Astăzi vă invităm într-un oraş montan, un burg cu monumentalitate
imperială, deşi este un oraş mai puţin cunoscut: mergem aşadar la Oraviţa. Fost
centru minier, Oraviţa este aşezată în sud-vestul ţării, în apropierea
paralelei 45. Oraviţa este aşeazată la îmbinarea şesului cu dealul, fiind înconjurată
de dealuri de mică înălţime, relieful înalt fiind reprezentat de Munţii Aninei.
Varietatea reliefului şi influenţa climei mediteraneene, cu ierni mai blânde şi
primăveri mai timpurii, veri mai lungi şi toamne mai plăcute, au creat
condiţiile unei vegetaţii specifice acestei regiuni. De aceea aici se găsesc
unele specii rare ale florei din Rezervaţia naturală Oraviţa-Ciclova, protejate
prin lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc şi în parcul
natural din mijlocul oraşului, care poartă numele de Grădina de Tir, care încă
mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori.
Aici se găsesc: arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăţi de stejar şi
pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia,
arborele-mamut originar din California, abanosul, rarităţi de tisa, tuia şi
alunul turcesc. Dar acesta este numai unul dintre superlativele zonei.
Tot aici s-a deschis în 1793, farmacia montanistică La Vuturul Negru. Mai
apoi apăreau aici cel mai vechi teatru din ţară şi din sud-estul Europei,
construit în 1817, Teatrul Mihai Eminescu, cea mai veche cale ferată dată în
folosinţă în România, în august 1854. Tot de aici pleca cea mai veche linie
ferată Montană din România, Oraviţa-Anina.
O invitaţie să pornim la drumeţie pe ruta Anina-Oraviţa am primit de la Cornelia
Volână, expozant CFR Călători, prezentă la Târgul de turism al României ediţia
de toamnă 2018. Este prima cale ferată montană din România,
a doua cale ferată montană din Europa. Are o lungime de 33,8 kilometri, e o
întindere de 14 tuneluri, 10 viaducte şi este foarte spectaculoasă! Avem două
trenuri care circulă pe acestă rută. Accesul până la Oraviţa se face cu
mijloace auto, de la Reşiţa şi Timişoara. Un bilet costă 13,9 lei (aproximativ
2,7 euro).
Calea ferată Anina-Oraviţa este un monument de artă inginerească. Această
cale ferată n-a fost electrificată niciodată. Călătorul urcă într-un tren de
clasa a doua, cu bănci de lemn. Vagoanele, făcute special în 1930, nu sunt
compartimentate, pentru că şi atunci s-a dorit recrearea atmosferei de
altădată. Trenul pleacă dis de dimineaţă de la Oraviţa. Diferenţa de nivel între
destinaţii este de 340 metri. Dincolo de tuneluri şi viaducte drumul parcurge şi un pod metalic.
Spectaculoasă este şi raza curbei liniei, care este de 114 metri, în general ea
este de 150. Văile sunt adânci, dând sentimentul că sunt interminabile, într-o
natură virgină. S-au păstrat încă 7 gări cu anexe. Pe o distanţă de 21 km sunt
numai străpungeri de deal, iar peisajul pe care călătorul îl descoperă e
absolut spectaculos, în toate anotimpurile.
Dacă veniţi la Oraviţa primăvara, puteţi să vă
bucuraţi de Festivalul liliacului, care are aici mediu propice pentru a creşte.
Vara puteţi să vă bucuraţi de ştrandul
termal din Ciclova. Iarna puteţi lua trenul către Anina şi să vă cufundaţi
într-un peisaj feeric. Şi în orice moment găsiţi la Oraviţa natură, istorie,
cultură