Domeniul de la Florica, situat la
aproximativ 100 de kilometri nord-vest de București, este unul dintre cele mai
cunoscute din țară având în vedere personalitatea celor care l-au creat și locuit.
Este vorba despre importanta familie Brătianu care în decurs de două generații
a participat activ la facerea României. Ion C. Brătianu și fratele său Dumitru
au fost generația revoluției din 1848 și cea a unirii Moldovei cu Muntenia din
1859, iar fiii lui Ion, Ion I.C., Dinu și Vintilă au fost generația anului 1918
care a însemnat apariția României Mari.
Istoricul Narcis-Dorin Ion a
documentat povestea nașterii domeniului de la Florica. Bazele sale fuseseră
puse de Dincă Brătianu, tatăl viitorului mare politician Ion C. Brătianu.
Moștenind moșiile Florica și Sâmburești, Ion C. Brătianu a cumpărat și via
alăturată de Florica, denumită Floreasca, vie care îl va preocupa până la
moarte și pe care o va îngriji și exploata. Narcis-Dorin Ion.
Ion C. Brătianu va construi o
primă casă la Florica, în 1858, pe care nepotul său, poetul Ion Pillat, o evoca
astfel în 1943: pe vechea pivniță și cramă a viei brâncovenești ajunsă în
stăpânirea lui Dincă Brătianu, fiul său Ion C. Brătianu a ridicat o casă simplă
de podgorean, cu două caturi și terasă pe atunci descoperită. Foișorul a rămas
la roșu până la moartea bătrânului. Această casă din Florica, veche, în care
mi-am petrecut și eu o parte a copilăriei mele, avea un farmec patriarhal ce nu
mi s-a șters niciodată din suflet.
La început, casa era o modestă
locuință așezată în mijlocul viei. Dintr-o casă cu trei camere și o pivniță
pentru vin, Ion C. Brătianu a construit în timp un conac cu etaj și o terasă
deschisă. În august 1865, casa de la Florica avea zece camere, dar Brătianu era
conștient că locuința nu asigura confortul pe care l-ar fi dorit pentru familia
sa cu mulți copii stabilită la București. În 1887 se inaugura gara din Florica
și legătura cu capitala București devenea astfel mult mai ușoară. Descrierea casei
transformate de soții Pia și Ion C. Brătianu este redată de Narcis-Dorin Ion.
Într-o scrisoare din 1871 către
soția sa Pia, Brătianu îi descria astfel căminul: atunci m-am liniștit și m-am
așezat în salonul cel mic. Camerele mi se par mari. Din salonaș, când mă uit în
salonul cel mare, mi se pare că sunt în palaturile de prin Germania care, fiind
pustii, mi se păreau cele mai spațioase din câte văzusem.
Când se afla în vacanțe scurte la
Florica, lui Brătianu îi plăcea să stea singur cu gândurile și cu pasiunea sa pentru
vie și animale. Brătianu i se destăinuia soției sale în 1869 ce însemna acel
loc pentru el: este dulceața căminului căci numai aici mă simt acasă la noi. La
București, cu toate comoditățile, mă simt ca într-un bun hotel și nimic mai
mult. Cât timp a trăit el, casa a avut un stil sobru impus de gusturile sale
simple. Cu greu, spre sfârșitul vieții, a fost convins de fiul Ionel, inginer
împătimit de construcții, să facă unele transformări. Narcis-Dorin Ion.
Marile modificări vor interveni
în 1905-1912 și 1924-1925, după planurile arhitectului Petre Antonescu.
Remarcăm și astăzi, prin bogata lor decorație interioară, bibliotecile
conacului care impresionează pe orice vizitator. Începuturile bibliotecii de la
Florica sunt fiind legate tot de Ion C. Brătianu, cel care a construit prima
bibliotecă. Primele cărți pentru bibliotecă au fost achiziționate de Brătianu
de la Paris. Tot bătrânul a alcătuit și primul catalog al acestei vaste biblioteci
între care se aflau și valoroase exemplare bibliofile din bibliotecile
prietenilor săi politici C. A. Rosetti, Cezar Bolliac, Alexandru Papiu-Ilarian
și ale fratelui Dumitru Brătianu.
Ion C. Brătianu a amenajat și un parc
pe care îl denumea Grădinile Semiramidei, o altă pasiune a sa fiind plantatul
de arbori. În afara casei, a viei și a parcului, pe domeniu el a mai înființat
o fermă agricolă și a construit și o biserică. În acea biserică va fi
înmormântat în 1891 alături de primul său copil Florica, decedat la numai 3 ani.
Pe domeniul Brătianu s-au căsătorit patru din cei opt copii ai soților: Sabina,
Maria, Vintilă și Tatiana. Locul a fost vizitat de numeroase personalități ale
epocii, inclusiv de regele Carol I, soția sa regina Elisabeta și principele
moștenitor, viitorul rege Ferdinand I. Narcis-Dorin Ion a arătat cum au păstrat
copiii moștenirea tatălui lor.
Sugestiv pentru modestia în care a trăit cel mai important om politic al celei de-a doua
jumătăți a secolului al 19-lea sunt camera sa și a soției sale păstrate intacte
și după ampla restaurare și extindere a conacului inițiată de Ionel Brătianu.
Pentru fiul cel mare al familiei, pasionat de studiul istoriei, aceste camere
aveau deja o valoare istorică și erau prezentate oaspeților de seamă ai
conacului ca un fel de muzeu al familiei, fapt apreciat de contemporani. Camera
tatei rămăsese intactă ca monument istoric, în dulap se așezaseră ultimele lui
haine, uniforma de iuncăr și rochia mamei de logodnă. Camera lui de baie, așa
de primitivă, rămăsese neatinsă. Cultul lui Ionel pentru tata fusese
intransigent, își amintea fiica Sabina Cantacuzino.
Domeniul de la Florica este astăzi o
moștenire a României. Este deopotrivă o atracție turistică și o călătorie în
timp.