Radio România Internațional

Tag: revoluție

  • Mesajul preşedintei CE, Ursula von der Leyen, la 35 de ani de la Revoluţia Română

    Mesajul preşedintei CE, Ursula von der Leyen, la 35 de ani de la Revoluţia Română

    35 de ani de la Revoluția Română au fost omagiați de președinta Comisiei Europene (CE), Ursula von der Leyen.

    “În urmă cu 35 de ani, românii s-au ridicat pentru dreptul de a-şi alege propriul destin. Mulţi şi-au dat viaţa astfel încât copiii lor să fie liberi şi să trăiască în democraţie”, a scris șefa executivului de la Bruxelles, duminică, pe rețeaua X.

     

    Astăzi, 22 decembrie, a punctat Ursula von der Leyen, România şi Europa îşi amintesc sacrificiul românilor, făcut în urmă cu 35 de ani.

    Preşedinta CE şi-a încheiat mesajul menţionând că “Astăzi, România și Europa își amintesc de sacrificiul lor”.

     

     

  • Radioul tău 22.12.2024

    Radioul tău 22.12.2024

    Ascultați aici emisiunea “Radioul tău” din 22.12.2024: Cântecele Revoluţiei

  • Acum 35 de ani, Revoluţia română

    Acum 35 de ani, Revoluţia română

    Ideea lui de a plăti integral și rapid datoria externă a României duce țara aproape de colaps iar nivelul de trai se prăbușește. Lipsa alimentelor devine acută, lipsesc și medicamentele iar românii nu mai pot circula decât în Uniunea Sovietică.

    Au loc adevărate drame, românii încearcă să treacă ilegal granița și mor înecați în Dunăre sau împușcați de grăniceri. Opoziția este dur reprimată de către poliția secretă comunistă, sinistra Securitate. Poporul mai trebuie să suporte și un deșănțat cult al personalităților,  nu numai al dictatorului ci și al soției sale, Elena Ceaușescu. Dacă în 1968 este de partea Cehoslovaciei invadate de statele din lagărul comunist, în 1972 Ceaușescu descoperă comunismul de tip chinez și nord-coreean și pornește decisiv la transplantarea acestui regim în România. Astfel, în 1989, când comunismul se prăbușește succesiv în țările Estului european, Ceaușescu vrea să continue pe linia dură, stalinistă.

    La 15 decembrie 1989, românii își înfrâng teama și manifestă în favoarea pastorului reformat Laszlo Tokes, unul dintre puținii opozanți ai regimului, pe care Securitatea voia să îl evacueze din Timișoara. Situația escaladează iar puterea comunistă lansează represiunea sângeroasă. În acele zile, Ceaușescu face o ciudată vizită în Iran și revine la București, unde organizează o uriașă adunare populară, la 21 decembrie. Se consideră că avea în gând adunarea de la București din august 1968, în care Ceaușescu protesta față de invadarea Cehoslovaciei de către  sovietici, împreună cu aliații bulgari, est-germani, polonezi și unguri. România a fost singura țară din Tratatul de la Varșovia, varianta comunistă a NATO, care nu participase la invazie. După aproape un sfert de secol, Ceaușescu devenise el însuși un stalinist încremenit în timp și viziune.

    Adunarea populară din 21 decembrie, de la București, devine, însă, o adunare împotriva lui Ceaușescu, pecetluindu-i soarta. Bucureștenii se adună în centrul orașului și toată noaptea vor protesta împotriva regimului Ceaușescu. Oamenii sunt împușcați și zdrobiți de vehicule militare dar nu renunță. Vineri, 22 decembrie 1989, zorii zilei găsesc un oraș însângerat dar cu muncitorii care pleacă în protest de pe marile platforme industriale ale Bucureștiului pentru a-l da jos pe dictator. Armata se retrage în cazărmi iar Ceaușescu nu mai are altă șansă decât să fugă în grabă cu elicopterul, de pe acoperișul clădirii ce trebuia să-i fie buncăr inexpugnabil. Un grup eterogen de civili, disidenți renumiți și foști lideri comuniști preiau puterea prin Frontul Salvării Naționale.

    Comunismul și regimul dictatorial al lui Ceaușescu au căzut în acea zi, dar continuă să se tragă, parcă într-o întrecere pentru a face tot mai multe victime. Dacă în alte state din Estul comunist al Europei dispariția comunismului postbelic a fost un proces pașnic, de reformă, în România s-a luptat pentru libertate. Mult mai multe lucruri sunt cunoscute acum, iar interpretările înfloresc, dar un lucru este evident: Revoluția română a fost una a poporului care a ieșit cu pieptul gol în fața represiunii.

    La Timișoara, protestatarii au fost împușcați în plină stradă, și pe treptele Catedralei, la București baricada de la hotelul Intercontinental a fost un adevărat câmp de bătălie, al oamenilor înarmați ai regimului, cu protestatarii care aveau mâinile goale. Nu se știa dacă regimul va cădea, dar românii au dat dovadă de un curaj uriaș, plătindu-și libertatea cu propriile vieți.

    Lângă Sala Dalles, unde mulți tineri au fost omorâți în timpul Revoluției, a fost ridicat un monument teribil de expresiv. În bronz masiv este redată, supradimensionat, o gaură de glonț de pistol mitralieră, extrem de puternic, care a secerat multe vieți. În jurul acestui obelisc, ca într-un arc de cerc al unui ceas solar sunt turnate în bronz forma de mărime naturală a tuburilor de cartușe din care au pornit gloanțele aducătoare de moarte. Impactul vizual este aproape fizic, foarte puternic, dureros. Asta au trăit românii în decembrie 1989, luptând pentru libertatea lor și a urmașilor lor, ca moștenirea cea mai de preț.

  • Retrospectiva săptămânii 15.12 – 21.12.2024

    Retrospectiva săptămânii 15.12 – 21.12.2024

    Rating

    Agenţia de rating Fitch a schimbat perspectiva României de la ‘stabilă’ la ‘negativă’ în ceea ce priveşte calificativul pentru creditele pe termen lung în valută. Evaluarea reflectă riscurile majore cu care se confruntă România, din cauza instabilităţii politice, a dezechilibrelor fiscale şi a creşterii datoriei publice, şi ar putea duce la creşterea dobânzilor pentru împrumuturile pe care guvernul de la București ar intenţiona să le ia de pe piaţa externă. Noua evaluare a fost făcută publică de agenţie cu două luni înainte de calendarul obişnuit, pe fondul instabilităţii politice severe din ţară.

    Analiştii Fitch menţionează tensiunile politice suplimentare apărute pe scena politică după anularea alegerilor prezidenţiale de pe 24 noiembrie, din cauza ingerințelor externe, prezumtiv rusești. Ei scriu şi depre rezultatul scrutinului de pe 1 decembrie, ce a condus la un Parlament fragmentat, cu o creştere semnificativă a influenţei partidelor numite antieuropene şi extremiste (AUR, SOS România și POT). Un alt motiv de îngrijorare sunt deficitele mari şi situaţia fiscală, care continuă să se deterioreze.

     

    Politică

    Între timp, partidele autodeclarat pro-europene, PSD, PNL (foste inamice jurate, dar asociate la guvernare, de trei ani, în numele așa-zisei stabilități și al combaterii extremismului), USR și UDMR (momentan, în opoziție), n-au reușit, încă, să convină asupra unei noi coaliții executive, care ar avea o majoritate de peste 60% în Parlamentul inaugurat pe 20 decembrie. USR a acuzat păcatele din trecut și lipsa de apetit pentru reforme a potențialilor parteneri de guvernare și a plecat repede de la negocieri. Ofensat, PSD a anunțat că se retrage din combinație, dar că va vota un guvern minoritar de dreapta. Fără guvern cu puteri depline, nu poate fi elaborat nici bugetul de stat pe anul viitor. Primăriile nu-și pot pregăti propriile bugete, iar cetățenii vor resimți imediat efectele – avertizează analiștii economici autohtoni.

     

    Timișoara

    La Timişoara s-a marcat, de-a lungul întregii săptămâni, împlinirea a 35 de ani de la izbucnirea Revoluţiei care a dus la căderea comunismului în România. Pe 16 decembrie 1989, enoriaşii s-au adunat în faţa parohiei reformate pentru a-l susţine pe pastorul László Tőkés, ameninţat de poliția politică, Securitatea, cu evacuarea. Protestul lor s-a transformat într-o revoltă populară. Represiunea declanșată de forțele de ordine s-a soldat cu peste 100 de morţi şi sute de răniţi. Timişoara a devenit, pe 20 decembrie, primul oraş liber de comunism din România, iar de aici flacăra revoluţiei s-a extins în toată ţara.

    Sub genericul “35 de ani de libertate”, au fost programate ample manifestări comemorative, dedicate eroilor martiri, conferinţe, expoziţii, spectacole, concerte şi proiecţii de filme. A avut loc și inaugurarea portalului libertăţii, o instalaţie luminoasă ce  reproduce sunete din timpul Revoluţiei, urmată de tradiţionalul marş intitulat “Eroii nu mor niciodată”. Marți a fost de doliu, iar vineri a fost programat concertul Rock for Revolution.

     

    Fotbal

    Principalul acţionar al clubului de fotbal Rapid Bucureşti, unul dintre cele mai populare din România, omul de afaceri Dan Şucu, a devenit și acţionar majoritar al clubului italian Genoa – a anunţat gruparea din Serie A pe site-ul său oficial. Sursa precizează că, în urma unei majorări de capital, din care 40 de milioane de euro plătiţi pe 14 decembrie, Consiliul de Administraţie a aprobat oferta investitorului român. Acesta a subscris la întreaga majorare de capital, obţinând, în schimb, o participaţie la capitalul social de circa 77% din Genoa CFC şi lăsându-i în minoritate pe precedenţii acţionari – se mai arată în comunicat.

    Preşedinte al Confederaţiei Patronale Concordia, Şucu (61 de ani) este o figură proeminentă în economia românească. El este fondatorul Mobexpert, cel mai mare brand de mobilă din România, cu peste 2.200 de angajaţi. E, de asemenea, implicat în sectorul imobiliar şi în media, cu un rol cheie în cotidianul de business ”Ziarul Financiar”. Genoa este una dintre echipele de tradiție din fotbalul italian. Are în palmares nouă titluri de campioană a Italiei, primul câștigat în 1898, iar ultimul exact acum un secol, în sezonul 1924. Rapid, la rându-i, e, mai aproape de zilele noastre, triplă campioană națională – 1967, 1999 și 2003 –, a câștigat de 13 ori Cupa României și în patru rânduri Supercupa.

     

    Concert

    Doi muzicieni români, violonista Diana Jipa şi pianistul Ştefan Doniga, au concertat pentru prima dată în Antarctica. Ei au cântat în faţa a peste 70 de persoane, cercetători şi personal din opt staţii ştiinţifice. Spectacolul lor a fost al doilea cel mai mare eveniment muzical organizat vreodată în acea zonă a lumii, după concertul din 2013 al celebrei trupe rock Metallica. Cei doi muzicieni sunt, de asemenea, primii din lume care au reuşit să susţină concerte profesioniste pe toate cele şapte continente în mai puţin de 100 de zile. Artiştii români aşteaptă acum omologarea performanţei lor în Cartea Recordurilor.

  • Timişoara, acum 35 de ani

    Timişoara, acum 35 de ani

    Instalată, la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, de trupele sovietice de ocupație, dictatura comunistă de la București părea de neclintit. În noiembrie 1989, congresul partidului unic l-a reales, în unanimitate, pe Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general, pe care o ocupa de aproape un sfert de secol.

    Faptul că era deja septuagenar nu l-a împiedicat să lanseze atunci planuri privind așa-zisa dezvoltare socialistă a României până în anul 2000. Ambiția de a plăti înainte de termen datoriile externe tot de el contractate fusese decontată doar de românii de rând. Cam tot ce se producea mergea la export.

    În țară mâncarea era cartelată, blocurile de apartamente neîncălzite, curentul electric se putea oricând întrerupe pe neașteptate. Pe lângă foame și frig, domnea și frica. Poliția politică a regimului, Securitatea, cultivase mitul omnipotenței, omniprezenței și omniscieneței agenților săi, astfel că mai toată lumea se temea să protesteze.

    Într-un delir continuu, aparatul de propagandă al regimului – televiziune, radio, ziare – zugrăvea o realitate paralelă: Ceaușescu era un geniu, consoarta sa, Elena (de facto, semianalfabetă), era un savant de renume mondial și o mamă iubitoare a întregului popor, iar românii trăiau în cea mai bună dintre lumi.

    În țările vecine României, încurajate de politicile ultimului lider sovietic, reformatorul Mihail Gorbaciov, gigantice proteste de stradă răsturnaseră dictaturile comuniste. Varșovia, Praga, Berlinul de Est, Budapesta, Sofia experimentau, deja libertatea, după aproape jumătate de secol de tiranie.

    Istoricii spun că nu întâmplător scânteia Revoluției române s-a produs la Timișoara, cel mai mare oraș din vestul țării, cosmopolit și multietnic, unde se recepționau ușor televiziunile din Ungaria și fosta Iugoslavie.

    Solidarizarea, pe 16 decembrie 1989, a câtorva enoriași din parohie cu pastorul protestant, etnic maghiar, Laszlo Tokes, pe care Securitatea voia să-l deporteze din Timișoara, a fost bulgărele de zăpadă care s-a transformat în avalanșă. În jurul casei parohiale s-au strâns tot mai mulți oameni, care au sfârșit prin a protesta deschis pe străzile orașului. Aparatul de represiune a reacționat imediat și a deschis focul. Oameni neînarmați au fost uciși până pe 20 decembrie, când armata a fraternizat cu manifestanții și s-a retras în cazărmi. În acea zi, Timișoara devenea primul oraș din România liber de comunism.

    Revoluția s-a propagat rapid în țară și a culminat, la București, pe 22 decembrie, cu fuga lui Ceaușescu, într-un elicopter, de pe sediul comitetului central al partidului unic, asediat de sute de mii de manifestanți.

    Capturați și judecați sumar de o instanță improvizată, soții Ceaușescu au fost executați pe 25. Peste o mie de oameni au murit la Revoluție. România a fost singura țară din spatele fostei Cortine de Fier unde eliberarea de comunism s-a produs cu vărsare de sânge.

  • Timișoara comemorează 35 de ani de la Revoluția anticomunistă din decembrie 1989

    Timișoara comemorează 35 de ani de la Revoluția anticomunistă din decembrie 1989

    Timişoara marchează împlinirea a 35 de ani de la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, cu o ample manifestări comemorative.

    Reunite sub titlul “35 de ani de libertate”, între 15 şi 20 decembrie au loc evenimente de sărbătorire la împlinirea a trei decenii şi jumătate de la momentul în care Timişoara a devenit primul oraş liber de comunism din România: slujbe, depuneri de coroane, expoziţii, lansări de carte, poezie, dezbateri, cobferinţe, tururi ghidate şi proiecţii de filme.

    La Filarmonica Banatul este programat, duminică, un concert intitulat Recviem in Memoriam, dedicat victimelor comunismului; luni va avea loc inagurarea Portalului Libertăţii, o instalaţie luminoasă, amplasată pe malul râului Bega, care va reproduce sunete din timpul Revoluţiei, urmată de tradiţionalul marş “Eroii nu mor niciodată”. Marţi va fi zi de doliu, iar pe 20 decembrie manifestările se vor încheia cu concertul “Rock for revolution”.

  • Dosarul Mineriadei din iunie 1990, din nou în atenţia Justiţiei

    Dosarul Mineriadei din iunie 1990, din nou în atenţia Justiţiei

    După mai bine de trei decenii, România nu reuşeşte să clarifice cel mai negru episod al istoriei sale post-comuniste. Joi, procurorii au început noi audieri în dosarul aşa-numitei Mineriade din 1990, când manifestaţiile împotriva regimului de stânga, instalat după Revoluţia anticomunistă, au fost reprimate prin violenţă de forţele de ordine, cu ajutorul minerilor chemaţi din Valea Jiului. Li s-a comunicat, deja, de către investigatori, calitatea de suspecţi premierului din epocă, Petre Roman, fostului viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, fostului director al SRI Virgil Măgureanu, fostului consilier ministerial Adrian Sârbu şi altor personaje ale regimului de atunci. Toţi sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.

     

    Potrivit procurorilor militari, în luna iunie 1990, cei patru au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din Bucureşti, în urma căreia au fost ucise patru persoane, două au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1.300 de oameni şi au fost lipsite nelegal de libertate peste 1.200 de persoane. Parchetul precizează că evenimentele şi încadrarea juridică a faptelor au la bază exclusiv probatoriul administrat după 4 iunie 2021, dată la care cauza a fost restituită la Parchet şi au fost anulate toate probele administrate anterior.

     

    Pe 20 mai 1990, la cinci luni de la căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, fostul său ministru din anii 70, Ion Iliescu, perceput ca lider al Revoluţiei, fusese, practic, plebiscitat, câştigand primele alegeri prezidenţiale libere cu circa 85% din voturi. Partidul sau, o combinaţie eterogenă de revoluţionari autentici si comunişti de mâna a doua, îşi adjudecase, la rându-i, două treimi din locurile din Parlament.

    Piaţa Universităţii, ocupată încă din aprilie de studenţi şi proclamată “zonă liberă de neocomunism”, se golise, deja, fiindcă manifestanţii acceptaseră verdictul urnelor. Acolo rămăseseră doar câteva zeci de grevişti ai foamei, parcă incapabili să-şi continue viaţa în afara Pieţei. Evacuarea lor de către Poliţie, în noaptea de 13 iunie, s-a făcut cu o forţă disproporţionată, ce a evocat represiunea din zilele Revoluţiei.

    Nici azi nu e clar dacă aceia care, a doua zi, au reacţionat ducând lupte de stradă cu poliţia şi ocupând sediile ministerului de Interne şi Televiziunii publice, aveau realmente vreo legatură cu Piaţa. Iliescu si oamenii lui i-au calificat drept “legionari” (extrema dreapta interbelică) şi, deşi armata restabilise deja ordinea, au chemat populaţia sa salveze “democraţia in pericol”. Minerii din Valea Jiului le-au urmat îndemnul. Doar două zile, 14 si 15 iunie, au stăpânit aceştia Capitala, unde s-au substituit oricărei autorităţi legale. Suficient să lase în urma lor mii de oameni traumatizaţi. Universitatea profanată, sediile partidelor de opoziţie şi ale ziarelor independente devastate completează tabloul invaziei minereşti, ce avea să maculeze imaginea unei ţări care abia îşi restarurase prestigiul internaţional la Revoluţie.

  • “Cazul inginerului Ursu”, un documentar despre căutarea dreptății

    “Cazul inginerului Ursu”, un documentar despre căutarea dreptății

    De peste 30 de ani Andrei Ursu luptă pentru a face cunoscut adevărul despre moartea tatălui său. Gheorghe Ursu a fost ucis în arestul Securității după ce a denunțat decizia lui Nicolae Ceaușescu de a opri consolidarea clădirilor afectate de cutremurul din 1977. Regizat de Liviu Tofan și Șerban Georgescu, Cazul inginerului Ursu este un documentar zguduitor despre căutarea dreptății într-un sistem care i se opune, lansat recent în cinema. Liviu Tofan, cineast și jurnalist timp de două decenii la redacția românească a postului Radio Europa Liberă, coregizor al documentarului Cazul inginerului Ursu, ne-a vorbit despre cele două povești pe care le spune filmul:

     

    „Sub titlul acesta, Cazul inginerului Ursu, se găsesc două povești ale unor ingineri Ursu, tatăl și fiul. Sunt povești emblematice, cea a lui Gheorghe Ursu pentru istoria României sub comunism, în anii 80, iar cealaltă, a lui Andrei Ursu, pentru România de astăzi, emblematică fiind lupta lui de peste 30 de ani în justiție pentru a se face dreptate tatălui său. Sunt două povești care încep de la cutremurul din 1977, aș spune că două povești cu bulină roșie: o bulină roșie pe România comunistă și cealaltă bulină roșie pe justiția din România democratică. Din păcate, cea de-a doua poveste, povestea lui Andrei Ursu, nu este mult mai încurajatoare decât cea a lui Gheorghe Ursu. Suntem, iată, la 35 de ani de la Revoluție, în așteptarea unei pronunțări corecte în dosarul morții disidentului Gheorghe Ursu, o pronunțare corectă nu doar din punct de vedere juridic, ci și istoric.

     

    Personalitățile lui Gheorghe și Andrei Ursu sunt extraordinar de puternice și funcționează ca adevărate modele într-o societate atât de dată peste cap cum este societatea noastră astăzi. Avem aici două modele rare, două modele care sunt temeiul filmului. Gheorghe Ursu a fost omorât de Miliție și fosta Securitate pentru că a refuzat orice compromis în anchetă, știm asta din documentele Securității. A refuzat categoric să își implice prietenii în anchetele Securității și a fost atât de categoric încât a fost călcat în picioare. Este un model de onoare și de verticalitate care n-a abdicat o secundă de la principiile sale. Iar fiul lui este un om care își sacrifică efectiv viața pentru un ideal. Andrei Ursu și-a pus de două ori efectiv viața în joc, făcând greva foamei pentru ideile lui, considerând că ideile lui sunt mai importante decât viața sa. În asta constă, de fapt, valoarea filmului: în puterea acestor două modele.”                          

     

    Prima proiecție a documentarului a avut loc în vara anului trecut, cu câteva zile înainte de anunțarea sentinței definitive de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În ciuda cazului meticulos construit, inculpații au fost achitați definitiv, iar filmul rămâne singura formă de dreptate și recunoaștere în cazul disidentului Gheorghe Ursu. Liviu Tofan, coregizor al documentarului Cazul inginerului Ursu:

     

    „O bună parte din film o reprezintă lupta lui Andrei Ursu în justiție. Este redată întreaga cronologie a problemelor și obstacolelor de care s-a lovit din 1990, sub diverse forme: amânări, respingeri, invocări de argumente de genul fapta e prescrisă, pe scurt, o mulțime de  obstacole. Să ne să amintim că după 1990, unul din cei doi inculpați de acum, Vasile Hodiș, unul dintre anchetatorii vinovați de moartea lui Gheorghe Ursu, nu mai era ofițer de Securitate. Era, în schimb, ofițer SRI mulți ani de zile, deci a rămas în sistem, în sistemul care s-a opus tot timpul lui Andrei Ursu.

     

    În anul 2000, în disperare de cauză, pentru prima oară, Andrei Ursu face greva foamei. A făcut două greve ale foamei la modul cel mai serios și a avut câștig de cauză de ambele dăți, tocmai pentru că autoritățile și-au dat seama că el nu glumește și că e dispus să moară pentru convingerile lui. Și atunci au cedat. Astfel că în anul 2000, cazul i-a fost redat procurorului Dan Voinea, care a continuat anchetele. Cea de-a doua grevă a foamei a lui Andrei Ursu a avut loc în octombrie 2014, când Andrei Ursu era din nou într-un impas total. Și atunci, în contextul preelectoral din acea toamnă, autoritățile au cedat din nou. Atunci a fost de fapt marea cedare, când tot ce i se respinsese lui Andrei Ursu a fost brusc acceptat. Abia atunci s-a admis și anchetarea celor doi foști ofițeri de Securitate, Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș. Până în 2014, sistemul a refuzat pur și simplu ca niște foști ofițeri de Securitate să fie anchetați.”

     

    Produs de Kolectiv Film, în co-producție cu Fundația „Gheorghe Ursu”, Victoria Film, Asociația Follow Art și Societatea Română de Televiziune, documentarul a avut deja o serie de proiecții speciale în cursul anului 2023, la Cinema Union, Cinema Eforie, Cinema Muzeul Țăranului Român și Grădina cu Filme, precum și în cadrul unor Festivaluri de Film (TIFF Sibiu și Oradea, Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov – FFIR, Fălticeni – Centenarul Monica Lovinescu) și în câteva orașe de pe traseul Caravanei TIFF.