Niciodată în istorie nu a existat regimul politic perfect. Nici totalitarismele, care au avut ambiția de a controla total societățile, cu atât mai puțin alte forme de dictatură și tiranie nu au reușit să fie ermetice. Peste, prin și pe sub gardurile și zidurile pe care regimurile dictatoriale le construiesc, oamenii reușesc să comunice cu exteriorul. Nimic nu poate opri individul în a-și striga durerile atunci când ele sunt produse de o putere abuzivă și criminală. Peste zidurile ridicate de regimul comunist după 1945, undele hertziene au fost purtătoarele mesajelor de speranță pentru oamenii care sufereau în spatele lor. Radio Europa Liberă a fost cea care și-a asumat misiunea întreținerii ideii de libertate și normalitate fără de care ființa umană nu este ea însăși.
Traducătorul și jurnalistul Liviu Tofan a emigrat în Republica Federală Germania la începutul anilor 1970 și a început să lucreze la Radio Europa Liberă. În timpul pandemiei de covid 19, el a publicat volumul “Ne-au ținut în viață. Radio Europa Liberă 1970-1990” în care împărtășește publicului memoriile sale, dar și fragmente din arhivele fostei Securități despre instituția la care a lucrat. Tofan crede că Radio Europa Liberă a fost ceva unic, rămas în memoria colectivă a românilor în ultimele două decenii ale regimului comunist. Track: “Multă lume s-a referit la Radio Europa Liberă ca la un fenomen mediatic sau ca la principalul fenomen mediatic românesc din perioada comunismului. Plecând de la această formulă am spus că dacă este așa, atunci Noel Bernard și Cornel Chiriac au fost fenomenele personificate ale Europei Libere. Fiecare a avut o contribuție cu totul specială la succesul Europei Libere, la audiența pe care noi am avut-o, cea mai mare audiență dintre toate departamentele Europei Libere. Secția română, deși era a doua cea mai mică, a avut ca mai mare performanță, cea mai amre audiență în țara target.”
Jurnaliștii Europei Libere nu au fost numai profesioniști, ei au fost chiar eroi. Iar acest calificativ nu este exagerat deoarece unii au plătit cu viața dorința de a vorbi liber. “Cornel Chiriac este cu siguranță unul dintre aceștia. În carte am un capitol consistent despre raporturile Securității cu Europa Liberă. Noi am fost considerați de regimul comunist și de Securitate ca principal pericol și principal adversar al regimului printre români. Noi eram la 1500 de kilometri de București și Euopa Liberă nu a avut măsuri active împotriva regimului de la București. Dar aveam un număr enorm de ascultători. Aveam o secție specială la Munchen care măsura constant audiența emisiunilor și aveam o idee destul de bună asupra impactului emisiunilor noastre. În acel capitol am încercat să fac o trecere în revistă a principalelor acțiuni ale Securității împotriva Europei Libere, inclusiv atentatul din 21 februarie 1981. Victime directe ale Securității au fost Emil Georgescu, în vara anului 1981, când a fost atacat de doi interlopi francezi și a scăpat prin mimue cu viață, deși a fost atacat foarte grav. În ceea ce-l privește pe Noel Bernard, care a murit de cancer în decembrie 1981, și a altor colegi care au murit de asemenea de cancer, eu am o anumită părere. I-am cunoscut pe toți, am cunoscut și cazurile lor, și am încercat să lămuresc această poveste a directorilor iradiați sau uciși de Securitate, teorie pe care eu nu o împărtășesc.”
L-am întrebat pe Liviu Tofan dacă lui și colegilor lui nu le-a fost frică să critice deschis un regim cu un mare potențial criminal. “Pentru noi, munca de zi cu zi, ne preocupa și ne ocupa atât de mult încât nici nu aveam timp să ne gândim că ar trebui să ne fie frică. În același timp, amenințările curgeau la Europa Liberă. Și chiar veneau atât de multe încât la un moment dat se demonetizaseră, nu mai însemnau mare lucru dacă venea în fiecare lună câte o scrisoare sau un telefon de amenințare. Noel Bernard nu le-a dat niciun fel de importanță, deși el era ținta principală. Nici când a fost ucis Cornel Chiriac nu s-a gândit că ar fi vorba de o acțiune a Securității. Abia după atacul asupra Monicăi Lovinescu din noiembrie 1977, cu o zi înaintea sosirii lui Paul Goma la Paris, abia atunci Noel a început să fie puțin preocupat de acest aspect. Exact asta încerca Securitatea să facă, să ne intimideze, să ne sperie în așa măsură încât să nu mai fim în stare să lucrăm și să ne luăm lumea în cap. Or, nici vorbă de așa ceva! Regimul ar fi fost mai efficient în a combate Europa LIberă nu prin amenințări la adresa noastră ci dacă proceda precum ungurii: dacă ameliorau condițiile de trai ale românilor. Ar fi fost singura cale de a dezarmosa pericolul Europei Libere.“
Radio Europa Liberă i-a ținut pe români în viață în anii 70 și 80. A fost aproape de ei în toate momentele grele ca și în momentele istorice ale libertății din decembrie 1989.
