Tag: sardine

  • Sardine umplute cu urdă şi spanac

    Sardine umplute cu urdă şi spanac

    Spanacul este folosit la diverse aperitive şi mâncăruri, mai ales în
    perioada primăverii şi a verii, când îl găsim în stare proaspătă. Conform
    nutriţioniştilor, spanacul este considerat benefic pentru tractul
    digestiv atunci când este consumat crud, sub formă de salate şi sucuri, dar
    totodată este un excelent aliment atunci este în mâncăruri.


    Există supe cu spanac,
    supe-cremă cu spanac, dar şi preparate de patiserie cu spanac. Există
    aşa-numita plăcintă grecească cu spanac, la care spanacul, folosit ca
    umplutură, se află între două straturi de aluat, dar se pot face şi rulade care
    au şi un efect estetic. Pe o foaie de aluat dospit se întinde crema de spanac,
    după care foaia se rulează şi se pune într-o tavă, la cuptor, unde se lasă
    circa jumătate de oră, până ce aluatul începe să se rumenească. După ce se răceşte, rulada trebuie tăiată în
    felii şi servită pe un platou cu aperitive reci.


    La curţile boierilor se
    pregăteau şi mâncăruri mai sofisticate, la care se folosea spanac. Una dintre
    reţetele recuperate este cea a sardinelor umplute cu urdă şi spanac. De fapt,
    această combinaţie de spanac şi urdă este întâlnită în bucătăria românească,
    însă nu ca umplutură pentru peşte. Într-o prezentare a centrului Iaşului de la
    jumătatea secolului al 19-lea se făcea referire la una dintre străzile din
    centru, o stradă cu băcănii greceşti, în care clienţii puteau cumpăra icre,
    scrumbii, mastică, halva, precum şi aşa-numitele sardele de Lisa, o denumire
    care era sinonimă cu un produs de calitate. Lisa este vechiul nume al insulei
    croate Vis, cunoscută în antichitate sub numele grecesc Issa. Această insulă era renumită pentru producţia
    de sardele pescuite din Adriatica, sardinele puse la saramură în butoaie, de
    unde ajungeau în întreaga Europă, inclusiv pe meleaguri moldave.


    În vechea reţetă a sardinelor
    umplute cu urdă şi spanac, provenită de la o curte boierească din
    Moldova, erau menţionate cantităţile pentru 4 porţii. Astfel, era nevoie de un
    kg de sardine, de un sfert de kg de urdă, de 3 ouă şi de jumătate de kg de
    spanac. Sardelele trebuie curăţate şi desfăcute în jumătăţi, scoţându-li-se
    coloana vertebrală. Spanacul fiert şi pasat îl amestecăm cu urdă, cu două ouă
    şi îl transformăm într-o pastă pe care o condimentăm cu piper măcinat. Punem
    această pastă pe jumătăţile de sardină pe care le dăm apoi prin făină şi ou
    bătut, după care le prăjim în ulei. Sardinele astfel preparate pot fi servit ca
    un aperitiv cald.

  • Sardine umplute cu urdă şi spanac

    Sardine umplute cu urdă şi spanac

    Spanacul este folosit la diverse aperitive şi mâncăruri, mai ales în
    perioada primăverii şi a verii, când îl găsim în stare proaspătă. Conform
    nutriţioniştilor, spanacul este considerat benefic pentru tractul
    digestiv atunci când este consumat crud, sub formă de salate şi sucuri, dar
    totodată este un excelent aliment atunci este în mâncăruri.


    Există supe cu spanac,
    supe-cremă cu spanac, dar şi preparate de patiserie cu spanac. Există
    aşa-numita plăcintă grecească cu spanac, la care spanacul, folosit ca
    umplutură, se află între două straturi de aluat, dar se pot face şi rulade care
    au şi un efect estetic. Pe o foaie de aluat dospit se întinde crema de spanac,
    după care foaia se rulează şi se pune într-o tavă, la cuptor, unde se lasă
    circa jumătate de oră, până ce aluatul începe să se rumenească. După ce se răceşte, rulada trebuie tăiată în
    felii şi servită pe un platou cu aperitive reci.


    La curţile boierilor se
    pregăteau şi mâncăruri mai sofisticate, la care se folosea spanac. Una dintre
    reţetele recuperate este cea a sardinelor umplute cu urdă şi spanac. De fapt,
    această combinaţie de spanac şi urdă este întâlnită în bucătăria românească,
    însă nu ca umplutură pentru peşte. Într-o prezentare a centrului Iaşului de la
    jumătatea secolului al 19-lea se făcea referire la una dintre străzile din
    centru, o stradă cu băcănii greceşti, în care clienţii puteau cumpăra icre,
    scrumbii, mastică, halva, precum şi aşa-numitele sardele de Lisa, o denumire
    care era sinonimă cu un produs de calitate. Lisa este vechiul nume al insulei
    croate Vis, cunoscută în antichitate sub numele grecesc Issa. Această insulă era renumită pentru producţia
    de sardele pescuite din Adriatica, sardinele puse la saramură în butoaie, de
    unde ajungeau în întreaga Europă, inclusiv pe meleaguri moldave.


    În vechea reţetă a sardinelor
    umplute cu urdă şi spanac, provenită de la o curte boierească din
    Moldova, erau menţionate cantităţile pentru 4 porţii. Astfel, era nevoie de un
    kg de sardine, de un sfert de kg de urdă, de 3 ouă şi de jumătate de kg de
    spanac. Sardelele trebuie curăţate şi desfăcute în jumătăţi, scoţându-li-se
    coloana vertebrală. Spanacul fiert şi pasat îl amestecăm cu urdă, cu două ouă
    şi îl transformăm într-o pastă pe care o condimentăm cu piper măcinat. Punem
    această pastă pe jumătăţile de sardină pe care le dăm apoi prin făină şi ou
    bătut, după care le prăjim în ulei. Sardinele astfel preparate pot fi servit ca
    un aperitiv cald.