Tag: romi

  • Ziua Internațională a Romilor

    Ziua Internațională a Romilor

    Comisia Europeană a transmis un mesaj cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, sărbătorită pe 8 aprilie. Semnat de vicepreședinta pentru valori și transparență, Věra Jourová, de comisarul pentru egalitate, Helena Dalli, și de comisarul pentru vecinătate și negocieri privind extinderea, Olivér Várhelyi, comunicatul atrage atenția asupra progreselor “prea lente” pentru combaterea discriminării și sărăciei în rândul romilor din Europa:



    Cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, sărbătorim cea mai mare minoritate europeană. Sărbătorim diversitatea, limba, arta și cultura acestei populații, precum și contribuția sa la istoria europeană. Constatăm evoluții încurajatoare în mai multe state membre și țări implicate în procesul de aderare, care abordează în mod activ atitudinile antirome și luptă împotriva discriminării romilor.


    Cu toate acestea, progresele sunt prea lente și prea mici. Prea mulți romi nu au încă acces egal la educație, locuri de muncă, asistență medicală sau locuințe. Trebuie să lucrăm împreună la nivel local, național și regional și să implicăm întotdeauna romii, pentru ca aceștia să se bucure cu adevărat de egalitate în viața de zi cu zi(…).”



    Potrivit unui sondajul al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA) realizat în șase state membre, aproape jumătate dintre romii și nomazii chestionați (45%) s-au simțit discriminați în cel puțin un domeniu al vieții. Discriminarea s-a întețit în ultimii ani, romii fiind acuzați pentru răspândirea coronavirusului în țările din Europa de Est.



    Abandonul școlar, accesul la locurile de muncă și sărăcia sunt principalele probleme cu care se confruntă romii din statele UE. Raportul pe 2019 privind strategiile naționale de integrare a romilor, citate de Parlamentul European (PE), arată că mai peste două treimi (68%) dintre romi au părăsit școala devreme și numai 18% dintre copii romi ajung să urmeze cursurile unor instituții de învățământ superior. Potrivit aceleiași surse, 63% dintre tinerii romi nu urmează studii, nu au un loc de muncă și nu se află într-o perioadă de formare. În marea majoritate, romii se confruntă cu excluziunea socială și segregarea, iar 80% dintre aceștia trăiesc sub pragul de sărăcie, menționează FRA.



    Lipsa serviciilor medicale și condiții precare de viață sunt alte probleme grave pentru comunitățile de romi. Cercetările arată că aproape un sfert dintre romi nu au asigurare de sănătate, mai subliniază PE. O treime dintre romii din țările UE trăiesc în gospodării fără apă curentă.



    De asemenea, cercetările au arătat că aproape un sfert dintre romi nu au asigurare națională de sănătate. O treime din gospodăriile de romi nu au apă curentă, iar 78% dintre romi trăiesc în gospodării supraaglomerate. Tot Parlamentul European mai subliniază că 43% dintre romi se confruntă cu discriminare atunci când încearcă să cumpere sau să închirieze locuințe.



    În luna octombrie a anului trecut, forul legislativ european a adoptat noi recomandări cu scopul de a îmbunătăți condițiile de trai pentru romi. Eurodeputții au solicitat strategii la nivel european pentru comuniitățile de romi, iar finanțarea acestora să fie asigurată prin Fondul social european Plus (FSE+), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), dar și din planurile naționale de redresare și reziliență.




    Un mesaj către romii din țara noastră a transmis și președinte României Klaus Iohannis:


    ”Cu prilejul Zilei Internaţionale a Romilor şi a Sărbătorii etniei romilor din România, transmit felicitări şi urări de bine tuturor cetăţenilor români de etnie romă. Această zi marchează, la nivelul întregii societăţi, respectul faţă de romi şi preţuirea de care se bucură cultura şi patrimoniul acestora, precum şi viabilitatea dialogului instituţional şi social prin care această etnie contribuie la bunăstarea comună.


    (…)Dubla semnificaţie a acestei zile îmi oferă prilejul să reiterez, în numele statului român, angajamentul de a combate prompt intoleranţa, discriminarea, rasismul şi xenofobia. Având în vedere că în prezent, pe fondul crizelor multiple, continuă să se propage discursul instigator la ură, atitudini şi fapte care aduc atingere demnităţii umane, drepturilor şi libertăţilor constituţionale, trebuie să ne opunem acestor derapaje şi să depunem eforturi susţinute pentru a le elimina. Avem responsabilitatea, români şi minorităţi naţionale deopotrivă, de a construi o societate prosperă şi incluzivă, în care toţi cetăţenii sunt acceptaţi şi beneficiază de oportunităţi egale, indiferent de etnie sau mediul din care provin.”




    Situația unei comunitatăți de romi din Slovacia / Sursa: Parlamentul European




  • Accesul la educație al copiilor romi în țările membre

    Accesul la educație al copiilor romi în țările membre

    Unul din doi copii romi cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani nu are acces la educație. Recent în Parlamentul European s-a supus la vot o rezoluție prin care UE își ia angajamentul pentru a pune capăt acestei stări de fapt.

    În plenul Parlamentului Europen, europarlamentarul Dragoș Pîslaru a ținut o pledoarie pentru drepturile copiilor romi.

    Unul din doi copii romi cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani nu are acces la educație. Aș dori să îi felicit pe toți colegii mei pentru munca depusă în sprijinul drepturilor minorității rome. Am fost într-o misiune oficială pentru a vedea așezările. Le-am văzut cu ochii nostri.

    Am auzit o mulțime de mărturii, știm că situația este inacceptabilă. Avem o strategie, avem cadre, avem recomandări, avem chiar și bani. Iar Consiliul consideră că statele membre ar trebui să utilizeze resursele UE și într-adevăr este bine că, Consiliul crede acest lucru dar statele membre nu utilizează pe deplin resursele. Banii nu se duc acolo unde ar trebui.

    Avem recomandări legate de Garanția pentru copii și de modul în care ar trebui să fie pusă în aplicare, dar cele mai recente statistici ne arată că unul din doi copii romi cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani nu are acces la educație. Situația locuințelor și a condițiilor de sănătate și a unei alimentații adecvate, accesul la locuri de muncă, toate acestea fac parte din rezoluția supusă la vot în Parlament. Și acesta este un mesaj, un mesaj clar, că a te baza doar pe recomandarea statelor membre de a face lucruri nu este calea corectă de a merge mai departe. Acest lucru are două aspecte importante. Unul este legat de libertăți și drepturi și pentru aceasta Comisia ar trebui să meargă cu proceduri de infringement peste proceduri de infringement și să aibă responsabilitatea directă asupra primarilor și a funcționarilor de stat pentru această situație.

    Este inacceptabil să existe sclavie modernă și să avem copii care au aceste probleme astăzi. Și bineînțeles, cealaltă parte este reprezentată de investiții. Aceasta este o investiție în viitorul european și permițând oportunitățile și rupând cercul vicios este calea de urmat.


  • Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România

    Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România

    În diferite oraşe a fost marcată Ziua Naţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România, 9 octombrie. Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel a organizat o ceremonie de comemorare a victimelor Holocaustului, la Memorialul Victimelor Holocaustului în Bucureşti.



    Preşedintele României, Klaus Iohannis, a transmis un pios omagiu memoriei victimelor uneia dintre cele mai teribile perioade ale istoriei recente. În România mai trăiesc puţini supravieţuitori ai Holocaustului. Avem o mare responsabilitate atât faţă de ei şi de cei care nu mai sunt printre noi, cât şi faţă de comunităţile evreieşti din România de a preţui şi a transmite mai departe mărturia suferinţei şi a învăţămintelor Holocaustului, ca pe un cutremurător tezaur de conştiinţă. Mă bucur că la nivelul Guvernului s-au făcut paşi concreţi în ceea ce priveşte realizarea Muzeului Naţional de şi despre Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România. Sunt convins că toţi cei implicaţi vor depune eforturi pentru ca acest proiect memorial şi educaţional să fie realizat cât mai repede, pentru că societatea are nevoie de o instituţie modernă, în care adevărul istoric, exact aşa cum a fost, să fie cunoscut şi transmis tinerelor generaţii. Ne-am asumat lecţiile trecutului şi suntem angajaţi pe drumul adevărului. România va rămâne puternic ataşată principiilor şi valorilor democratice, a transmis Iohannis.



    Ambasadorul Israelului în România, Reuven Azar, a afirmat că, din păcate, încă există oameni care elogiază criminalii Holocaustului și regimul nazist. Încă există străzi și monumente în România care poartă numele unor legionari și criminali de război cu toate că legea interzice astfel de denumiri. Este important ca autoritățile să acționeze pentru schimbarea lor, a spus Azar, care a adăugat că în ultimii ani, în România s-au depus eforturi importante pentru stabilirea faptelor istorice. Sunt recunoscător Federației Comunităților Evreiești din România, Președintelui și Guvernului României pentru pașii făcuți în păstrarea memoriei Holocaustului. Apreciem legile adoptate de Parlamentul României care consolidează eforturile de asumare a responsabilității pentru trecut, a spus el. Aminind de Muzeului Național al Istoriei Evreilor şi al Holocaustului și de recenta lege prin care ”Istoria Evreilor. Holocaustul” devine disciplină obligatorie în învățământul liceal și profesional, diplomatul a afirmat că prin educație putem lupta împotriva uitării și a indiferenței.



    Am stat de vorbă cu deputatul Alexandru Muraru, al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, despre ziua de 9 octombrie şi despre Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură aferentă perioadei 2021-2023.






    În luna octombrie se împlinesc 81 de ani de la începerea deportării evreilor din Basarabia, Bucovina de Sud şi Bucovina de Nord în Transnistria. Doar în octombrie 1941, peste 35.000 de evrei, majoritatea copii, bătrâni, femei, din Dorohoi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Gura Humorului şi alte localităţi din vecinătate, din nordul României, au fost escortaţi în Transnistria. În perioada 1941-1943, în lagărele şi ghetourile din Transnistria au murit între 115.000 şi 118.000 de evrei locali, 105.000-120.000 de evrei din România. Acţiunile guvernului pro fascist al lui Antonescu din perioada celui de-al Doilea Război Mondial au fost îndreptate, de asemenea, împotriva romilor sedentari şi nomazi. În 2022 se împlinesc 80 de ani la deportarea acestora în Transnistria. De-a lungul anului 1942, peste 25.000 de romi au fost deportaţi în judeţele Balta, Golta, Berezovka, Oceacov de către autorităţile române, ca urmare a politicii rasiale a regimului Antonescu. Peste 11.000 dintre ei şi-au pierdut viaţa în acele locuri.

  • „Țigan țăndări”,  o carte despre ieșirea din marginalizare

    „Țigan țăndări”, o carte despre ieșirea din marginalizare

    Născut în 1970 în comunităţile marginalizate rome din Caransebeş, Valeriu Nicolae ştie ce înseamnă defavorizarea şi discriminarea, dar şi efortul încununat de reuşită de a depăşi aceste probleme. După studiile universitare în informatică al Universitatea din Craiova, după activitatea de programator în SUA şi Canada, a urmat activismul civic şi… scrisul. Valeriu Nicolae este jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului. A lucrat cu migranți și refugiați în Europa, Turcia și Liban, a condus numeroase traininguri pe tema instituțiilor europene pentru organizații guvernamentale, ONG-uri și companii multinaționale și deține o firmă ce oferă traininguri de comunicare și diplomație pentru instituții financiare, ministere de externe și organizații din Europa, Africa și Asia.



    Activitatea sa de la instituţiile comunitare din Bruxelles a dus la adoptarea unor serii de strategii europene și naționale în domeniul social. Iar în Bucureşti, lucrează de peste 10 ani lucrează cu copiii defavorizaţi din cartierele sărace. Mai ales, în Ferentari, zonă notorie a capitalei României din cauza problemelor sociale şi economice a romilor de acolo, Valeriu Nicolae şi-a axat activitatea civică. Datorită lui şi a voluntarilor care-i sunt alături, mulţi copii romi au fost ajutaţi la teme şi n-au mai abandonat studiile. Iar recent, pentru a obţine fondurile necesare înfiinţării unei grădiniţe tot în Ferentari, Valeriu Nicolae a tipărit cartea “Ţigan ţăndări, o semi-autobiografie presărată cu elemente fictive prin vânzarea căreia se vor suplimenta banii destinaţi acestui proiect. Aşadar, deşi “Ţigan ţăndări a fost scrisă dintr-un impuls civic, a exista cumva şi o motivaţie interioară? Ne răspunde autorul Valeriu Nicolae:


    Aveam de gând să scriu cartea asta, doar că n-am avut niciodată nici timpul, nici imboldul s-o scriu. Dar acum m-am simțit dator să o fac și am scris-o. Mi-a fost foarte greu să o scriu, căci conține o grămadă de aspecte intime. Mă expun pe mine și descriu foarte multe lucruri extrem de personale, dar sper ca cititorilor să le placă. Până acum o mulțime de oameni, mi-au scris că le-a plăcut foarte mult cartea și că-mi mulțumesc că am scris-o.



    Reticent când e vorba să se descrie oral, nu în scris, Valeriu Nicolae e la fel de reţinut când discută despre impactul pe care cartea lui ar putea să-l aibă asupra tinerilor în căutare de modele de viaţă.


    Valeriu Nicolae: Mie mi-e frică de partea asta referitoare la exemplu, mă feresc să fiu un exemplu, căci chiar nu cred că merit asta. Sunt oameni mult mai valoroși ca min care merită să fie exemple. Cred că aș fi foarte entuziasmat dacă cartea ar fi citită de cât mai multă lume și dacă aș avea un impact asupra celor care o citesc. Sper că așa va fi. Mama mie nu mi-a găsit niciodată nici un fel de scuze. Oricât de greu mi-a fost într-o situație, mi-a spus că trebuie să muncesc un pic mai mult, să trag un pic mai tare și lucrurile vor fi bine. Deci frica asta de a o da în bară eu n-am avut-o niciodată. Să greșești e ceva absolut normal. Atâta timp cât înveți ceva din greșelile pe care le faci, e o chestie normală. Și sper ca un cititor tânăr să vadă asta, să vadă că nu este nicio nenorocire să nu știi încotro s-o iei sau să fii dezamăgit. Face parte din viață, treci peste asta și înveți ceva din greșelile pe care le-ai făcut.



    Mult mai deschis la discuţiile despre proiectul grădiniţei Casa bună, Valeriu Nicolae ne-a împărtăşit planurile sale. Noi am vrea să construim un model de grădiniță pe care apoi să-l împrumutăm autorităților. Lucrăm cu o femeie extraordinară care are un doctorat în Statele Unite pe educație preșcolară. Se numește Corina Olteanu și ea face o treabă senzațională și avem din ce în ce mai multe cereri pentru copii care vor să vină la grădinița noastră. În momentul de față sunt peste 40. Noi estimăm că am avea minim undeva la 90 de copii care vin la grădiniță. Încercăm să construim un curriculum foarte bine pus la punct, care amestecă metodele Montessori cu metode de învățare pentru copii care nu au un vocabular foarte bogat. Încercăm să îmbinăm foarte mult activitățile practice cu activități de învățare. Copiii noștri sunt implicați aproape în orice, de la gătitul micului dejun până la spălatul vaselor și curățenia de după. Încercăm să construim un tip de disciplină, pe lângă faptul că încercăm să-i ajutăm să recupereze cât mai repede diferența asta enormă care există între copiii care locuiesc în Ferentari și copii care trăiesc în familii cu venituri medii sau peste medie.



    Dar pe lângă motivele sociale cu care a fost scrisă Ţigan ţăndări, cartea oferă și o experiență literară de foarte bună calitate, îmbinând astfel utilul cu plăcutul.






  • Antreprenori romi din Sighișoara au deschis afaceri pe bani europeni

    Antreprenori romi din Sighișoara au deschis afaceri pe bani europeni

    Șase
    antreprenori de etnie romă, selectați din 50 de aplicanți, au primit subvenții
    europene de câte 25.000 de euro, pentru dezvoltarea afacerilor.


    Din aceste sume, întreprinzătorii au putut
    să-și achiziționeze echipamente și materiale de lucru și, timp de un an de
    zile, au fost ajutați pentru ca investițiile să-și arate roadele.


    Cei
    selectați au fost formați în cadrul proiectului strategic Mainstream
    Sighișoara – investiție europeană pentru incluziunea socială.


    Proiectul
    strategic s-a adresat unui număr de 600 de persoane aflate în risc de sărăcie
    și excluziune socială, din 8 zone marginale în care există populație aparținând
    minorității rome. Programul a cuprins acțiuni complexe în domeniul
    serviciilor socio-medicale, în zona de antreprenoriat și educație, dar și acțiuni
    antidiscriminare.


    Proiectul a fost
    implementat în Municipiul Sighișoara, pe o perioadă de 36 de luni, începând din
    august 2017, dispunând de un buget total de 12,6 milioane de lei, asigurat din
    Fondul Social European, prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020.


    În cadrul acestui amplu proiect au fost organizate și cursuri de
    antreprenoriat de către Centrul de
    Resurse pentru Comunitățile de Romi din Cluj.


    Dintre cei 50 de participanți la
    cursurile de instruire antreprenorială au elaborat și depus planuri de afaceri
    concrete 25 de cursanți. Aceștia au
    participat la un interviu în fața unei comisii de analiză, iar 6 au fost
    selectați pentru primirea unei subvenții individuale de 25.000 de euro cu
    ajutorul cărora au dezvoltat mici afaceri.


    Coordonatorul
    activităților de antreprenoriat din cadrul Centrului de Resurse pentru
    Comunitățile de Romi din Cluj, Gabor Adam:




    Avem un salon de coafor, o rulotă de tip fast food cu clătite, avem o
    salaterie, avem un fotograf care și-a pus pe picioare un atelier foto, un
    instalator de apă și canalizare, și avem și un loc de joacă pentru copii, unde
    se pot organiza evenimente.








    Afacerile
    demarate în cadrul proiectului strategic Mainstream Sighișoara – investiție
    europeană pentru incluziunea socială
    intră acum într-o nouă etapă. Dacă până
    acum au fost finanțați din bani europeni, cei 6 antreprenori vor trebui să
    funcționeze pe propriile lor picioare plătind toate cheltuielile din venituri
    proprii.


    În
    plus, ei vor trebui să mențină viabile aceste afaceri cel puțin 6 luni de zile
    și nu vor avea dreptul de a înstrăina bunurile și echipamentele achiziționate
    în cadrul proiectului.


    Mai
    merită reținut că rezultatele cumulate pe parcursul celor 36 de luni de
    implementare vor fi incluse, sub formă de recomandări, în viitoarea Strategie
    Locală Antidiscriminare, ca parte a Strategiei de Dezvoltare Locală a
    Municipiului Sighișoara.










  • Măsuri în sprijinul romilor

    Măsuri în sprijinul romilor

    Vicepreședinta Comisiei
    Europene, Věra Jourová, a declarat că în ultimii zece ani nu au fost făcut
    suficiente eforturi pentru a sprijini populația romă din UE.

    Această situație
    este inadmisibilă. Mulți romi sunt încă ținta discriminării și a rasismului. Nu
    putem accepta această situație. Astăzi ne intensificăm eforturile de corectare
    a acestei situații, cu obiective clare și un angajament reînnoit de a schimba
    în mod real această situație în următorul deceniu,
    a mai spus Věra Jourová.

    Deși scopul urmărit este egalitatea deplină, Comisia a propus obiective minime
    pentru 2030, pe baza progreselor înregistrate în cadrul anterior. Despre aceste
    propuneri ale Comisiei Europeană am vorbit cu Ștefan Turcu, șef al
    Departamentului Media și Comunicare Reprezentanța Comisiei Europene în România.

    Țintim prin acest plan șapte domenii
    principale de interes: egalitatea, incluziunea, participarea, educația,
    ocuparea forței de muncă, sănătatea și locuințele. Pentru toate acestea,
    Comisia a prezentat obiective și a făcut o serie de recomandări. Este vorba de
    recomandări prin care să ajungem să îmbunătățim situația romilor. Trebuie să
    fim conștienți că deși UE continuă să înregistreze progrese în ceea ce privește
    furnizarea sprijinului de care mulți romi au nevoie, încă există la fel de mulți
    romi care au nevoie de sprijinul nostru. Pentru că mulți dintre ei sunt încă
    ținta discriminării și a rasismului, situație inacceptabilă, de aceea am trasat
    niște obiective clare și cumva ne-am reînnoit angajamentul față de ei.

    Aș spune
    că am stabilit niște obiective minime pe care încercăm să le atingem până în
    2030, obiective cât se poate de clare. Ne dorim să reducem la jumătate numărul
    de romi care sunt victimele discriminării, să reducem cel puțin la jumătate
    decalajul în ceea ce privește participarea copiilor la educația preșcolară, să
    reducem numărul de copii romi care frecventează școli primare segregate în cel
    puțin jumătate din statele membre, vrem să ne asigurăm că cel puțin 95% dintre
    romi au acces la apă de la robinet pentru consum, să reducem cu cel puțin o
    treime decalajul în ceea ce privește condițiile precare de locuit și să reducem
    cel puțin la jumătate decalajul în ceea ce privește speranța de viață. Asta
    înseamnă că este foarte important, chiar esențial, ca statele membre să pună în
    aplicare politici clare și adecvate, tocmai de aceea Comisia Europeană oferă
    statelor membre orientări și o listă de măsuri pe care ele ar trebui să le
    accelereze în vederea egalității și a incluziunii.

    De exemplu, orientările și
    măsurile noastre vizează campanii de sensibilizare în școli, sprijinirea
    educației financiare, promovarea angajării romilor în instituții publice,
    îmbunătățirea accesului la controale medicale de calitate, planificare
    familială. De aceea noi am și invitat fiecare stat membru să prezinte la rândul
    lui o strategie națională până în septembrie 2021 și să avem rapoarte din doi
    în doi ani pentru a vedea cum evoluează aceste obiective.


  • Plan pentru sprijinirea romilor din UE

    Plan pentru sprijinirea romilor din UE


    Comisia Europeană a aprobat, miercuri, un plan pentru următorii zece ani pentru a sprijini populația de etnie romă din statele UE pe șapte domenii principale de interes: egalitatea, incluziunea, participarea, educația, ocuparea forței de muncă, sănătatea și locuințele.


    Executivul european precizează că, deși scopul urmărit este egalitatea deplină a romilor cu ceilalți europeni, planul include obiectivele minime pentru 2030 bazate pe progresele înregistrate în cadrul anterior.



    Reducerea discriminării, accesul la educație și la locuri de muncă, priorități pentru sprijinirea romilor



    În privința discriminării, Comisia are ca obiective: reducerea la jumătate a numărului de romi care sunt victime ale discriminării; dublarea numărului de romi care depun o plângere atunci când sunt discriminați; reducerea cel puțin la jumătate a diferenței de venituri între romi și restul populației.


    Obiectivele legate de educația romilor sunt: reducerea cel puțin la jumătate a decalajului în ceea ce privește participarea copiilor la educația preșcolară și reducerea numărului de copii romi care frecventează școli primare segregate în cel puțin jumătate din statele membre cu o populație romă importantă.



    Alte obiective principale sunt: reducerea cu cel puțin jumătate a diferențelor de ocupare a forței de muncă și a diferențelor de gen în ocuparea forței de muncă; reducerea cel puțin la jumătate a decalajului în ceea ce privește speranța de viață; reducerea cu cel puțin o treime a decalajului în ceea ce privește condițiile precare de locuit; asigurarea faptului că cel puțin 95% din romi au acces la apă de la robinet.



    Vicepreședinta CE, Vera Jourova: “Situația este inadmisibilă”



    Vicepreședinta Comisiei Europene pentru valori și transparență, Věra Jourová, s-a declarat total nemulțumită de lipsa progreselor făcute în ultimii zece ani pentru a reduce discriminarea împotriva romilor: Simplu spus, în ultimii zece ani nu am făcut suficiente eforturi pentru a sprijini populația romă din UE. Această situație este inadmisibilă. Mulți romi sunt încă ținta discriminării și a rasismului. Nu putem accepta această situație. Astăzi ne intensificăm eforturile de corectare a acestei situații, cu obiective clare și un angajament reînnoit de a schimba în mod real această situație în următorul deceniu.”



    Pentru ca obiectivele Comisie să devină realitate, trebuie ca fiecare din cele 27 de state membre să pună în aplicare politici adecvate pentru sprijinirea populației rome. Practic, țările au la dispoziție un an pentru a implementa o strategie națională și vor raporta punerea ei în aplicare la fiecare doi ani. La rândul său, Comisia desfășura anchete prin Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și va colabora cu societatea civilă pentru atingerea obiectivelor până în 2030.


  • Auschwitz, 75 de ani

    Auschwitz, 75 de ani

    Deși au trecut 75 de ani de când trupele sovietice au eliberat cel mai mare lagăr nazist de concentrare şi exterminare – Auschwitz-Birkenau – din sudul Poloniei, încă mai continuă identificarea numelor celor peste un milion de victime. Consacrat drept cea mai sinistră fabrică a morţii, acesta fusese special conceput, în 1940, pentru eliminarea inamicilor reali sau imaginari ai regimului lui Adolf Hitler. În vara lui 1944, lagărul se întindea pe aproximativ 40 de kilometri pătraţi. În total, şase milioane de evrei au pierit în timpul celui de al doilea război mondial, victime ale Germaniei şi sateliţilor acesteia.



    Câteva sute de mii erau originari din România. O parte au fost deportaţi în Transnistria de regimul dictatorial de la Bucureşti al mareşalului Ion Antonescu, aliatul fidel al Germaniei naziste. Alţii au fost trimişi direct în lagărele naziste de exterminare de către fasciştii unguri, ce ocupau o parte din Transilvania.



    Participant, luni, la ceremoniile de la Auschwitz, organizate cu prilejul Zilei internaționale de comemorare a victimelor Holocaustului, premierul român Ludovic Orban a spus că România, prin ea însăşi, dar şi ca stat-membru al UE, promovează toleranţa între oameni, nediscriminarea şi pacea, rămânând activă în procesul de păstrare şi întregire a memoriei Holocaustului.”



    La București, președintele Klaus Iohannis, după ce a participat, săptămâna trecută, in Israel, la forumul internaţional dedicat comemorării victimelor Holocaustului, a decorat mai multi supraviețuitori evrei şi romi. Despre aceştia din urmă, preşedintele a spus că suferinţele cumplite îndurate de comunitatea lor în ţara noastră în lagărele din Transnistria sunt încă insuficient cunoscute şi evocate şi este timpul să aducem în atenţia publică Holocaustul romilor şi să îi onorăm pe cei care au supravieţuit şi care reprezintă fiecare o voce a umanităţii ridicată împotriva rasismului şi xenofobiei.



    Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Aurel Vainer, a susţinut că decoraţia conferită demonstrează că statul român are o atitudine ofensivă faţă de antisemitism: “Decorarea aceasta are o mare semnificaţie istorică, şi nu numai emoţională, e un adevăr că în România de astăzi noi, evreii, ne bucurăm de toate drepturile şi obligaţiile pe care le avem de realizat. E un model, aş spune, de comportament faţă de evreii din România şi de atitudine ofensivă faţă de antisemitism, rasism şi xenofobie.”



    Constantin Brăilă, supravieţuitor rom al Holocaustului, deportat în Transnistria în anul 1942, şi-a amintit suferinţa trăită în acele vremuri: “Dormeam pe jos, nu aveam niciun fel de aşternut, nici deasupra, nici sub noi. Aveam coceni de porumb şi dormeam pe ei. 250 de grame de mâncare; atât ne dădea, dar nu legume, doar făină din aia cu orz, şi ne muncea de dimineaţa până seara. Lucrăm în trei schimburi.”


    Au mai fost decorate şi alte instituţii cu rol determinant în păstrarea memoriei Holocaustului, dar şi supravieţuitori ai acestui episod din istorie.

  • Jurnal românesc – 28.03.2019

    Jurnal românesc – 28.03.2019

    O ştire falsă
    despre romi din România şi Bulgaria care ar răpi copii pentru a le fura
    organele a provocat o psihoză în Franţa. Deşi nu au trecut printr-o astfel de
    experienţă şi nici nu cunosc pe cineva care să fi păţit aşa ceva, mulţi
    francezi i-au agresat fizic pe etnicii romi care păreau să corespundă
    descrierii. 20 de persoane au fost arestate după astfel de atacuri produse în
    suburbiile Parisului, a anunţat poliţia franceză. Intoxicările referitoare la
    romi s-au răspândit cu rapiditate pe internet. Uneori este vorba despre un
    bărbat cu o dubă albă care răpeşte copiii de pe stradă. Alteori duba este roşie
    sau galbenă, cu număr de România sau Bulgaria. Purtătorul de cuvânt al
    guvernului francez, Benjamin Griveaux, a declarat că astfel de zvonuri,
    propagate viral pe reţelele sociale, duc la stigmatizarea unei comunităţi şi la
    violenţă. Va trebui să reuşim să adaptăm răspunsurile noastre penal şi
    juridic la violenţa pe care o vedem astăzi, dar şi la hăituirea absolut inacceptabilă
    a comunităţii rome, a spus acesta.




    Departamentul
    pentru Relații Interetnice și Compania de Teatru Aradi Kamaraszínház au
    înfiinţat, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, platforma digitală NEON, care
    își propune să reunească teatrele minorităţilor etnice din ţările aflate pe
    cursul Dunării. Proiectul, implementat în cadrul Strategiei Uniunii Europene
    pentru Regiunea Dunării, îşi propune să faciliteze schimbul de informaţii
    dintre teatre, mobilitatea şi să sprijine descoperirea şi promovarea de noi piese.
    La proiect pot participa teatrele minorităţilor etnice din Austria, România,
    Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germania, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, dar şi din
    ţări non-UE, precum Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Moldova şi
    Ucraina. Toate teatrele interesate se pot alătura în mod voluntar reţelei. Proiectul
    va fi extins ulterior în întreaga Europă. Platforma digitală NEON va reuni
    patrimoniul cultural teatral al minorităților la nivel național, european și
    internațional, iar pentru proiectarea ei va fi anunţată o licitaţie.
    Iniţiatorii proiectului au declarat că şi-ar dori ca platforma să fie lansată
    anul acesta.




    Platforma
    Unionistă Acțiunea 2012 lansează campania Cunoaște-ți frații,
    program care are drept scop organizarea de excursii de weekend cu autocarul pe
    teritoriul Republicii Moldova, pentru cunoașterea realităților sociale și
    culturale de pe malul stâng al Prutului. Prima excursie din cadrul acestui
    program va avea loc în perioada 29 – 31 martie, cu plecare din București, la
    ora 21:00, de la metrou Universitate. Programul excursiei include un mic tur
    istoric al Chişinăului şi participarea la un concert în parcul Valea Morilor,
    unde vor cânta interpreţi precum Ștefan Vodă, Mani sau Maria Gheorghiu şi la
    finalul căruia vor fi lansate lampioane tricolore. Îi îndemnăm pe toți
    românii să treacă Prutul și să cunoască cu adevărat cum arată Basarabia,
    renumită pentru ospitalitate, obiective turistice spectaculoase mai puțin
    explorate și elementele de patrimoniu cultural românesc deosebite. Va fi o experiență
    unică pentru orice român să-și cunoască frații înstrăinați din cauza
    nedreptăților istorice, a spus președintele Acțiunii 2012, Ștefan Lupu.

  • Scandal de corupţie

    Scandal de corupţie

    Un nou
    scandal de corupţie ţine prima pagină a ziarelor şi deschide programele
    televiziunilor de ştiri de la Bucureşti. Biroul Permanent al Camerei
    Deputaţilor aşteaptă raportul Comisiei juridice pentru a stabili calendarul
    votului privind ridicarea imunităţii a încă doi aleşi.

    Miercuri, DNA, a
    solicitat încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a deputaţilor Mădălin
    Voicu, PSD, şi Nicolae Păun, reprezentant în Parlamentul de la Bucureşti al
    minorităţii rome, acuzaţi de obţinere şi folosire incorectă a fondurilor
    europene în cadrul unor proiecte destinate comunităţilor de romi. Voicu este
    acuzat de trafic de influenţă, fals în declaraţii şi spălare de bani, toate în
    formă continuată, iar Păun de declaraţii false, schimbarea, fără respectarea
    prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor europene, deturnare de fonduri si
    efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia.

    Potrivit procurorilor, în perioada 2010-2015, sub pretextul că vor ajuta mii de romi să îşi
    găsească un loc de muncă ori să devină antreprenori, ei ar fi deturnat
    echivalentul a peste şase milioane de euro în interes personal. Pentru presă,
    suculenţa dosarului e alimentată de noile dovezi că, pentru politicienii de la
    Bucureşti, corupţia e şi transpartinică, e şi transetnică.

    În spaţiul public,
    şi Voicu şi Păun şi-au construit imaginea unor militanţi cu vechi state de
    serviciu pentru emanciparea comunităţii rome, a cărei marginalizare de către
    majoritatea românească şi chiar de către instituţiile statului nu osteneau s-o
    acuze. Nimeni n-ar fi crezut că tocmai ei vor contribui la adâncirea
    marginalizării şi pauperizării propriilor consângeni. Om de afaceri de succes,
    telegenic, bun orator, poreclit, în lumea lui, Nicky Scorpion, Păun e la
    patrulea mandat ca reprezentant al romilor în Parlament.

    Personaj sofisticat,
    dirijor de profesie, rom doar pe jumătate, ca fiu al celebrului violonist Ion
    Voicu, celălalt împricinat e de zeci de ani în prim-planul vieţii mondene de la
    Bucureşti. A fost, întâi, membru al anturajului lui Nicu Ceauşescu, mezinul
    dictatorului, iar apoi abonat al emisiunilor despre vedetele sau pseudovedetele
    de azi. Acum 20 de ani, intra în Parlament tot ca membru al Partidei Romilor,
    pentru ca apoi să acumuleze mandat după mandat ca social-democrat.

    În dosarul pitoreştilor deputaţi Voicu şi Păun
    sunt urmăriţi penal şi fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare
    Fiscală (ANAF), Gelu Ştefan Diaconu, şi vicepreşedintele, Mihai Gogancea
    Vătăşoiu. Acuzaţi, la rându-le, de DNA, de trafic de influenţă, spălare de bani
    şi deturnare de fonduri europene, şefii Fiscului au fost demişi, joi, de
    premierul tehnocrat Dacian Cioloş. A fost nevoie de demitere, fiindcă,
    declarându-se nevinovat, Diaconu a respins cererea de demisie lansată,
    anterior, de ministrul Finanţelor, Anca Dragu. Ea afirmase că Fiscul este una
    dintre cele mai importante instituţii din România, iar conducerea sa trebuie să
    fie mai presus de orice suspiciune.

  • Mărturii de la Auschwitz

    Mărturii de la Auschwitz

    Numărul celor ucişi în cea mai mare fabrică a morţii naziste este greu de estimat, cifrele avansate de diverşi autori variind între 1 şi 1,5 milioane de evrei. Din Transilvania de Nord, autorităţile ungare au trimis la Auschwitz 150.000 de evrei începând cu primăvara anului 1944. La 70 de ani de la eliberarea lagărului, pe 27 ianuarie 1945, din arhiva Radiodifuziunii Române am selectat mărturii ale supravieţuitorilor acelui infern.



    Eva Berger din Cluj a fost dusă împreună cu mama ei prin cel puţin 10 lagăre de muncă. Ea a fost la Auschwitz numai 3 zile, suficient însă cât să înţeleagă ce se petrecea acolo. Înregistrarea a fost realizată în 1996.


    ”Dreapta era viaţa şi stânga era moartea! Eu am fost cu mama şi nu ne-au prins de mână, cu toate că semănam. Probabil că nu au observat că suntem mamă şi fiică şi ne-au pus pe partea dreaptă. Nu am ştiut ce însemnează şi toată familia s-a dus pe partea stângă, pentru că am mai avut mătuşi, verişori, cu copii mici, şi cine a avut copii mici nu putea să fi folosit trebuia cumva exterminat. Şi ceea ce am observat eu, şi i-am spus chiar mamei, că nu auzeam acolo nicio pasăre, era un fel de pădure acolo. Era mai, era iunie, şi nici o pasăre. Ce poate fi aici, o pădure unde să nu cânte pasărea? Ulterior mi-am dat seama că acolo au fost camerele de gazare şi probabil vântul ducea gazul sau fumul şi animalele şi păsările nu existau acolo, nu puteau să trăiască. Ulterior l-am văzut şi pe tatăl meu, că pe el l-au pus pe partea stângă, adică la gazaţi. Dar aşa tot ne spuneau: Mergeţi liniştiţi că o să întâlniţi, că bătrânii or să fie separaţi, împreună cu copiii, şi că o să fie bine. Am trecut prin poarta aia pe care scria “Arbeit macht frei” şi mi-am zis că asta trebuie să fie foarte bine. Lucram, şi atunci o să fim liberi, dacă lucrăm. Ne-au pus într-o baracă, ne-au tăiat părul şi eu nu am recunoscut-o pe mama mea. Era lângă mine şi o recunoşteam numai după voce, că arăta a bărbat fără păr. Ne-am ţinut de mână ca să nu ne separăm. Eu am avut norocul că am stat numai trei zile la Auschwitz. Asta însemnează că după trei zile am scăpat de mizeria ce era acolo, de foame, nici nu vă pot spune ce era acolo.”



    În mai 1944, Mauriţiu Sabovici din Sighetu Marmaţiei a fost dus în ghetoul de la Vişeu în urma ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord. În 1997, el povestea cum a ajuns să trăiască în proximitatea morţii de la Auschwitz. Ca tînăr lăcătuş calificat a lucrat într-o fabrică în afara lagărului.


    ”O zi de lagăr era aşa: la 5 scularea, repede făceam duş sau ne spălam, după aia ne aduna în rând şi după aceea la masă: erau 100 de grame de pâine şi ceai sau cafea neagră şi margarină. Şi la 6 trebuia să fim gata de plecare în Gleiwitz, fabrica nu era lângă noi şi trebuia să mergem vreun kilometru, doi. Şi în timpul ăsta, ăia care erau în lateral luau bătaie, iar cei în mijloc nu. Şi atunci, fiecare căuta să ajungă în mijloc şi nu în lateral. În fabrică nu ne băteau, acolo ne băteau civilii. SS-iştii erau în jurul fabricii, ca să nu putem fugi, dar înăuntru nu se băgau ei, înăuntru se băgau capii. Erau tot din ăştia arestaţi, nemţi comunişti, în ăia aveau mai mare încredere. Şi ei se îngrijeau de noi ca să lucrăm, să nu stăm degeaba. Erau şi evrei polonezi şi se purtau urât faţă de noi, ca şi nemţii. Nu ţineau cont că eram evrei ca şi ei, erau supăraţi pe noi că de ce nu am ajuns şi noi în ’39, de ce am ajuns în ’44? Ne reproşau că am venit când frontul se prăbuşea, prea târziu. Ne-au făcut viaţa grea în loc să ne ajute. Lucram, ne îngrijeam ca să nu luăm bătaie.”



    Electricianul Otto Şarudi din Baia Mare povestea în 1997 lucruri similare celor trăite de alţi supravieţuitori. În iunie 1944, evreii din Baia Mare au fost strânşi în ghetou înainte de a fi îmbarcaţi în trenuri de marfă cu destinaţia Auschwitz.


    ”De la Auschwitz ne-a tras 6 kilometri trenul şi ne-a dus în staţia Birkenau, unde era lagărul de exterminare. În lagărul Birkenau eram într-un lagăr de ţigani, şi comandanţii lagărului erau ţigani, şi când mergeam afară la apel era o uşă mică. Ne mânau cu bâtele ca să mergem repede, repede. Vă închipuiţi 1000 de oameni într-un grajd care să dea fuga afară. Acolo am stat cam o săptămână, în jur de o săptămână, că între timp au venit nemţii, SS-iştii, şi au întrebat cine era de meserie constructor, adică zidar, dulgher, mecanic, electrician. Şi ne-am prezentat. Şi acolo am stat, acolo ne-au dat şi numărul, eu am primit 13034. De acolo ne-au dus 6 kilometri în lagărul Auschwitz. Afară ne strângeau pe toţi, pe meserii. Eram 16 electricieni, şi ne-au dus la atelier. Era un atelier mare unde erau şi stâlpi, şi trebuia să te urci pe stâlpi, să tragi cablul afară. Te puneau la examen. Şi din 16 am rămas doi inşi care am rămas cu meserie. Şi pe mine m-a pus atunci să controlez gardurile, fiindcă gardurile erau cu curent electric, şi m-a pus să le controlez.”



    Puţin ideologii au reuşit să suprindă într-un singur cuvânt esenţa crimei aşa cum a făcut-o nazismul. Auschwitz este acest cuvânt şi orice fiinţă umană raţională se înfioară la auzul acestuia.

  • Romii, România, Europa

    Romii, România, Europa

    Cu o vehemenţă defel uzuală în mediile diplomatice, ministrul suedez pentru Afaceri Europene, Birgitta Ohlsson, şi-a exprimat, textual, “furia” faţă de ceea ce a numit dezinteresul României pentru integrarea romilor. Evident fără suport, declaraţiile acesteia sunt, totuşi, simptomatice pentru percepţia eronată a unor cabinete occidentale asupra situaţiei de fapt.



    Înaintea responsabilei de la Stockholm, n-au fost puţine, la Roma sau la Paris, la Bruxelles sau la Londra, vocile care au reproşat Bucureştiului pasivitatea sau indiferenţa faţă de acest subiect, pe care o parte a mass-media sau a clasei politice europene încearcă să-l acrediteze ca fiind exclusiv românesc. Or, cifrele sunt elocvente. Din cele circa 12 milioane de romi de pe continent, în România trăiesc doar 620 de mii, echivalentul a 3,3% din totalul cetăţenilor români. Problema acestei minorităţi, cea mai numeroasă de pe continent, dar fără un stat-mamă, care s-o revendice şi să pledeze pentru protecţia ei, e, de multă vreme, una general europeană. Mai peste tot ţintă a prejudecăţilor, romii cad pradă excesului de zel al jandarmilor francezi sau sunt ţinte predilecte ale retoricii xenofobe în care se exersează extrema dreaptă ungară. Percepuţi, în cel mai bun caz, drept pitoreşti, când nu de-a dreptul asociaţi cu lenea, marginalitatea, delincvenţa, mizeria şi dezordinea, ei rămân un corp străin în cadrul multor societăţi de pe continent, deşi, plecaţi din nord-vestul Indiei, au ajuns în Europa acum aproape un mileniu.



    Într-o radiografie pe cât de severă, pe atât de exactă, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, recunoştea că: “Mulţi romi trăiesc în continuare în sărăcie şi sunt excluşi social în unele localităţi din Europa. E inacceptabil faptul că în anumite oraşe copii romi sunt înscrişi la şcolile pentru cei cu dizabilităţi mintale şi pierd astfel orice şansă de a primi o educaţie prin care să-şi atingă potenţialul şi să fie apoi plătiţi la adevărata lor valoare. E inacceptabil ca romii să fie în continuare discriminaţi în spitale, la angajare, în şcoală şi să nu aibă o locuinţă şi astfel să nu aibă nici un viitor. De asemenea, e total inacceptabil ca retorica rasistă anti-roma să câştige popularitate în rândul cetăţenilor europeni.”



    Deşi, la rândul său, defel complezentă cu realităţile româneşti, organizaţia pentru protecţia drepturilor omului Amnesty International recunoaşte că, peste tot în Uniunea Europeană, se înregistrează abuzuri, exercitate inclusiv de autorităţile locale. În numele organizaţiei, Nicolas Beger susţine că: “A venit vremea să trecem dincolo de cuvinte. Sunt necesare angajamente clare ale autorităţilor locale, responsabile în multe cazuri de evacuări forţate sau de segregarea romilor. Violenţele motivate rasial, inclusiv săvârşite de Poliţie, trebuie să înceteze. Noi încă aşteptăm ca cei de la Comisia Europeană să impună proceduri de infringement statelor care încalcă drepturile etniei.”



    Departe, deci, de a fi un caz singular în Europa, România are propriul ei pasiv istoric în raport cu această comunitate. Din Evul Mediu şi până în secolul al 19-lea, reduşi la condiţia de robi, romii erau mână de lucru extrem de ieftină pe moşiile domnitorilor, boierilor sau mănăstirilor din epocă. Statul român modern i-a eliberat din robie, dar i-a şi ignorat. În timpul ultimei conflagraţii mondiale, parte dintre ei au fost deportaţi de regimul mareşalului Ion Antonescu, aliat al Germaniei naziste. Cu metode evident poliţieneşti, dictatura comunistă post-belică I-a sedentarizat forţat. În societate, prejudecăţile sunt vii şi astăzi. Dintre toate minorităţile din România, romii rămân cel mai prost prizaţi de către majoritari.



    Însuşi preşedintele Traian Băsescu recunoaşte că peste 50% dintre romii care lucrează au un nivel de educaţie scăzut, iar cei cu şcoală au mai multe dificultăţi în a se angaja în locuri de muncă adecvate pregătirii lor. Preşedintele subliniază că evaluările Bruxellesului sunt exacte, dar şi că, la firul ierbii, atât autorităţilor române, cât şi comunităţii rome le rămân enorm de multe de făcut. Traian Băsescu: “Concluziile Comisiei nu sunt negative şi remarcă nişte progrese. Spre exemplu, subliniază faptul că am rezervat locuri în facultăţi pentru tinerii romi, subliniază faptul că s-au făcut oarecare progrese în mersul la şcoală, în şcoala primară, dar este puţin. Sigur, rapoartele Comisiei sunt întotdeauna pline de speranţă, însă realitatea, şi nu numai în România, este inacceptabilă pentru romi. Pe de altă parte, orice ar face guvernele şi administraţiile locale, dacă nu facem un parteneriat în care minoritatea roma să vrea să evolueze pozitiv, nu facem nimic.”



    Preşedintele Băsescu deplânge şi faptul că, în România, o mare parte dintre romii care s-au integrat nu îşi mai recunosc etnia. Într-adevăr, poveşti de succes în artă sau sport, în afaceri sau în politică, nu sunt puţini cei care-şi neagă ascendenţa.



    La rându-le, sociologii semnalează că, inclusiv la recensăminte, sunt romi de confesiune creştin-ortodoxă care, pradă complexelor de inferioritate, se declară români, catolici din Transilvania care-şi spun maghiari sau musulmani din Dobrogea recenzaţi drept turci.



    Cât timp nu doar majoritatea românească, ci şi minoritatea romă nu se eliberează de prejudecăţi, integrarea va rămâne un proces lent şi cu rezultate îndoielnice.

  • Jurnal românesc – 20.06.2014

    Jurnal românesc – 20.06.2014

    Starea adolescentului român agresat, vinerea trecută, într-o localitate franceză, este gravă. Informaţiile provin de la ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, care a fost, joi, într-o vizită la spitalul unde tânărul este internat. Demnitarul a transmis mulţumiri pentru profesionalismul şi calitatea serviciilor medicale franceze oferite pacientului român. Potrivit martorilor, agresarea tânărului rom ţine de un război al celor foarte săraci împotriva celor şi mai săraci. Numeroase asociaţii care protejează minorităţile, inclusiv pe romi, pun în cauză atat extremismul unor formaţiuni politice cât şi guvernele franceze succesive din ultimii ani, care nu au reuşit să ofere soluţii viabile pentru problemele romilor.



    Federaţia Asociaţiilor de Români din Europa cere Guvernului de la Bucureşti să înceapă un proiect de integrare a romilor care să aibă, ca prim pas, monitorizarea celor din Europa. Federaţia solicită Ministerului de Externe mai mult decât declaraţii de compasiune, exprimându-şi indignarea faţă de incidente precum cel de vinerea trecută, din Franţa şi trage un semnal de alarmă, că astfel de cazuri au început să se înmulţească, în ultimul timp, în Europa. Federaţia cere, de asemenea, organizarea unui summit, la Bucureşti, unde să fie invitaţi reprezentanţi ai tuturor statelor unde locuiesc romi care creează probleme şi, în coordonare cu Uniunea Europeană, să se formeze o strategie de integrare a romilor pe termen lung. În Europa, locuiesc mai mult de trei milioane de români care lucrează şi se integrează bine în ţările unde se află. Există, insa şi un număr de români de etnie romă care profită de serviciile sociale ale altor state sau comit infracţiuni.



    România a avut, anul trecut, printre cele mai scăzute preţuri din UE, la un nivel de 57% din medie. Mai ieftin, a fost doar în Bulgaria – arată datele publicate de Eurostat. Pe categorii, alimentele au costat cel mai puţin în Polonia – 62% din media Uniunii, la polul opus, cu 140%, fiind Danemarca. Cele mai mici preţuri la alcool şi tutun s-au înregistrat în Bulgaria – 59% şi cele mai ridicate în Irlanda – 178%. Variaţii mai mici sunt la îmbrăcăminte şi la electronice. Un alt sudiu Eurostat, publicat miercuri, arată că puterea de cumpărare în Romania a fost, în 2013, de 54% din media Uniunii, faţă de 48% în anul anterior



    Liga Studenţilor Români din Străinătate organizează, la Bucureşti, a III-a ediţie a evenimentului de cariere Hai Acasă!”, destinat tinerilor cu experienţă academică peste hotare, care vizează, în primul rând, facilitarea relaţiei dintre aceştia şi mediul profesional din România, precum si accesul la oportunităţi de carieră pentru întoarcerea lor în ţară. În cadrul aceluiaşi eveniment, Liga Studenţilor Români din Străinătate organizează şi a V-a ediţie a Business Consulting Case Study Event, un workshop-competiţie de consultanţă strategică bazată pe studii de caz, în cadrul căruia consultanţii vor fi reprezentaţi de studenţi şi absolvenţi români de top cu studii superioare în străinătate.

  • Romii, România, Europa

    Romii, România, Europa

    Cu o vehemenţă defel uzuală în mediile diplomatice, ministrul suedez pentru Afaceri Europene, Birgitta Ohlsson, şi-a exprimat, textual, “furia” faţă de ceea ce a numit dezinteresul României pentru integrarea romilor. Evident fără suport, declaraţiile acesteia sunt, totuşi, simptomatice pentru percepţia eronată a unor cabinete occidentale asupra situaţiei de fapt.



    Înaintea responsabilei de la Stockholm, n-au fost puţine, la Roma sau la Paris, la Bruxelles sau la Londra, vocile care au reproşat Bucureştiului pasivitatea sau indiferenţa faţă de acest subiect, pe care o parte a mass-media sau a clasei politice europene încearcă să-l acrediteze ca fiind exclusiv românesc. Or, cifrele sunt elocvente. Din cele circa 12 milioane de romi de pe continent, în România trăiesc doar 620 de mii, echivalentul a 3,3% din totalul cetăţenilor români. Problema acestei minorităţi, cea mai numeroasă de pe continent, dar fără un stat-mamă, care s-o revendice şi să pledeze pentru protecţia ei, e, de multă vreme, una general europeană. Mai peste tot ţintă a prejudecăţilor, romii cad pradă excesului de zel al jandarmilor francezi sau sunt ţinte predilecte ale retoricii xenofobe în care se exersează extrema dreaptă ungară. Percepuţi, în cel mai bun caz, drept pitoreşti, când nu de-a dreptul asociaţi cu lenea, marginalitatea, delincvenţa, mizeria şi dezordinea, ei rămân un corp străin în cadrul multor societăţi de pe continent, deşi, plecaţi din nord-vestul Indiei, au ajuns în Europa acum aproape un mileniu.



    Într-o radiografie pe cât de severă, pe atât de exactă, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, recunoştea că: “Mulţi romi trăiesc în continuare în sărăcie şi sunt excluşi social în unele localităţi din Europa. E inacceptabil faptul că în anumite oraşe copii romi sunt înscrişi la şcolile pentru cei cu dizabilităţi mintale şi pierd astfel orice şansă de a primi o educaţie prin care să-şi atingă potenţialul şi să fie apoi plătiţi la adevărata lor valoare. E inacceptabil ca romii să fie în continuare discriminaţi în spitale, la angajare, în şcoală şi să nu aibă o locuinţă şi astfel să nu aibă nici un viitor. De asemenea, e total inacceptabil ca retorica rasistă anti-roma să câştige popularitate în rândul cetăţenilor europeni.”



    Deşi, la rândul său, defel complezentă cu realităţile româneşti, organizaţia pentru protecţia drepturilor omului Amnesty International recunoaşte că, peste tot în Uniunea Europeană, se înregistrează abuzuri, exercitate inclusiv de autorităţile locale. În numele organizaţiei, Nicolas Beger susţine că: “A venit vremea să trecem dincolo de cuvinte. Sunt necesare angajamente clare ale autorităţilor locale, responsabile în multe cazuri de evacuări forţate sau de segregarea romilor. Violenţele motivate rasial, inclusiv săvârşite de Poliţie, trebuie să înceteze. Noi încă aşteptăm ca cei de la Comisia Europeană să impună proceduri de infringement statelor care încalcă drepturile etniei.”



    Departe, deci, de a fi un caz singular în Europa, România are propriul ei pasiv istoric în raport cu această comunitate. Din Evul Mediu şi până în secolul al 19-lea, reduşi la condiţia de robi, romii erau mână de lucru extrem de ieftină pe moşiile domnitorilor, boierilor sau mănăstirilor din epocă. Statul român modern i-a eliberat din robie, dar i-a şi ignorat. În timpul ultimei conflagraţii mondiale, parte dintre ei au fost deportaţi de regimul mareşalului Ion Antonescu, aliat al Germaniei naziste. Cu metode evident poliţieneşti, dictatura comunistă post-belică I-a sedentarizat forţat. În societate, prejudecăţile sunt vii şi astăzi. Dintre toate minorităţile din România, romii rămân cel mai prost prizaţi de către majoritari.



    Însuşi preşedintele Traian Băsescu recunoaşte că peste 50% dintre romii care lucrează au un nivel de educaţie scăzut, iar cei cu şcoală au mai multe dificultăţi în a se angaja în locuri de muncă adecvate pregătirii lor. Preşedintele subliniază că evaluările Bruxellesului sunt exacte, dar şi că, la firul ierbii, atât autorităţilor române, cât şi comunităţii rome le rămân enorm de multe de făcut. Traian Băsescu: “Concluziile Comisiei nu sunt negative şi remarcă nişte progrese. Spre exemplu, subliniază faptul că am rezervat locuri în facultăţi pentru tinerii romi, subliniază faptul că s-au făcut oarecare progrese în mersul la şcoală, în şcoala primară, dar este puţin. Sigur, rapoartele Comisiei sunt întotdeauna pline de speranţă, însă realitatea, şi nu numai în România, este inacceptabilă pentru romi. Pe de altă parte, orice ar face guvernele şi administraţiile locale, dacă nu facem un parteneriat în care minoritatea roma să vrea să evolueze pozitiv, nu facem nimic.”



    Preşedintele Băsescu deplânge şi faptul că, în România, o mare parte dintre romii care s-au integrat nu îşi mai recunosc etnia. Într-adevăr, poveşti de succes în artă sau sport, în afaceri sau în politică, nu sunt puţini cei care-şi neagă ascendenţa.



    La rându-le, sociologii semnalează că, inclusiv la recensăminte, sunt romi de confesiune creştin-ortodoxă care, pradă complexelor de inferioritate, se declară români, catolici din Transilvania care-şi spun maghiari sau musulmani din Dobrogea recenzaţi drept turci.



    Cât timp nu doar majoritatea românească, ci şi minoritatea romă nu se eliberează de prejudecăţi, integrarea va rămâne un proces lent şi cu rezultate îndoielnice.

  • Romii, o problemă europeană

    Romii, o problemă europeană

    Romii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa. Dintr-o populaţie totală estimată la 10-12 milioane, aproximativ 6 milioane locuiesc în ţările Uniunii Europene. Mulţi sunt încă victime ale prejudecăţilor şi excluziunii sociale.



    Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, în România, 9 romi din 10 au lipsuri materiale severe. Numai o treime dintre băieţii romi mai sunt încă la şcoală la împlinirea vârstei de 16 ani, în timp ce numărul fetelor în această situaţie este şi mai mic. O treime dintre romii care caută locuri de muncă se confruntă cu discriminarea.



    În ţara vecină Ungaria, ei reprezintă 7% din populaţie. Majoritatea nu au un loc de muncă, sunt săraci şi relativ lipsiţi de educaţie. Neîncrederea ungurilor faţă de romi a fost alimentată de partidul de extremă-dreapta Jobbik, care obţinut un procent fără precedent, 21%, la alegerile naţionale de duminică.



    În vestul continentului, în Franţa, mii de romi din România şi Bulgaria sunt expulzaţi anual din taberele ilegale în care aleg să trăiască, autorităţile din Hexagon atrăgându-şi, din această cauză, în numeroase reprize, critici din partea Bruxelles-ului. Chiar şi aşa, optând pentru un stil de viaţă nomad, mulţi dintre cei expulzaţi preferă să revină în străinătate. În lipsa unui loc de muncă, unii sunt implicaţi în infracţionalitatea măruntă şi în cerşitul pe străzi sau în mijloacele de transport în comun, ceea ce provoacă în rândul populaţiei locale o atitudine de profundă respingere. Grupuri de extremă-dreapta au organizat în Cehia, în 2013, manifestaţii împotriva romilor, fără ca acestea să fi fost condamnate clar de autorităţi.



    Toate aceste situaţii — dar şi multe altele — au făcut Amnesty International să aprecieze că statele din Uniunea Europeană nu reacţionează la adevărata dimensiune a problemei şi nu îi apără suficient pe romi, tot mai mult victime ale violenţelor în Europa. Organizaţia le cere guvernelor să vegheze ca poliţia să nu folosească disproporţionat forţa în cursul intervenţiilor asupra taberelor acestora, să îi urmărească cu mai multă eficienţă pe autorii actelor cu caracter rasist ori să realizeze statistici cu violenţele împotriva romilor.



    La Bucureşti, Ministerul de externe este de părere că trebuie găsite, în egală măsură, soluţii axate pe accesul la educaţie, locuinţe, sănătate şi pe crearea de locuri de muncă.



    Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, nu sunt suficiente condamnarea prin lege a discriminării, segregării şi actelor de violenţă comise din ură rasială. Trebuie schimbată mentalitatea colectivă şi conştientizat faptul că romii trebuie priviţi nu doar ca reprezentanţi ai unei etnii, ci, deopotrivă, drept cetăţeni ai Europei — mai spune şeful statului.



    În consecinţă, strategiile locale, naţionale şi europene trebuie coroborate, drumul care trebuie urmat fiind schimbul de experienţă şi cooperarea transnaţională.