România are o avifaună bogată. Mii de păsări găsesc
aici condiţii de popas, de cuibărire şi de hrană. Din totalul speciilor
cunoscute pe teritoriul României, aproximativ 100 de specii sunt sedentare, 150
migratoare, dar avem şi
păsări care râmân peste iarnă, care tranzitează ţara către alte
zone şi uneori specii rătăcite.
In România
sunt cunoscute 5 locaţii în care se concentrează migraţia păsărilor răpitoare
diurne (Dobrogea, cursul superior şi inferior al Mureşului, valea Prutului,
valea Turului ). Păsările migratoare, care ocolesc Carpaţii şi Marea Neagră
trebuie să treacă prin Dobrogea, considerată o adevarată pâlnie pentru
migraţie. Munţii Măcinului este unul din cele mai bune locuri de migraţie din
Europa ca număr de specii. Anual migrează în jur de 10.000 de păsări răpitoare
şi în jur de 20000 de berze albe. Lunca Prutului este o alta zonă umedă de un
deosebit interes avifaunistic, atât pentru România, cât şi pentru zona de
sud-est a Europei. De-a lungul văii Prutului sunt înregistrate importante căi
de migratie ale păsărilor: unele staţionează, altele se
hrănesc şi cuibăresc în această zonă.
Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la
Societatea Ornitologică Română: Avem undeva la 400 de specii de păsări care ori sunt
stabilite la noi în permanenţă ( vrăbiile, piţigoii), ori păsări care acum, în
primăvară, au plecat din România pentru că au iernat la noi (majoritatea
gâştelor, lebăda de iarnă..). Dar avem şi păsări care abia acum s-au întors sau
sunt pe drum către România.Prima
pasăre călătoare pe care noi am observat-o anul acesta a fost o barză neagră.
Aceasta se oprise în drumul ei către nord, undeva lângă Odorheiul Secuiesc. A
urmat apoi prima barză albă care a fost obsevată deasupra Bucureştiului pe 7
martie. Pe 8 martie, colegii mei au observat primele semne adevărate de primăvară.
Au observat prima pupăză, în apropiere de Călăraşi, acolo au văzut stolurile mari de berze care tranzitau
România care se hrăneau la noi, dar şi
vreo 200 de cocori care făcuseră o haltă să se reaprovizioneze cu apă şi
mâncare undeva în Dobrogea, lângă localitatea Histria. Dar cea mai importantă
semnalare a fost cea a primilor lopătari, specie caracteristică zonelor umede,
care au fost observaţi nu în Delta Dunării, ci în Moldova, în apropiere de
Iaşi. Rând pe rând au început să vină toate speciile pe care noi le cunoaştem,
dar valul cel mai puternic de migraţie şi cel mai vizibil a fost cel din
perioada în care în România am avut fenomenul de freezing rain, care a surprins foarte multe păsări pe drum. A surprins berzele care au
reuşit să stea la sol, să se scuture de gheaţă, să se odihnească, dar si păsări
insectivore mult mai slabe şi mai puţin pregătite să înfrunte rigorile unei
ierni care a venit în martie. Aceste păsări au fost surprinse în toate zonele
din ţară, mai ales în sud. Unele n-au rezistat frigului, altele au plecat spre nord în migraţia lor.. Migraţia se va
încheia atunci când vom vedea ultimii vestitori şi primăverii. Ma refer la cuc
şi la prigorii, păsări foarte frumos colorate care vor ajunge în
începutul lunii mai sau la
sfârsitul lunii aprilie.
Una dintre preocupările oamenilor de
stiinţă se referă la elucidarea
modului în care păsările se orientează în timpul
zborului. Deşi există multe teorii şi multe păreri, este comun acceptat faptul
că modul de orientare în migraţie variază de la o specie la alta. S-a demonstrat faptul că
majoritatea păsărilor se orientează după Soare şi stele. Sunt specii care
moştenesc pe cale ereditară capacitatea de a şti în care direcţie trebuie să
pornească pentru a ajunge în locurile de iernare (ex. cucul). În alte cazuri,
păsările tinere îşi urmăresc părinţii (ex. barza albă). În toate cazurile, după
prima migraţie se formează o hartă în memoria lor, pe care o vor folosi în
următoarele migrări.
In condiţiile în care
populaţiile multor specii de păsări sălbatice migratoare şi native din Europa
sunt în declin, Uniunea Europeană a introdus politici menite să
stopeze acest fenomen şi să se ia măsuri
de protecţie şi de gestionare a habitatelor. Directiva Păsări a Uniunii
Europene a fost prima lege de protejare a naturii care are un rol major în
stoparea declinului câtorva dintre cele mai ameninţate păsări din Europa :
lopătarul, codalbul sau vulturul imperial spaniol. La noi, fermierii primesc
subvenţii dacă se implică în acţiuni care să le ofere protecţie anumitor specii de păsări. De
exemplu, acvila ţipătoare mică. In România avem peste 2.300 de perechi, ceea ce
reprezintă 10% din populaţia mondială şi 22% din cea europeană. Asta se
datorează faptului că natura din România este încă bogată, iar agricultura, în
multe locuri este practicată într-un mod prietenos cu mediul.
Ovidiu Bufnilă: Sunt mai multe măsuri de agromediu. Aceste măsuri, pe care le-am propus şi noi, şi
partenerii noştri, sunt menite să ajute atât agricultorii, dar să
prijine şi fauna României. Ma refer la acvila tipătoare mică care, în zonele în
care cuibăreşte, este important să aibă un habitat bogat în resurse de hrană.
In momentul în care un fermier aplică la această măsură de agromediu va trebui
să respecte anumite reguli şi să ajute speciile pentru care primeşte banii.
O altă măsură de agromediu se referă la
protejarea gâştei cu gât roşu,o specie pe cale de dispariţie, protejată la nivelul Uniunii Europene. Pasărea este inclusă pe lista celor mai periclitate specii de
păsări care trăiesc temporar în Europa, fiind ocrotită pe plan internaţional
prin Convenţia pentru Conservarea Vieţii Sălbatice şi a habitatelor Europene.
În România apare doar la sfârşitul lunii octombrie şi poate fi observată până
în luna martie. Gâsca cu gât
roşu este o specie care are nevoie atuni când soseşte în România să găsească
boabe de porumb pe câmp, după care apare grâul sau rapiţa. Această măsură se
menţine în continuare, sunt zeci de milioane de euro pe care fermierii români
le încasează, dar această masură se adresează doar celor care se află în arealul
gâştii cu gât roşu, vorbim de Bărăgan şi de Dobrogea.
Societatea Ornitologică Română derulează
multe proiecte pentru protejarea păsărilor şi pentru combaterea braconajului la
păsările cântătoare. România prinde aripi este un proiect prin care
ornitologii împreună cu voluntarii montează în fiecare
primăvară cuiburi artificiale noi în parcurile din Bucureşti şi din alte 10
oraşe mari din ţară. Un alt proiect se referă la protejarea şi conservarea
uneia dintre cele mai ameninţate specii de păsări din Europa:
şoimul dunărean.Pentru
asigurarea condiţiilor de cuibărit pentru această specie, au fost montate noi
cuiburi artificiale pe reţelele de înaltă tensiune ale distribuitorului de
energie electrică din Oltenia.In
prezent, şoimul dunarean (Falco
cherrug) mai are o populatie de aproximativ 450 de perechi în Europa, jumătate aflându-se în Ungaria şi Slovacia.