Tag: ROSA

  • Das Programm Artemis – ein Magnet für Wissenschaft, Entdeckung und Innovation

    Das Programm Artemis – ein Magnet für Wissenschaft, Entdeckung und Innovation

    Das von der NASA mit Unterstützung der Europäischen Weltraumorganisation (ESA) durchgeführte Artemis-Programm zielt darauf ab, eine menschliche Besatzung zum Mond zurückzubringen, darunter zum ersten Mal eine Frau. Die dritte Artemis-Mission soll im Jahr 2025 Astronauten zum Erdtrabanten bringen – die erste Besatzung, die nach einer 50-jährigen Pause seit der Apollo-17-Mission landet. Im Rahmen dieser Zusammenarbeit bringt die ESA das European Utility Module für Orion auf den Weg, die Energiequelle für den Antrieb des Raumschiffs.



    Um gemeinsame Grundsätze, Richtungen und bewährte Praktiken für das gesamte Programm zur friedlichen Erforschung von Mond, Mars, Asteroiden und Kometen festzulegen, hat die NASA eine Reihe von Erklärungen – die Artemis-Abkommen – initiiert, die Rumänien Anfang März unterzeichnet hat. Rumänien ist damit das 16. Unterzeichnerland und übernimmt gemeinsam mit den anderen Ländern die Verantwortung, geeignete Ma‎ßnahmen zu ergreifen, um sicherzustellen, dass sowohl Einrichtungen als auch private Betreiber, die in seinem Namen handeln, die Grundsätze dieser Dokumente einhalten.



    Wir haben uns dem Artemis-Programm zur Erforschung des Mondes in erster Linie aus einem Geist der Zusammenarbeit heraus angeschlossen. (…) Einer der deutlichsten Vorteile der Teilnahme an dieser einzigartigen Mission ist die Fähigkeit von Artemis, ein Magnet zu sein, der die jüngere Generation für Wissenschaft, Entdeckung und Innovation anzieht – Dinge, die Roboter noch nicht können. Es ist auch ein Weg, den Fokus von Konflikten zwischen Menschen auf die Herausforderung der Entdeckung, Erforschung und Verteidigung des Planeten zu verlagern“, sagt der Präsident der rumänischen Raumfahrtbehörde (ROSA), der Physiker Dr. Marius-Ioan Piso, der die Vereinbarungen im Namen Rumäniens unterzeichnete.



    Die Artemis-Abkommen enthalten, bekräftigen und entwickeln mehrere Grundsätze des Weltraumrechts in Übereinstimmung mit den Regeln und Praktiken, die im Vertrag festgelegt sind, der seit 1967 die Tätigkeit der Staaten bei der Erforschung und Nutzung des Weltraums regelt. Dabei handelt es sich um Grundsätze wie die friedliche Erforschung, die Transparenz, die Hilfeleistung in Notfällen, die Bereitstellung wissenschaftlicher Daten oder die Bewahrung des Weltraumerbes, wobei die in diesen Abkommen festgelegten Grundsätze für zivile Weltraumaktivitäten gelten sollen, die von den zuständigen Stellen der einzelnen Unterzeichnerstaaten durchgeführt werden.



    Gegenüber Radio Rumänien erklärte Marius-Ioan Piso, dass der Vertrag von vor 55 Jahren immer noch gültig sei, es habe keine Änderungen gegeben, es handele sich lediglich um Feinabstimmungen, die das Wesentliche nicht verändert hätten, aber für eine Anpassung an die heutigen Bedingungen notwendig seien: Die Themen, die diskutiert werden, die grundlegenden Themen sind in erster Linie diejenigen, die mit dem Eigentum an anderen Planeten, Himmelskörpern, Bereichen des Universums zu tun haben, das ist eine Diskussion, und Themen, die mit Ressourcen zu tun haben, die Nutzung von Ressourcen im Weltraum, d.h. die Möglichkeit, z.B. das Universum zu verändern, um einige Ressourcen zur Erde zu bringen. Und es gibt noch ein weiteres Thema, das für jeden offensichtlich ist, nämlich die friedliche Nutzung. Ansonsten gibt es keine Änderungen – die Feinabstimmung betrifft in erster Linie die Ressourcen, wobei es sich auf europäischer Ebene um eine Initiative handelt, ein Zentrum für Weltraumressourcen wurde in Luxemburg eingerichtet, das für Europa arbeitet – man kann also den alten Vergleich zwischen dem Weltraumrecht und dem Seerecht beibehalten, anstelle des Mondes können wir an die Antarktis denken, die Unterschiede sind recht gering, die Unterschiede bestehen nur in Bezug auf die Kapazität und die Kosten, die zur Erreichung bestimmter Ziele erforderlich sind.“



    Bei den Weltraumressourcen handelt es sich um hypothetische Diamanten aus Meteoriten, Asteroiden, die gejagt werden, erklärt Dr. Marius-Ioan Piso, oder hypothetische Schwermetalle. Auf der anderen Seite ist beispielsweise die Konzentration von Helium, dem Isotop 3 des Heliums (Helium -3), auf dem Mond wesentlich höher als auf der Erde, und es lässt sich besser als Brennstoff für künftige Fusionsreaktoren verwenden, so dass wir von einem kommerziellen Zweck sprechen.



    Aber, fügt der Direktor der rumänischen Raumfahrtbehörde hinzu: Der Mond ist in erster Linie für die Wissenschaft interessant, er ist unverzichtbar. Der Mond kann Standorte für Detektoren, für Messsysteme, für Experimente bieten, die unter menschlichen Bedingungen, sagen wir, auf der Erde nicht gelöst werden können. Der Mond kann uns auch eine Menge Informationen darüber geben, was in unserer irdischen Zone passiert ist und passiert. Die gesamte Mondoberfläche funktioniert wie eine Art Tonbandgerät, eine Art Aufnahmegerät für die Geschichte von etwa 4-5 Milliarden Jahren, seit es ihn gibt, und diese Dinge können entschlüsselt werden. Ich möchte ein weiteres wichtiges Ziel für den Mond hinzufügen – unseren Satelliten als Basis für Missionen zu anderen Planeten, zum Beispiel zum Mars, zu nutzen. Das hei‎ßt, diese Flüge von dort aus zu machen, weil es viel einfacher ist, wir nutzen hier die sehr geringe Schwerkraft des Mondes, etwa ein Sechstel der Schwerkraft der Erde, und das wäre dann ein drittes Ziel.“



    Mehr denn je ist es wichtig, über Grenzen hinweg zusammenzuarbeiten, um unsere Partnerschaften zu stärken und die friedliche Nutzung des Weltraums zu gewährleisten“, sagte NASA-Administrator Bill Nelson bei der Unterzeichnungszeremonie. Das rumänische Artemis-Abkommen ist ein wichtiger Schritt zur Erreichung dieses Ziels. Die Vereinigten Staaten unterhalten seit mehr als 140 Jahren diplomatische Beziehungen zu Rumänien, und die NASA begrü‎ßt den Entdeckergeist, den Rumänien im Bereich der Raumfahrt mitbringt, während wir gemeinsam einen neuen Kurs einschlagen, fügte Bill Nelson hinzu.

  • Viitorul misiunilor spațiale europene

    Viitorul misiunilor spațiale europene

    Competiția pentru
    supremația în spațiu, una dintre marile mize ale Războiului Rece, s-a transformat
    în necesitate. În societatea actuală, spațiul oferă suport pentru
    infrastructura de telecomunicații care reprezintă, pentru fiecare dintre noi,
    normalitatea timpului în care trăim. Misiunile și programele Agenției Spațiale
    Europene sunt mai importante ca niciodată, fapt demonstrat și de această criză
    sanitară pe care întreaga lume o traversează.


    Explică Flaviu Răducanu, director
    pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Explorare Spaţială în cadrul Agenţiei Spaţiale
    Române:
    Dacă în urmă cu 50 de ani, spațiul era, mai
    curând, un premiu de onoare pentru marile puteri ale lumii, de multă vreme tot
    ceea ce se întâmplă în spațiu devine infrastructură critică, ce furnizează
    servicii pentru fiecare dintre noi. De cele mai multe ori, nici măcar nu ne dăm
    seama, însă ele fac parte din infrastructura de care avem nevoie ca să
    funcționăm ca civilizație umană. Exemplele sunt la îndemână. Avem telefoane
    mobile. Când ne uităm pe hartă sau facem navigație cu mașina, avem poziționare
    prin satelit. Ceea ce multă lume nu știe este că, la ora actuală, probabil că
    toate telefoanele mobile nu folosesc doar sistemul american GPS, ci și sistemul
    european Galileo.



    Deși întreaga
    comunitate europeană este, în prezent, afectată de criza generată de pandemia
    cu COVID-19, programele spațiale rămân o necesitate pentru traiul de zi cu zi
    al cetățenilor europeni. Flaviu Răducanu rămâne optimist în ceea ce privește
    derularea acestora fără impendimente majore.

    Chiar în această
    perioadă de criză pe care o traversăm, s-a dovedit că infrastructura de
    telecomunicații de date este critică. Prin urmare, având în vedere argumentele
    acestea, este de așteptat ca, în pofida situației economice dificile în care se
    vor găsi toate statele europene, programele spațiale să continue; poate într-un
    ritm mai mic, poate în același ritm. La urma urmei, procentul de cheltuială
    pentru programe spațiale este foarte mic în marile bugete ale țărilor sau ale
    Uniunii Europene. Agenția Spațială Europeană, în marile programe spațiale
    europene cum ar fi Galileo sau Copernicus, este furnizorul de sateliți și
    servicii pentru Uniunea Europeană, deci cooperarea aceasta este de așteptat să
    continue.


    Tehnologia,
    datele și serviciile spațiale au devenit indispensabile în viața europenilor și
    joacă un rol esențial în păstrarea intereselor strategice. Industria spațială
    europeană este una dintre cele mai competitive din lume. Peste 231 de mii de
    profesioniști activează în acest sector și generează o valoare adăugată de până
    la 62 de miliarde de euro. Europa produce o treime din toți sateliții din lume.
    În 2016, potrivit Eurospace, industria de fabricație spațială a înregistrat
    vânzări în valoare de 8,2 miliarde de euro.


  • Misiunea BepiColombo a trecut prin apropierea Pământului

    Misiunea BepiColombo a trecut prin apropierea Pământului

    În contextul
    pandemiei cu noul tip de coronavirus, imaginile din spaţiu puse la dispoziţie
    de către Agenţia Spaţială Europeană au impresionat întreaga lume. Pe 10
    aprilie, misiunea BepiColombo a trecut prin dreptul planetei noastre, la o
    distanţă de 12.700 de kilometri. Iar fotografiile surprinse, cu panourile
    solare ale misiunii flancând, în plan îndepărtat, Globul pământesc, sunt cu
    totul uluitoare.


    Despre ceea ce face, însă, cu adevărat remarcabilă misiunea
    BepiColombo, Flaviu Răducanu, director pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Explorare Spaţială
    în cadrul Agenţiei Spaţiale Române (ROSA):


    BepiColombo este o misiune specială,
    dintre multele misiuni pe care le desfăşoară Agenţia Spaţială Europeană şi, în
    general, agenţiile spaţiale. Este o misiune cu totul aparte. Motivul este acela
    că ţinta ei este explorarea planetei Mercur, care, deşi se găseşte la o
    distanţă relativ mică faţă de Pământ, este – probabil – cel mai dificil de
    explorat astru din sistemul nostru solar, din cauza apropierii şi mai mari faţă
    de Soare. Până la BepiColombo, planeta Mercur a fost explorată de doar două
    misiuni. Prima dată, în 1975, de către Mariner 10, care a survolat planeta.
    Începând cu 2011 şi până în 2015, a existat o altă misiune spaţială americană,
    Messenger, făcută de Applied Physics Laboratory a Universităţii Johns Hopkins
    (Maryland).



    De şapte ani este
    nevoie ca misiunea BepiColombo să îşi poată atinge ţinta. Până atunci, însă,
    specialiştii Agenţiei Spaţiale Europene supraveghează continuu fiecare etapă
    care îi aduce tot mai aproape de cunoaşterea planetei Mercur.

    Revine cu detalii
    Flaviu Răducanu: Mercur este foarte dificil de explorat
    pentru că o misiune spaţială obişnuită nu poate ajunge pe orbita planetei din
    cauza atracţiei Soarelui. Practic, o orbită obişnuită ar duce la prăbuşirea pe
    Soare. Soluţia care a fost găsită, de unde şi numele misiunii BepiColombo, este
    o misiune foarte lungă, durează şapte ani până când se poate intra pe orbita
    planetei, printr-o serie de deviaţii ale orbitei în dreptul Pământului, apoi în
    dreptul planetei Venus şi, la sfârşit, o serie de şase deviaţii în jurul lui
    Mercur, astfel încât sonda spaţială să poată decelera.


    Fiind mult mai
    apropiată de Soare decât Pământul, în jurul planetei Mercur întreaga mecanică
    relativistă, demonstrată de către Albert Einstein, se petrece în mod diferit,
    mult mai vizibil. BepiColombo, misiunea Agenţiei Spaţiale Europene concepută ca
    o completare a programului Messenger, îşi propune să afle informaţii cât mai
    amănunţite despre miezul lui Mercur, despre existenţa sau absenţa gheţii de apă
    de la poli, să analizeze alcătuirea exosferei, dar şi interacţiunea dintre
    câmpurile magnetice solare şi cele ale uneia dintre cele mai misterioase
    planete.


  • Proiectul Meteron al Agenţiei Spaţiale Europene

    Proiectul Meteron al Agenţiei Spaţiale Europene

    Pe 18 noiembrie, astronautul Agenţiei Spaţiale Europene, italianul Luca
    Parmitano, a preluat controlul unui sistem robotic aflat în Olanda, chiar de la
    bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Într-o serie de experimente, denumite
    generic Analog-1, Agenţia Spaţială Europeană va derula proiectul Meteron,
    încercând să dezvolte tehnologii de ultimă generaţie în vederea controlului
    sistemelor robotice aflate pe solul unei planete ţintă de pe orbita acesteia. Florin
    Mingireanu, expert în cadrul Agenţiei Spaţiale Române (ROSA), explică:


    Acest proiect intenţionează şi are drept obiectiv final realizarea
    posibilităţii controlului unui sistem robotic, al unui robot, de pe o staţie
    spaţială aflată pe o orbită în jurul unei planete ţintă. În acest caz, evident,
    este vorba despre Staţia Spaţială Internaţională, care orbitează Pământul, iar
    robotul respectiv se află pe suprafaţa Terrei, el fiind controlat printr-o
    reţea dedicată, de către astronautul Luca Parmitano, de la bordul Staţiei
    Spaţiale Internaţionale.



    Specialiştii Agenţiei Spaţiale Europene îşi propun ca, odată testat acest
    nou sistem de explorare spaţială de la distanţă, proiectul Meteron să fie
    extins şi pentru misiunile spaţiale cu echipaj. Cel mai probabil, o viitoare
    misiune către planeta Marte va beneficia de un astfel de tip de explorare
    prealabilă. Revine cu detalii Florin Mingireanu:

    În viitor, un astfel
    de sistem ar furniza o serie de avantaje în zona explorării spaţiale cu echipaj
    uman. Pentru anumite ţinte astronomice mai dificile, cum ar fi o planetă nouă
    sau un asteroid, înainte de a transporta echipajul uman pe suprafaţa acelui
    corp ceresc, se doreşte explorarea acesteia cu ajutorul unui sistem robotic, de
    la distanţă. Nu de pe sol, ci dintr-o staţie spaţială mamă aflată pe orbita
    acelui corp ceresc ţintă.


    Cu toate acestea, sistemul Meteron nu va face decât să sprijine explorarea
    spaţială cu echipaj uman, nu să o înlocuiască, fiind un fel de antemergător
    către noi orizonturi din Univers.

    Într-adevăr, explorările de tip geologic
    sunt o primă fază, o primă zonă pe care doresc să o exploreze cei de la Agenţia
    Spaţială Europeană, dar sistemul are aplicaţii diverse. Explorările spaţiale cu
    sonde, vehicule spaţiale fără echipaj uman au devenit un element important în
    eliminarea unor riscuri potenţiale la adresa unui echipaj uman, într-o
    explorare ulterioară. Aşadar, ele reprezintă un element complementar. Nu
    înlocuiesc explorarea cu echipaj uman, dar ajută, pavează, simplifică anumite
    operaţiuni pentru echipajul uman.






    Folosind un internet spaţial special dezvoltat, semnalul de la Staţia Spaţială
    Internaţională va parcurge până la 10 mii de kilometri o singură direcţie spre Pământ,
    iar astronautul Luca Parmitano va putea totuşi să vadă şi chiar să simtă ce
    face braţul robotic de pe suprafaţa Pământului, în ciuda unui decalaj de timp
    considerabil. Două laptop-uri şi un joystick Sigma7 vor fi instrumentele prin
    care sistemul Analog-1 va fi controlat de pe Staţia Spaţială Internaţională.
    Toată această interfaţă a fost dezvoltată de către Agenţia Spaţială Europeană
    în ultimul deceniu, iar proiectul Meteron reprezintă o premieră în acest sens.

  • Europa a lansat al șaptelea satelit de observare a Pământului

    Europa a lansat al șaptelea satelit de observare a Pământului

    Uniunea Europeană a lansat cel de-al șaptea satelit, Sentinel 3b, care va furniza date importante privind schimbările climatice prin care trece Planeta. Acțiunea face parte din programul Copernicus,o rețea de sateliți de observare ai Terrei lansaţi progresiv de Uniunea Europeană şi Agenţia Spaţială Europeană. Noul satelit se va alătura satelitului Sentibel 3a, lansat anul trecut si care pluteste deasupra pamitnului la o altitudine de 815 kilometrri.

    Președintele Agenției Spațiale Române, Marius Ioan Piso: Până acum s-au lansat 7 sateliți. Copernicus este un program de observare a Terrei care inițial a fost dedicat monitorizării mediului și pentru securitate. In prezent există un număr mare de senzori pe acesti sateliți care pot să dea informații despre tot felul de aspecte ale evoluției terestre ale evoluției atmosferei terestre, ale solului și de asemenea pot să asigure servicii de urgență cum ar fi monitorizarea inundațiilor sau a erupțiilor vulcanice. Ultimul satelit se numește Sentinel 3, care care mai multe instrumente cu scopul de a măsura topografia suprafeței mării, de a măsura temperatura mării și a suprafeței terestre, culoarea oceanului, culoarea Pământului, toate acestea cu mare precizie și siguranță. Rezultatele merg, în primul rând, spre sisteme de prevedere a vremii, a stării oceanelor care sunt foarte importante pentru Europa, pentru monitorizarea mediului și a climatului. Programul Copenicus continuă, se va ajunge la un număr de 10 sateliți, de 10 sisteme de senzori. Este prevăzut în continuare și în progranmele Agenției Spațiale Europene și ale Comisiei Europene. România participă de la început în acest program, iari în acest an vom organiza cea de a 6-a Conferință Regională Copernicus în București.


    Primul satelit din constelatia Sentinel a fost plasat pe orbită în 2014. Echipat cu radare de ultimă tehnologie, doi sateliţi Sentinel-1 furnizează în prezent imagini ale Terrei ziua şi noaptea, indiferent de condiţiile meteorologice.O pereche de sateliţi optici, Sentinel-2, are drept misiune supravegherea suprafeţelor nou apărute din ape şi a coastelor. O sarcină utilă pentru mediu, agricultură şi securitate civilă. Un satelit Sentinel-5 P, care lucrează singur, observă compoziţia chimică a atmosferei din octombrie 2017. Noul satelit Sentinel 3b, lansat în această primăvară, are la bord o serie de instrumente de ultimă generaţie, și este fără îndoială cel mai complex satelit din misiunile Sentinel, au dezvăluit cercetătorii de la Agenția Europeană Spatială.