Astăzi discutăm despre un film. Şi am ales această temă, pentru că “Anul Nou care n-a fost”, primul lungmetraj al regizorului şi scenaristului Bogdan Mureşanu, a înregistrat câteva succese remarcabile în scurt timp de la lansare. Astfel, în primul weekend de la lansare, filmul ocupa primul loc în box office. În prima lună de la lansarea în cinematografele din România, filmul a înregistrat deja 70.000 de spectatori. De premii internaţionale şi naţionale nici nu mai vorbim! Sau mai bine spus, lăsăm subiectul rubricilor RRI de specialitate!
L-am întrebat pe Bogdan Mureşanu dacă s-a aşteptat ca filmul să aibă aşa un succes: “Nu, nimeni nu poate face nimic dacă are succesul în minte. Adică nici măcar nu mi-am pus problema de succes. Mă gândeam că și dacă ajung să-l fac așa cum voiam și ăsta mi se părea un mare succes, și să-l fi proiectat doar în fața unor prieteni, pentru mine ar fi însemnat o victorie, pentru că, atunci când l-am scris, părea imposibil de făcut. De fapt, am stat vreo șase luni să mă gândesc dacă reușesc să îl fac şi dacă are sens. Am mai scris și o variantă mai “safe”, cum se spune, ceva mai ușor de făcut, dar până la urmă am decis să aleg calea grea! Şi acuma mă bucur că am făcut asta!”
Şi cum a văzut filmul la una dintre premierele bucureştene, Adrian Cioroianu, profesor de istorie la Universitatea Bucureşti, ne-a mărturisit: “Trebuie să recunosc că mi s-a părut surprinzător, ca unul care am văzut, cred că toate, în orice caz, majoritatea filmelor despre Revoluția Română. Şi nu mergeam cu mari așteptări, deși au zis că e bun! Nu mergeam cu mari așteptări, dar mi s-a părut surprinzător, în primul rând prin scenariu și prin jocul actorilor. Actorii, în bună parte cunoscuți, dar pe care nu te-ai fi așteptat să-i vezi într-o astfel de comedie neagră. Nici nu știu cum să spun; deși finalmente se termină aparent cu happy-end, noi știm că, după finalul filmului, urmează 1.000 de răniţi și de morți.
Dar una peste alta, cred că era nevoie totuși de o nouă generație care să se raporteze la eveniment și cred că elementul definitoriu al filmului este această schimbare de perspectivă. Am avut comedii până acuma, am avut filme grele despre Revoluția din Decembrie, dar succesiunea aceasta de destine și înlănțuirea lor cred că ne-a adus mai aproape de viața reală, chiar dacă, evident, filmul tratează istoria cu libertatea artistului. Sunt anumite lucruri, din păcate, mai plăcute în film decât în realitate, sau unele mici inadvertențe de decor, dar una peste alta, cred că prospețimea tratării e cea care i-a încântat pe toți care l-au văzut.”
Bogdan Mureşanu ne-a spus care au fost cele mai mari provocări în realizarea filmului: “Pentru că filmul se petrece într-o zi și o dimineață, au fost probleme de racord de vremea, cu arhivele, că nu putea să ningă. Pe de altă parte, eram și meteo dependenți, nu puteam să filmăm oricând. Copacii trebuiau să aibă un anumit frunziș, nici foarte verde, nici plin de zăpadă, cum am spus, pentru că nu așa a fost ziua aceea de 20 decembrie. Asta mi-a creat o grămadă de probleme. După care reconstituirea unor spații care nu mai există și nu mă refer aici la apartamente, că asta se mai poate face, dar la un studio de televiziune funcțional din anii 80, asta a fost o provocare absolut gigantică pentru noi! Pentru că am zis funcțional: trebuia să funcționeze, trebuia să funcționeze acele panouri și toate lucrurile alea de acolo, pentru că nu aveam bani să stăm să filmăm separat.”
Cei ce nu au prins acele vremuri şi ai căror părinţi nu le-au împărtăşit îndeajuns află din film cum a fost, cum funcţiona un casetofon, un televizor cu lămpi şi tub catodic, dar şi de ce ai fi fugit din acel loc, riscând orice. Informaţii cu care lumea pare să rezoneze tot mai mult atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Cum se explică asta?
Bogdan Mureşanu: “Are un succes internațional la fel de mare ca cel național. Circuitul lui festivalier abia început și cred că o să o țină așa 2 ani de zile! Face turul lumii! Şi pe unde am fost eu, tot timpul au fost sălile pline. E adevărat că erau și foarte mulți din diaspora românească acolo! Dar altfel, cum îmi explic? Cred că e un film luminos. Eu primesc în fiecare zi zeci de mesaje și de la spectatori și le răspund sau încerc să le răspund și eu și cei din echipa mea. Mie chiar îmi face mare plăcere! Apare mereu cuvântul ăsta terapeutic și luminos, ceea ce probabil că este surprinzător pentru perioada atât de grea, care era întunecată.Și pe mine m-a luat prin surprinde cuvântul ăsta, luminos. Deși este eliberator acel final al filmului și îmi aduc aminte că așa a simțit toată România și probabil că se încapsulează, în narațiunea acestui film, acel sentiment de eliberare pe care l-am trăit toți în ziua respectivă.”
Profesorul Adrian Cioroianu a explicat: “În film vedem lucruri caracteristice acelor vremuri și într-un fel ne regăsim cu toții. Pentru că inevitabil, dacă erai elev, nu mai vorbesc de actori, dar încă din școală, recitam poezii despre partid, uneori despre secretarul general, sau cei care făceau armata, jurau cu mâna pe tricolor să apere patria sub ordinele comandantului suprem ș.a.m.d. Deci există această categorie de public care se regăsește în film, dar surprinzător e că sunt tineri, care nu erau născuți atunci, și asta mi se pare îmbucurător, tineri care capătă acuma totuși o imagine despre cum putea să arate viața în 89, ceea ce e foarte bine, iar străinii, cred, că sunt impresionați de destinele ca atare, adică ale unor oameni normali, care arată o țară, totuși civilizată în modestia noastră. Eram o țară în care oamenii încercau să trăiască normal într-un sistem anormal și cred că cinefilul străin își dă imediat seama de acest lucru. Plus, repet, este această înlănțuire și întretăiere a unor destine, felul în care oameni care se cunosc, sau nu se cunosc între ei ajung părtași la același eveniment istoric.”
Adrian Cioroianu a adăugat: “Efectiv aș adresa o invitație tuturor celor care nu l-au văzut, pentru că vor fi la rându-le la fel de uimiți, cum am fost și eu, uimiţi într-un sens absolut pozitiv. E un fel de remember al sfârșitului regimului comunist și e binevenit!”
Spectatorii din România pot viziona filmul în peste 80 de cinematografe din 42 de oraşe.
