Ilinca Berinde are 22 de ani şi este coordonator al filialei Olanda
a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut la Iaşi şi, deşi a fost
la un pas să plece la studii în Marea Britanie aşa cum făceau la acea vreme
majoritatea colegilor de generaţie, a ales Regatul Ţărilor de Jos. A urmat
cursurile Universităţii din Amsterdam la specializarea ştiinţe sociale, pentru
ca apoi să se orienteze către phihologie clinică, ale cărei taine le
desluşeşte, în prezent, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ. Spune că
nu i-a fost dificil să se obişnuiască în Olanda, deşi înţelege că temperamentul
olandezilor le-ar putea crea unora dificultăţi de acomodare.
Nu
pot să spun că mie personal mi-a fost dificil, dar înţeleg de ce unora care vin
din România ar putea să le fie dificil să se obişnuiască în Olanda pentru că
stitul de viaţă şi caracterul oamenilor de aici e mult diferit faţă de modul în
care suntem noi obişnuiţi în România. Olandezii, ca şi popor, sunt foarte reci,
nu sunt ca în România unde oamenii sunt calzi, au sentimentul acesta al
comunităţii. Ei sunt mult mai distanţi. Pe de altă parte, se străduiesc să te
facă bine primit, se străduiesc să te ajute, dar pentru mulţi caracteristica
asta a lor de a fi reci şi distanţi e o bariară în a comunica cu ei, de aceea e
mult mai dificil să-ţi faci prieteni olandezi decât alte naţii aici în Olanda.
Ilinca
este membru al LSRS Olanda din 2018. Spune că s-a ataşat foarte mult de
organizaţia pe care a ajuns să o conducă şi care, în prezent, numără 25 de
membri. Anual, Liga organizează o serie de activităţi menite să îi ajute pe
tinerii români să păstreze tradiţiile şi cultura românească în condiţiile în
care LSRS Olanda şi-a stabilit drept misiune să construiască şi să consolideze
comunitatea românească de acolo. Cap de
afiş pentru filiala LSRS Olanda este Romanian Networking Event.
Cred
că cel mai important eveniment din LSRS Olanda este Romanian Networking Event,
pe care înainte de pandemie îl organizam anual la Ambasada României de la Haga,
în care aduceam profesionişti români, stabiliţi în Olanda, din diferite
domenii, să stea de vorbă pe diferite teme cu studenţii români. Am avut un
Romanian Networking Event pe diferenţele dintre dintre sistemele educaţionale
dintre cele două ţări, am avut unul pe valori şi integrarea valorilor europene
în cultura românească, lucruri care ar putea să fie de interes pentru studenţi
şi pentru care există profesionişti români care lucrează în Olanda sau
activează într-un anumit fel în domeniul respectiv.
Pandemie
a fost cuvântul care s-a strecurat destul de des în dialogul purtat cu Ilinca.
Am întrebat-o, aşadar, cum a fost afectată activitatea filialei.
Ce-a
fost dificil e că, în contextul pandemiei şi al faptului că facultăţile s-au
mutat online, mare parte din studenţi au decis să rămână în România şi atunci
conectarea cu ei devine mai dificil, pentru că în momentul în care este
pandemie şi trebuie să-i adaptezi stitul de viaţă nu-şi mai stă neapărat gândul
la o organizaţie din Olanda. E un pic mai dificil să ne conectăm cu oamenii cu
care în mod normal am face-o, fie ei voluntarii noştri sau chair noii studenţi
români.
În al doilea rând, cred că dificil este să organizezi activităţi care
să prindă în mediul online, pentru că frumuseţea LSRS-ului este exact
experienţa asta de a fi într-o comunitate, de a-ţi face prieteni, de a sta de
vorbă cu oameni cu care împărtăşeşti nişte caracteristici comune, iar exprienţa
poate nu mai este la fel în mediul online, plus că majoritatea lumii după şase
luni de cursuri online, de evenimente, e cam sătulă de ce se poate întâmpla în
online şi atunci asta devine o dificultate, cum păstrezi atmosfera, cum
păstrezi ideea de comunitate , chiar dacă nu putem să fim împreună fizic.
Ilinca
Berinde nu intenţionează, momentan, să se întoarcă în România, dar nu spune nu
unei repatrieri mai ales că, pe terme lung, îşi doreşte să ajungă prima femeie
preşedinte al României.
Îmi
doresc să-mi termin studiile şi să profefez o perioadă în Olanda sau undeva în
străinătate, pentru că sunt conştienţă de faptul că îmi oferă o oportunitate de
dezvoltare, cel puţin în prima parte a carierei, mai bună, dar pe un orizont de
timp mai lung, mai în glumă mai în serior, spun că eu vreau să fiu prima femeie
preşedinte al României, pentru că îmi doresc să iau parte activ la dezvoltarea
României şi la crearea de oportunităţi în special pentru tineri în România,
deci mă gândesc ca la un moment dat să mă întorc.