Tag: Sara Turetta

  • Ein Herz für Tiere: Italienerin leitet Tierheim und -klinik in Cernavodă

    Ein Herz für Tiere: Italienerin leitet Tierheim und -klinik in Cernavodă





    Die rumänische Kleinstadt Cernavodă mit knapp 20 000 Einwohnern im Landkreis Constanța ist nicht nur als Standort des bisher einzigen rumänischen AKW bekannt, sondern unter Tierschützern auch für das Tierheim Urme de bucurie“ (zu deutsch: Spuren der Freude“), wo herrenlose Vierbeiner eine Unterkunft und artengerechte Pflege finden. Gegründet hat das Tierheim vor mehr als 10 Jahren die aus Italien stammende Sara Turetta, die dafür ganz nach Rumänien zog.



    Sara Turetta lebt seit über 20 Jahren in Rumänien. Sie stammt aus Mailand, wo sie ein komfortables Leben als Managerin einer Werbeagentur führte. Doch im August 2001 schmiss sie hin und kam zunächst nach Bukarest, wo sich die leidenschaftliche Tierschützerin für die herrenlosen Hunde einsetzte. Damals lief in der rumänischen Hauptstadt eine in der Ausführung umstrittene Sterilisierungskampagne mit anschlie‎ßender Freilassung der Vierbeiner, woran sich die Gemüter schieden. Sara brachte Medikamente für die Tiermedizin nach Rumänien und gründete einen Verein namens Save the Dogs and Other Animals“. Später gründete sie in der Stadt Cernavodă nahe Constanța das Tierheim Spuren der Freude“, und zusammen mit dem Team, das sie unterstützt, wurde sie mit mehreren nationalen und internationalen Preisen bedacht. 2012 verlieh ihr der italienische Staatspräsident den Titel Kavalier des Ordens Stern Italiens“. Spuren der Freude“ hei‎ßt auch das unlängst im Humanitas-Verlag erschienene Buch von Sara Turetta, eine rumänische Übersetzung des ursprünglich in Italien erschienenen Bandes. Darin erzählt sie, wie sich ihr Leben mit dem Entschluss, nach Rumänien zu übersiedeln, dramatisch veränderte. Doch was bewog sie dazu, ein behagliches Leben in Mailand aufzugeben, um in die rumänische Provinz zu ziehen?



    Es war eine schwierige Entscheidung — in meinem Buch erzähle ich, wie ich drei Tage lang fieberhaft mit mir gerungen habe, um die richtige Entscheidung zu treffen. Ich war zum Schluss gekommen, dass ein Projekt zur Rettung und Sterilisierung der Vierbeiner in Cernavodă nur dann Erfolg haben kann, wenn ich dorthin ziehe. Ich dachte zunächst, dass ich nur ein bis zwei, vielleicht drei Jahre dort bleiben würde, bis ich mein Projekt ins Lot bringe. Doch es kam anders, ich musste eine Entscheidung fürs Leben treffen, ich fand eine neue Berufung und damit änderten sich auch meine Lebensumstände radikal. Am Anfang war es ziemlich schwer, ich zog im Oktober 2002 nach Cernavodă, das Haus war ungeheizt und manchmal gab es tagelang auch kein flie‎ßend Wasser, denn die Stadt hat nie angekündigt, wenn die Zufuhr unterbrochen wurde. Und sicherlich ist auch der Lebensstandard auf einem anderen Niveau als in Mailand, doch für mich waren dieser Umzug und der Einsatz für eine gute Sache diese Unannehmlichkeiten wert. Die ganze Erfahrung half mir, erwachsen und widerstandsfähiger zu werden. Das Tierheim »Spuren der Freude« wurde von Null aufgebaut und jetzt ist es ein Beispiel für ganz Rumänien. Hier sind heute etwa 300 Tiere untergebracht, wir haben 50 ortsansässige Mitarbeiter und wir bekommen oft Besuch aus ganz Rumänien und aus dem Ausland. Ein richtiges Vorzeigeprojekt.“



    Entlang der Zeit wurden hier über 41 000 Tiere sterilisiert — nicht nur Hunde und Katzen, sondern auch Esel und Pferde. Hunde werden nach einer Dressur durch fachkundige volontierende Trainer zur Adoption freigegeben — die meisten gehen nach Schweden, Italien, in die Schweiz und nach Deutschland. Sara Turetta freut sich, dass verlassene und leidgeprüfte Tiere somit eine liebevolles Zuhause finden, doch gleichzeitig bemängelt sie den Umgang mancher Menschen in ihrer Wahlheimat mit Tieren:



    In Rumänien gibt es leider noch keine weit verbreitete Kultur der Tieradoption — die meisten Menschen neigen dazu, Tiere zu kaufen, statt zu adoptieren, was ich sehr schade finde. Denn Adoption ist die einzige Alternative zur Einschläferung, weil die Tierheime oft überlastet sind. Und Rumänien hat immer noch ein gro‎ßes Problem mit der Aussetzung von Tieren. Doch gibt es inzwischen immer mehr Menschen auf lokaler Ebene, die auf uns zukommen, und wir bieten Hilfe an und kostenlose Sterilisierung für jene Tierhalter, die sich die Kosten nicht leisten können. Und wir haben mit gro‎ßem finanziellen Aufwand eine gemeinschaftliche Tierklinik aufgebaut, die sich über 800 Quadratmeter erstreckt und zu einer wichtigen Anlaufstelle für Menschen aus der Region geworden ist, die Tiere haben, sich aber nicht leisten können, nach Constanța zu fahren oder eine Privatklinik aufzusuchen. Unsere Einrichtung ist somit auch zu einem wichtigen Gemeinschaftszentrum geworden, denn die Menschen kommen auf uns zu und suchen Rat im gesunden Umgang mit ihren Tieren. Es gibt viele Studien, die zeigen, dass die Gesundheit der Haustiere sich auch auf die Gesundheit der Tierhalter auswirkt. Gesunde Tiere lassen auch Menschen nicht nur physisch, sondern auch emotional und psychisch gesünder auftreten.“



    Mit ihrem Umzug nach Rumänien und ihrem Engagement für den Tierschutz hat sich Saras Leben radikal verändert, doch manchmal fühlt sie sich von der gro‎ßen Verantwortung, die sie übernommen hat, überwältigt.



    Es gab Augenblicke, in denen ich mich überfordert fühlte. Es gab sogar Zeiten, in denen ich mich körperlich und geistig erschöpft fühlte und Gefahr lief, nicht mehr auf die Beine zu kommen. Aber ich habe mich zusammengerissen, ich habe mich auch ein wenig von der täglichen Arbeit gelöst, die sehr anstrengend ist, weil man ständig mit Tierleid und menschlicher Gewalt gegen Tiere in Berührung kommt, und ich habe es geschafft, ein Gleichgewicht zu finden. Mein Lebensstandard ist viel niedriger, als wenn ich in der Werbeagentur geblieben wäre oder ein gewinnorientiertes Unternehmen gegründet hätte. Aber mein persönliches Glücksniveau ist viel höher. Ich bin ein Mensch, der seine tiefste Berufung gefunden und erfüllt hat, und ich bereue absolut nichts. Wir freuen uns, für unsere Arbeit anerkannt zu werden, und ich hoffe, eines Tages auch in Rumänien anerkannt zu werden, nicht nur im Ausland, denn was wir tun, tun wir für Rumänien, für die rumänische Gesellschaft — unser Team besteht zu 90 % aus heimischen Mitarbeitern. Die grö‎ßte Belohnung ist es, eine Veränderung in der lokalen Gemeinschaft zu sehen, in der wir arbeiten, und zu erleben, wie Tiere ein Leben in Würde wiedererlangen. Jetzt freue ich mich darüber, dass die Freiwilligenarbeit in Rumänien immer mehr zunimmt, zunächst sicherlich eher in den Gro‎ßstädten, doch werden wir uns demnächst mehr in Schulen engagieren, wir werden die Bildungsarbeit wieder aufnehmen und uns stark auf ländliche Gebiete konzentrieren, wo die Situation für Menschen und Tiere dramatisch ist. Und wir werden besser strukturierte und beständigere Projekte für das Engagement in der Gemeinschaft durchführen, worauf ich gro‎ße Hoffnung setze.“

  • Sara Turetta

    Sara Turetta

    Dacă ajungeți în Constanța, în zona
    orașului Cernavodă, nu ezitați să faceți o vizită la adăpostul pentru animale Urme
    de bucurie, o oază de fericire, așa cum îl descrie Sara Turetta, cea care l-a
    înființat în urmă cu mai bine de un deceniu. Sara locuiește în România de peste
    20 de ani și vine din Milano, acolo unde a lucrat ca manager al unei agenții de
    publicitate. A demisionat și a lăsat în urmă o viață de confort după ce a ajuns
    în România în august 2001. Era prima călătorie pe care Sara Turetta o făcea la
    București, iar pe atunci avea loc controversata campanie de sterilizare a
    câinilor fără stăpân. A fost profund impresionată de această realitate tristă
    și a decis să vină cu medicamente. Dorea să ajute acel pretins program de
    sterilizare și de fapt, această decizie a făcut-o să-și schimbe viața radical
    și să se mute în România.

    A înființat o asociație, Save The Dogs and Other
    Animals și un adăpost la Cernavodă, lângă Constanța, care se numește Urme de
    bucurie. De-a lungul timpului, activitatea Sarei și a echipei pe care a reușit
    să o formeze în jurul ei a fost apreciată cu numeroase premii naționale și
    internaționale, iar în 2012 Sara Turetta a primit chiar titlul de Cavaler al
    Ordinului Steaua Italiei de la
    președintele italian. Urme de bucurie se numește și cartea pe care Sara a
    lansat-o recent la editura Humanitas din București, o traducere din limba
    italiană a cărții pe care a publicat-o deja cu mare succes în Italia. Cum a
    decis să lase în urmă viața din Milano pentru a se muta la Cernavodă? Cei interesați pot să afle amănunte pe http://www.urmedebucurie.ro/


    A fost o
    alegere dificilă, povestesc în carte că mi-a luat trei zile cu o febră mare să
    iau o decizie definitivă, dar am realizat că, pentru a începe un proiect de
    sterilizare și salvare a animalelor în Cernavodă, din păcate, nu exista altă
    variantă decât să mă mut acolo. Am crezut că o să stau un an, doi, trei și după
    aceea o să plec, după ce voi fi înființat proiectul. Nu a mers așa, a devenit,
    de fapt, o alegere de viață. A devenit o adevărată vocație. Eu nu am înțeles
    din start că viața mea se va schimba într-un mod radical. A fost foarte greu să
    mă adaptez la condițiile de viață de la Cernavodă. M-am mutat acolo în
    octombrie 2002, erau momente în care nu exista încălzire în casă, pur și simplu
    nu există apă în casă timp de două-trei zile, nimeni nu anunța…

    Era un cu totul
    altfel de nivel de trai decât cel cu care eram obișnuită la Milano, dar mi-am
    dat seama că eram în stare să mă sacrific foarte mult pentru ceva în care
    credeam. Pentru mine a fost o experiență care m-a maturizat și m-a întărit
    foarte mult. Acum Urme de
    bucurie, care a început de la zero, este un exemplu de excelență în România.
    Este un centru în care se află în jur de 300 de animale, unde lucrează 50 de
    oameni pe plan local și este un centru vizitat de oameni din toată lumea și din
    toată România. Un exemplu adevărat.



    În acest adăpost, de-a lungul
    timpului, au fost sterilizate peste 41.000 de animale – nu doar câini, ci și măgari,
    cai, pisici. Câinii sunt dați spre adopție după ce sunt dresați, pregătiți cu
    traineri speciali, voluntari veniți din toată lumea. Animalele pleacă spre
    adopție în Europa – în Suedia, în Italia, în Elveția și Germania. Sara Turetta
    se bucură că poate salva aceste animale părăsite și aflate în suferință, dar deplânge
    atitudinea pe care o au unii dintre noi față de ele și și-ar dori să poată
    schimba ceva mai profund la nivel de societate.


    Din păcate,
    nu există încă în România o cultură a adopției și oamenii au tendința de a
    cumpăra animale în loc să le adopte, ceea ce este păcat. Este singura alternativă
    la eutanasiere, pentru că presiunea asupra adăposturilor – cum este adăpostul Save
    the Dogs- este foarte mare. Oamenii abandonează. România are o mare problemă în
    ceea ce privește abandonul, dar sunt din ce în ce mai mulți oameni pe plan
    local care vin să ceară ajutor în ceea ce privește sterilizarea gratuită, dar
    și primul ajutor pe care îl oferim în mod gratuit, mai ales oamenilor care nu
    au posibilități economice.

    Am construit o clinică socială, o clinică foarte
    mare, 800 de metri pătrați, cu un mare efort financiar, care este un reper
    pentru oamenii care au animale în zonă și care nu au posibilitatea să se ducă
    la Constanța sau la o clinică particulară. Așa că avem o funcțiune socială importantă
    – nu e vorba numai să ajutăm niște animale, e vorba să ajutăm comunitatea să
    aibă grijă de animale, să fie animale sănătoase. Și există tot felul de studii
    care demonstrează că, dacă animalele care stau lângă noi sunt sănătoase, și
    oamenii sunt mai sănătoși, nu numai din punct de vedere fizic, dar și din punct
    de vedere emoțional și psihic.



    Viața Sarei s-a schimbat radical, într-un
    mod benefic, dar uneori se simte copleșită de responsabilitatea imensă pe care
    și-a asumat-o.


    Au fost
    momente în care m-am simțit copleșită. Au fost chiar momente în care am avut o
    stare de epuizare fizică și psihică și am riscat să nu mă mai pun pe picioare.
    Dar am lucrat cu mine, m-am și detașat un pic de activitatea de zi cu zi, care
    este o activitate grea, pentru că ești în contact permanent cu suferința
    animalelor și cu violența oamenilor asupra animalelor și am reușit să îmi
    găsesc un echilibru. Nivelul meu de trai este mult mai scăzut decât dacă aș fi
    rămas într-o agenție sau aș fi avut o activitate bazată pe profit. Dar nivelul
    meu de fericire personală este mult mai ridicat. Eu sunt o persoană care și-a împlinit
    vocația cea mai adâncă, cea mai profundă, o simt și nu regret absolut nimic. Ne
    face plăcere să fie recunoscută treaba pe care o facem, chiar dacă sper să fie
    recunoscută într-o zi și în România, nu numai în afară, pentru că ceea ce
    facem, facem pentru România, pentru societatea românească – echipa noastră este
    făcută 90 % din români.

    Premiul cel mai mare este să văd o schimbare în
    comunitatea locală unde lucrăm, să văd animalele care își regăsesc o viață și
    demnitatea după ce au pierdut-o. Astea sunt satisfacțiile, faptul că am
    construit ceva, un loc plin de frumusețe, plin de bucurie, care este o insulă
    fericită și unde când mă duc, chiar mă simt împăcată. Acum aștept cu nerăbdare
    să se nască un fenomen de voluntariat în România care începe în orașele mari,
    dar anul viitor ne vom implica mai mult în școli, vom relua partea de educație
    și ne vom concentra foarte mult pe zonele rurale, unde situația este dramatică
    pentru oameni și pentru animale și vom desfășura niște proiecte de implicare a
    comunității mult mai structurate și mult mai constante, în care eu îmi pun o
    mare speranță.



    Și pentru că ne aflăm la final de an,
    am rugat-o pe Sara Turetta să facă o urare pentru anul care vine:


    Să nu
    cumpărați un cățel sau un animal, să-l adoptați și să împărtășiți viața cu un
    animal de companie. Va fi un mare câștig în viața dumneavoastră, va fi un dar
    care va face viața voastră mult mai frumoasă și mult mai bogată. Asta este
    urarea mea.