Începând cu anul 1859, anul unirii Principatelor Române,
societatea românească devenea din ce în ce mai mult una europeană din toate
punctele de vedere. Generație după generație, pe măsură ce românii își
îndeplineau obiectivele politice de consolidare a statalității și de obținere a
independenței în 1878, modelul român de dezvoltare economică și socială îl urma
pe cel european. Elitele erau cele care dădeau tonul schimbărilor, după care
erau adoptate de celelalte clase sociale.
Unul
dintre exemplele de europenizare a moravurilor românilor a fost șampania. La
fabrica de la Azuga de pe Valea Prahovei, din Carpații Meridionali, s-a scris o
bună parte a istoriei românești a șampaniei. Primele încercări apar în anii
1840-1841 când juristul și agronomul Ion Ionescu de la Brad producea o șampanie
pentru domnul Moldovei Mihail Sturdza. 43 de ani mai târziu, în 1884, la Brăila
apărea fabrica de șampanie Müller-Reich pentru nevoi locale. Dar șampania pe
scară industrială va fi legată de numele fraților sași Wilhelm August și
Heinrich Rhein din Brașov. Negustori de postav, ei se stabilesc la Azuga și în
1885 înființează o fabrică de țesături. În 1890, înființează o fabrică de
mobilă, iar în 1892 un depozit de vinuri ce va sta la baza fabricii de
șampanie. În 1898, ei vor pune bazele unei fabrici de bere, încurajați de
politica dusă de regele Carol I, marele constructor al României moderne, așa
cum a subliniat istoricul Dorin Stănescu.
Carol I a venit cu o politică foarte inteligentă. Le-a oferit tuturor acestor
investitori concesiunea terenurilor pe un termen lung, le-a dat posiblitatea să
construiască fabrici și chiria pe care el le-a solicitat-o era una modică. Ea
era ceva la nivelul salariului unui muncitor pe o lună. Pentru un industriaș nu
reprezenta niciun efort. Pe lângă aceasta, Carol a mai făcut ceva: a dat un cec
în alb acestor întreprinderi care se ridicau rând pe rând pe Valea Prahovei
cumpărând acțiuni. Carol I și, ulterior, întreaga familie regală au fost
acționari ai tuturor fabricilor de la Azuga.
Șampania
era astfel în plină ofensivă de cucerire a gustului românilor. Depozitul de
vinuri al fraților Rhein mergea foarte bine și premiile obținute la mari
expoziții internaționale, cum a fost cea de la Paris din 1900, a făcut ca
oportunitatea de afaceri să fie speculată de cei doi antreprenori. Șampania
începea să fie din ce în ce mai cerută și mai populară, așa cum o arată
reclamele din presa vremii. Frații Rhein construiesc la Azuga o pivniță pentru
păstrarea vinului, care există și astăzi, ea putea stoca întreaga capacitate de
producție. În 1902 se stoca primul tiraj de 40.000 de sticle. Peste 3 ani, durata
care trebuia respectată pentru fabricarea șampaniei, în luna noiembrie 1905,
firma Rhein ieșea pe piață cu un prim tiraj de șampanie produsă industrial. În
anul următor, în 1906, avea loc și recunoașterea calității vinului spumant
produs de Rhein la Expoziția universală de la București care marca 40 de ani de
domnie a lui Carol I.
Dorin Stănescu:
În cadrul acestei expoziții, firma Rhein are un pavilion special care este
vizitat inclusiv de către rege și de o mulțime de oameni. Așa cum știm, 2 milioane
de oameni au călcat pragul acelei expoziții și firma Rhein și produsul ei au
primit și o medalie de aur pentru calitatea șampaniei de la Azuga. Din acest
moment, șampania Rhein a cucerit pur și simplu piața românească. A devenit cea
mai populară șampanie din spațiul Vechiului Regat.
La Azuga se scria cea mai
profesionistă pagină din istoria producerii șampaniei în România. Strugurii
erau aduși din cele mai bune podgorii ale României, iar experții erau cei care
asigurau calitatea. Prezentarea nu era nici ea neglijată. Sticlele erau
comandate în Germania, etichetele erau tipărite la cele mai bune tipogafii, iar
foițele de staniol cu care se înfășura dopul erau comandate în Occident.
Expansiunea firmei Rehin continua în ritm alert. În 1909, ea se transforma în
societate pe acțiuni, regele Carol I fiind unul dintre acționari. Ca
recunoaștere a performanței lor, cei doi frați Rhein sunt decorați de rege și
primesc titlul de furnizori ai Casei Regale.
Primul război mondial aduce
bulversări. În toamna anului 1916 au loc lupte grele pe valea Prahovei în uma
cărora armata germană pătrunde la Azuga. Soldații germani celebrează victoria
asupra românilor cu șampanie primind câte 6 sticle de fiecare. După 1918,
situația financiară a firmei nu este una bună, dar încet se repune pe picioare.
Este însă puternic concurată de alte firme, mai ales de firma Mott, fondată de
un alt german, Wilhelm Mott. Acesta fusese maestru de șampanie la Rhein. În
1913 a plecat de acolo și a înființat o altă fabrică la București. La sfârșitul
anilor 1930, Rhein pierde în fața lui Mott primul loc ocupat multă vreme. După cel
de-al doilea război mondial, în 1948, firmele Rhein și Mott sunt naționalizate
sub numele Zarea. Iar după 1989 ambele branduri revin la viață refăcând
tradiția.