Radio România Internațional

Tag: reforma

  • România şi Politica Agricolă Comună

    Parlamentul European, Consiliul miniştrilor europeni ai Agriculturii şi Comisia Europeană au ajuns, la Bruxelles, la un acord privind reforma Politicii Agricole Comune în anii viitori. Documentul conţine prevederi clare privind fondurile pe care statele membre le pot primi din bugetul european destinat agriculturii sau nivelul ajutoarelor destinate fermierilor pâna în 2019. De asemenea, statele membre vor putea mări sprijinul acordat zonelor defavorizate şi va fi încurajată instalarea tinerilor fermieri. Acordul prevede şi reducerea contribuţiei statelor membre la programele cofinanţate cu fonduri europene.



    Prezent la Bruxelles, ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, a salutat această ultimă măsură: “Este benefică creşterea ratei de cofinanţare de la 75% la 80%. Lucrul acesta înseamnă un efort mai mic al statului membru; de la bugetul naţional, putem ca banii pe care îi avem sa îi ducem către alte investitii, iar pe zona de cofinanţare să avem doar 15%, existând posibilitatea, atâta timp cât România va fi sub acord internaţional cu FMI şi Comisia Europeană, să creştem rata de cofinanţare la 95%.”



    Tot la Bruxelles, Daniel Constantin a participat la o conferinţă pe tema evoluţiei sectorului produselor lactate după 2015, iniţiată de comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, românul Dacian Cioloş. Daniel Constantin a dat asigurări că ministerul pe care îl conduce are în vedere măsuri pentru sprijinirea producătorilor de lapte din ţara noastră, în perspectiva eliminarii, din 2015, a cotelor pentru lapte ale statelor comunitare.



    Statisticile arată că piaţa internaţională a lactatelor este în crestere, consideră Dacian Ciolos, şi teoretic, există o capacitate de absorbţie a întregii producţii de lapte. În privinţa României, el spune că eliminarea cotelor nu este principala problemă.



    Dacian Ciolos: “România nu utilizează aproape nici jumătate din cota de lapte care i-a fost alocată. Deci, în România nu eliminarea cotelor de lapte e problema directă. Poate sa fie o problemă indirectă, în sensul că, eliminând cotele de lapte, poate exista o producţie care să vina din afară şi să concureze producţia din România.“



    În opinia sa, România are nevoie de un proces mai rapid de organizare şi restructurare în domeniu, iar noua Politică Agricolă Comună oferă deja instrumentele necesare.



    La rândul lor, specialiştii atrag atenţia că, din 2015, prin eliminarea cotelor, se va ajunge la o mai mare concurenţă a procesatorilor, iar pe piaţă va apare o cantitate mult prea mare de lapte. În prezent, fiecarui stat membru îi este asociată o cota naţională din care fiecare producator are o cotă individuală.

  • România şi Politica Agricolă europeană

    România şi Politica Agricolă europeană

    Statele membre ale UE, Comisia Europeana şi Parlamentul European au ajuns, miercuri, la un acord politic asupra reformei PAC, pentru următorii şapte ani. Acordul fixeaza regulile care guverneaza repartizarea unor subventii anuale in valoare de 50 de miliarde de euro. Diferite chestiuni de detaliu, cum ar fi repartizarea banilor între ţările UE ori plafonarea marilor subvenţii agricole vor fi stabilite după aprobarea bugetului pentru perioada 2014-2020.



    Reforma aduce o schimbare fundamentală pentru agricultura europeană, care va fi una durabilă, considera comisarul european pentru agricultura si dezvoltare rurala, Dacian Ciolos: “Acordul politic la care am ajuns asupra reformei PAC dovedeşte validitatea alegerii făcute de Comisia Europeană când a venit cu această propunere legislativă, iar faptul că reforma este orientată spre publicul larg este de asemenea o opţiune valoroasă, nu doar pentru a da mai multă credibilitate PAC, ci şi un plus de consistenţă.”



    In context, Dacian Cioloş preciza că România va beneficia de mai mulţi bani europeni pentru agricultură şi de programe adaptate propriilor priorităţi. Dacian Ciolos:“Avem posibilitatea de a finanţa programe specifice de restructurare a unor sectoare şi ştiu că în România sunt multe discuţii pentru restructurarea celui pomicol, de exemplu, sau a sectorului lapte. Vor exista aceste posibilităţi, aceste instrumente şi multe alte elemente de flexibilitate care să permită să se ia în considerare specificitatea agriculturii din România şi, mai ales, o politică agricolă comună nouă care va aduce mai mulţi bani agricultorilor din România în următoarea perioadă, ceea ce nu se întâmplă pentru toate statele membre.”



    În contextul problemei generale a şomajului în Europa, în special în rândul tinerilor, unul dintre punctele foarte importante ale reformei îl reprezintă măsurile pentru susţinerea tinerilor fermieri. Măsurile vor avea caracter obligatoriu pentru toate statele membre şi ele prevăd o primă de instalare prin programul de dezvoltare rurală, dar şi o creştere a plăţilor directe la hectar pentru tinerii fermieri, în primii cinci ani după instalare.



    Rezultatul negocierilor asupra PAC desfasurate timp de patru ani, la nivel de experti si doi ani la nivel politic, sunt considerate un succes, la care a contribuit si comisarul Dacian Ciolos. Romanul apreciază că, prin obţinerea acestui acord politic, şi-a îndeplinit principalul obiectiv al mandatului de comisar european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, acela de a reforma PAC.

  • Cum se desenează o hartă

    Cum se desenează o hartă


    Tema regionalizării este una recurentă în România ultimilor ani, clasa politică în ansamblul ei susţinând ideea, argumentată, în principal, prin beneficiile legate de accesarea fondurilor europene. Delimitarea regiunilor este cea care a făcut ca procesul să treneze. Importanta minoritate maghiară, concentrată în centrul ţării, în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, şi-ar dori să constituie o regiune, dar decidenţii de la Bucureşti reafirmă că, în România, regionalizarea pe criterii etnice este exclusă.




    Vicepremierul Liviu Dragnea a anunţat, recent, începerea procesului de elaborare a cadrului legal necesar proiectului de descentralizare-regionalizare administrativa. Potrivit lui Dragnea, care va conduce şi comitetul interministerial care va prelua analizele, studiile şi rapoartele Consiliului Consultativ – format din experţi, politicieni, membri ai administraţiei locale şi reprezentanţi ai societăţii civile — proiectul ar urma să fie disponibil la 1 iulie şi are la bază structura celor opt regiuni de dezvoltare regională, formată în 2007. Directorul general al uneia dintre acestea, Simion Creţu, se aşteaptă, însă, ca demersul să se întindă pe o perioadă mai lungă: Acest proces de regionalizare, din punctul meu de vedere, nu se va finaliza în doi ani. Este un calendar mai lung de timp, care trebuie parcurs astfel încât să rezulte nişte regiuni administrative care să funcţioneze deplin. Probleme vor fi peste tot, probleme vor fi cu stabilirea acelor reşedinţe administrative şi restul reşedinţelor care se constituie în regiune, modul în care practic se va conduce regiunea pe această perioadă interimară, care înseamnă 2014 – 2016, până la viitoarele alegeri locale, în care, probabil, se vor face şi alegerile regionale.” Simion Creţu pledează, în acelaşi timp, pentru o largă consultare, care să asigure succesul unui astfel de demers.




    Părerea este împărtăşită şi de Diana Iancu, doctor în ştiinţe administrative, cu specializare în Guvernanţa multinivel, care, într-un interviu pentru Radio România, a insistat asupra importanţei ca factorii implicaţi în elaborarea cadrului legislativ şi organizatoric să nu-l piardă din vedere pe cel care ar trebui să fie principalul beneficiar al reformei – cetăţeanul. Diana Iancu: Regionalizarea, în momentul acesta, aşa cum apare în discuţia Guvernului, este mai degrabă privită ca o soluţie tehnică. Mi se pare că poate ar fi cazul să începem să discutăm mai mult despre valoarea adăugată a unui asemenea tip de guvernare, mai apropiată de cetăţean. Dincolo de aspectele legate de cine are competenţă asupra cărui domeniu, cine are rol sau nu în multiplicarea sau, eventual, în atragerea fondurilor europene, cred că o întrebare foarte importantă trebuie să fie – cine poartă responsabilitatea în faţa cetăţenilor? Cetăţenii se pot întreba deschis: cine, până la urmă, va fi responsabil, dacă lucrurile nu merg bine?.”




    Principiile de reorganizare administrativă, aprobate de guvern, prevăd că viitoarele regiuni vor avea câte un consiliu şi un preşedinte, desemnaţi prin vot popular, care vor gestiona bugete locale, bani europeni şi fonduri de la guvern, cu competenţe sporite faţă de actualele autorităţi judeţene. Numărul, configuraţia şi modul de funcţionare a noilor entităţi teritoriale ar urma să fie definitivate pe baza unor consultări publice, în acelaşi timp menţinându-se şi judeţele care configurează în prezent România. Nu există riscul ca structura administrativă să se supraîncarce, în loc să simplifice lucrurile? Din nou, Diana Iancu: Există întotdeauna o asemenea temere. Cel puţin, în momentul acesta, în interiorul UE există foarte multe demersuri mai degrabă de recentralizare decât descentralizare, se discută din ce în ce mai des de aranjamente intermunicipale, interteritoriale, grupări teritoriale care uneori transced graniţele naţionale, dar există în egală măsură şi alt fel de cazuri. De exemplu, cazul Slovaciei, unde în momentul acesta avem o fragmentare teritorială extraordinară şi, dacă ne uităm la felul în care se dezvoltă economic Slovacia, pare-se că acolo o să fie o soluţie posibilă de succes. Despre asta este vorba. Fragmentăm foarte mult şi întrebarea este în ce măsură nu se vor suprapune competenţele, pe de o parte şi, pe de altă parte, se va îngreuna şirul rezolvării problemelor.” Diana Iancu a amintit şi alte modelele europene spre care România ar putea să-şi îndrepte atenţia: În momentul în care discutăm despre modele de bună practică, există nişte norme generale, există un principiu fundamental, după părerea mea, guvernarea trebuie să se întâmple cât mai aproape de cetăţean. Mă uit, de exemplu, la reformele teritoriale pe care le-a întreprins Danemarca sau la grupul de aranjamente pe care le are Suedia, mă uit, de asemenea, şi la felul în care funcţionează într-o manieră mai centralizată decât, poate, ar fi considerat de unii, Olanda. Cehia are un model foarte interesant de guvernare multinivel sau guvernanţă multinivel.”




    Sunt doar câteva exemple de unde Bucureştiul ar putea să obţină informaţii legate de funcţionarea regiunilor, informaţii pe care să le transpună apoi ţinând cont de specificul de comunitate din România şi de aşteptările vizavi de reformă.