Ajuns la 94 de ani şi diagnosticat cu două forme de cancer, Regele Mihai
a fost operat recent şi urmează un tratament complex şi solicitant. El i-a
încredinţat Principesei Margareta,custodele
Coroanei, misiunea de a-i duce la îndeplinire proiectele. Suveranul a redactat
şi un mesaj de rămas-bun, pe care l-a citit citit şeful Casei Regale, Andrew
Popper: În ultimele săptămâni am primit vestea unui serios diagnostic medical.
Această situaţie vine în anul în care familia şi ţara sărbătoresc 150 de ani de
la fondarea dinastiei şi a statului român modern. Sunt sigur că fiica mea,
Margareta, custodele Coroanei, va găsi înţelepciunea şi forţa de a mă
reprezenta şi de a duce la îndeplinire toate acţiunile mele publice. Am cerut
Consiliului Regal să îşi continue menirea şi să prezinte sfatul său custodelui
coroanei. Mihai, Rege, 1 martie 2016.
Se încheie, astfel, un capitol,
deopotrivă eroic şi tragic, din istoria României.
Abia ieşit din adolescenţă,
la 19 ani, Mihai I a urcat pe tron în 1940, după abdicarea impopularului său
tată, Carol al II-lea. Perceput drept imatur şi considerat uşor de manipulat de
către omul forte al epocii, mareşalul Ion Antonescu, care aşezase România pe
orbita Germaniei naziste, Regele a rămas mult timp în umbra acestuia. Dar, la 23
august 1944, când deznodământul celui de al doilea război mondial devenise
previzibil, tânărul Suveran a avut curajul să-l aresteze pe Antonescu, să
retragă ţara din alianţa cu Hitler şi să o alăture aliaţilor săi tradiţionali,
anglo-americanii. Potrivit istoricilor, schimbarea de tabără de la Bucureşti a
scurtat războiul cu cel puţin şase luni şi a salvat sute de mii de vieţi.
României şi Regelui său li s-a refuzat, însă, dreptul de a figura printre
învingători. Pe 30 decembrie 1947, când ţara se afla, practic, sub ocupaţie
militară sovietică şi era condusă de un guvern comunist marionetă, Regele a
fost silit să abdice şi să se exileze. Zeci de ani s-a putut adresa poporului
său, rămas în dosul Cortinei de Fier, doar prin mesaje radiodifuzate.
Marcată de
prejudecăţile ideologice induse în deceniile de dictatură, puterea de stânga
instalată după Revoluţia anticomunistă din 1989 i-a interzis ani în şir Regelui
să revină în Patrie. Abia în 97, Guvernul cu dominantă creştin-democrată i-a
facilitat repatrierea, i-a redat cetăţenia română, retrasă de comunişti, şi i-a
restituit o parte din proprietăţi. Regele s-a pus, din nou, necondiţionat, în
slujba ţarii sale.
A promovat admiterea României în NATO şi Uniunea Europeană,
democratizarea şi decomunizarea instituţiilor, s-a implicat în programe
caritabile şi de mecenat şi a devenit, astfel, unul dintre cele mai respectate
şi iubite personalităţi publice.
Preşedintele Klaus Iohannis şi-a exprimat
speranţa ca Regele să aibă puterea să treacă peste aceste momente dificile, iar
familia regală să rămână şi pe viitor acelaşi reper deosebit de speranţă şi
solidaritate.
La rândul său, premierul Dacian Cioloş a amintit că Majestatea Sa
a dăruit poporului, de-a lungul deceniilor, iubire, speranţă şi sprijin.