Tag: relatii internationale

  • Simona Velikova din Bulgaria

    Simona Velikova din Bulgaria

    Simona Velikova din Bulgaria, studentă la Relaţii Internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca



    Salut, ascultaţi Radio România Internaţional. Mă numesc Simona Petkova Velikova, am 22 de ani şi vin din Bulgaria, din Varna, al treilea oraş ca mărime din Bulgaria, situat la malul Mării Negre, acolo am absolvit liceul. Studiez momentan la Facultatea de Studii Europene, specializarea Relaţii internaţionale şi studii europene, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.”



    În 2019, înainte de pandemie, Simona Velikova ajungea în România, la Cluj-Napoca, unde începea anul pregătitor la limba română la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, Departamentul de limbă, cultură şi civilizaţie românească. A absolvit acest curs în 2020.


    Cu nota 10, e nivel B2. Sincer, mi-a fost destul de uşor, îmi plac limbile străine, pentru o perioadă învăţam limba coreeană, ştiu şi limba germană, limba engleză. Între bulgară şi română sunt şi multe asemănări, mai multe decât ne imaginăm, sunt şi multe cuvinte asemănătoare, şi am avut şi o profesoară foarte bună la Litere, pe Lavinia Vasiu, e chiar o profesoară foarte bună şi mi-a fost foarte uşor să învăţ deci limba română, apoi am început să şi lucrez în România şi şi practica de fapt ajută foarte mult la vorbire.”



    În România, Simona Velikova a lucrat inclusiv la un call center, în prezent realizează traduceri din română în bulgară pentru o firmă clujeană care acţionează pe piaţa din ţara vecină. Tânăra şi-a dorit să studieze Relaţii Internaţionale în România, care nu era deloc o necunoscută pentru ea.


    Am ajuns în România într-un mod mai diferit aş spune. Pentru că părinţii mei lucrează în turism şi datorită lor am călătorit de multe ori în România. Am început şi să lucrez ca ghid acum câţiva ani, înainte să mă mut aici şi aşa chiar am călătorit foarte mult prin ţară şi am întâlnit mulţi români. Mi-a plăcut în România în general şi după ce am absolvit liceul m-am gândit să mă mut, iar foarte mulţi români mi-au sugerat să merg la Cluj. Eu m-am gândit mai degrabă la Bucureşti, dar mulţi mi-au recomandat Clujul. Cam aşa am ajuns la Cluj.”



    Ce îi place în România, unde trăieşte de aproape 3 ani deja? Aceeaşi Simona Velikova.


    Sunt chiar foarte multe lucrurile care îmi plac. Îmi place că oamenii sunt mai primitori mai ales nu doar la Cluj, dar în general în Ardeal, bine, şi în Bucureşti, că acolo e aproape oricum de vamă şi de noi, dar oamenii sunt foarte deschişi, primitori şi mai ales se bucură foarte mult când mă aud vorbind în limba română. În general, când aud pe un străin că vorbeşte româneşte oamenii chiar se bucură foarte mult şi apreciază. În România chiar îmi place foarte mult şi natura, îmi plac munţii, îmi plac foarte multe oraşe care sunt minunate. Cred că oamenii ar trebui să aprecieze mai mult lucruri precum acestea. Am vizitat mare parte din România pot spune, mai ales în Ardeal am vizitat aproape toate oraşele, dar de multe ori am ajuns la Braşov şi cred că zona Braşov, Râşnov, inclusiv până la Sinaia, chiar îmi place foarte mult. Probabil e locul meu preferat din România şi am şi foarte mulţi prieteni acolo.”



    Pasionată de călătorii, în care investeşte toţii banii pe care îi câştigă, Simona Velikova îşi doreşte să ajungă într-o zi şi în Coreea de Sud, atrasă fiind de culturile asiatice. Cel mai frumos continent pentru ea rămâne cel european, unde s-a simţiti bine în Belgia, Portugalia, dar şi în ţările din Balcani. Până să se mute în România, a organizat multe călătorii în ţara noastră pentru turişti din Bulgaria.


    Eu consider că noi, românii şi bulgarii, nu ne cunoaştem, chiar dacă suntem vecini şi chiar dacă nu e decât un fluviu între noi, Dunărea, iar bulgarii chiar se miră foarte mult de cum sunt românii şi de ce locuri există în România pentru că noi, în Bulgaria, când auzim de România, spunem Bucureşti şi cam atât. Şi ne imaginăm că România e Bucureşti şi cam atât, sau Constanţa şi cam atât, pentru că aceste oraşe sunt mai aproape de vamă. Dar când se duc la Braşov sau chiar la Sibiu, la Cluj nici nu mai vorbesc, pentru că e cu totul altceva, atunci chiar se miră şi rămân foarte surprinşi, impresionaţi.”



    În 2023, la Cluj, Simona Velikova va fi licenţiată a Facultăţii de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai. Se gândeşte să urmeze şi un masterat, dar nu imediat, ori în domeniul ştiinţelor sociale, ori în cel al filologiei. În ce ţară?


    Mai degrabă în România, aş rămâne aici pentru că acesta e de fapt planul meu concret, să rămân în România, pentru că, după cum am zis, chiar îmi place aici, mă simt ca acasă, pentru că ţările noastre sunt destul de apropiate şi şi oamenii sunt apropiaţi ca mentalitate. Chiar nu simt o diferenţă foarte mare între popoarele noastre. Şi nu am un plan concret legat de facultate momentan pentru că mi-ar plăcea să mă ocup de mai multe lucruri, şi de traduceri, şi de organizarea unor evenimente, etc. Am mai multe visuri, dar cu siguranţă nu cred că aş vrea să am propria agenţie de turism pentru că ştiu cu ce se mănâncă şi ştiu că nu e atât de frumos, să spunem, sunt mai multe aspecte mai grele, dar mi-aş dori să am o agenţie de traduceri de exemplu şi, pe lângă acest lucru, dacă aş putea, să mă ocup tot de turism.”



    Din nou Simona Velikova din Bulgaria, studentă în anul al III-lea la Relaţii Internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, şi un scurt mesaj în română şi bulgară, pentru cei dragi:


    Chiar aş vrea să salut mulţi oameni. Chiar pe cea mai bună prietenă de aici, din România, se numeşte Anca, ea m-a ajutat foarte mult în primul an în care m-am mutat aici, chiar am locuit împreună. De asemenea, pe prietenii mei din Cluj, prietenii mei străini şi prietenii mei români, şi bineînteles pe toţi prietenii mei din Sinaia, Braşov, din Poiana Braşov, datorită cărora am ajuns aici, pentru că chiar mulţi mi-au sugerat să rămân aici şi pe mulţi dintre ei chiar îi simt ca o familie. Бих искала да поздравя цялото ми семейство в България, най-вече племенниците ми, които обичам много, и всички най-близки приятели, които винаги са ме подкрепяли и разбирали. (Un salut pentru întreaga mea familie, pentru nepoţii mei, am doi nepoţi minunaţi pe care îi iubesc foarte mult, şi îi salut pe cei mai buni prieteni ai mei din Bulgaria”).”






  • Muncind în Europa

    Muncind în Europa

    Muncind în Europa ca
    angajat al primăriei din Deventer, Olanda, în funcţia de manager şi relaţii
    internaţionale. Interviu cu Nicoleta Mituţ, o româncă plecată în Regatul Ţărilor
    de Jos din anul 2005


  • Oana Armeanu din Statele Unite ale Americii

    Oana Armeanu din Statele Unite ale Americii

    Dr. Oana Armeanu, expertă în ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi doctrine politice comparate, directoare a Departamentului de Ştiinţe Politice, Administraţie Publică şi Filozofie de la University of Southern Indiana din SUA




  • Radu Sava, fostul lider al LSRS China

    Radu Sava, fostul lider al LSRS China

    Radu Sava are 26 de ani, este originar din Carei,
    judeţul Satu Mare, şi a condus filiala din China a Ligii Studenţilor Români din
    Străinătate. Radu a ajuns prima oară în statul asiatic în 2015, atunci când a
    beneficiat de un schimb intersemestrial între Universitatea din Cluj şi
    instituţia de învăţământ parteneră din China. A petrecut un semestru acolo,
    perioadă în care a început activitatea în cadrul LSRS China. A revenit în
    România, însă în 2017 s-a întors în China în calitate de bursier pentru un
    master în politică chineză şi politică externă la Universitatea Tsinghua din
    Beijing. L-am întrebat pe Radu cum s-a acomodat cu stilul de viaţă foarte
    diferit.




    Prima dată când am ajuns în China ţin minte că am avut o
    senzaţie de singurătate. Diferenţele fizice sunt evidente şi asta atrage foarte
    multe priviri. Cred că cel mai greu a fost nu neapărat să mă văd pe mine însumi
    în cadrul unei comunităţi asiatice, să mă adaptez la regulile lor, ci faptul că
    eram nevoit să-mi construiesc o lume oarecum paralelă şi să-mi fac un network,
    o reţea de suport mult mai consolidată decât în occident. Mă rog, aveam
    probleme care, probabil, sună foarte ciudat, dar noi când am ajuns acolo, de
    pildă, n-am avut o saltea. Adică în Europa nici nu s-ar imagina aşa ceva. Da,
    chinezii nu dorm pe saltea, adică, mă rog, au saltele dar sunt foarte subţiri,
    nu e acelaşi concept. Aveam program de apă caldă, limită de consum de
    electricitate. Mie mi-a fost mult mai greu să mă adaaptez la chestiunile astea
    de zi cu zi. Evident, am avut şi un şoc cultural în ceea ce priveşte maniera în
    care se desfăşoară actul educaţional. Ai mult mai puţin feedback din partea
    profesorilor pentru că în culturile asiatice profesorii sunt consideraţi
    superiori, adică abordarea occidentală care tinde să fie mult mai de la egal la
    egal, bazată foarte mult pe feedback, pe comunicare, pe o apropiere a
    profesorului de student nu e în concordanţă cu perspectiva asiatică. Dar, să
    vedem şi partea bună a lucrurilor: o experienţă de genul acesta te învaţă să
    fii mult mai adaptabil, să fii mult mai flexibil şi să şti mult mai bine ce-ţi
    doreşti de la tine însuţi, de la oamenii din jur şi, în general, de la viaţă.





    Radu Sava a preluat conducerea LSRS China în 2018,
    iar în mandatul său organizaţia avea între 8 şi 11 membri, în vreme ce la
    Beijing erau aproximativ 60 de studenţi români. Spune că a încercat un
    recensământ al acestora în toată China, dar nu a reuşit să-l încheie din cauză
    că le-a lipsit sprijinul financiar şi logistic de a acoperi oraşele chineze
    extrem de dens populate. Cu toate acestea, LSRS China a readus România în
    atenţia instituţiilor de învăţământ superior şi a tinerilor chinezi.




    Am încercat foarte mult să reactivăm componenta de reprezentare
    la diferite târguri care se organizează regulat în universităţile chineze, am
    demarat proiect de recensământ al studenţilor români, am încercat să obţinem
    sprijin din partea ambasadei României de la Beijing. Acolo erau mai multe
    chestiuni implicate, printre care şi reactivarea pe plan local a acordului
    dintre Ministerul de Externe şi LSRS, un acord cadru prin care studenţii români
    pot fi recomandaţi de LSRS pentru a participa la stagii de pregătire la
    misiunile diplomatice şi consulare ale României în străinătate. Pe partea de
    reprezentare, am încercat să reprezentăm România la universitatea la care am
    studiat. Tsinghua a fost universitatea care,
    în 1950, a găzduit primii studenţi străini din China nouă, din China
    postbelică, printre care şi cinci cetăţeni români, deci o universitate cu
    valenţe foarte importante pentru relaţiile româno-chineze, şi tocmai din acest
    motiv am fost foarte concentrat să reuşim să mobilizăm resursele pe care le
    aveam la dispoziţie, atât umane cât şi materiale, şi să facem un stand pentru
    România, să avem acel contact cu studenţi chinezi de la o universiate de top
    care să cunoască România, să interacţioneze cu români şi să aibă o imagine,
    măcar de ansamblu, pozitivă asupra României. Pe lângă reprezentarea efectivă la
    târguri de profil, am reuşit să ţin o prelegere la Universitatea Tsinghua
    despre modele de construire a unor comunităţi în afara graniţelor unei ţări şi
    am dat exemplu, evident, experienţa LSRS şi experienţa studenţilor români de
    pretutindeni.





    Radu Sava s-a întors în România şi publicat o carte
    despre relaţiile româno-chineze. Este vorba despre Reflecţii asupra relaţiilor
    româno-chineze la 70 de ani de raporturi diplomatice – convorbiri cu Excelenţa
    Sa Ambasadorul Romulus Ioan Budura, apărută în 2020 la editura Editura
    Universităţii Lucian Blaga din Sibiu. În prezent, Radu ocupă o funcţie în
    administraţia centrală şi, în paralel, urmează studii doctorale. L-am întrebat
    de ce s-a întors şi mi-a răspuns enigmatic: pentru că are un plan.




    Am considerat că mediul academic din România are nevoie de un
    suflu nou pe partea de Asia şi m-am întors cu un plan foarte concret. M-am
    întors nu doar la familia mea, la prietenii mei şi la tot ce îmi plăcea înainte
    şi la tot cu ce fusesem obişnuit, ci m-am întors la ceva mai mult de atât. M-am
    întors cu o perspectivă într-un domeniu la care aş vrea să contribui într-un
    mod în care nu s-a mai întâmplat în ultimii ani. M-am întors cu un plan de a
    sonda potenţialul României în materie de relaţii internaţionale în zona Asiei
    de est.


  • Idiosincraziile și leadership-ul în Uniunea Europeană

    Idiosincraziile și leadership-ul în Uniunea Europeană

    Restructurarea rapidă a sistemului internațional, cât și consecințele
    majore ale acesteia asupra Uniunii Europene, reprezintă în acest moment aproape
    o certitudine. Ordinea mondială nu mai este bazată pe principiile echilibrului
    între state. În schimb, rolul factorilor psihologici devine din ce în ce mai
    important în procesele de negociere, argumentează Ana Damaschin și
    Melania-Gabriela Ciot într-un articol publicat în numărul din iunie 2020 al
    revistei academice Romanian Journal of
    European Affairs.

    În acest context, rolul liderilor politici în crearea și
    implementarea de norme internaționale este esențial. Analizând idiosincraziile decidenților
    politici, cele două autoare concluzionează că Uniunea Europeană se găsește
    într-o conjunctură critică în fundamentarea poziției sale în relațiile
    internaționale. Pentru ca UE să devină un actor internațional mai puternic,
    politicienii trebuie să dea dovadă de eficiență în rezolvarea provocărilor
    actuale, cât și de viziune pe termen lung.


    Textul integral al articolului poate fi accesat online aici.






    (Ionuț
    Mircea Marcu, expert Institutul European din România)



  • Uniunea Europeană post-Brexit ca actor global: reconsiderând securitatea

    Uniunea Europeană post-Brexit ca actor global: reconsiderând securitatea


    Brexitul a lăsat Uniunea Europeană fără o putere nucleară, cu statut de membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și membru important al Alianței Nord-Atlantice. Mai mult decât atât, în contextul adâncirii tensiunilor transatlantice, dar și al relațiilor dificile cu state precum Rusia sau China, UE trebuie să își adapteze înțelegerea problematicilor de securitate, se arată într-un articol publicat în numărul din iunie 2020 al revistei academice Romanian Journal of European Affairs.



    Valentin Naumescu, autorul studiului, subliniază că Uniunea Europeană a încercat să se definească ca un actor global în sens normativ, care exportă valori și norme fără a avea capacități militare. Cu toate acestea, imediat după referendumul privind ieșirea Marii Britanii din Uniune din 2016, UE a lansat o Strategie Globală. Într-o ordine globală fluidă și plină de incertitudini, UE trebuie să reconsidere subiectul securității. Altfel, îi va fi aproape imposibil să rămână un jucător important în relațiile internaționale.



    Textul integral al articolului poate fi accesat online aici


    (Ionuț Mircea Marcu, expert Institutul European din România)




  • Coronavirus și remodelarea relațiilor internaționale

    Coronavirus și remodelarea relațiilor internaționale

    Conform celor mai mulți analiști politici, economici și
    societali, pandemia de coronavirus va modifica dinamica relațiilor
    internaționale. Uniunea Europeană este decisă să joace în continuare un rol
    important în lume și să ofere modelul propriu, echilibrat, de a gândi soluții
    la crize. Reacția șefului diplomației europene Josep Borrell la adresa
    provocărilor pe care le lansează pandemia în noua ordine mondială este aceea de
    a afirma răspicat că blocul european își va apăra influența.

    Remodelarea
    relațiilor internaționale înseamnă, în opinia lui Mihai Sebe, o continuare a
    competiției între narațiunile americană, europeană și chineză care există de
    câțiva ani încoace:

    Epidemia
    de coronavirus va afecta în mod semnificativ politica globală. Această ultimă
    intervenție a oficialului european nu reprezintă altceva decât o continuare a
    unei bătălii a narativelor mai veche în condițiile în care asistăm deja în
    ultimii ani la această competiție soft power între Uniunea Europeană, China și
    Statele Unite ale Americii, competiție care afectează profund inclusiv relația
    transatlantică. Coronavirusul nu face altceva decât să accentueze o serie de
    diferențe și divergențe în materie de viziune globală și impactul său va fi
    acela de catalizator al acestor diferențe și de grăbire a unor răspunsuri
    comunitare la criză.


    Așadar,
    confruntarea internațională actuală este una a trei modele, trei tipuri de a
    imagina lumea și societatea. Care vor fi însă urmările?

    Mihai Sebe: Vom avea de-a face din păcate
    cu un sfârșit al globalizării așa cum o cunoaștem în acest moment. Vom asista
    în perioada următoare la o repliere a economiei mondiale, la scurtarea
    lanțurilor de producție și la uin accent mai mare pus pe importanța statului în
    soluționarea problemelor de sănătate. Această pandemie va fi totuși și un lucru
    bun în măsura în care globalizarea de un anumit fel, mă refer la standarde
    globale privind sănătatea, la o cooperare internațională mai bună, va fi
    întărită. Virusurile nu au pașaport iar soluțiile strict naționale nu pot să
    funcționeze decât pe o perioadă limitată.


    În
    viitoarea rearanjare a relațiilor internaționale, ce loc ocupă modelul Uniunii
    Europene?

    Mihai Sebe cu răspunsuri:
    Vom putea vorbi în primul rând de o Uniune Europeană care va descoperi noi
    competențe și atribuții cum ar fi în domeniul medical. Vom putea vorbi de
    asemeni de o Uniune Europeană mai digitală. În ultimele zile, săptămâni,
    asistăm în multe state europene la o revoluție am putea spune dramatică a
    modului în care se desfășoară relațiile de muncă, relațiile dintre autorități
    și cetățeni, un accent sporit pe munca la domiciliu, pe digitalizare. Toate
    aceste experimente digitale și sociale sunt convins că o mare parte vor
    continua și în perioada post-criză.



    Urmările pandemiei de coronavirus
    asupra relațiilor internaționale se încadrează într-o tendință de restrângere
    la cadrele naționale a optimismului de până acum. Coronavirusul nu a făcut
    decât să grăbească așteptări exprimate acum câțiva ani, însă construcția
    europeană este gata să absoarbă șocurile viitorului.




  • Filippo Amelotti (Italia)

    Filippo Amelotti (Italia)

    Filippo Amelotti
    are 34 de ani şi vine din Alessandria, un orăşel din nordul Italiei. A
    studiat la Milano. Un prim ciclu universitar l-au reprezentat studiile în
    ştiinţele comunicării şi tehnologii, apoi s-a specializat în relaţii
    internaţionale şi studii economice. A călătorit şi în Spania, cu o bursă
    Erasmus, dar şi în Canada, într-un schimb de studii. L-am întrebat pe Filippo
    cum a continuat experienţa lui profesională către România Nu am ales eu să vin
    în România, ci mi-a fost propus. Am început să lucrez pentru o companie
    italiană la Budapesta, în Ungaria, după ce schimbasem mai multe joburi. Apoi
    mi-au propus să vin la Bucureşti pe o poziţie superioară şi am acceptat asta
    acum doi ani. Să întâlnesc o cultură diferită nu a avut un impact mare pentru
    mine, fiindcă şi înainte călătorisem în alte ţări. Este întotdeauna interesant
    să vezi ce beau, ce mănâncă, care sunt diferenţele şi punctele diferite faţă de
    propria mea cultură. Sunt mereu entuziasmat să trăiesc cu şi asemenea altor
    popoare.


    Cum decurge o zi
    din viaţa lui Filippo Amelotti? Trăiesc în zona Dorobanţi din Bucureşti,
    aşa că ajung cu autobuzul la serviciu, undeva în nord. La birou petrec cam 8-10
    ore. În timpul rămas, merg la sala de fitness, mă întâlnesc cu prietenii sau
    joc squash. În timpul weekendurilor, am planuri diferite. Fie călătoresc acasă,
    în Italia, fie călătoresc prin România. Îmi plac foarte mult primăvara şi vara,
    pentru că este plin de evenimente şi este o atmosferă exuberantă, oamenii se
    bucură de viaţă. Locurile în care merg le aleg în funcţie de felul în care mă
    simt, dar cel mai adesea merg în cluburile unde sunt organizate evenimente cu
    şi pentru expaţi.


    Entuziast când
    vine vorba de călătorit şi gata oricând pentru noi aventuri, Filippo Amelotti a
    vizitat aproape toate regiunile din România şi consideră nordul ţării unic prin
    originialitatea peisajelor, a tradiţiei şi a comunităţilor locale Am vizitat aproape toată ţara. Am mers în Transilvania, Maramureş şi
    Moldova. Am mers şi la Timişoara. Anul trecut, în septembrie, am mers în
    Bucovina. Până la Iaşi am călătorit cu avionul, iar de acolo am închiriat o
    maşină şi am mers să văd Lacul Roşu şi Suceava, în nord. Am vizitat şi
    mănăstirile. Mi-au plăcut autenticitatea zonelor rurale şi peisajele. Nu cred
    să mai existe altundeva în Europa asemenea locuri ca cele pe care le-am văzut
    în Bucovina şi Maramureş.



    Lui Filippo Amelotti îi plac românii, deşi îl
    întristează pesimismul lor. Crede însă că societatea românească se îndreaptă
    într-o direcţie bună şi speră să fie martor al acestei transformări în
    următorii ani Românii sunt mereu interesaţi să cunoască
    străini, să le înţeleagă cultura şi să poarte conversaţii cu ei. Am avut
    conversaţii foarte interesante cu români, fiindcă le place să afle puncte de
    vedere diferite de ale lor. Le place mult să iasă şi să se bucure de viaţă.
    Ceea ce nu-mi place atât de mult este că românii sunt puţin cam pesimişti, şi
    la locul de muncă, dar şi în alte situaţii. Parcă văd mereu partea goală a
    paharului. Desigur, nu e o tendinţă generalizată, sunt cazuri individuale. Dar
    îmi plac românii, ca şi spaniolii şi portughezii, similari culturii mele. Eu
    cred că societatea românească va arăta mai bine decât acum în câţiva ani.
    Observ o îmbunătăţire a situaţiei şi în Bucureşti, dar şi în zonele rurale,
    care se dezvoltă din punct de vedere economic. Şi românii îşi îmbunătăţesc abilităţile.
    Vorbesc multe limbi străine şi sunt interesaţi de experienţele internaţionale.
    Am observat aceste lucruri în tot timpul petrecut aici. Sper să continue aşa,
    fiindcă este direcţia potrivită.