Tag: Sabina Ulubeanu

  • Cancer Coregrafiat

    Cancer Coregrafiat


    Astăzi vorbim despre un subiect delicat, cancerul, în special cel de sân şi o abordare nespecifică a lui, spectacolul de dans contemporan “Cancer, Coregrafiat”. Acesta s-a născut în urma întâlnirii dintre Cătălina Florescu, dramaturgă și profesoară la Pace University din New York, și coregraful Cosmin Manolescu. Punând în centru un personaj masculin afectat de cancerul la sân, performance-ul își propune să atragă atenția asupra persoanelor care, indiferent de gen, suferă de această afecțiune, dar și asupra felului în care societatea răspunde sau eșuează să răspundă nevoilor lor medicale, sociale și afective. Conceput în cadrul unei rezidențe coregrafice desfășurate în anul 2022 la sediul AREAL din București, spectacolul este gândit ca o “călătorie emoțională cathartică și participativă”. Coregrafia şi interpretarea aparţin Cristinei Lilienfeld şi lui Cosmin Manolescu, membri fondatori ai AREAL spațiu pentru dezvoltare coregrafică (arealcolectiv.ro). Dar echipa de proiect este mult mai mare.



    Cosmin Manolescu a spus că pentru el însăşi ideea de a dansa este o celebrare a vieţii şi a morţii: “Cancer Coregrafiat vorbeşte despre un subiect destul de dificil, foarte emoţional pentru cei care au trecut prin cancer sau care lucrează cu cancerul şi, din această perspectivă, mă bucur să îi am alături de mine pe aceşti oameni frumoşi, care au zis “da” când le-am propus să se alăture acestui proiect. Cancerul nu e o boală care apare doar la femei, ci şi la bărbaţi, iar pentru aceasta, la premiera spectacolului, de la New York, vom avea cu noi, pe scenă un supravieţuitor al cancerului de sân, Michael Singer, care este o persoană foarte specială şi care va veni pe scenă să vorbească cu noi, în America. Eu am trecut indirect printr-o experienţă puternică cu cancerul şi cumva cred că această experienţă a ajutat la forma în care spectacolul ajunge la spectatori.”



    “Ce rămâne cu tine din această viaţă?” se întreabă pe rând protagoniştii, iar întrebarea ne d de gândit, ca spectatori. Cristina Lillienfeld a povestit despre îndepărtarea de textul iniţial, fără a ieşi însă din orizontul deschis de acesta: “Chiar de la început exista ideea aceasta de acceptare a morţii, a suferinţei şi de celebrare. Şi ce am făcut noi, a fost de fapt să facem mult mai explicite lucrurile astea, prin nişte gesturi performative. Pentru că e important să plece oamenii cu speranţă şi cu această idee că fiecare clipă trebuie trăită cât se poate de intens, dar sămânţa am simţit că e dintotdeauna acolo şi cred că de aceea a fost atât de flexibilă Cătălina, pentru că uneori dramaturgii ţin foarte mult la formatul pe care îl propun, iar ea chiar a fost extrem de deschisă la orice schimbare pe care am propus-o. Pentru că eram pe aceeaşi lungime de undă, de fapt.”



    La sfârşitul lunii septembrie 2022, compozitoarea Sabina Ulubeanu a fost cooptată în echipă, după cum a povestit: “Eu am rezonat imediat cu toată ideea textului şi cu tot ce făceau. Am participat şi la repetiţii, am participat şi la workshopurile lor. M-am apropiat cumva de această lume a lor, pornită din lectura textului Cătălinei, de la New York şi a fost foarte interesant pentru mine, pentru că în momentul în care am scris aceste lucrări, deşi aveam foarte mult material, enorm, video, aveam discuţiile, aveam textul, aveam absolut totul, m-am prefăcut că le uit şi am lăsat intuiţia să mă ghideze şi practic am accesat stratul acela care a rezonat în mine în timpul repetiţiilor şi în timpul discuţiilor. Şi am scris doar de acolo.”



    Cinty Ionescu este responsabilă cu video designul spectacolului: “Cred că nici în spectacolul acesta nu am încercat să urmăresc un oarecare fir epic în acest film pe care l-am făcut pentru spectacol, din care m-am inspirat ulterior cu direcţii pentru diversele momente ale spectacolului. Din pricina tematicii, care este destul de grea pentru toată lumea şi personală pentru foarte mulţi dintre noi, mie mi-a fost foarte greu să mă apuc de lucru. Şi au fost foarte utile toate aceste întâlniri, discuţii, momente de mişcare pe care le-am avut alături de Cristina şi Cosmin şi am ajuns în punctul ăsta.”



    Cadrul creat te ţine cu sufletul la gură, dar este contrapunctat cu elemente simbolizând viaţa, cea care învinge mereu. Aceasta este părerea unanimă a celor din echipa spectacolului de dans contemporan, “Cancer, Coregrafiat”, echipă din care face parte şi Alina Comănescu, navigatoare de pacienţi, ce vine cu un mesaj clar chiar în spectacol: prevenţia poate face să ieşi din statistici. (Alina Comănescu) “Ceea ce se vede pe scenă este o pledoarie pentru prevenţie. Din păcate, statistic vorbind, unul din trei poate face cancer. E cam dură această statistică. Numai că 40% dintre aceste cazuri sunt prevenibile, dacă avem un stil de viaţă sănătos şi echilibrat. Şi cred că despre asta este totul: încercăm nu să stigmatizăm, ci să transmitem un mesaj că dacă eşti bine cu tine, înveţi să fii bine cu tine, cred că e foarte important ca să nu fii acel 1 din 3.”



    Alexandros Raptis, lumini şi live DJ, a adăugat: “E o temă foarte grea şi mult mai comună sau cunoscută de mult mai mulţi oameni, din păcate. E foarte greu când lucrezi să nu cazi într-o formă de teatralitate super apăsătoare, că vii la spectacol care are şi titlul “Cancer Coregrafiat” şi te aştepţi să fie ceva. În acelaşi timp foarte uşor evitând asta poţi să cazi într-un derizoriu. Cel mai mult mi-a plăcut, dacă aş putea să spun aşa, alternarea stărilor. Legat de spectacol, câteodată pare că e teatru, că e spectacol, alteori pare că e performance şi alteori pare că noi facem o petrecere.”



    Premiera națională a spectacolului a avut loc pe 6 și 7 aprilie 2023 la ARCUB, în timp ce premiera internațională este programată în datele de 26 aprilie 2023 la Jersey Theatre City Center și 28 aprilie 2023 la ICR New York, pentru ca mai apoi să revină în România în luna iunie.




  • Vocile Unite ale Banatului

    Vocile Unite ale Banatului


    În București a avut loc un eveniment multicultural care a combinat muzica, tradiția, documentarea și cercetarea: The Unified Voices of Banat – Vocile Unite ale Banatului. Am stat de vorbă cu directoarea artistică a InnerSound New Arts Festival, Sabina Ulubeanu, despre ce reprezintă Vocile Unite ale Banatului și despre rădăcinile proiectului:


    Vocile Unite ale Banatului este un proiect ce îmbină cercetarea etnomuzicologică și sociologică cu creația artistică. Claudia van Hasselt, mezzosoprana, ea a fost cea cu ideea acestui proiect, fiind de origine șvabă, și dorind să își cerceteze atât originile cât și să își provoace anumite gânduri despre această mini-Europa care este Banatul. Am mers prin Banat timp de aproape patru săptămâni, în vara anului 2021. Am pornit din Timișoara și apoi ne-am ramificat în satele dimprejurul Timișoarei, în orașele limitrofe, dar și mai îndepărtate, în Banatul montan, cum ar fi Reșița, Herculane, sate de lângă Herculane, satele de cehi de la Dunăre. Am întâlnit multe povești, multe etnii, multe muzici extraordinare și am fost uimiți cum se păstrează aceste tradiții de atâtea secole și cum această zonă e mândră de aceste tradiții, și cum se întâlnesc cu bucurie oamenii pur și simplu pentru a cânta, pentru a dansa, pentru a transmite mai departe copiilor ceea ce și ei au învățat de la strămoșii lor.


    Oamenii trăiesc aceste obiceiuri străvechi în mod natural, în mod frumos, fără a încerca să impună nimic altuia, ci dimpotrivă, primind pe toată lumea în obiceiurile lor. Iar pentru mine personal, o mare surpriză a fost să văd că mai există rapsozi români care cântă cântecele vechi, care nu au nevoie de o orchestră în spate. Eu personal, compozitoare fiind, am studiat folclor în facultate și cunosc opera marilor înaintași, pornind de la Béla Bartók, pornind de la Constantin Brăiloiu, Emilia Comișel. Și am un mare respect pentru munca acestor profesori și compozitori care au studiat folclorul și care au explicat celor interesați de ce este atât de interesant și de ce e atât de rafinat și de bogat. În epoca comunistă, folclorul a fost din punctul meu de vedere ușor abuzat. S-a pus această orchestră în spate, care a aplatizat totul, dar se întâlnesc oameni care încă mai cântă la ei în curte și care știu toate doinele și cântecele de joc, și ți le pot comunica direct, a fost absolut fantastic. Au fost întâlniri emoționante până la lacrimi.



    Care este publicul proiectului? Care este scopul său? Și din ce este compus?


    Încercăm să ne adresăm publicului tânăr, nu prin prelucrarea muzicii pe care am găsit-o, pentru că nu acesta e scopul nostru. Scopul nostru este ca, pornind de la această muzică, să reverbereze în noi anumite sentimente, și în funcție de ele noi să creăm altă muzică, pur și simplu oferind un context în care ei pot lua contact nemijlocit cu aceste muzici și cu aceste tradiții, și cu acești oameni extraordinari, și cu locurile care îi înconjoară. Aș putea spune că din punct de vedere cultural proiectul nostru încearcă să promoveze oamenii, locurile și un vibe specific acestei regiuni, care este dincolo de tradițiile în sine, destul de cunoscute. Și mi se pare în primul rând că încercăm să promovăm o onestitate totală și față de acești oameni, pentru că noi nu le-am modificat absolut nimic din ce ne-au povestit și din ce ne-au cântat, este onestitatea acelora care încercăm să ne apropiem cu multă dragoste și cu mult respect de ei și să rezulte din asta noi creații. Am adus laolaltă video documentare, lucrări compuse și părți de improvizație ghidată de către noi, compozitorii. Practic, interpreții improvizează după anumite indicații pe care compozitorii le dau, iar toate acestea sunt în strânsă relație cu ceea ce am întâlnit noi în această perioadă de cercetare. Toată lumea este extrem de curioasă, extrem de interesată și doresc să afle cât mai multe despre acești oameni minunați din Banat.



  • Impresii şi expresii artistice, la Bruxelles

    Impresii şi expresii artistice, la Bruxelles

    Fiţi, împreună cu noi, spectatorii unui act de cultură experimental, la 100 de ani de la crearea mişcării dada. Impresii şi expresii artistice, la Bruxelles, cu Sabina Ulubeanu, compozitor.



    Fotografii : Valentin Ţigău



  • Le festival des arts nouveaux InnerSound

    Le festival des arts nouveaux InnerSound

    Ils ont offert au public des événements inoubliables, dont il sera question dans l’espace de cette rubrique. D’où est venue l’idée de ce festival ? La directrice du Festival, la compositrice Sabina Ulubeanu, nous l’explique. « L’idée d’InnerSound est issue de ma collaboration très étroite avec la compositrice Diana Rotaru, qui, en avril 2011, se trouvait en Suisse, avec une bourse de création. Elle a pensé que nous devrions faire davantage pour la vie culturelle de la capitale roumaine, essayer de réunir autour de nous de jeunes artistes représentant tous les arts et désireux de partager avec les autres les fruits de leur activité créatrice. Nous avons pensé à démarrer un festival de musique contemporaine, où la musique soit au centre d’un spectacle s’étalant sur plusieurs jours et qui devrait présenter des photos, des films, des spectacles multimédia. Autrement dit, des spectacles qui placent la musique au centre de l’image et l’image au centre de la musique. C’est un mélange qui a nous a apporté beaucoup de succès, jusqu’ici.



    Innersound adresse un message au monde. Et ce message se trouve à l’origine du titre de ce festival. Sabina Ulubeanu. « Le son — je veux dire le son intérieur — de cette génération est très fort, très puissant, c’est un son raffiné, qui se fait entendre clairement. Nous pensons que le monde intérieur de ces jeunes créateurs de Roumanie mérite bien d’être connu et écouté. Innersound — le son intérieur — a été peut-être pour nous le titre le plus approprié. »



    La première édition du Festival Innersound a eu lieu en 2012. Elle a emmené à Bucarest, 3 jours durant, des invités des Pays-Bas, d’Irlande et de Suisse. Les événements ont été accueillis par le Musée du paysan roumain et par l’Université nationale de musique. C’est lors de cette première édition que les principaux événements du festival ont été structurés – notamment la série de concerts « Rencontres à travers l’espace et le temps », qui présente de la musique de toutes les époques, depuis la musique médiévale jusqu’à la musique contemporaine, et la soirée du film muet avec de la musique live. C’est un concept nouveau en Roumanie. Sabina Ulubeanu. « Nous avons demandé à de jeunes réalisateurs de créer des courts-métrages muets. Et nous avons invité les jeunes compositeurs à écrire pour ces films de la musique destinée à différents ensembles d’instruments. Le premier groupe a réuni une flûte, un basson, un violon et un violoncelle. Le chef d’orchestre a été Gabriel Bebeşelea, le seul à vouloir assumer ce rôle très difficile de diriger un ensemble pendant qu’un film était projeté à l’écran. En effet, ce n’est pas du tout simple. La cour du Musée du paysan roumain était pleine de monde, les gens avaient même envahi la pelouse et l’escalier. La soirée a eu un tel succès, que cela nous a déterminés à continuer cette initiative l’année suivante. Lors du dernier concert de musique contemporaine, le compositeur Henri Vega et la cantatrice Anat Spiegel ont bissé. Or, un concert de musique contemporaine où les artistes bissent 3 ou 4 fois, c’était fascinant pour le public. Pour nous, c’était du jamais vu.



    En 2013, le festival a été prolongé de 3 à 6 jours et les espaces de concert ont également été diversifiés. Le concert d’inauguration a eu lieu au siège de la fondation Löwendal qui a accueilli aussi une exposition de photographie. Cette deuxième édition du festival s’est déroulée sous le titre « Misterium ». Pourquoi « Misterium » ? C’est Sabina Ulubeanu qui répond. « Parce que, à notre avis, c’est ce que nous faisons, nous les artistes : nous tâchons de dévoiler l’invisible qui se propage à travers nous dans le monde et ce faisant, nous suscitons la joie aussi bien de l’introspection que de la découverte de soi, la joie de se retrouver soi-même. »



    En fait, ce fut la joie qui a caractérisé le spectacle de lasers déroulé dans la cour du Musée du paysan roumain et les spectacles des artistes invités au festival et au colloque sur la « Composition expérience » organisé par la compositrice Irinel Anghel, évènement dont le succès a surpris même les organisateurs: « On a eu la surprise de retrouver de nombreux participants provenant d’autres zones de l’art, et notamment des artistes visuels qui ont voulu s’exprimer aussi par la musique. D’habitude, aux colloques et ateliers spécialisés on n’aperçoit que des visages familiers dans la salle. Mais dans le cas de ce colloque, déroulée le jour même d’un méga concert de Roger Waters à Bucarest, nous avons recensé une cinquantaine de personnes dans la salle, ce qui est beaucoup pour un festival à thématique très ciblée, tel le nôtre. Les arts contemporains, avouons-le, constituent un phénomène de niche. »



    Le festival Innersound est unique dans le paysage culturel roumain. Même si parfois il se déroule en même temps que d’autres évènements, tels le premier concert Roger Waters à Bucarest et le Festival de musique George Enescu, Sabina Ulubeanu affirme qu’Innersound s’est avéré un excellent liant entre les deux. « Nous avons commencé avant Roger Waters, avec des concerts de musique de chambre et une exposition de photographie, et après le concert de Roger Waters, on a eu trois soirées archi pleines. Ces trois soirées ont constitué un lien très intéressant entre le public de Roger Waters et les mélomanes accros au festival Enescu parce que notre festival a combiné toutes les musiques, de toutes les périodes historiques, et à mon sens, nous avons trouvé une place à part dans le paysage musical roumain. Il y a le festival Sonoro, de musique de chambre. Le festival Enescu réunit à Bucarest les meilleurs orchestres du monde qui jouent aussi beaucoup de musique contemporaine, mais pas nécessairement la musique des jeunes. Et puis, il y a Innersound, où les artistes de tous les domaines souhaitent se réunir autour de l’idée que l’art est une collaboration et un échange d’idées et de sentiments. »



    Pour les organisateurs de ce festival, financé par leurs propres moyens, le fait que les artistes visuels, les cinéastes et les photographes sont heureux de s’unir à un phénomène musical nouveau est très important. C’est le moteur des prochaines éditions. Et en 2014, à la fin août, Innersound vous attend nombreux…(trad.: Dominique, Alex Diaconescu)

  • Festivalul Internaţional de Arte Noi InnerSound

    Festivalul Internaţional de Arte Noi InnerSound

    Pentru al doilea an consecutiv, InnerSound International New Arts Festival a adus în atenţia vieţii culturale bucureştene efervescenţa scenei artistice contemporane internaţionale. La sfârşitul lui august, cei mai talentaţi tineri compozitori, instrumentişti, regizori, fotografi şi artişti vizuali români ai prezentului au oferit publicului o serie de evenimente greu de uitat, despre care vă povestim în minutele următoare.



    Directoarea festivalului, compozitoarea Sabina Ulubeanu, ne povesteşte cum a apărut ideea acestui festival. Ideea InnerSound a apărut din colaborarea mea foarte strânsă cu compozitoarea Diana Rotaru, care, în aprilie 2011 se afla cu o bursă de creaţie în Elveţia. Ea a venit cu ideea că trebuie să facem ceva în plus pentru viaţa culturală a Bucureştilor, să reuşim să coagulăm în jurul nostru tineret din toate artele, care să fie bucuros de a crea şi de a împărtăşi ceea ce face. Ne-am gândit să pornim un festival de muzică contemporană, dar în care muzica va fi centrul unui spectacol întins pe mai multe zile ce prezintă fotografie, film, spectacole multimedia, spectacole sincretice, cu alte cuvinte muzica centrată în jurul imaginii, imaginea centrată în jurul muzicii. E un mix care ne-a adus până acum mult succes.”



    Innersound este un festival cu un mesaj către lume. Mesajul, spune Sabina Ulubeanu, a fost şi originea titlului său. Sunetul acestei generaţii este foarte puternic, este un sunet pregnant, dar în acelaşi timp rafinat. Credem că lumea interioară a acestor creatori tineri din România merită să fie cunoscută şi auzită. Innersound – sunetul interior a fost poate cel mai potrivit titlu pentru noi.”



    Prima ediţie a avut loc în 2012, a durat trei zile, şi a avut invitaţi din Olanda, din Irlanda, din Elveţia. S-a desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român şi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. La prima ediţie au fost structurate evenimentele majore ale festivalului: seria de concerte Întâlniri în timp şi spaţiu” care prezintă muzică din toate epocile, de la muzica medievală până la muzica contemporană şi seara de film mut cu muzică live. Acesta este un concept foarte nou în România, povesteşte Sabina Ulubeanu: Am rugat regizori tineri să facă filme de scurt metraj, filme mute. În acelaşi timp am rugat compozitori tineri să scrie muzică pentru un ansamblu. Primul ansamblu a fost format din flaut, fagot, vioară şi violoncel. Dirijorul a fost Gabriel Bebeşelea, singurul dirijor care şi-a asumat acest rol foarte dificil de a dirija un ansamblu în timp ce pe fundal se derulează filmul. Nu este o muncă uşoară dar seara de film a avut un aşa de mare succes, curtea interioară a MŢR era plină până la refuz, se stătea şi pe iarbă şi pe scări, încât asta ne-a impulsionat să continuăm cu festivalul şi în ediţia următoare. La ultimul concert, un concert de muzică contemporană a compozitorului Henri Vega împreună cu cântăreaţa Anat Spiegel, a fost bisat. Un concert de muzică contemporană care a necesitat 3-4 bisuri, asta a fost fascinant şi pentru public şi pentru noi, nu ni s-a mai întâmplat.”



    În 2013, festivalul s-a extins de la 3 la 6 zile şi s-au diversificat spaţiile de concert. Concertul de deschidere a avut loc la sediul fundaţiei Lowendal care a găzduit şi o expoziţie de fotografie. Cea de-a doua ediţie a avut ca titlu Misterium”. De ce Misterium?


    Aflăm de la Sabina Ulubeanu: Considerăm că noi artiştii asta facem, încercăm să dezvăluim ascunsul care se propagă prin noi în lume şi prin aceasta să provocăm şi o bucurie a introspecţiei dar şi o bucurie a descoperirii, a regăsirii de sine.”



    Bucurie a fost, într-adevăr, şi la spectacolul de lasere din curtea MŢR, şi la performance-urile artiştilor invitaţi la festival şi la seminarul de compoziţie experienţială cu compozitoarea Irinel Anghel, care s-a bucurat de un succes de public surprinzător chiar şi pentru organizatori.


    Am avut surpriza de a regăsi foarte mulţi participanţi din alte zone ale artei, artişti plastici care au dorit să se exprime muzical, dar şi oameni care nu aveau legătură cu muzica. De obicei la simpozioanele şi atelierele specializate nu regăseşti foarte multe figuri necunoscute în sală. La acest simpozion, chiar în ziua concertului cu Roger Waters au fost cincizeci de persoane în sală, ceea ce este foarte mult pentru un festival de nişă, cum suntem noi. Artele contemporane, trebuie să recunoaştem, sunt un fenomen de nişă.”



    Festivalul Innersound este unic în peisajul cultural românesc. Chiar dacă se desfăşoară uneori între evenimente deosebite, cum ar fi primul concert Roger Waters de la Bucureşti şi festivalul George Enescu, Sabina Ulubeanu spune că Innersound a făcut cu succes tranziţia între ele.


    Am început înainte de Roger Waters cu concerte camerale şi cu expoziţia de fotografie, iar după concertul RW au fost 3 seri foarte pline. Aceste trei seri au făcut o legătură foarte interesantă între cei ce au dorit să meargă la RW şi melomanii obişnuiţi să meargă la festivalul Enescu, pentru că a îmbinat toate muzicile din toate timpurile şi cumva cred că ne-am găsit un loc foarte bun în peisajul muzical românesc. Nu mai există alt festival cum este Innersound. Mai există festivalul Sonoro, centrat pe muzică de cameră. Există festivalul Enescu în care se aduc la Bucureşti cele mai mari orchestre ale lumii şi în care se cântă destul de multă muzică contemporană, dar nu neapărat muzica tinerilor. Şi există Innersound unde artiştii din toate domeniile încearcă să se unească în jurul acestei idei, că arta înseamnă colaborare şi schimb de idei şi de sentimente.”



    Pentru organizatorii acestui festival finanţat prin mijloace proprii, faptul că artiştii plastici, regizorii de film şi fotografii sunt fericiţi să se unească cu fenomenul muzical nou e foarte important. Este motorul pentru viitoarele ediţii. Şi în 2014, la sfârşit de august, sunteţi invitaţi la Innersound.