Sabina Bulhac are 26 de ani şi este coordonator-adjunct al
filialei din Coreea de Sud a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut
la Bucureşti şi după ce a absolvit Liceul de Coregrafie, specializarea balet
clasic, a urmat cursuri de filologie-rusă-engleză la Universitatea Bucureşti şi
a obţinut un master în securitate şi diplomaţiei la Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative. Povesteşte că în vremea studenţiei, în timpul unui
schimb de exprienţă la Moscova, s-a împrietenit cu un grup de tineri coreeni cu
care a menţinut legătura. Anul următor i-a vizitat în Coreea şi i-a plăcut atât
de mult ce a găsit în statul asiatic, încât s-a înscris pentru o bursă oferită
de guvernul de la Seul. A obţinut-o şi, în prezent, este în ultimul semestru la
master la Universitatea Coreea, profilul relaţii internaţionale cu accent pe
dezvoltare internaţională şi cooperare. Am întrebat-o pe Sabina cum a fost
perioada de acomodare şi cum s-a descurcat într-o societate radical diferită de
cele europene.
Un an
de zile înainte să încep master-ul prin această bursă, îţi este oferit un an de
limba coreeană şi eşti trimis la o facultate într-un alt oraş decât unde vei
face master-ul, doctoratul, respectiv licenţa. Eu am studiat în Nonsan, care
este practic, ei îl numesc sat, este cât de sat se poate pentru Coreea. Aici,
satul e, cum să zic, un fel de Buzău, doar că eu am locuit între lanuri de grâu
şi căpşuni. A fost foarte interesant pentru că, nah, mă aşteptam să fie totul
digitalizat, direct să începi cu nebunia asta a oraşului, dar am avut un an de
acomodare foarte frumos, cu oameni cu răbdare, aşa o viaţă mai liniştită. Nu
pot să zic că am avut, neapărat, parte de şoc cultural pentru că sunt genul de persoană căreia îi
plac provocările.
Sabina a intrat în legătură cu Liga Studenţilor Români din Străinătate
prin intermediul reţelelor de socializare. Spune că s-a bucurat să afle că
filiala din Coreea s-a redeschis, pentru că acolo nu prea avea cu cine să
vorbească româneşte, aşa că a devenit membru în ianuarie 2021. Începutul nu a
fost însă uşor, dar cu sârg şi creativitate LSRS Coreea a lansat câteva
proiecte menite să promoveze România în spaţiul coreean.
Nefiind
în Europa este greu să găsim finanţare. Aşa că am încercat să facem mici proiecţele
online, să prezentăm Coreea românilor sau România coreenilor sau străinilor din
Coreea. Un prim eveniment important, pe care l-am avut în martie 2021, a fost
proiectul Mărţişorim Coreea, unde am încercat să le spunem oamenilor ce înseamnă
Mărţişorul, a fost şi un mic concurs. Mai târziu am reuşit să obţinem şi o
finanţare de la Seoul Global Center, care este un centru dedicat străinilor în
Seul, care ne-a ajutat să facem un proiect numit Smile. Play. Relax. Repeat.
Romanian Style, unde am trimis 30 de DIY (Do-It-Yourself – n.r.) kit-uri pentru
oameni să creeze alături de noi, live pe YouTube, bookmark-uri (semne de carte
– n.r.) semne de carte, o trăistuţă cu motive româneşti şi o hartă a României şi
chiar şi acum încercăm să ne mobilizăm să facem ceva similar până la sfârşitul
anului.
Sabina a venit la conducerea LSRS Coreea la
finele anului trecut şi spune că îşi doreşte foarte tare să lege o strânsă relaţie
de colaborare cu Ambasada României la Seul, pentru ca împreună să pună la punct
câteva proiecte în beneficiul românilor din acest stat şi nu numai.
Personal, mi-aş dori să colaborăm cu Ambasada României în Coreea
de Sud. Ne-am întâlnit când a ajuns noul ambasador (Cezar Armeanu – n.r.), am
vorbit cu dumnealui, i-am spus care sunt ideile noastre, cine suntem, ce este
LSRS. A părut foarte deschis, dar Coreea abia s-a deschis acum. Cu pandemia a
fost totul închis, erau limitări de maxiumum
4 persoane împreună. Acum se pot face evenimente aşa că aşteptăm să vină
aşa un moment mai important, poate chiar în vacanţa de vară să comunicăm, să
încercăm să facem un proiect comun pentru că nedorim să ne alăturăm comunităţii
de români care este oricum foarte mică. Plus că ne dorim să motivăm ambasada să
redeschidă oportunitatea de internship pentru studenţi. Este cerere. Avem
nevoie de aşa ceva.
Prin intermediul UNESCO, Sabina face voluntariat în şcoli primare, gimnaziale şi licee din Coreea. Ea
le vorbeşte copiilor despre România, despre cultură, istorie, geografie, tradiţii
şi personalităţi. Face această activitate pentru că, pe de o parte, de mică şi-a
dorit să fie profesoară şi în acest fel îşi trăieşte visul copilăriei. Pe de
altă parte:
Un
alt motiv este pentru că mă doare sufletul să mă gândesc că toată lumea ştie
câte ceva despre Franţa, despre Anglia, Germania, despre wow Europe de Vest, ce
frumoasă e cultura europeană. Dar le spun staţi puţin că şi în România este
foarte frumos. Şi noi avem o cultură şi o istorie poate şi mai bogate. Până la
urmă, Europa de Vest este cum este şi datorită nouă, nu? Şi am încercat să le
spun copiilor, uitaţi, suntem o ţară foarte importantă, le explic şi ce este
Uniunea Europeană. E foarte interesant să-ţi promovezi ţara.
Sabina Bulhac spune că, îşi doreşte să mai rămână în Coreea, în
primul rând pentru că, din cauza restricţiilor din timpul pandemiei, nu a reuşit
să se bucure de tot ce are de oferit această ţară. În ceea ce priveşte
reîntoarcerea în România.
Ce-mi
doresc momentan este să mă întorc în România ca turist. Nu mai m-am întors din
2019. Am ajuns la un moment dat să mă uit la vlog-uri (jurnale video – n.r.)
ale străinilor care vizitează România şi să fiu surprinsă. Îmi doresc să fiu
turist în propria ţară şi cine ştie, poate o să mă întorc în România, la un
moment dat, cu experienţa acumulată şi puterea de a schimba ceva în bine.