Al doilea volum al antologiei de proză scurtă scrisă de femei a apărut recent tot la editura Paralela 45. Publicată sub titlul “Retroversiuni” și axată, de data aceasta, pe tema “Blocaje”, carte reunește 26 de scriitoare dintre care câteva au publicat și în primul volum. Scopul reunirii textelor lor în antologie este de a evidenția cât mai bine literatura scrisă de femei atât de diverse prin personalitățile lor, dar și similare prin specificul feminin care le unește. Iar aceste aspecte au fost surprinse foarte bine chiar din modul în care fiecare din cele 26 de autoare au abordat tema blocajelor, după cum a observat și antologatoarea, poeta Cristina Ispas.
“Le-am spus autoarelor că nu țin la tema atât de strict și atât de rigid, că au libertate.(…) Și când am venit cu ideea de blocaje, spuneam acolo că e genul de blocaje care nu se rezolvă matematic. Adică nu găsești o soluție clară în care toate părțile au înțeles despre ce e vorba și s-au împăcat între ele. E un gen de blocaj pe care trebuie să-l depășești, înțelegând că nu-l poți rezolva, practic să sari cumva peste el, să-l ocolești, să înțelegi că nu poți să rămâi blocat în zona aia tot timpul. De multe ori mi se pare că ne împiedicăm din cauza asta în multe decizii, că încercăm să facem pe toată lumea să ne înțeleagă, ceea ce este imposibil și sugeram că pot fi tot felul de blocaje aici, de la blocaje emoționale, blocaje politice, blocaje istorice.”
Criticul literar Victor Cobuz, celălalt editor al antologiei „Retroversiuni”, a remarcat specificul strict feminim al atâtor autoare provenind din generații diferite și având experiențe de formare diferite.
Victor Cobuz. “Mi s-a părut foarte interesantă nuanța pe care ea a adăugat-o: aceea de conflicte sau blocaje care poate nu au o soluție evidentă și imediată, care poate au nevoie de anumite alternative. Mă bucur că fiecare autoare a înțeles și a aplicat acest concept în proza ei. Și a ieșit ceva foarte divers, o carte foarte diversă, 26 de povestiri, chiar diferite. Pentru că eu, ca bărbat formatat să citesc literatura, mai ales cea canonică, scrisă de bărbați, aveam niște așteptări, cel puțin la prima antologie. La a doua eram mai călit. La prima antologie mă așteptam ca foarte multe dintre situații să fie rezolvate într-un fel și am fost surprins aproape în fiecare proză sau la foarte multe dintre proze, să văd chiar alternative, chiar moduri diferite de a înțelege acele situații, acele conflicte, acele întrebări. La fel și aici. Și mă bucur foarte mult că putem, prin aceste antologii, să oferim chiar un aer proaspăt asupra cel puțin temelor din literatura română. Am zis cel puțin temele, pentru că, stilistic, din nou și textual, puteți să redescoperiți pe autoare așa cum sunt ele în cărțile lor.”
