Roxana Corbu are
21 de ani şi, în prezent, conduce filiala din Austria a Ligii Studenţilor
Români din Străinătate. S-a născut la Oradea şi după ce a absolvit liceul, în
urmă cu trei ani, a plecat în Austria unde studiază medicină la Universitatea
din Viena. Spune că a intenţionat dintotdeauna să înveţe peste hotare şi a fost
atrasă de sistemul de învăţământ din statele germane. Deşi locuieşte de câţiva
ani în capitala austriacă, recunoaşte că şi acum are dificultăţi de acomodare.
Sunt de trei
ani în Austria şi pot să spun că în continuare îmi este dificil să mă
obişnuiesc în anumite privinţe. Ca sistem de învăţământ şi sistem medical chiar
nu am ce să comentez. Singura mea problemă, să-i spun aşa, este partea socială.
Austriecii nu sunt ca noi cu sângele latin şi sunt mai închişi. Iniţial am
crezut că este practic o problemă cu noi străinii, dar nu. Ei sunt aşa şi între
ei. Fiecare cu treaba lui la facultate, la lucru, toată lumea e drăguţă, dar
mai mult de atât nu.
Roxana este
membru al Ligii de un an şi conduce filiala din Austria din această vară,
organizaţie care numără, în prezent, 12 membri. Spune că LSRS Austria are o
relaţie destul de rece cu reprezentanţa diplomatică a României la Viena,
situaţie pe care nu şi-o poate explica, dar pe care se străduieşte să o
îndrepte.
Noi suntem o
organizaţie destul de informală. Filiala Austria se bazează pe interacţiunea
dintre noi, în sensul că facem evenimente mici între noi. Nu avem o relaţie
foarte apropiată cu ambasada, din păcate. Acum încercăm să ne conectăm cu
ambasada să ne ajute la anumite proiecte pe care dorim să le desfăşurăm. Dar
până acum filiala Austria a fost în umbră, să zic aşa, şi asta dorim să
îmbunătăţim în viitor. Lucrăm să fim şi noi mai auziţi.
În anii
precedenţi, LSRS Austria a organizat un eveniment intitulat Meet the
Experts, proiect prin care
studenţii români din Viena erau încurajaţi să intre în contact cu români care
şi-au construit o carieră de succes în Austria. Manifestarea a abordat de-a
lungul timpului teme diverse, dar apariţia noului coronavirus şi a
restricţiilor impuse în Europa au făcut imposibilă punerea în scenă a unei noi
ediţii.
Proiectul a
început acum câţiva ani. Se aduceau persoane destul de cunoscute din anumite
domenii, din inginerie, din arhitectură şi se făcea o sesiune ca un workshop, o
sesiune destul de informală cu întrebări, răspunsuri. Puteai să ai acces în
domeniu. Ultima ediţie a fost anul trecut, în ianuarie 2019.
Am întrebat-o pe
Roxana dacă intenţionează să se întoarcă în ţară şi să profeseze. Mi-a spus că
nu a exclus niciodată această opţiune, dar că revenirea acasă nu se află, cel
puţin momentan, printre priorităţi. Ce-ar trebui să se întâmple în România
pentru ca ea să practice medicina în ţară?
Să fie un alt
respect, atât faţă de student cât şi faţă de medic. Aici are studentul un mult
mai mare respect din partea profesorului, iar la partea cu respectul faţă de
medici, mi se pare că în România nu se pune în valoare munca medicilor în
general şi mi se pare că se aruncă o aliură negativă asupra domeniului sanitar.
Da, sgur că fiecare pădure are şi uscăciuni, dar nu poţi să generalizezi având
în vedere că, să zicem, zece medici din o sută fac lucruri pe care nu ar zrebui
să le facă. Până la urmă poţi să câştigi şi în România poţi să câştigi şi în
străinătate.
Până la o
potenţială repatriere, Roxana Corbu şi-a stabilit o serie de priorităţi şi
lucrează cu râvnă pentru a-şi transforma un vis în realitate.
Visul meu ar fi
să profesez în Elveţia. Momentan pentru mine este importantă cariera. Doresc să
fiu cea mai bună variantă a mea în momentul de faţă, să ştiu că dau tot ce pot
în anii ăştia în care sunt pe băncile facultăţii şi trebuie să asimilez
informaţia pentru ca după aceea să-mi fie mai uşor.