi văzute
    nicăieri în lume, unele patente de invenţie. Dar vom găsi şi, amuzaţi,
    tirbuşoane de târg, ornate cu motociclete, ancore, avioane, pisici sau Homer
    Simpson.


    Piesa de
    rezistenţă a colecţiei româneşti este unul dintre cele două tirbuşoane
    existente în lume făcute din piciorul de fier al fostului Pod al Londrei,
    construit la 1176 şi dezafectat în 1831. Pe el sunt gravate cuvintele a stat
    656 de ani la baza Podului Londrei. Cea mai veche piesă datează din 1740, din
    perioada lui Ludovic al XV-lea.


    Certificată ca record mondial chiar de
    Guiness Book colecţia muzeului reuneşte 30 de mii de tirbuşoane, 35 de mii de
    fiare de călcat, trivete (suporturi de fiare de călcat), colecţia obiectelor
    însemnate cu floare de colţ, dar şi aparate foto, camere de filmat rudimentare
    şi câte şi mai câte surprize!. Şi dacă v-am tentat să descoperiţi muzeul,
    trebuie precizat că vizitele trebuie programate şi că muzeul este deschis în
    general pentru grupuri organzate.

  • Ilie Dobre – a 9-a oară în Cartea Recordurilor

    Ilie Dobre – a 9-a oară în Cartea Recordurilor

    Celebrul
    comentator sportiv Ilie Dobre, de la Radio România Actualităţi, a intrat pentru
    a 9-a oară în Cartea Recordurilor, stabilind un nou record mondial la strigatul
    de gol, fără respiraţie, în studio, timp de 52,3 secunde.


    O
    nouă performanţă de excepţie, omologată de World Record Academy (Academia
    Recordurilor Mondiale), cea mai mare şi mai prestigioasă organizaţie din lume
    care certifică recordurile mondiale.


    Comentatorul
    Ilie Dobre deţine alte recorduri mondiale: 35,6 secunde, 31 secunde şi 27
    secunde, în transmisiunea unui gol în direct, fără respiraţie; 1 minut şi 8
    secunde, cu o singură respiraţie şi 42 de secunde cu respiraţie, fiind,
    totodată, comentatorul sportiv radio cu cele mai multe cărţi publicate.


    World
    Record Academy i-a acordat două înalte distincţii: Cel mai de succes
    comentator sportiv de radio din lume şi Omul Anului în Media (2014);
    Ilie Dobre a fost decorat, în 2008, de Preşedinţia României, cu Ordinul
    Naţional pentru Merit, în grad de Cavaler.

  • Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ

    Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ


    Aeronautica a fost un domeniu foarte popular în România anilor 1920-1940. A fost o perioadă de efervescentă emulaţie în rândul tinerilor care s-au angajat în tot ce presupunea aceasta: cluburi de zbor, şcoli, programe, antrenamente, concursuri. Unii au obţinut şi performanţe întrecându-se de la egal la egal cu mari competitori din ţări cu tradiţie. Unul dintre marii performeri ai României a fost Smaranda Brăescu, cu atât mai meritoriu cu cât era femeie şi nu provenea din rândul elitelor.




    Smaranda Brăescu a fost prima femeie-pilot, femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A fost un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european, şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.




    Ana Maria Sireteanu este strănepoata marii campioane şi ea şi-a adus aminte că tăria de caracter a Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav: ”La Satu Mare, după un salt, a fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei.”




    Despre personalităţi, mai ales cele ale trecutului, aflăm din sursele scrise. Dar unii am vrea să ştim şi cum erau aceşti oameni de excepţie şi în viaţa de zi cu zi. Ne rămân jurnalele, iar cel al Smarandei Brăescu ne-o arată ca pe o personalitate puternică. Ana Maria Sireteanu: ”Din însemnările personale despre care spunea că nu doreşte să apară în timpul vieţii, ci numai după moarte se vede Smaranda Brăescu era o fire foarte pasională, pătimaşă. De multe ori, adresează nişte atribute nu tocmai reverenţioase unor personalităţi ale aeronauticii care i-au pus tot felul de beţe-n roate. Nu i-au dat permis de trecere, când trebuia să se ducă în audienţă trebuia să aştepte, deşi era invitată. Colaborarea şi activitatea ei la Asociaţia Română de Paraşutism şi Aeronautică, şi anume partea de propagare a aeronauticii sunt mai puţin cunoscute. Însă ea fost foarte intensă deoarece Smaranda Brăescu era foarte populară şi foarte iubită de toate categoriile de oameni, nu numai de camarazii ei din aviaţie, dar şi de publicul care era foarte entuziast şi sprijinea foarte mult aviaţia.”




    Ana Maria Sireteanu şi-a amintit şi de celebrul episod în care Smaranda şi-a furat avionul pe care şi-l dorea atât de mult: ”Milles Hawk care s-a construit în 1935 în Anglia era un avion foarte uşor şi foarte performant pentru epoca aceea, se construia cu lemn mai mult. Carlinga era bineînţeles deschisă, nu era acoperită, era ca o regină în momentul în care pilota acel avion. Vedea tot, pentru că avea vizibilitate. Ea plătise avionul pentru că secretariatul de stat şi autorităţile de atunci au dat o lege foarte bună: cine dovedea că are performanţă obţinea o primă de aproape o jumătate din costul unui avion. Restul banilor l-a obţinut prin donaţie publică realizată de ziarul Universul care a organizat o campanie. A comandat avionul, care era aproape gata, dar cei care conduceau firma, în jurnalul ei au fost bine încondeiaţi de Smaranda, nu voiau să-i dea avionul pentru că mai trebuiau bani pentru benzină, pretindeau ei. Atunci, ea şi-a furat avionul şi a fugit din Anglia peste Canalul Mânecii. A zburat prin ceaţă şi a ajuns în Franţa unde a vuit întreaga presă. Colonelul Andrei Popovici, secretarul Aeroclubului Român, şi-a cerut scuze, a tot tracasat-o, nu i-a dat permisul de trecere prin ţările europene. Până la urmă a obţinut un permis de la Aeroclubul Franţei, ea care avea brevet de pilot obţinut în SUA în toamna anului 1932 tocmai pe Roosevelt Field, celebrul aeroport de unde plecase Charles Lindbergh în zborul transatlantic. Acolo era o excepţională şcoală de pilotaj.”




    În timpul războiului, Smaranda a fost activă ca pilot în celebra “escadrilă albă” de avioane sanitare, pe frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.