Iubitorii naturii care ajung în
Dobrogea au posibilitatea de a vizita Parcul Național Munții
Măcinului din județul Tulcea – o arie protejată de o frumusețe
aparte. Parcul a fost declarat Rezervație a Biosferei în anul 1998, fiind
singura zonă din Uniunea Europeană unde ecosistemele specifice stepei se
întâlnesc alături de păduri submediteraneene și balcanice. Este parte integrantă
a Reţelei Natura 2000, şi este singurul parc naţional din Europa constituit
pentru protecţia şi promovarea biodiversităţii din bioregiunea stepică.
Munții
Măcinului sunt cei mai vechi și mai arizi munți din România unde se află aproape
70% din tipurile de roci cunoscute, plante care răsar din uscăciunea
pământului, păsări reprezentative pentru alte țări
dunărene și multe specii rare. Zona este și o verigă importantă pe căile de
migrație ale păsărilor care urmează cursurile râurilor Prut și
Siret. Este singurul loc din Europa unde poate fi observat cel mai
mare număr de specii de păsări răpitoare, şi anume 29. De altfel, datorită
bogăției ornitologice, Munții Măcinului au fost incluși în Lista zonelor
importante pentru păsări din Europa. Viorel Roșca este directorul Parcului
Național Munţii Măcinului și ne prezintă acest laborator al naturii Sunt 181 de specii de păsări, pentru că aici geomorfologia locală,
alternanța dintre văi și crestele ascuțite, curenții ascendenți constituie un
paradis pentru păsările care utilizează acești curenți în planarea lor și în
căutarea de hrană. Poți admira foarte multe specii rare, periclitate, care pot
fi văzute în alte zone ale Europei doar în cărțile de specialitate.
Avem foarte multe acvile, acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), acvila
ţipătoare mică (Aquila pomarina), șerparul (Circaetus gallicus),
uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), șoimul dunărean
(Falco cherrug) – o specie pe cale de dispariție. Această pasăre are
în aceșți munți patru cuiburi, din care trei cuiburi au avut pui în
acest an. Deci aici sunt condiții deosebite de trai pentru această
specie. Alături de șoimi, avem multe specii de păsări mici, pe lângă
cele răpitoare, cum ar fi pietrarul sur (Oenanthe isabelina) pentru care
japonezii vin de la mii de km, le fotografiază și se miră că avem atât de multe
exemplare. Regina acestui ținut stepic este broasca țestoasă dobrogeană (Testudo
graeca), peste 4000 de exemplare monitorizate te așteaptă la tot pasul. Uimitor
este că, mergând călare, deseori poți vedea în ulucile naturale, rezultate din
desprinderea stâncilor de granit, broaştele care vin să se adape. E un
spectacol unic. Tot din categoria reptilelor face parte și balaurul dobrogean
(Elaphe sauromates), care ajunge până la 3 metri, este un șarpe neveninos care se
găsește printre stânci și mărăcinișuri, dar este foarte pretențios,
vrea multă liniște. In Parcul Național Munții Măcinului mai avem
șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelii) o specie rară,gușterul (Lacerta
viridis ) – este una dintre cele mai frumoase vietăți din țara
noastră, cu un colorit extraordinar.
Dintre
ecosistemele prezente în această zonă amintim: păduri, tufărișuri și pajiști,
râuri, mlaștini, stâncării și grohotișuri, situri arheologice. Munţii Măcinului
reprezintă singurul loc din Dobrogea unde trăieşte cerbul carpatin, a cărui
populaţie a crescut în ultimii ani la 160. Căpriorul și mistrețul sunt alte
specii de mamifere care populează zona, iar în ultimii ani a apărut și s-a
înmulțit șacalul (Canis aureus), principalul prădător al mamiferelor din
parc. Dacă ne referim la plante, în Culmea Pricopanului – creastă
secundară a munților Măcin și foarte spectaculoasă datorită formațiunilor
geologice – se întâlnesc 27 de specii cunoscute numai în Dobrogea, alte 72
fiind protejate ca specii rare sau vulnerabile. Printre plantele deosebite se
găsesc unele care cresc chiar din piatră, potrivit specialiștilor, acest fapt
fiind datorat rocilor magmatice care au un conținut bogat de substanțe
nutritive. Viorel Roșca ne prezintă alte monumente ale naturii din Parcul
Național Munții Măcinului: Sunt peste 1900 de specii de
plante, deci peste jumătate din flora din România. Primăvara am avut ghiocei,
două specii de ghiocei care se găsesc numai aici: Galanthus
picatus este ghiocelul cu frunze îndoite și Galantus elwesii -
ghiocelul grecesc. Mai avem brânduşa vărgată de stepă (Crocus
reticulatus), iriși rari, cum ar fi stânjenelul de stâncă (Iris
reichenbachii) sau stânjenel de stepă (Iris pumila),
ciucușoara de stâncă (Alyssum saxatile) – un mic subarbust cu un colorit
extraordinar de un galben intens, clopoțelul dobrogean
(Campanula romanica) o altă specie endemică pe care o avem și pe
sigla parcului. Planta se dezvoltă pe terenurile stâncoase având un sistem
special de adaptare la codițiile extreme, pentru că Muncii Măcinului sunt și
cei mai arizi munți din țară. Mai avem laleaua pestriță (Fritillaria Meleagris)
cu foarte multe exemplare, care este întâlnită în special în poieni, dar
și asociaţia vegetală talpa leului-sâmbovină, care nu se mai găseşte nicăieri
în ţară sau lume. Avem două specii de bujori: bujorul dobrogean și bujorul de
stepă (Paeonia tenuifolia) – un bujor adaptat cu frunze aproape filiforme ca să
nu piardă apa -, milițeaua dobrogeană (Silene compacta) sau gușa
porumbelului (Silene Vulgaris) sunt alte plante interesante. Dintre
arbori avem Fagus taurica – o specie de fag care vegetează la altitudini de 155
de metri, față de alte specii de fag care se găsesc la altitudini de peste 700
de metri. Pe 155 de hectare avem o suprafață
compactă cu acest fag ce atinge diametre de doi metri și înăltimi
de 40 de metri.
De câțiva ani, în comuna Greci se găsește Centrul de
Informare al Parcului Național Munții Măcinului, care găzduiește expoziţii permanente cu biodiversitatea din zonă, dar
și expoziții temporare care promovează tradițiile minorităților din
această parte a ţării.
