Muzeul
Naţional de Artă al României – alături de doi artişti români veniţi de la Paris
– oferă publicului din Bucureşti un adevărat regal cultural.
Expoziţia-eveniment Lemn Aur Lumină este cea
mai amplă retrospectivă din ultimul deceniu dedicată Sultanei și lui Ovidiu
Maitec, într-un dialog vizual inedit cu Dana și Ştefan Maitec.
Maitec este un
nume reper pentru o bună parte din
parcursul artei vizuale românești a ultimei jumătăţi de veac. Din
31 octombrie 2019 până în 31 ianuarie 2020, Muzeul Național de Artă al României
găzduieşte acest eveniment. Dana şi
Ştefan Maitec au venit în ţară din Capitala Franţei, unde s-au stabilit şi
afirmat artistic printr-o nouă tehnică fotografică, numită de ei art
mirroring vivid.
Lucrează
împreună, în atelierul de pe lângă Place d’Italie, şi tot împreună au
constituit Fundaţia Maitec. Prietenii i-au îndemnat insistent să pună la punct
– cu ajutor din România -o retrospectivă
amplă închinată celor doi care i-au fost părinţi lui Ştefan, iar Danei
socrii. Dacă nu ar fi folosite în exces, aş adăuga şi cuvintele model de viaţă
– pentru că Dana şi Ştefan Maitec par la fel de nedespărţiţi ca şi cei care
le-au dat numele de familie şi dragostea pentru artă.
Ce au reuşit,
după un an şi jumătate de gândire şi planificare şi colaborare cu autorităţile
de la Bucureşti, spune Dana Maitec. Expoziţia
este foarte ofertantă. Chiar dacă noi nu am putut să aducem lucrări din ţară şi
din străinătate. Şi sălile de la Muzeul de artă sunt splendide. Cred că sunt
cele mai frumoase săli pe care am fi putut vreodată să le avem la dispoziţie
pentru un asemenea eveniment. Din păcate, ne-am întâlnit şi cu refuz din partea
unor muzee. Muzeul naţional de artă contemporană, de exmplu a refuzat să ne
împrumute lucrările. O premieră. Nu ştiu care sunt motivele, ei au invocat un
inventar
De la Ştefan
Maitec mai aflăm că, aparent, în muzeele bucureştene nu există un inventar
complet al operelor semnate de Sultana şi Ovidiu Maitec, iar unele sunt
degradate sau lipsesc pur şi simplu. Sunt puţine situaţiile de acest fel – ne
asigură amândoi – dar ei sunt hotărîţi să le remedieze. Iniţial, au avut în gând
o idee legată doar de Sultana şi Ovidiu Maitec.Le era greu să accepte ideea de
a expune şi ei, pentru că aveau cumva impresia că se caţără pe numele celor
doi. Ştefan Maitec mărturiseşte: Iniţial
am pornit de la această idee. Să atragem atenţia asupra valorii celor doi
artişti – valoare de patrimoniu şi inovatoare. Ţinând cont de perioada în care
s-au dezvoltat – anii 1960-1970. Şi i-au format pe alţii la rândul lor. Ovidiu
Maitec a creat o adevărată şcoală de sculptură în lemn, la Bucureşti. În plus,
am constatat că în Capitală nu există niciun monument Maitec. Un sculptor cu
recunoaştere internaţională certă. Englezii de exemplu l-au considerat urmaşul
direct al lui Brâncuşi. Prin limbajul direct şi inovativ. Cu referire la
tehnica lui prin care introduce lumina şi aerul în interiorul materiei. Şi
Mircea Eliade vorbeşte despre această caracteristică a operei lui Ovidiu
Maitec
Organizatorii
de la Bucureşti, tânăra care este curator, dar şi colecţionarii particulari
care au împrumutat din lucrări pentru a contribui la reuşita evenimentului sunt
primii pe lista de mulţumiri a soţilor Maitec.La fel de plăcut îi impresionează
reacţia tinerilor care vin să vadă retrospectiva din clădirea fostului Palat
Regal de la Bucureşti. În sala Ovidiu şi Sultana Maitec se minunează când văd
că asemenea sculpturi şi asemenea tablouri au fost create în anii aceia. Există
acolo lucrări din anii ’60. ’70, ’80 si ’90. După care, trec în sala Dana şi
Ştefan Maitec şi admiră lucrările şi instalaţiile interactive din seria Reflections.
Dana şi Ştefan
Maitec au planuri mari şi sunt în negocieri pentru aplicarea lor în practică.
Văzând interesul major faţă de expoziţie, vor să o itinereze prin mai multe
oraşe: Iaşi, Arad, Târgu Mureş, Cluj, Galaţi. Plus cel puţin un muzeu din
Basarabia. Păstrează bine în minte ideea monumentului şi se bazează mai ales pe
generaţiile tinere, în efortul de a reinstala numele Maitec în locul care i se
cuvine.
