Scriitori de primă mărime din Turcia, Elveţia,
Ungaria, Spania, Statele Unite ale Americii şi România au participat, în
perioada 2-4 decembrie, la cea de a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional
de Literatură de la Bucureşti. În prima seară a FILB şi-au dat întâlnire doi
prozatori străini născuţi în România. Este vorba
de György Dragomán din Ungaria, unul dintre cei mai premiaţi autori est-europeni ai momentului şi de prozatoarea elveţiană
Dana Grigorcea, unul dintre numele în plină ascensiune ale scenei literare de
limbă germană.
György Dragomán s-a născut la Târgu Mureş şi s-a
stabilit în 1988 în Ungaria. Primul roman purtând semnătura lui György Dragomán
şi tradus în limba română este Regele alb, apărut la editura Polirom, în
2008. Acelaşi roman a fost distins în Ungaria cu Premiile Tibor Déry şi Sándor
Márai şi tradus în peste treizeci de limbi, în prezent existînd şi un proiect
de ecranizare a cărţii în Marea Britanie. În 2011 lui György Dragomán i se
acordă Premiul literar Jan Michalski pentru acelaşi roman. În 2014 prozatorul
publică romanul Máglya (Rugul, Polirom, 2015), care se bucură de succes în
Ungaria şi este în curs de traducere în Statele Unite, Olanda, Germania,
confirmînd valoarea unui autor cu o viziune şi un stil ce au cucerit deja un
public larg. Ambele cărţi ale lui György Dragomán au fost traduse în limba
română de Ildikó Gábos-Foarţă. Mă tot gîndesc că şi ideile sînt, de fapt, amintiri.
Ideile şi amintirile vin din acelaşi loc şi aşa se construieşte trecutul. De
fapt, cartea aceasta e un exerciţiu în construirea trecutului personal şi a
identităţii, spune György Dragoman
făcând referire la cel mai recent roman al său, Rugul.
Am
avut tot felul de întrebări şi cred că, până la urmă, cartea e singurul răspuns
pe care l-am putut formula. Ştiam că voi scrie despre memorie. Când încep o
carte, pornesc de la o imagine concretă, care îmi rămâne în minte, iar apoi
folosesc axiome. De data aceasta, axioma era următoarea: cum îţi aminteşti dacă
încerci să nu-ţi aminteşti. Poţi să-ţi aminteşti dacă nu există amintiri?
Nu mi-am propus să scriu cărţi bazate pe fapte
istorice, ci cărţi despre posibile libertăţi într-o societate unde libertatea
n-ar fi trebuit să existe. Primii cincisprezece ani ai vieţii petrecuţi la Târgu Mureş sunt extrem de importanţi pentru mine,
spune György Dragoman, care vorbeşte în continuare despre metoda sa de lucru: Este ca o clădire. Am un fragment, nişte imagini şi apoi
fiecare imagine devine nucleul unui scurt scenariu. Aceste imagini, puse unele
lângă altele, reuşesc să facă o clădire. Şi eu mă simt ca un arhitect care
construieşte o clădire, locuind în interiorul ei. După ce am scris cam a treia
parte din carte, înţeleg cum se construieşte structura. Şi întotdeauna public
fragmente din cărţile pe care le scriu. Aleg fragmente care funcţionează ca
proză scurtă şi le public. Pentru mine, proza scurtă şi romanul sunt foarte
legate, nu pot face o distincţie tranşantă. Întotdeauna, dintr-o proză scurtă
se poate dezvolta un roman. Şi mai cred că o proză scurtă trebuie să conţină la
fel de multe întrebări şi direcţii ca un roman.
Prozatoare de origine română, Dana Grigorcea este unul dintre numele
în plină ascensiune ale scenei literare internaţionale. Cel mai recent roman al
său, Das primäre Gefühl der
Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăţiei) a
concurat anul acesta la premiul Cartea Anului în Elveţia, iar în cadrul
concursului literar Ingeborg Bachmann a primit Premiul 3-Sat. Şi acesta pare să
fie doar începutul unui parcurs de succes al romanului, după aprecierile
elogioase din cele mai cunoscute publicaţii de limbă germană. Un captivant
portret al României, care culminează cu revolta poporului român în aspiraţia
lui către libertate şi schimbare scrie Die Zeit. Dana Grigorcea a participat
la un turneu de promovare a romanului
său Sentimentul primar al nevinovăţiei şi ne spune care este reacţia
publicului în spaţiul german: În
spaţiul german, publicul reacţionează la lecturi. Lumea râde, există şi oameni
care îşi ţin respiraţia, pe alţii îi surprinzi că se sperie, că devin
neliniştiţi, cum abia aşteaptă să pună întrebări. În România, publicul este mai
liniştit. Am tot ridicat capul în timp ce citeam să mă asigur că mai e cineva
în sală, atât de cuminte este publicul. Eu am citit în Austria, Germania,
Elveţia, am avut serate literare şi în Franţa, şi în toate aceste locuri lumea
este foarte prezentă şi îşi manifestă prezenţa, oamenii vor să participe. La
Bucureşti lumea vine mai ales să vadă ce se întâmplă.
Proza Danei Grigorcea pare
să fie pictată în tuşe groase, curajoase, atrăgătoare, opulente şi pline de
umor notează Die Presse. Dana
Grigorcea: Felul în care îmi receptez noul roman depinde
foarte mult de public. Publicul reacţionează altfel în Germania faţă de
Elveţia, de exemplu. Există un pasaj pe care îl citesc foarte des, în care
povestesc cum am fost făcută pionier şi pot spune că aproape la fiecare lectură
reacţiile au fost altele. În fosta RDG, lumea reacţionează altfel decât la
Dusseldorf sau la Hamburg. Iar cu totul altfel reacţionează publicul elveţian.
Există anumite glume pe care le fac în roman la care se râde mai mult în
Elveţia decât în Austria. Există anumite subtilităţi pe care în Austria
publicul le percepe mai repede decât publicul elveţian. Aşa că eu, prin cartea
mea, reuşesc să-mi cunosc publicul şi ajung la diferite mentalităţi, în funcţie
de loc.
Noul roman al
scriitoarei de origine română Dana Grigorcea vorbeşte despre schimbarea
politică din România văzută atît din perspectiva amintirilor din copilărie ale
autoarei, cît şi din cea a femeii revenite în Bucureşti notează ART-TV.