Prinsă în ultimii
douăzeci de ani într-un vârtej de schimbări, cea mai recentă fiind actuala
reformă curriculară, şcoala românească încearcă să facă faţă cât mai bine
provocările secolului XXI. Una dintre ele este chiar modul de auto-evaluare a
sistemului, adică a prestaţiei cadrelor didactice şi a rezultatelor elevilor
sau studenţilor. Recent, un studiu realizat prin colaborarea dintre autorităţile
române, UNICEF şi OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa)
pune sub lupă chiar evaluarea şi examinarea în domeniul educaţiei. Prin actuala
lege a educaţiei, copiii din sistemul preuniversitar trec mai multe serii de
evaluări începând din clasa a II-a, apoi în a IV-a, continuând în a VI-a şi
culminând cu Evaluarea Naţională din clasa
a VIII-a care marchează şi influenţează admiterea la liceu. Considerată
cel mai important test al vieţii şcolare de până la 14/15 ani, Evaluarea Naţională
stârneşte, cum era de aşteptat multe controverse. Pe unele dintre acestea ni le
descrie, Ioana Băltăreţu, membră în Consiliul Naţional al Elevilor. În ceea ce priveşte evaluarea noastră,
Consiliul Naţional al Elevilor a remarcat cum, de prea multe ori, accentul cade
pe materiile care fac obiectul examenelor naţionale. Aceste examene, în forma
actuală, promovează mai mult capacităţile de memorare în detrimentul celor de
raţionare. Aproximativ 40% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi
funcţionali, aşa cum arată rezultatele recente PISA. Deşi ştiu să citească,
aceştia nu înţeleg textele respective din cauza unor tehnici de predare şi
învăţare bazate mai mult pe memorare.
Dacă de-a lungul anilor de
şcoală, copiii şi tinerii trec prin diverse etape în care sunt evaluaţi, ei ar
dori ca la rândul lor să evalueze modul în care sunt educaţi şi trataţi în
şcoală. Ioana Băltăreţu: Considerăm
că este încă deficitară implicarea elevilor în evaluarea internă. Prin
activitatea reprezentantului elevilor în Consiliul Şcolar, în comisia de
evaluare şi asigurare a calităţii şi în cea legată de combaterea violenţei, în
97,5% dintre cazuri elevii nu-şi pot spune opinia sau nici măcar nu sunt
convocaţi la discuţii. Sunt necesare respectarea legislaţiei în vigoare şi
aplicarea drepturilor elevilor reprezentanţi. Suntem de părere că este absolut
necesar ca evaluările să-şi depăşească condiţia de formalitate şi să înceapă a
fi percepute ca un mecanism ce poate consolida un sistem educaţional de calitate
de pe urma căruia toţi vom beneficia.
Exact la modalitatea în
care testările îşi pot dovedi eficienţa se referă şi studiul Evaluarile si examinarile în sistemul de educatie din
Romania, realizat de UNICEF în colaborare cu ODCE. Realitatea de la care a
plecat acest studiu nu e tocmai satisfăcătoare. În 2015 comparativ cu 2012,
elevii români au înregistrat progrese la testele PISA. Dar, la capitolul
Ştiinţe, de pildă, 38,6% dintre copiii de 15 ani s-au situat sub nivelul 2,
adică sub nivelul de bază necesar a fi atins
până la finalizarea învăţământului obligatoriu, pentru a putea funcţiona
eficient în societatea cunoaşterii. Pornind de la situaţia asta, se pune
întrebarea cum putem prin examene şi testări, să ne dăm seama nu doar de
valoarea reală a elevilor, dar să-i şi ajutăm să-şi îmbunătăţească rezultatele?
Potrivit autorilor raportului, răspunsul constă în flexibilizarea sistemului de
învăţământ.
Şcoala ar trebui să devină nu doar un loc al înaltelor performanţe
– de care România a dovedit că e capabilă -, ci şi al incluziunii, unde toţi
elevii să dobândească abilităţile şi cunoştinţele cerute pe piaţa muncii. Iar în această privinţă mai e încă loc de
îmbunătăţiri, a observat Andreas Schleicher, director în cadrul OCDE. La începutul anilor 2000, România nu avea
nici o autoritate independentă de evaluare a şcolilor. Azi, însă, România
deţine un puternic centru pentru evaluare şi examinare. Dar poate că cel mai
important lucru este faptul că România oferă unul dintre puţine exemple de progres
din Europa. Noile
programe sunt sincronizate cu
aspiraţiile potrivite secolului XXI. Îi oferă fiecărui tânăr posibilitatea de a
aprofunda cunoştinţe, de a dobândi abilităţile şi gândirea critică necesare
pentru participarea la societatea de mâine. Dar multe lucruri în educaţie sunt
mai uşor de teoretizat decât de aplicat. O parte a infrastructurii şi a
educatorilor nu sunt sincronizaţi cu nevoile secolului XXI. Examenele naţionale
încă determină viitorul elevilor pe baza unui set rigid de cunoştinţe academice
şi asta încă de la vârsta de 14 ani. Dar pentru noi asta e ceva demodat şi
incorect.
Pentru
autorităţile române, cel mai important aspect al raportului UNICEF-OCDE este
recomandarea ca aceste evaluări din învăţământul preuniversitar să privite ca având un
caracter formativ, şi nu unul de clasamente, a declarat Pavel Năstase,
Ministrul Educaţiei. Trebuie să ne schimbăm
abordarea şi să privim evaluarea – a elevilor, a cadrelor didactice, a şcolilor
şi a sistemului – ca pe o oportunitate de a primi feedback şi de a interveni
pentru a face ca procesul educaţional să fie de o calitate mai bună şi centrat
pe elevi. Ne dorim să avem cadre didactice pregătite pentru evaluare-formativă
care se desfăşoară pe parcursul orelor obişnuite, nu doar prin lucrări de
control, teze sau examene naţionale. Astfel va putea fi redusă presiunea pe
elevi şi va permite să arate ce ştiu şi celor care, de obicei, fac faţă cu greu
evaluărilor clasice. Prin urmare, un element foarte important al acestui raport
este componenta de evaluare formativă. În ultimă instanţă, acest tip de
evaluare trebuie să conducă la crearea unor fişe personalizate de pregătire
ulterioară a elevilor. Noi momentan realizăm evaluarea, dar nu în toate şcolile
se întâmplă şi partea a doua, adică valorificarea evaluărilor şi personalizarea
pregătirii şi centrarea ei pe fiecare elev în parte.
În sensul acesta, Ministerul Educaţiei
pregăteşte deja, pentru sistemul preuniversitar şi universitar, mai multe
programe centrate pe evaluarea elevilor şi a profesorilor şi finanţate prin
fonduri UE.