Tag: saline

  • Relaxare și tratament la Băile Herculane

    Relaxare și tratament la Băile Herculane

    Ne îndreptăm azi spre sud-vestul României, într-una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din Europa. În Băile Herculane, găsim o gamă variată de proceduri de tratament cu ape curative. Totodată, stațiunea poate fi punctul de plecare către alte atracții fascinante în împrejurimi. Nu în ultimul rând, în anul 2025, aici va fi organizat un eveniment la care vor participa reprezentanți ai tuturor stațiunilor balneare importante de pe continent: „Adunarea Generală a Asociației Orașelor Termale Istorice din Europa”.
    Băile Herculane este o stațiune cu o istorie impresionantă, atestată în anul 153, adunând în tot acest timp o mulțime de legende și de povești care o fac astăzi o destinație și culturală, nu doar una cu peisaje fabuloase, după cum aflăm de la Laura Pătru, PR manager la Asociația Pro Turism Herculane.

    „Stațiunea a avut două perioade de înflorire. Prima a fost cea romană. Pentru că a găzduit o mulțime din nobilii de la Roma ai vremii, păstrăm și astăzi la Herculane o mulțime de vestigii din acea perioadă. Amprenta romană este încă vizibilă la Herculane. Avem până și băi romane funcționale. A doua a fost perioada austriacă. De atunci, au rămas toate aceste clădiri pe care le considerăm emblematice pentru stațiune, construite în stil romantic, care i-au adus celebritatea și pentru care a fost numită Perla Europei.”

     

     

    Toate acestea și factorii de cură au făcut ca Băile Herculane să-și câștige un renume. De altfel, proprietățile curative ale apelor sunt menționate și în legende.

    „Hercule, în timp ce-și îndeplinea muncile sale, așa spune legenda locală, sleit de puteri, s-a îmbăiat în izvoarele termale de la Herculane. Astfel, a prins puterile care l-au ajutat să-și ducă sarcinile la bun sfârșit. Și iată că până astăzi folosim aceste izvoare termale pentru a ne recăpăta puterile și pentru a ne recăpăta sănătatea. Herculane beneficiază de peste 17 izvoare termale, fiecare cu proprietăți diferite. Așadar, avem apă pentru cură externă, pe care o folosim în tratarea afecțiunilor reumatice și a celor dermatologice. Este un factor care ne ajută foarte mult la tratarea afecțiunilor în urma evenimentelor traumatice, fizice.

    Însă avem și izvoare pentru cură internă, cum ar fi cele folosite pentru combaterea bolilor de stomac. Mai avem cură externă și pentru afecțiuni ale ochilor, iar toate acestea sunt, desigur, susținute de tehnologie modernă, care este disponibilă în centrele de tratament din stațiune și care ne ajută să facem totul mult mai eficient. De asemenea, aici este un aer foarte puternic ionizat negativ. Deși la Herculane suntem la puțin peste 160 de metri deasupra nivelului mării, corpul resimte acest aer ca în Alpii elvețieni. Este foarte puternic, iar toate aceste elemente la un loc ne ajută să creăm pentru oaspeții noștri din stațiune o nouă stare de bine.”

     

     

    Din fericire, în ultimii ani, Herculane s-a bucurat de mai mulți investitori și multe dintre hotelurile emblematice ale stațiunii au fost complet restaurate, reinventate și aduse la standarde moderne. Astfel, turiștii care ajung în stațiune se bucură de servicii de cazare și de tratament la nivel european, spune Laura Pătru, PR manager la Asociația Pro Turism Herculane.

    „Astăzi îmbinăm cultura balneară cu facilități de SPA, pentru că oamenii descoperă din ce în ce mai mult cât de importantă este prevenția. Nu venim la tratament doar în stadiul în care afecțiunea deja devine insuportabilă, venim să ne tratăm din timp, să facem prevenție. Apoi, cultura SPA, atât la nivel european cât și la noi, este din ce în ce mai căutată. Oamenii au joburi stresante, au nevoie să se relaxeze, să se bucure de factori naturali, iar Herculane are toate facilitățile, atât prin hotelurile mari, create de la început, cât și prin factorii naturali, ca să ofere și aceste servicii de SPA complementare. Ele creează un produs complet, destinat întregii familii.”

     

     

     

    Turiștii români vor veni la tratament cu un bilet de la medicul de familia, iar cei străini e suficient să aibă un aviz medical din țările lor care să arate că sunt eligibili pentru tratament. În plus, toată lumea beneficiază de un consult și din partea medicul balneolog al centrului de tratament. Este indicat ca sejururile care implică o cură balneară să fie de minimum cinci zile, ca efectele balneare să se simtă, ceea ce ne asigură destul timp pentru excursii în împrejurimi.

    „Zona este foarte ofertantă din acest punct de vedere. Herculane are acum pentru iubitorii de cai și un centru de echitație. Avem la doar jumătate de oră distanță peisajul spectaculos de la Cazanele Dunării, unde se pot face plimbări cu vaporașul și unde se poate vedea chipul lui Decebal în stâncă. Este cea mai mare sculptură în stâncă din Europa. Tot aproape este și Muzeul Porțile de Fier, unde sunt convinsă că oaspeții pot afla o mulțime de lucruri interesante, cu atât mai mult cu cât este și o secțiune dedicată insulei scufundate Ada Kaleh.

    Tot în apropiere, turiștii pot să viziteze morile de apă de la Rudăria, care se află în patrimoniul UNESCO. E un grup de mori care funcționează în continuare ca acum 300 de ani, unde localnicii își aduc grânele. Este un loc aproape de natură și aproape de tradiții. Tot la scurtă distanță de Herculane, pentru cei care sunt dispuși să facă puțină mișcare sunt cătunele de la Ineleț. Acesta e un sat la care se ajunge doar accesând niște scări de lemn montate în piatră. Însă odată ce ați ajuns acolo, peisajul este absolut spectaculos, iar viața este conservată acolo ca acum 100 de ani. Tehnologia încă nu a ajuns, cum a ajuns în alte locuri și este o adevărată experiență.”

     

     

    Peisajele din Herculane asigură un cadru minunat pentru sărbătorile de iarnă și, în fiecare an, stațiunea este plină în această perioadă. Laura Pătru, PR manager la Asociația Pro Turism Herculane, ne facem o invitație pentru sfârșitul de an. „Există pachete în stațiune de 1 decembrie, de Crăciun sau de Revelion. Pachetele de Revelion pot să fie de trei zile, de patru zile, iar hotelurile mari, dar și unitățile mai mici se străduiesc foarte mult să aducă oaspeților tot ce își doresc. Puteți să găsiți muzică live, preparate delicioase în hotelurile cu servicii mai complexe, programe pentru cei mici sau revelion pentru copii. Iar Crăciunul este cât se poate de tradițional la Herculane, pentru că ne dorim ca oaspeții să regăsească magia copilăriei la noi. Suntem, desigur, vizitați în fiecare an de Moșul, iar cei mici au o mulțime de activități și de ateliere care să le facă vacanța mai frumoasă, precum și facilități dedicate special lor. Avem piscine pentru copii, saline, astfel încât iarna la Herculane arată ca un mix între tradiție și relaxare la SPA.”

     

     

    Iată, așadar, o destinație pentru orice perioadă a anului, potrivită pentru toată familia!

  • Saline din România

    Saline din România

    România este unul dintre cei mai mari
    producători de sare din lume, iar exploatarea sării este o ocupaţie foarte
    veche. Salinele sunt o atracţie turistică tot mai răspândită, iar proprietăţile
    aerului salin au dus la apariţia speleoterapiei şi a climatoterapiei,
    tratamente în subteran, în peşteri şi în mine de sare. Astăzi intrăm în câteva
    dintre cele mai renumite saline din România.


    Începem călătoria noastră în judeţul
    Bacău, în staţiunea turistică Târgu
    Ocna. Exploatarea sării în forma actuală a început în Târgu Ocna de mult timp,
    cam de prin 1967, însă turismul ia o altă turnură în anul 2005. A fost anul
    când a fost pusă în valoare biserica Sfânta Varvara, spune Ilie Ion, directorul
    Salinei Târgu Ocna. Aceasta fusese construită în anul 1992, în
    baza unui proiect al salariaţilor Salina Târgu Ocna, în şase luni. La vremea
    respectivă, a fost un monument unic, atât în Europa cât şi în România. Pentru a
    o vedea, turistul va coborî 240 de metri în subteran, unde se desfăşoară baza
    noastră de turism şi de agrement, pe o suprafaţă de 13 mii de metri pătraţi. Oferim condiţii optime pentru relaxare, mişcare pe terenurile de
    minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă. În acelaşi timp, se pot
    trata şi afecţiunile respiratorii. Lacul cu apă sărată, existent aici, cascada,
    completează cu succes un peisaj fascinant. Pentru copii, am amenajat spaţii de
    joacă dotate cu leagăne, tobogane, balansoare. Mai mult, pentru micuţii
    vizitatori, am încercat să adoptăm o serie de jocuri mecanice sau biliard, să
    asigurăm spaţii pentru mini biciclete, iar în viitor vom asigura şi spaţii
    pentru skateboard şi patine cu rotile.



    În baza de turism se poate vedea, în
    continuare, Muzeul Sării, continuă Ilie Ion, directorul Salinei Târgu Ocna: În cadrul acestuia, putem vedea date
    despre geneza şi evoluţia exploatării, dar, totodată, şi despre prelucrarea
    sării. Putem citi despre virtuţile sale terapeutice şi putem admira exponate
    interesante, ce amintesc despre un trecut impresionant al exploatărilor de sare
    de la Târgu Ocna, a căror tradiţie datează încă din 1380. De-a lungul anilor
    ne-au trecut pragul vizitatori de pe toate continentele. Toată lumea rămâne
    profund impresionată. Puţini turişti străini au avut ocazia să viziteze o
    salină. În România sunt mai multe, de aceea nouă ni se par de multe ori foarte
    interesante. Însă turiştii străini îşi împărtăşesc impresiile cu mare emoţie
    după o vizită în subteran. Am avut ocazia să discut cu nişte japonezi, de exemplu.
    Am discutat printr-un translator, iar dacă
    acesta nu reuşea pe deplin să scoată în evidenţă emoţia pe care o trăiau
    acei vizitatori din Japonia, am rămas impresionat de expresia feţei lor şi de
    privirile lor.



    Ne îndreptăm spre
    nordul României, spre judeţul Suceava, localitatea Cacica. Aceasta a fost
    menţionată în documente pentru prima dată în secolul al XVIII-lea. La Cacica,
    administraţia austriacă a deschis o exploatare intensivă şi eficientă a sării.
    Sarea se exploata sub formă de blocuri, prin tăiere manuală, iar prima cameră
    de exploatare a sării geme a apărut la o adâncime de 27 de metri. Din jurul
    anului 1817, a început exploatarea zăcământului. Ioana Croitoriu, ghid la
    salina Cacica. Cacica înseamnă raţă în limba polonă. A fost
    un teren mlăştinos cu multe raţe sălbatice, iar polonezii i-au pus acest nume.
    Specialiştii estimează că aici avem rezerve de sare pentru încă 500 de ani.
    Exploatarea a început în anul 1791. Avem aici o capelă mică, ortodoxă, cu
    câteva sculpturi în sare. La 38 de metri adâncime avem un lac artificial. Pe
    marginea acestuia se formează cristale de sare. Acolo se află şi o bărcuţă cu
    care minerii, în timpul liber, îşi plimbau copiii, nepoţii. La 41 de metri
    adâncime avem o sală de bal, unde minerii făceau baluri şi petreceri. Ea poartă
    numele Agripa Popescu, care a fost primul director general. Apoi, se coboară la
    75 de metri, unde, la început, a fost şi depozitul de brânză. Fiind o
    temperatură constantă, de zece grade, brânza se păstra foarte bine în mină.
    Acum este amenajat un teren de sport pentru cei care vin la tratament, cei
    bolnavi de astm, cu afecţiuni ale aparatului respirator. Există, de asemenea,
    şi spaţii de joacă pentru copii.



    Ultima noastră oprire este în
    Transilvania. Considerând că aşezările vechi de aici datează încă din anii
    1100, Praidul se clasifică drept o aşezare relativ tânără, fiind
    atestată din anul 1564. Însă e cea mai mare comună din judeţul Harghita. În
    ciuda peisajului montan frumos şi al aspectului arhaic, Praidul este cunoscut
    mai ales pentru salină, un adevărat oraş subteran. Conform ultimelor date
    comunicate de administraţia salinei din Praid, numărul turiştilor a crescut cu
    35 de mii în acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Iar
    media celor care coboară în subteran este cuprinsă între 3.000 şi 4.000
    de persoane pe zi. Peisajul subteran este impresionant spune Seprodi Zoltan,
    directorul salinei Praid. Se intră cu un autobuz. Traseul
    acestui autobuz în subteran este de 1,2 km. Coboară cam 100 de metri de la
    suprafaţă. De acolo, turiştii merg pe scări. Sunt 240 de trepte pe care le
    parcurg pentru a ajunge într-o cameră mai veche. Aceasta are un sistem de
    galerii în lungime de aproximativ 600 de metri, cu 20 de metri lăţime.
    Înălţimea este de 14 metri. Aceste dimensiuni sunt impresionante. Turiştii
    străini, în proporţie de 80% sunt din Ungaria. Restul sunt turişti din toate
    ţările din Europa, chiar şi din Asia am avut grupuri, din America. Intrând în
    contact cu ei, aflăm că sunt uimiţi de ceea ce se află în subteran. Tuturor
    ascultătorilor dvs. vreau să le trimit un mesaj. Aici sunt bineveniţi şi, dacă
    vor să rămână cu gura căscată, atunci, să treacă pragul Praidului şi al
    salinei.




    În speranţa că v-am convins de ineditul unui sejur prin salinele
    României, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Câştigătorii concursului RRI „Prin salinele României”

    Câştigătorii concursului RRI „Prin salinele României”


    Dragi prieteni, Radio România Internaţional v-a invitat până la 28 februarie, data poştei, să participaţi la un concurs de cultură generală cu titlul “Prin salinele României”. Concursul a fost dedicat uneia dintre principalele resurse minerale ale României, sarea, o resursă economică, dar şi de sănătate, având în vedere proprietăţile curative ale aerului salin.


    Concursul a trezit interesul dvs. şi am primit 429 de răspunsuri corecte! Vă mulţumim şi vă invităm să participaţi şi la alte concursuri.




    Marele Premiu va fi un sejur de 10 zile (nouă nopţi), cu pensiune completă, pentru două persoane, în perioada 15-24 mai 2013, în 4 zone din România cunoscute pentru exploatarea sării: Slănic Prahova (judeţul Prahova), Târgu Ocna (judeţul Bacău), Praid (judeţul Harghita) şi Turda (judeţul Cluj).




    Concursul a fost sponsorizat de SC Salina Turda Durgău SA, respectiv de Pensiunea ”Elena” şi ”Motelul Anda”, ambele din Târgu Ocna. Pentru cei care nu câştigă Marile Premii avem premii în obiecte, legate de zonele respective, oferite de partenerii noştri: Consiliul Judeţean Bacău, Consiliul Judeţean Prahova, Primăria Municipiului Ploieşti, Primăria Municipiului Turda, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Harghita, Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Societatea Naţională a Sării S.A. (inclusiv Sucursalele Salina Târgu Ocna, Salina Slănic Prahova, Salina Praid), Uniunea Artiştilor Plastici, Filialele Ploieşti, Bacău şi Turda, Centrul Cultural Judeţean Harghita, Casa Municipală de Cultură Turda, Şcoala Populară de Arte «Tudor Jarda» din Cluj-Napoca.




    Din emisiunile noastre, de pe site-ul RRI, dar şi de pe profilurile de Facebook şi Twitter aţi putut afla răspunsurile la întrebările cu care v-am provocat să ne scrieţi.




    Concursul s-a încheiat la 28 februarie 2013, data poştei. Până să aflaţi cine sunt câştigătorii vă reamintim întrebările la care v-am invitat să răspundeţi:



    Cât timp şi-ar putea asigura România necesarul de sare din resurse interne? Răspuns corect: 1000 de ani. – Menţionaţi cel puţin 3 saline din România. Răspuns corect: Puteaţi menţiona cel puţin dintre Ocna Sibiului, Turda, Ocnele Mari, Ocna Mureş, Slănic Prahova, Târgu Ocna, Ocna Dej, Slănic Moldova, Praid, Cacica.



    Cum se numeşte tratamentul care pune în valoare calităţile curative ale aerului salin? Răspuns corect: speleoterapie. – Ce saline vor vizita câştigătorii Marilor Premii ale concursului RRI? Răspuns corect: Slănic Prahova, Târgu Ocna, Praid, Turda.



    Acum putem derula lista câştigătorilor. Cele 30 de Menţiuni au revenit ascultătorilor sau utilizatorilor de Internet: Oana Apostol, din România, Farid Boumechaal, din Algeria, Abdel Naser Mohamad Rashad Kamel, din Egipt, Ferhat Bezazel, Algeria, Jikuang, He Xige, Daying şi Ji Mingzhuo, toţi 4 din China, Giorgio Borsier, Alessandra Bedendo, Luca Zazzeri, Emiliano Andrea Busnelli, Massimo de Muro şi Giancarlo Severini, toţi 6 din Italia, Juan Antonio Morales, Spania, Maikel Viltrés Estrada, Cuba, Adervall Lima Gómez, Henrique José Dantas Felinto şi Jose Roberto da Silva Cunha, toţi 3 din Brazilia, Denis Ullmann şi Claude Unsinger, ambii din Franţa, Nikolai Matveev, Anatoli Dorofeev, Nikolai Popov şi Pavel Pucikov, toţi 4 din Rusia, Ian Morrison, China, şi Rafi Md. Nazmus Sadat, din Bangladesh, ambii ascultători ai emisiunilor RRI în engleză, Hans Verner Lollike, Danemarca, Brian Kendall, Marea Britanie, şi câştigătorul Marelui Premiu al concursului nostru precedent, dedicat Bucureştiului cultural, Robert C. Ackx, din Olanda.




    Vechiul nostru prieten brazilian Henrique José Dantas Felinto ne-a scris: “Am participat pentru că îmi place foarte mult România şi vreau să cunosc cât mai multe lucruri despre ţara dvs. De asemenea, pentru că oraşul meu (Rio Grande do Norte) este cea mai importantă regiune braziliană care produce sare. Sursele mele de informare au fost programele RRI şi Internetul.”




    “Fiecare concurs RRI îmi oferă noi cunoştinţe despre România. Şi…a cunoaste înseamnă a iubi”, ne mărturisea un alt vechi prieten, Hans Verner Lollike, din Danemarca.




    Cele 30 de Premii III au revenit ascultătorilor sau userilor: Volodimir Sytnikov, Ucraina, Abdelilah Izou, din Maroc, Georg Pleschberg, Austria, Peter Lakati, din Ungaria (ascultător al programelor RRI în germană), Li Ming, Xue Fei, Yu Hongyan şi Zhi Yanjiao, toţi 4 din China, Agide Melloni şi Maria Chiara Fresco, ambii din Italia, José Balbino Cruz Menjivar, Costa Rica, Antonio Ángel Morilla Ríos, din Spania, Osvaldo Gomez González, Cuba, Víctor Gutiérrez, Panama, Djefel Djilali, din Algeria, şi Samba Ba, din Senegal (ambii ascultători ai emisiunilor în franceză), Naved D. Raiyan, Chitturi Sowmya, Rajesh Chandwani, Surendra Kumar, toţi 4 din India, Stu Taylor, Steven Handler şi Alvarez Galloso, toţi 3 din SUA, ca şi ascultătorii programelor noastre în engleză S.J. Agboola şi Ayeni Adedayo, ambii din Nigeria, Fachri, din Indonezia, Aziz Nasir, din Pakistan, Didarul Iqbal, Bangladesh, Henk Poortvliet, Olanda, şi Krzysztof Borski, Polonia.




    Fidelul nostru prieten Agide Melloni, din Italia, scria: “Ştiam foarte puţine lucruri despre această bogăţie naturală a României, despre frumuseţea salinelor sale şi efectul lor terapeutic. După ce am vizitat virtual, graţie concursurilor precedente, frumoasa voastra ţară şi am aflat foarte multe lucruri despre arta şi istoria sa şi despre tradiţiile sale seculare, de această dată ne-aţi oferit posibilitatea de a face o incursiune în istoria exploatării sării în România şi de a afla care sunt posibilităţile de tratament şi de vacanţă în zona salinelor. A fost un concurs original, care nu putea să nu-mi trezească interesul”.




    Tot din Italia, Maria Chiara Fresco argumenta de ce ne-a răspuns la întrebări: “Aş dori să vizitez România fiindcă este o ţară frumoasă şi, probabil, una dintre ultimele în Europa în care putem încă descoperi o civilizaţie rurală tradiţională.”




    Iar Djefel Djilali, din Algeria, explica: ”Graţie emisiunilor dvs. şi concursurilor pe care le organizaţi, am început să cunosc şi apoi să iubesc România. Am început să caut pe cont propriu mai multe date şi am descoperit şi mai multe elemente despre ţara dvs. Am adăugat, astfel, încântării personale în faţa frumuseţilor naturale pe care le aveţi, plăcerea cunoaşterii şi a descoperirii. Vă felicit!”




    Iar Samba Be, din Senegal, ne scria sintetic: ”Îmi place foarte mult RRI! Emisiunile dvs. au fost principala mea sursă de documentare, o sursă, de altfel, exhaustivă”.




    30 de Premii II au revenit următorilor: Amela Omerspahici Jakubovici, Bosnia şi Herţegovina, conaţionalul nostru Liviu Şandor, din Germania, Manuela Peanci, din România ascultătoare a programelor RRI în dialectul aromân, Volodimir Bondar, Ucraina, Ben Chohra Ali, din Algeria, Adam Mohamad Gibril, Sudan, Michael Lindner şi Ralf Urbanczyk, ambii din Germania, Li Hua, Zhou Fei, Li Xue şi Huang Liqiang, toţi 4 din China, Gian Luca del Marco şi Arianna Vailati Canta, ambii din Italia, Alexis Roca Ramírez, din Venezuela, Miguel Ramón Bauset (Spania), Hugo Calderón Carbajal, din Mexic, Alexei Kasatkin, Rusia, Mohamed Goumidi, Algeria (ascultător al emisiunilor în franceză), Thein Soe (Malaezia), ascultător al emisiunilor în engleză, Mohammes Nazin, din Maroc, de asemenea ascultător al programelor în engleză, Weldon Wales, James Drexler, Harold Woering, Christopher R. Rumbaugh, Lee Kraig şi Ryan Jeffery, toţi 6 din SUA, Keith A. Simmonds, Franţa (ascultător al Serviciului Englez), S.B. Sharma, India, şi R.S. Oulton, din Zimbabwe.




    Amela Omerspahici Jakubovici (Bosnia şi Herţegovina) ne scria: “Chiar dacă particip de mult timp la concursurile RRI, de fiecare dată o fac din toată inima!”.




    ”De fiecare dată sunt încântat să particip la concursurile RRI. Răspunzând la întrebarile dvs. am ocazia să descopăr noi şi noi atracţii turistice şi geografice din România”, ne-a transmis Volodimir Bondar, din Ucraina.




    Vechiul nostru ascultător Michael Lindner, din Germania, explica de ce a răspuns la concurs: “Dragi prieteni din redacţie, deoarece tradiţiile vechi trebuie respectate, doresc să particip ca ascultător fidel la concursul referitor la saline. Motivele pentru care particip la acest concurs sunt interesul pentru atracţiile turistice ale României şi prietenia mea de lungă durată cu RRI”.




    La rândul său, un alt prieten RRI din Germania, Ralf Urbanczyk, ne-a scris: “În momentul în care RRI a lansat concursul privind salinele gândurile mi-au zburat imediat la salinele din zona în care locuiesc. Am devenit curios. Oare există în România o tradiţie a mineritului similară? Prin intermediul emisiunilor RRI din ultimele luni, care au abordat acest subiect, am ajuns să aflu multe lucruri despre acest domeniu. Mi-a trezit curiozitatea şi a început să mă preocupe mai intens această temă, căutând informaţii şi din alte surse.”




    Italianul Gian Luca del Marco argumenta noua sa participare la un concurs marca RRI: “Şi de această dată particip cu plăcere la concursul vostru, fiindcă tema este foarte interesantă. Sunt convins că salinele vor avea un rol foarte important în promovarea turistică a României. Aceste locuri excepţionale sunt unice, iar capacitatea terapeutică le scoate în evidenţă în peisajul turistic european. Am întâlnit persoane care au petrecut sejururi la Slănic Prahova, pentru odihnă şi tratament, şi care mi-au vorbit foarte frumos despre acest loc.”




    Iar Arianna Vailati Canta, de asemenea din Italia, ne-a scris de ce a atras-o concursul dedicat salinelor: “Imi doresc să cunosc mai bine România, despre care am auzit până acum numai din poveştile unei prietene românce, şi să vizitez un loc în care se desfăşoară o activitate atât de importantă.”




    Alexei Kasatkin, din Rusia, ne-a transmis un răspuns bine documentat: Sunt un ascultător fidel al emisiunilor RRI şi particip cu mare plăcere, pentru a doua oară, la concursurile organizate de dvs. Acest concurs mi-a lărgit orizontul de cunoştinţe. România este una dintre cele mai mari ţări din Sud-Estul Europei din punct de vedere al populaţiei, teritoriului şi resurselor naturale. Ea a jucat întotdeauna un rol important în istoria lumii, fiind situată la întretăierea drumurilor istoriei: provincie de graniţă a Imperiului Roman, Marea migraţie a popoarelor, lupta popoarelor Europei împotriva Imperiului Otoman, ambele războaie mondiale, viitorul postcomunist al ţărilor Europei de Est etc. România şi Federaţia Rusă (şi în particular Republica Udmurtia) au o colaborare îndelungată în sferele economică, umanitară, ştiinţifică şi educaţională. Studenţii din ţara noastră învaţă în cele mai cunoscute facultăţi din România. Iar turiştii noştri vizitează România şi urmează tratamente în staţiunile ei (inclusiv în saline, de exemplu în oraşul Slănic Moldova). Aşa că, deşi din punct de vedere teritorial sunt situate departe una de cealaltă, ţările noastre sunt legate prin strânse relaţii de prietenie. Cu atât mai mult, cu cât la pavilionul ONU steagurile României şi Rusiei sunt alăturate, ceea ce face ca delegaţiile noastre să se afle mereu alături la forumuri internaţionale, întreceri sportive, evenimente culturale etc.”




    Mohamed Goumidi, din Algeria, afirma: ”Am dorit să particip la acest concurs pentru că am dorit să ştiu mai multe despre resursele României şi îndeosebi, despre sarea care se găseşte din abundenţă în ţara dvs. Rezervele de sare ar ajunge României pentru o mie de ani… Aceasta este o bogăţie care ar putea susţine foare mult economia şi dezvoltarea ţării dvs.”




    În sfârşit, Keith A. Simmonds, Franţa, explica: “Motivaţia mea de a participa la concurs rezidă în faptul că am fost întotdeauna fascinat de această ţară minunată, România. Participarea la concurs îmi oferă oportunitatea de a căuta şi a descoperi frumuseţea pe care România o are de oferit. Sper ca într-o bună zi să mi se ofere şansa să vizitez această ţară şi să fiu martorul direct al măreţiei ei.”




    Cele 10 Premii I au revenit următorilor ascultători sau internauţi: conaţionala noastră Clemansa Ecaterina Baciu, din Italia, Leokardia Bogutska, Ucraina, Abdel-Rahim Ait Al-Awad, din Maroc, Udo Scherbaum, din Germania, Gao Junxia, din China, Paolo Valente, Italia, Alexandr Abramov, Rusia, Mogire Machuki, din Kenya (ascultător al emisiunilor în engleză), Jacques Giraud, Franţa, şi Nouari Naghmouchi, din Algeria, ascultător al programelor RRI în franceză.




    ”Nu am fost niciodată în România, dar ştiu că este o ţară foarte frumoasă, cu natură minunată, iar oportunitatea de a vizita salinele este incredibilă. Imi doresc foarte mult să câştig şi să am posibilitatea de a vizita o ţară minunată precum România”, argumenta Leokardia Bogutska, din Ucraina.




    Udo Scherbaum, din Germania, ne-a scris: Pe lângă urmărirea emisiunilor RRI şi a citirii cu atenţie a textului concursului, am căutat răspunsurile şi pe Internet. Am găsit articole (de exemplu pe Wikipedia) care m-au ţintuit în scaun. Am aflat, astfel, mult mai multe informaţii. Mulţumesc pentru descoperirea unui subiect românesc care nu prea îmi era cunoscut“.




    Paolo Valente, din Italia, argumenta concis: “Am fost motivat să particip la concurs de pasiunea pe care o am pentru România; îmi plac mult cultura românească, mâncarea, muzica, românii… Şi sper din tot sufletul să pot petrece o vacanţă într-una din zonele cu saline, pentru a mă întoarce acasă cu amintiri frumoase.”




    Dl. Jacques Giraud, din Franţa, ne-a scris: ”Graţie concursului RRI am dscoperit o tehnică de exploatare a sării aproape necunoscută în Franţa, unde producţia de sare se face în sărării (n.r. lacuri sau iazuri superficiale cu apă sărată, exploatate la suprafaţă). Mi-aş dori să realizez o călătorie iniţiatică” în România, în aceste regiuni care beneficiază de un microclimat excepţional, pentru a promova mai departe ţara dvs.”




    Iar Nouari Naghmouchi, din Algeria, ne scria foarte concis: ”Sunt un ascultător fidel am RRI şi m-am înscris la acest concurs pentru a descoperi salinele româneşti şi, mai ales, pentru a vizita radioul meu drag”.




    Mogire Machuki, Kenya, afirma, la rândul său: “S-a mai terminat un concurs grozav organizat de RRI. Ca de obicei, mi-a facut plăcere să particip, pentru a afla lucruri noi despre România, o ţară foarte rar menţionată în presa din ţara mea. Ştim foarte puţin aici despre această fascinantă ţară europeană. M-a bucurat faptul că România are depozite de sare care pot fi exploatate încă o mie de ani, dar ceea ce m-a impresionat cu adevărat este modul în care se tratează diferite alergii, cazurile de astm bronşic şi bronşita în minele de sare. Sunt interesat de speleoterapie, care ar trebui introdusă şi în ţara mea, pentru că avem mii de cazuri de alergii şi astm bronşic.”




    16 Premii Speciale au revenit următorilor ascultători sau Internet useri: Gennadiy Reşetnik, din Ucraina, Abdel Kader Hasan Abdel Kader, din Egipt, Khalil Abdel-Kader, din Algeria, Joe Leyder, din Luxemburg (ascultător al programelor noastre în germană), Shan Jinhai, din China, Antonella La Brocca, din Italia, Claudio Alfredo Martijena (Argentina), José Luis Corcuera Gil (Spania), Elena Kurbanova, Turkmenistan, Roman Braghin, Rusia, Tracy Marvin şi James Holthus, ambii din SUA, Richard Cooke, Marea Britanie, Satoshi Nishimota, din Japonia, Eric Mompontet şi Christian Canoen, ambii din Franţa.




    Ce m-a determinat să particip la concursul “Prin Salinele României”? — se întreba Gennadiy Reşetnik, din Ucraina: ”Probabil nu doar posibilitatea de a câştiga un sejur mult dorit în România, ci şi oportunitatea de a face o călătorie în lumea misterioasă şi fascinanta a regatului sării”, o lume care este la fel de atractivă atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, o lume plină de culori, stalactite sclipitoare şi diferite formaţiuni saline. Este ca şi cum, cu ajutorul maşinii timpului”, ai face o călătorie în urmă cu milioane de ani, o excursie pe fundul unui ocean străvechi. Mergând în jos, ai posibilitatea să vezi o lume aparte, în care totul e din sare: pereţii, podeaua, tavanul, sculpturile … Acolo poţi să respiri aerul salin binefăcător sau, pur şi simplu, te poţi relaxa într-o ambianţă plăcută, ascultând un concert de muzică simfonică şi bucurându-te de acustica uimitoare a unei săli inedite. Poţi practica sportul sau poţi urma tratamente speciale… Toate acestea sunt posibile în salinele din România”.




    Dl. Joe Leyder, din Luxemburg, explica de ce a răspuns la concurs: Pentru 2013 mi-am propus să ascult mai mult posturile de radio internaţionale, după ce renunţasem de mai mulţi ani la acest hobby. Acum ascult radio numai pe Internet. Îmi amintesc cu plăcere de RRI, deoarece am câştigat la un moment dat Marele Premiu, dar din motive profesionale nu am putut călători. Păcat, însă ca profesor am vacanţă numai în anumite perioade. Poate reuşesc acum.”




    Shan Jinhai, din China, ne-a trimis următoarea argumentaţie: ” Zăcămintele minerale sunt viaţa unei ţări, fiecare ţară are resursele minerale proprii şi specifice, aceste resurse joacă un rol-cheie în dezvoltarea economică a acesteia, iar sarea este un element care nu poate lipsi din viaţa şi activitatea de producţie a locuitorilor ei. România are astfel de resurse din zorii istoriei sale, iar peisajele din jurul unor asfel de formaţiuni au atras, prin pitorescul lor, atenţia întregii lumi. Prin organizarea unui concurs pe o astfel de temă, RRI nu îşi propune doar să prezinte prietenilor de pe diverse meridiane frumuseţea unor asemenea locuri, ca şi ceea ce numim cultura săii, însă privind şi mai profund la această iniţiativă, ne dăm seama că RRI ne invită şi să preţuim o comoară. Sarea este o resursă care se diminuează în timp, de aceea trebuie să fie valorificată cu chibzuială, pentru ca să se poată folosi de ea şi cei ce vor veni după noi. (…) Sper ca RRI să organizeze mai multe campanii referitoare la zăcămintele minerale, pentru ca astfel să-i înveţe pe ascultători să le preţuiască”.




    Antonella La Brocca, Italia, motiva: “Ceea ce m-a determinat să particip la concurs este faptul ca imigranţii români sunt o realitate a ţării noastre şi cu toţii ar trebui să le cunoaştem ţara de origine şi rădăcinile, pentru o convieţuire paşnică, sub semnul respectului şi al conştientizării realităţii din care vin”.




    José Luis Corcuera Gil, din Spania, ne-a dat următoarea explicaţie: “M-a motivat să particip interesul pentru tot ce are legătură cu România. În plus, am vrut să arăt postului dvs. de radio că sunt dispus să particip la toate iniţiativele pe care le dedică ascultătorilor. Pentru răspunsuri am folosit mijloacele puse la dispoziţie de RRI şi am mai văzut câteva materiale video pe Internet.”




    Elena Kurbanova, din Turkmenistan, a argumentat pe larg de ce ne-a scris: Pasiunea mea pentru călătorii a început încă din copilărie. Iar participarea mea la concursul Prin salinele României” nu este întâmplătoare. Îmi place să explorez tainica lume subpământeană, adâncurile pământului nostru. Locuiesc la poalele munţilor Kopetdag şi am zilnic în faţa ochilor conturul lor minunat. Îmi plac excursiile şi merg şi acum în drumeţii pe munte. Pe când eram studentă, eram pasionată de speologie. Pe teritoriul Turkmenistanului, în raionul Kughitang, se află peşteri naturale unicat. Săli uriaşe, cu stalactite şi stalagmite albe precum cristalul atingând câţiva metri, perdele” de onix, cu forme carstice stranii — toate acestea lasă o impresie de neuitat. De-a lungul anilor am reuşit să vizitez multe peşteri din Turkmenistan, şi nu numai în calitate de turist interesat de acest fenomen, ci şi ca sportiv-speolog. Am coborât cu coarda în gol la adâncimi de 100 de metri, m-am târât de la o sală la alta a peşterilor prin treceri înguste şi prăfuite, m-am lovit cu casca de protecţie de bolţile subterane, am înnoptat în peşteră. Da, lumea subterană are romantismul ei aparte! În Turkmenistan se desfăşoară o activitate intensă de protejare a patrimoniului naţional, a peşterilor din Kughitang. În anul 1987 am mai descoperit o serie de peşteri extraordinare, călătorind prin Cehoslovacia. Peşterile se numeau Mravski Karst, am coborât în sălile lor pline de măreţie, ne-am plimbat cu barca pe râul subteran. În anul 2006, aflându-mă în regiunea Capadoccia din Turcia, am vizitat un întreg oraş subteran şi am văzut frescele minunate pictate pe pereţii peşterilor în care erau situate primele biserici creştine din timpurile bizantine. În anul 2010, călătorind prin China şi vizitând provincia Zhejiang, am avut ocazia să văd grotele din munţii la poalele cărora este situat oraşul Guangzhou. Acolo se află statui minunate ale lui Buddha, tăiate în piatră. Cu toate că suntem foarte ocupaţi, eu şi prietenul meu Igor ducem o viaţă activă, mergem la munte, facem drumeţii cu prietenii. De România suntem interesaţi de multă vreme, în parte şi pentru că pe linie paternă, Igor are rădăcini româneşti. Îmi doresc foarte mult să vizitez România, să văd munţii Carpaţi, acoperiţi de păduri verzi, să respir aerul terapeutic al salinelor din România! Îmi doresc să văd lumea subterană a României!”




    Francezul Christian Canoen argumenta de ce a participat la concurs: ”Am ales să particip la acest concurs pentru că mă interesează importanţa europeană a României, această ţară răscruce a mai multor culturi. Nu am avut şansa să vizitez ţara dvs. şi după aderearea la UE, aşa că m-ar interesa să văd care sunt schimbările petrecute şi progresele înregistrate după 2007”.




    Compatriotul său Eric Mompontet, argumenta, la rândul său, iar motivul participării este unul foarte clar: ”Concursul dvs. mi-a atras atenţia pentru că am un interes personal pentru saline. Încerc să vizitez câte una în fiecare dintre călătoriile mele, din Fanţa până în Thailanda. Descoperirea României ar fi inedită…”.




    Mulţumim tuturor celor care ne-au răspuns la întrebări şi care au argumentat ce i-a convins să participe. Şi acum, momentul cel mai aşteptat. Au participat la concurs, au răspuns corect şi au câştigat un sejur cu pensiune completă în zonele Slănic Prahova, Târgu Ocna, Praid şi Turda în perioada 15-24 mai 2013 … Roberta şi John Selesky, din Texas, SUA. Felicitări şi vă aşteptăm în România!




    La aflarea veştii că sunt câştigătorii Marelui Premiu, cei 2 ascultători americani ne-au scris: ”Vă mulţumim că ne ajutaţi ca visul nostru să devină realitate. Suntem foarte încântaţi să vizităm minele de sare, despre care nu am ştiut că există până nu am ascultat Radio România Internaţional”.




    Premiile şi menţiunile vor fi expediate prin poştă şi vă rugăm să ne confirmaţi, într-o scrisoare, într-un fax sau într-un e-mail atât primirea, cât şi conţinutul! Vă mulţumim, din nou, că v-aţi încercat şansele şi ne-aţi răspuns la concursul consacrat salinelor din România, şi vă invităm să participaţi în număr cât mai mare şi la următoarele noastre concursuri!


  • Cultura nelle saline di Romania

    Cultura nelle saline di Romania


    Allestita e aperta al pubblico solo a settembre 2009, la miniera di sale di Ocnele Mari è già diventata una delle più importanti e visitate del Paese. La miniera si stende su una superficie di 25.000 metri quadri, include spazi di gioco per bambini, negozi di souvenir, una sala cinematografica, un mini-terreno di pallamano e una pista di karting. Inoltre, a Ocnele Mari esiste la maggiore Chiesa sotterranea in Romania e un museo del sale. Rodica Tanasie, che dirige l’Ufficio Turistico della Miniera di Sale Ocnele Mari, ci ha parlato della chiesa sotterranea.




    “La storia della chiesa inizia con l’apertura del centro turistico a settembre 2009, quando si è concluso lo sfruttamento. La chiesa inaugurata lì è diventata la maggiore chiesa cristiana ortodossa sotterranea, intitolata a San Giorgio e a Santa Barbara, la protettrice dei minatori, degli architetti e dei costruttori. La chiesa è stata allestita dall’Ente per lo Sfruttamento Minerario di Râmnicu Vâlcea e dal prete della rispettiva parrocchia. A cominciare dal 2009, la chiesa ha ospitato più eventi e nel 2011 vi sono state portate persino le reliquie di Santa Barbara dalla Grecia. Per l’occasione si è svolto anche un pellegrinaggio di due giorni. Lungo il tempo abbiamo organizzato anche concerti di musica religiosa, tra cui quello del noto clarinettista Felix Goldbach. Nell’ambito della stessa serata musicale si è esibita anche la Corale Sant’Antim Ivireanu della Cattedrale Arcivescovile”, spiega Rodica Tanasie.




    Grazie all’eccellente conservazione dei lavori minerari e delle attrezzature utilizzate per il trasporto, la Miniera di Sale Turda è diventata un vero museo di storia dell’estrazione del sale e, di conseguenza, una destinazione turistica per tutti coloro che visitano la città di Turda, in provincia di Cluj. L’estrazione del sale a Turda ha rappresentato un elemento fondamentale per l’evoluzione della città, dato che la miniera risale al XVII-esimo secolo. Una delle sorprese avute due anni fa’ dalle persone presenti all’inaugurazione della miniera di sale è stata che nel rispettivo spazio hanno trovato anche una sala per trattamenti, campi sportivi e un anfiteatro. E da allora gli eventi si sono succeduti l’uno dopo l’altro. Che eventi sono attualmente in programma nella miniera di sale? Ce lo dice Felicia Raceanu, la direttrice della Casa della Cultura di Turda.




    “L’agenda degli eventi è molto ricca quest’anno. La Casa della Cultura di Turda organizza tutte queste manifestazioni in collaborazione con la miniera di sale e con altre istituzioni, per attirare sempre più turisti. Nell’ambito della Primavera Culturale di Turda, che si inaugura a marzo ed è già diventata una tradizione, avremo una Giornata delle Arti, che sarà organizzata proprio nella Miniera di Sale Turda. La stessa miniera ospiterà anche un concerto di vari gruppi di bambini e giovani della città e una mostra speciale per la Pasqua. Per la stessa occasione, è prevista anche una straordinaria mostra di arte culinaria. Inoltre, d’estate, organizzeremo due campeggi: una in partenariato con la Società Culturale Filarmonia Turda, e un’altra con la Scuola Popolare d’Arte Jarda di Cluj. Non in ultimo, ed è un fatto di cui siamo molto contenti, la Società Cultura Senza Frontiere ha annunciato la sua partecipazione ai nostri programmi. L’anno scorso, gli artisti che hanno esposto nella miniera di sale hanno riscosso un enorme successo”, spiega Felicia Raceanu.




    Nel 2012, la Miniera di Sale Turda ha ospitato, tra l’altro, uno spettacolo inedito della compagnia italiana Silence Teatro nell’ambito della quinta edizione del Festival Internazionale di Teatro Sperimentale MAN.in.FEST organizzato dall’Associazione il Teatro Impossibile. L’edizione 2012 del festival ha riunito artisti di fama mondiale di sei Paesi ed ha incluso anche spettacoli in spazi non-convenzionali, come la Miniera di Sale Turda.

  • Kulturveranstaltungen in den rumänischen Salinen

    Kulturveranstaltungen in den rumänischen Salinen


    Das Salzbergwerk Ocnele Mari im Landkreis Vâlcea, das erst in September 2009 für das Publikum eröffnet wurde, ist eine der wichtigsten und meist besuchten Salinen in Rumänien. Die Saline Ocnele Mari erstreckt sich über etwa 25.000 Quadratmetern und bietet folgende Einrichtungen und Untehaltungsmöglichkeiten an: Kinderspielplatz mit Rutschen und anderen Aktivitäten, Fu‎ßballplatz, Basketballplatz, Volleyballplatz, Ping-Pong-Tische, Billardtische, Tennis, Fitness, Restaurant und Weinkeller, Lebensmittelladen, Souvenirladen, Kino, Sanitär-Punkt, Halle für Veranstaltungen und eine Kartbahn.


    Das Wichtigste kommt aber noch: In der Saline Ocnele Mari befinden sich die grö‎ßte unterirdische Kirche in Rumänien und ein Museum für die Geschichte der Salzgewinnung. Die Leiterin des Reisebüros Salina Ocnele Mari”, Rodica Tănasie, stellt uns die Kirche im Inneren der Saline Ocnele Mari vor:


    Die Geschichte dieser Kirche begann mit der Eröffnung der Tourismusanlage im September 2009, nach der Einstellung der Salzgwewinnung im Bergwerk Ocnele Mari. Die hier eröffnete Kirche ist die grö‎ßte christlich-orthodoxe Kirche untertage, und wurde dem Heiligen Georg, dem Drachentöter, und der Heiligen Barbara, der Schutzpatronin der Bergleute, der Architekten und der Baumeister gewidmet. Seit 2009 haben in dieser Kirche mehrere bedeutende Veranstaltungen stattgefunden. 2011 wurden sogar die Reliquien der Heiligen Barbara aus Griechenland hierher gebracht. Aus diesem Anlass fand auch eine zweitägige Pilgerfahrt statt. Im Laufe der Zeit veranstalteten wir auch mehrere Konzerte mit Kirchenmusik. Im Dezember 2011 hatten wir ein Konzert zum Gedenktag der Heiligen Barbara — bedeutende Gäste waren dabei, darunter der Klarinettist Felix Goldbach und der Chor Antim Ivireanulvon der erzbistümlichen Kathedrale.


    Dank des exzellenten Konservierungszustands der Salzgewinnungsanlagen und der Einrichtungen zum Abtransport ist das Salzwerk Turda im Landkreis Cluj/Klausenburg heutzutage ein Museum zur Geschichte der Salzbergwerke in Rumänien. Aus diesem Grund ist die Saline ein beliebtes Reiseziel für die Touristen, die die Stadt Turda und ihre Umgebung besuchen wollen. Der Salzabbau in Turda war ausschlaggebend für die wirtschaftliche Entwicklung der Stadt — das Salzbergwerk wurde im 17. Jahrhundert eröffnet. Nach mehr als drei Jahrhunderten wurde in Turda die Salzgewinnung 1932 eingestellt. Nach der Schlie‎ßung von 1932 gerieten die Werke von Turda in Vergessenheit bis zum zweiten Weltkrieg, als sie erneut geöffnet wurden und von der Stadtbevölkerung als Luftschutzbunker genutzt wurden.


    Von 1950 bis 1992 wurde die Transportgalerie auf einer Länge von 500 m als Käselager genutzt, danach entwickelte sich der Bereich zur Touristenattraktion für jedermann. Das Salzwerk von Turda ist heute ein wahrhaftiges Museum für die Geschichte des Minerals Salz geworden. Sowohl die alten Stollen als auch die Geräte sind gut erhalten und werden weiterhin sorgfältig gewartet. Somit gelingt es hier, Geschichte mit Legenden harmonisch zu verknüpfen. Die gro‎ße Zahl von Besuchern aus aller Welt bezeugt es. Jedes Jahr finden in der Saline Turda zahlreiche Veranstaltungen statt; Details dazu erfahren wir von der Leiterin des Kulturhauses Turda, Felicia Răceanu:


    Unser Programm ist auch dieses Jahr sehr vielfältig. Das Kulturhaus Turda organisiert Veranstaltungen in Zusammenarbeit mit der Saline und mit anderen Einrichtungen, so dass die Aktivitäten attraktiv werden und so viele Touristen wie nur möglich anziehen. Im Rahmen des Kulturfrühlings Turda, der seit einigen guten Jahren im Monat März stattfindet, veranstalten wir einen Tag der Künste, dessen Eröffnung in der Saline Turda stattfindet. Ebenfalls in der Saline veranstalten wir ein Musikkonzert mit Musikgruppen der Kinder und Jugendlichen aus unserer Stadt. Anlässlich der Osterfeiertage werden wir auch eine Sonderausstellung und eine Ausstellung der lokalen Kochkunst eröffnen. Dieses Jahr organisieren wir auch zwei Ferienlager mit Workshops für begabte Kinder und Jugendliche, in Partnerschaft mit dem Kulturverein Filarmonia Turdaund mit der Volkskunstschule Tudor Jardaaus Cluj. Auch der Verein Kultur ohne Grenzenwird sich an unseren Programmen beteiligen. Die Künstler, die letztes Jahr in der Saline Turda ihre Werke ausgestellt haben, feierten einen gro‎ßen Erfolg.


    Letztes Jahr fand im Salzwerk Turda auch eine originelle Theateraufführung statt: Es war eine Aufführung des Silence Teatro aus Italien, im Rahmen des Internationalen Theaterfestivals Experimental MAN.in.FEST, organisiert vom Verein Unmögliches Theater“. An der Ausgabe 2012 des Festivals beteiligten sich international bekannte Theaterleute und Schauspieler aus 6 Ländern; das Theaterfestival überraschte das Publikum durch die Verwendung von unkonventionellen Aufführungsräumen wie die Saline Turda.


    Audiobeitrag hören:


  • Evénements culturels dans les mines de sel de Roumanie

    Evénements culturels dans les mines de sel de Roumanie


    Aménagée et ouverte au public en septembre 2009, la mine de sel d’Ocnele Mari compte déjà parmi les plus importantes et les plus visitées de Roumanie. Avec une superficie de 25 mille mètres carrés, elle dispose d’aires de jeux pour les enfants, de magasins de souvenirs, d’une salle de cinéma, d’un mini-terrain de basket et d’une piste de karting. La mine d’Ocnele Mari accueille aussi la plus grande église souterraine de Roumanie, ainsi qu’un musée du sel.


    Rodica Tanasie dirige l’office de Tourisme de cette mine. Elle présente l’église située à l’intérieur de la mine: « L’histoire de cette église commence par l’ouverture de cette attraction touristique en septembre 2009, après la fin de l’exploitation proprement dite du sel. C’est ici qu’a été inaugurée cette église qui est devenue par la suite la plus grande église orthodoxe souterraine de Roumanie, consacrée aux Saints Georges et à la Sainte Barbe, la protectrice des mineurs, des architectes et des constructeurs. Cette église a été aménagée par l’Exploitation minière de Râmnicu Vâlcea et par le paroissien. A commencer par 2009 et jusqu’à l’heure actuelle, la mine a accueilli différents évènements. En 2011 les reliques de sainte Barbe provenant de Grèce y ont été déposées. Un pèlerinage de deux jours a été organisé à l’occasion. A travers le temps nous avons organisé des concerts de musique religieuse, dont un tenu par Felix Goldbach, un clarinettiste très connu. C’est pendant la même soirée musicale qu’a eu lieu un concert de la Chorale de la Cathédrale Archiépiscopale. »


    C’est en raison de l’état excellent de conservation des travaux miniers et des outillages utilisés pour transporter le sel que la mine de Turda est devenue un véritable musée d’histoire de l’exploitation du sel. La mine est actuellement une destination touristique importante pour ceux qui se rendent à Turda, dans le département de Cluj. L’exploitation du sel à Turda a été un élément important pour l’évolution prospère de la ville vu que cette mine date du 17e siècle. Ceux qui étaient présents à l’inauguration de l’attraction touristique il y a deux ans ont été surpris de trouver dans ces espaces une salle de traitement, des terrains de sport et un amphithéâtre. Et les évènements se sont enchaînés jusqu’à nos jours.


    Felicia Ràceanu, directrice de la Maison de la Culture de Turda passe en revue les événements que la mine s’apprête à accueillir: «L’agenda des événements est très riche cette année. La Maison de la Culture de Turda se charge de leur organisation en collaboration avec la mine et d’autres institutions, histoire de rendre les activités plus agréables et d’attirer un nombre plus grand de touristes. Dans le cadre du Printemps culturel à Turda, qui s’ouvre au mois de mars et qui est arrivé à un nombre respectable d’éditions, il y aura une Journée consacrée aux Arts, dont le coup d’envoi sera donné dans la mine même. La mine de sel de Turda accueillera également un concert de musique avec comme protagonistes les groupes musicaux d’enfants et des jeunes de la localité, ainsi qu’une exposition spéciale, lors des fêtes pascales. L’occasion aussi de mettre en place une exposition d’art culinaire. A noter aussi les deux ateliers que la Maison de la Culture de Turda va organiser cet été, dont un en partenariat avec la Société culturelle Filarmonia Turda et l’autre en partenariat avec l’Ecole Populaire d’art Tudor Jarda de Cluj. Nous avons aussi été très contents d’apprendre que la Société « La culture sans frontières » a annoncé sa participation à nos programmes. Les artistes ayant exposé l’année dernière dans notre mine ont connu un grand succès ».


    Et c’est toujours en 2012 que la mine de Turda a accueilli entre autres un spectacle inédit du Théâtre du Silence, d’Italie, lors de la 5e édition du Festival International du Théâtre expérimental MAN.in.FEST organisée par l’Association « Le Théâtre impossible ». L’édition 2012 a réuni des artistes de renommée internationale issus de 6 pays; l’événement a surpris par l’organisation des événements dans des espaces non-conventionnels, tels la Mine de Turda…(trad. : Alexandra Pop, Alex Diaconescu)

  • L’or blanc de la Vallée du Trotus

    L’or blanc de la Vallée du Trotus


    Chers amis, nous vous proposons aujourd’hui une nouvelle édition de notre rubrique Radio Tour consacrée au jeu concours organisé par RRI, « Les salines de Roumanie ». Nous irons cette fois-ci dans l’est du pays, sur la pittoresque vallée du Trotuş, dans le comté de Bacău. C’est là que se trouve la mine de sel de Târgu Ocna. Son moderne centre de soins, situé à 240 mètres de profondeur, offre d’excellentes conditions tant pour la détente que pour les cures indiquées dans le traitement des maladies respiratoires.Au cœur de la montagne d’or blanc, terme désignant le sel, le visiteur peut également se recueillir dans une église. Dans ce décor fascinant, on trouve aussi un lac à l’eau salée et une chute d’eau.


    Invitée au micro de RRI, l’ingénieur géologue Carmen Maria Ţintaru nous fournit des détails sur l’historique de cet objectif touristique et la base de loisirs de la mine de sel de Târgu Ocna : « L’exploitation du sel, appelé autrefois l’or blanc de la terre, y date de plus de 500 ans. Toute l’activité de la région gravite autour de cette ressource minérale.Du XVe jusqu’au milieu du XIXe siècle, l’extraction a concerné des zones peu étendues, appelées mines de sel. Après, on est passé à la méthode plus efficace des galeries trapézoïdales, utilisée d’abord dans la mine de Moldova Veche, également connue sous le nom de Carol Ier et qui a été fonctionnelle de 1870 à 1941. Ensuite, entre 1936-1968, cette méthode allait être reprise par la mine de sel de Moldova Nouă. Depuis 1967, on applique à Târgu Ocna une nouvelle méthode d’exploitation. »


    A part l’extraction du sel, la préparation et la commercialisation des produits à base de sel, la mine de Târgu Ocna offre aussi des services de tourisme, poursuit notre invitée, l’ingénieur géologue Carmen Maria Ţintaru : « Les débuts de la base de loisirs de la mine de Târgu Ocna remontent à 1974. En 1992, on a construit la première église orthodoxe souterraine d’Europe, creusée dans le sel. Située au neuvième niveau, cette sainte demeure est placée sous le vocable de Sainte Barbe, patronne des mineurs. En 2005, plus précisément le 11 juillet, le neuvième niveau de la mine, situé à 240 mètres de profondeur, allait devenir la principale attraction touristique du site. »


    Voici ce que l’ingénieur géologue Carmen Maria Ţintaru nous a appris à propos de l’accès dans la base de loisirs de la mine de Târgu Ocna : « On y accède grâce à des cars ou des minibus que la saline met à la disposition des visiteurs. Le trajet, qui suit un plan incliné, en spirale, compte plus de 3 km. La différence de niveau entre l’entrée et le neuvième étage souterrain est de 136 mètres. Inédit, détente, santé et découverte, voilà ce que nous proposons à nos visiteurs. Le traitement des maladies de l’appareil respiratoire y est très efficace grâce à l’effet bénéfique des aérosols. Côté loisirs, je mentionnerais les aires de jeux pour les enfants, équipées de balançoires, toboggans, la possibilité de jouer au billard, au basket, au tennis ou au badminton. Nous avons aussi un musée du sel ; les objets exposés évoquent les débuts de l’exploitation du gisement de sel à Târgu Ocna. Je ne saurais oublier de mentionner le lac souterrain à l’eau salée et ses jets d’eau. Enfin, le touriste peut entrer dans le magasin de souvenirs ou bien siroter un thé ou un café sur une terrasse, aux tréfonds de la montagne de sel. »


    Quiconque découvre cet univers souterrain ne manquera pas d’y revenir, affirme Carmen Maria Ţintaru : « Au début, nous avons eu des visiteurs de Roumanie, qui ont découvert ce merveilleux coin de pays et de nature. Ensuite, nous avons reçu la visite de touristes étrangers dont Anglais, Français, citoyens de l’ex-URSS, Américains, Chinois, Japonais. Nous leur réservons un accueil chaleureux et leur fournissons des détails sur l’exploitation du sel à Târgu Ocna et sur le potentiel touristique de notre contrée. »


    Le monastère de Măgura Ocnei compte lui aussi parmi les attractions touristiques de la zone. Erigé entre 1750 et 1757, il a également abrité un complexe touristique. Après l’époque communiste, durant laquelle la vie monastique avait été mise entre parenthèses, le monastère allait recouvrer sa vocation. L’actuelle église du monastère a été bâtie par les soins d’Epifanie Bulancea, archimandrite et supérieur de cette sainte demeure : « Les travaux ont démarré en 1991 et duré deux ans. La saline de Târgu Ocna nous a beaucoup aidés, nous mettant à disposition les outillages. Plus tard, lorsqu’il a été question de dresser une église creusée dans le sel, au cœur de la mine, ils m’ont désigné comme architecte. En 1993, nous avons achevé la construction de l’église du monastère, dont on a par la suite réalisé la peinture entre 1993 et 1997. Il a fallu construire des cellules pour les quelque cent nonnes qui y étaient arrivées entre temps. Les gens ont ardemment souhaité avoir cette église. »


    Réalisée à l’huile, suivant la technique de la fresque, la peinture murale de cette église n’est pas sans attirer l’attention. Le cadre naturel, soit une forêt épaisse, à 550 mètres d’altitude, rajoute au charme envoûtant des lieux. (trad.: Mariana Tudose)

  • Musikaufführungen in den Salzbergwerken Rumäniens

    Musikaufführungen in den Salzbergwerken Rumäniens


    Die Salzbergwerke in Rumänien sind spektakuläre Räume, die von Touristen sehr gerne besichtigt werden. Nicht viele wissen aber, dass die Salinen auch als Konzertsäle benutzt werden. Die Tournee Romania Underground — Musik in den Salinen Rumäniens“ wurde im August 2012 vom Sender Radio România Cultural organisiert. Eine Woche lang konzertierten drei begnadete junge rumänische Musiker, das Icon Arts Trio, in mehreren Salzbergwerken.


    Das Ensemble Icon Arts Trio bilden drei junge Musiker: der Violinist Simon Csongor, der Bratschist Bogdan Eugen Cristea und die Cellistin Csilla Kecskes Aved. Sie haben sich bei nationalen und internationalen Musikwettbewerben einen guten Namen gemacht und jetzt vervollständigen sie ihre Kunst an der Musikakademie Gheorghe Dima in Cluj, an der Kunstuniversität in Zürich bzw. an der Musikakademie in Hamburg. Auf dem Programm ihrer Salinen-Tournee standen Stücke von Telemann, Schubert, Mozart, Compagnoli, Swan Hannessy, Vladimir Cosma.


    In den rumänischen Salinen wird aber nicht nur klassische Musik gespielt. Der berühmte rumänische Panflötenspieler Gheorghe Zamfir gab ein Konzert mit religiöser Musik in der Saline Ocnele Mari. In derselben Saline konzertierte auch die Rockgruppe Byron. Und im Salzwerk Turda fanden einige Konzerte im Rahmen des internationalen Festivals Transilvania Jazz Festival“ statt.


    Wie es zur Tournee Romania Underground — Musik in den Salinen Rumäniens“ kam und wie die Auswahl der Repertoires bestimmt wird, erfahren Sie in der Sendung vom Koordinator dieses Projekts, dem Journalisten und Musikredakteur Sebastian Crăciun.


  • Muzică în salinele României

    Muzică în salinele României


    Salinele din România sunt spaţii spectaculoase, fiind unele dintre obiectivele preferate ale turiştilor. Este şi motivul pentru care sunt transformate, nu de puţine ori, în săli de concerte.


    Turneul Romania Underground — Muzica în Salinele României” a fost un astfel de proiect, organizat în august 2012 de Radio România Cultural. O săptămână, 5 concerte şi 3 tineri muzicieni valoroşi, reuniţi în Icon Arts Trio. Cum s-a născut ideea acestui turneu, aflăm de la jurnalistul Sebastian Crăciun, coordonatorul proiectului: Timp de doi ani am făcut un turneu Muzica în palatele României” şi, la un moment dat, întorcându-mă de la Cluj, m-am oprit într-o vizită turistică la Turda. Acolo exista un amfiteatru special amenajat pentru astfel de manifestări şi atunci mi-a venit ideea ca următorul turneu să se numească România Underground — Muzica în salinele României”, ceea ce s-a şi întâmplat, dar, din păcate, nu am ajuns şi la Turda, locul care m-a inspirat. Am descoperit apoi că Societatea Naţională a Sării are în subordine 6 saline vizitabile, extrem de spectaculoase, extrem de diferite, locuri care nu trebuie ratate — Slănic Prahova, cea mai cunoscută, ne-a impresionat prin spaţiile extrem de ample; Cacica este, de fapt, o mină, te strecori prin galerii ca să ajungi în Sala Balului din adâncuri la peste 200 de metri; Praid are cele mai moderne dotări, există şi o biserică în subteran, spaţii de recreere; Târgu Ocna, de la Bacău, este o mină în care se coboară multe sute de metri cu autobuzul până în subteran; foarte frumoasă este Salina Ocnele Mari, de la Râmnicu Vâlcea, este extrem de modernă, aici e cea mai mare biserică din subteran, există restaurante, spaţii de joacă, terenuri de baschet, de tenis, de fotbal. Concertul de la Ocnele Mari cred că a ieşit cel mai bine, pentru că aici ne-au ajutat gazdele sonorizând puţin instrumentele cu care am venit în turneu. Deoarece am avut o mare surpriză — din cauza spaţiilor foarte mari şi pentru că sarea este absorbantă, sunetul nu ne-a ajutat întotdeauna, singurul spaţiu cu rezonanţă naturală fiind Sala Balului de la Cacica”.


    Ansamblul Icon Arts Trio este alcătuit din violonistul Simon Csongor, violistul Bogdan Eugen Cristea şi violoncelista Csilla Kecskes Aved, artişti care s-au impus în competiţii naţionale şi internaţionale şi care în prezent se perfecţionează la Academia Gheorghe Dima din Cluj, Universitatea de Arte din Zurich, respectiv la Academia de Muzică din Hamburg. Din program au făcut parte lucrări de Telemann, Schubert, Mozart, Compagnoli, Swan Hannessy, Vladimir Cosma. Sebastian Crăciun explică: Ne-am gândit la această necunoscută care era publicul aflat în vacanţe şi am mers pe un program cu mai multe miniaturi, mai spumos, mai dinamic, pentru un public care putea să fie pentru prima dată la un concert de o asemenea factură”.


    Şi violoncelistul Răzvan Suma, unul dintre cei mai activi muzicieni români, a susţinut anul trecut, în timpul turneului Vă place Bach?”, un concert în Salina Ocnele Mari, debutul său într-o salină, după cum recunoaşte chiar muzicianul: A fost extraordinar, pentru că atmosfera a fost destinsă. Nu pot să spun că m-am simţit ca într-o sală de concerte, dar m-am simţit fantastic pentru că lângă mine se juca fotbal, mai încolo se juca baschet, erau copii care mai strigau. La un moment dat, organizatorii au luat iniţiativa şi au oprit meciul de fotbal şi le-am spus să nu o facă, pentru că, dacă nu aş fi avut concert, aş fi jucat şi eu. Sunt obişnuit să cânt în locuri neuzuale, deosebite. Am cântat şi în şcoli care nu erau de specialitate, adică licee de muzică, în turneele noastre cu Trio am ajuns în locuri în care nu ajunsese niciodată muzica clasică şi am avut experienţe mult mai neplăcute decât o salină. O salină este un loc în care lumea se duce pentru turism. Nu trebuie să constrângi lumea să stea într-un loc, să piardă, practic, locul pentru care au venit, adică salina. E adevărat, au fost şi persoane care au venit special pentru concert, dar mi-a plăcut că, după începerea concertului, s-a mărit foarte mult grupul ascultătorilor. Stăteau şi în picioare, erau şi copii care ascultau cu foarte mare atenţie.


    Răzvan Suma cântă la un violoncel creat în 1849 de lutierul Maucotel şi primit în dar de la Fundaţia Musicha din San Sebastian, Spania.


    Nu doar muzica clasică răsună în salinele din România. Aceste spaţii i-au atras, printre alţii, şi pe celebrul naist Gheorghe Zamfir, care a susţinut un concert de muzică sacră sau trupa de rock Byron, care a înregistrat un concert integral în salină. Iar Salina Turda a fost unul dintre spaţiile în care au avut loc concertele festivalului internaţional de jazz “Transilvania Jazz Festival”.