Tag: Salvatii copiii

  • Munca în străinătate și efectele asupra copiilor

    Munca în străinătate și efectele asupra copiilor

    De peste 20 de
    ani, de când fenomenul emigrației de muncă a luat amploare în România, a apărut
    și unul din efectele sale cele mai dramatice: copiii lăsați în țara de baștină
    în grija bunicilor sau a altor rude.
    Mulți părinți, atunci când pleacă pentru diverse slujbe în UE, îi iau și
    pe cei mici cu ei, dar sunt și destul de multe cazuri de familii pe care
    stabilirea în străinătate le dezbină. Iar Organizația Salvați Copiii a atras de
    mulți ani atenția asupra acestei situații care, de-acum, este și cuantificată
    într-un studiu statistic. Realizată plecând de la datele colectate în perioada
    iulie-septembrie 2022, cercetarea relevă faptul că aproape un sfert dintre copiii
    care au acum vârste între 0-17 ani împliniți au avut sau au un părinte plecat
    la muncă în străinătate până la data studiului. 61,5% dintre copiii aceștia au sau au avut doar tatăl plecat, 20,4% au
    sau au avut doar mama plecată în timp ce 18,1% au avut plecați ambii părinți.Iar în prezent, peste 500.000 de copii se află în această situație,
    cei mai mulți dintre ei încă de la vârste foarte fragede. În medie, mama pleacă
    după ce copilul împlinește 6 ani, tatăl fiind, de regulă, cel care pleacă la o
    vârstă mai mică a copilului. În ceea ce privește decizia plecării, din studiu
    reiese că sunt consultați copiii chiar dacă ei sunt încă mici.

    Anca Stamin,
    reprezentant Organizației Salvați Copiii, nuanțează: 83% dintre adulții intervievați au
    declarat că decizia de plecare a părintelui a fost implicat și copilul. În schimb, copiii au declarat că au fost implicați într-o
    pondere semnificativ mai mică, de 63%, și tindem să dăm crezare celor spuse de
    către copii. Mai mult decât atât, aproape o treime dintre copiii care au fost
    întrebați, adică 31%, declară că nu au fost de acord cu plecarea părintelui, chiar
    dacă au fost întrebați. Mai mult decât atât, aș mai vrea să evidențiez și
    faptul că, din păcate, studiul a evidențiat și ceea ce spuneam mai devreme, și
    anume că majoritatea copiilor în această situație nu sunt în evidența
    serviciilor de asistență socială. Practic, doar 39% dintre aparținători au
    declarat că serviciul de asistență socială știe de situația copilului. În
    același timp, în ceea ce privește informarea școlilor, 57% dintre aparținători
    au declarat că au informat școala despre această situație. Este clar că nici
    una, nici alta dintre cele două instituții nu dețin informațiile complete, așa
    că există o reticență a părinților sau a aparținătorilor de a declara plecarea
    părinților, fie la școală, fie la autorități.



    Faptul că nu toți părinții declară autorităților situația copiilor
    rămași în țară îngreunează intervenția autorităților sau a organizațiilor non-guvernamentale
    în cazul în care apar probleme. Iar studiul realizat de Salvați Copiii
    evidențiază tocmai riscurile suplimentare la care sunt expuși copiii lăsați în
    urmă de părinții plecați în străinătate ca să muncească:

    A fost relevată o diferență foarte mare
    între copiii din familii cu migranți și copiii din familii fără migranți, în
    cazul unor comportamente de risc. În cazul
    primilor e o probabilitate de 38% de a fi expuși la scene explicite de
    sexualitate și pornografie în mediul online și totodată o probabilitate de două
    ori mai mare să aibă comportamente agresive cu alți copii și să consume alcool.
    La fel, o probabilitate mult mai mare de a consuma substanțe interzise sau de a
    fuma. Toate acestea apar pe fondul lipsei de control parental, pe fondul unui
    acces facil la device-uri, al unei comunicări deficitare cu părinții sau cu
    persoanele în grija cărora sunt, dar și a lipsei de educație pentru sănătate,
    pe de altă parte. Iar comportamentele acestea agresive pot veni ca o formă de
    externalizare a sentimentelor negative, a trăirilor emoționale pe care copilul
    le resimte în urma plecării părinților. În experiența noastră de lucru cu
    copiii din această categorie, am întâlnit deseori copii care se simt abandonați
    sau se simt vinovați pentru plecarea părinților. Chiar dacă părintele a avut o
    intenție bună, a greșit dacă i-a spus copilului că pleacă pentru binele tău,
    fiindcă a pus o povară suplimentară pe umerii acestuia.



    Pentru păstrarea
    legăturii familiale, comunicarea este foarte importantă și, în plus, revoluția
    digitală de azi, ușurează mult situația. De pildă, majoritatea părinților
    plecați comunică prin platforme video online cu copiii și doar 19% exclusiv
    prin telefon. De asemenea, 45%, comunică o dată pe zi, existând și familii, în jur
    de 15%, care comunică de câteva ori pe zi. Din păcate, sunt și situații în care
    comunicarea este mai rară: 33% comunică o dată la două-trei zile, iar 7% o dată
    pe săptămână. În plus, 20%
    dintre adolescenții care au un părinte plecat la muncă în străinătate vorbesc
    cu el o dată pe săptămână sau mai rar.

    Andreea Penescu are 12 ani și este în
    clasa a șasea. Iată cum comunică ea cu tatăl ei plecat la muncă în Elveția de
    când avea 2 ani.

    Telefonic, prin mesaje.
    Dacă mai are concedii și are posibilitatea, vine în țară, cu toate că ne vedem
    rar, dar cel mai des comunicăm telefonic și prin mesaje. Nu este o relație
    foarte caldă, nicio relație foarte rece nu o pot numi. Adică ținem legătura.
    Este totul în regulă, dar țin să spun că sunt mult mai apropiată de mama.


    De asemenea,
    Andreea spune că nu și-a vizitat niciodată tatăl în Elveția, de-abia în vara
    aceasta existând o șansă de a petrece două săptămâni împreună acolo. Cât despre
    motivul plecării, fata spune că îmbunătățirea situației financiare a familiei
    l-a determinat pe tatăl ei să lucreze în străinătate. Totuși, deși situația materială e mai bună acum și ar fi preferat ca
    familia să nu se fi separat în felul acesta, fata respinge posibilitatea de a
    se stabili în Elveția.

    Andreea: Nu-i vorba că nu există posibilitatea. Doar că eu nu vreau și
    nu cred că ar vrea nici mama, pentru că noi aici avem viețile construite pas cu
    pas, treaptă cu treaptă, aici, în Romania. Eu am prietenii mei, sunt deja
    adaptată la școală. Mama are prieteni la muncă, colegi și știu că ar fi destul
    de greu să o luăm acum de la început cu o nouă limbă, o nouă viață, un alt stil
    de a trăi.


    Deși Andreea pare împăcată cu
    situația actuală și situația ei școlară e bună, studiul Salvați Copiii indică
    faptul că migrația unuia dintre părinți duce la o probabilitate de
    62% ca performanțele copiilor din primii ani de școală să stagneze.