Tag: sarituri

  • Legendele Olympiei – Atena 2004, ultimul mare triumf olimpic al gimnasticii feminine româneşti

    Legendele Olympiei – Atena 2004, ultimul mare triumf olimpic al gimnasticii feminine româneşti

    Au mai rămas două săptămâni până la debutul Jocurilor olimpice de la Paris, iar rubrica noastră de istorie olimpică, alcătuită pe baza interviurilor de colecţie difuzate, de a lungul vremii, la Radio România Internaţional, a ajuns la ultima sa ediţie. Vorbim astăzi despre gimnastica artistică, disciplina care a adus cele mai multe medalii olimpice pentru România – 72, dintre care 25 de aur, 21 de argint şi 26 de bronz. Ultima ediţie a Jocurilor cu adevărat bogată în medalii pentru gimnastica românească a fost cea de acum 20 de ani, găzduită de Atena. Fetele au obţinut patru medalii de aur, una de argint şi una de bronz, iar băieţii – două de argint şi două de bronz.

     

    A fost ultima dată când echipa feminină a României a câştigat titlul olimpic pe echipe, în componenţa Daniela Sofronie, Oana Ban, Alexandra Eremia, Silvia Stroescu, Monica Roşu şi Cătălina Ponor. A fost un concurs echilibrat, în care gimnastele tricolore s-au impus cu un total mai mare cu doar 69 de sutimi de punct faţă de echipa Statelor Unite, clasată a doua, şi la un punct şi 3 sutimi înaintea Rusiei, medaliata cu bronz. Cu 9,762 la bârnă şi cu 9,750 la sol, în evoluţia care a încheiat prestaţiile tricolorelor, Cătălina Ponor a făcut diferenţa. Să-i ascultam declaraţia de după concursul echipelor, acordată în exclusivitate pentru Radio România Internaţional: „A fost ceva emoționant, este o zi unică în viață și toată echipa a muncit pentru această medalie și o merităm. Fiind destul de bună la sol, antrenorii m-au ales să fiu ultima. Și pentru că publicului îi place foarte mult melodia mea, pentru că este grecească, toți m-au susținut și a fost foarte bine.”

     

    Pentru antrenorul Octavian Belu, titlul pe echipe de la Atena a fost al doilea consecutiv, după cel câştigat la Sidney, în 2000: „A fost foarte greu și, cu atât mai mult, rezultatul este excepțional, după părerea mea. Cu aceste fetițe care au crescut pas cu pas, pot spune, de la Campionatele Mondiale de anul trecut, o echipă pur și simplu formată în mare viteză. La Campionatele Europene de anul acesta și la această ediție a Jocurilor Olimpice, fetele s-au depășit pur și simplu unele dintre ele și au lucrat excepțional. Deci, pentru mine, chiar și aparatele care poate celor din tribună au apărut puțin mai problematice, precum paralelele și săriturile, pentru mine au fost lucruri pozitive. Ponor a sărit prima dată într-o competiție mare două șuruburi la sărituri, Sofronie, săraca, ce să mai zic? Ea a fost prima peste tot, sărituri, sol, și a dovedit că are sânge de campioană și calmul necesar pentru a lucra foarte bine”.

     

     

    Au urmat finalele pe aparate. Monica Roşu a devenit campioană olimpică la sărituri, iar Cătălina Ponor s-a impus in finalele de la bârnă şi sol, apoi ne-a spus: „Mă simt foarte bine, foarte emoționantă sunt și e o mândrie pentru mine să să fiu cea mai titrată sportivă. Mă bucur pentru ce am realizat, abia aștept să-i văd pe ai mei, mi-e dor de ei și să mă aștepte la București, acasă”.

     

     

    Au mai câştigat medalii Alexandra Eremia – bronz la bârnă, şi Dana Sofronie – argint la sol. După concurs, antrenorul Octavian Belu a revenit la microfonul RRI: „Eu sunt fericit în primul rând că am luat patru medalii de aur din șase posibile și deja gândul îmi zboară acasă. S-a terminat această competiție extrem de grea. Bineînțeles, rămâne loc de mai bine la individual compus, unde trebuie să revenim pe podium. Secretul este munca, munca aceea atât de blamată, atât de disecată, atât de prezentată în culori negre. Iată, copiii aceștia sunt acum mai mult decât fericiți. Și-au văzut visul cu ochii. Sunt campioane olimpice. Să fii campion olimpic este ceva cu totul ieșit în comun pentru o sportivă. Deci eu zic că dacă vom munci în continuare la fel, vom avea și rezultate la fel de bune.”

     

     

    La Jocurile Olimpice care au urmat, rezultatele nu s-au mai ridicat însă la acelaşi nivel. La Beijing, în 2008, echipa feminină a câştigat medaliile de bronz, iar Sandra Izbasa a luat „aurul” la sol. Patru ani mai târziu, la Londra, echipa s-a clasat pe locul 3, Izbaşa a câştigat medalia de aur la sărituri, iar Ponor – „argintul” la sol. A fost ultima ediţie a Jocurilor Olimpice la care gimnaştii tricolori au mai obţinut medalii. La Rio şi la Tokyo, România nu a mai calificat echipe nici la masculin, nici la feminin. Jocurile de la Paris, de anul acesta, au marcat însă revenirea echipei feminine a României in concursul olimpic.

     

     

  • Profiluri Olimpice – Atleta Iolanda Balaş

    Profiluri Olimpice – Atleta Iolanda Balaş

    La data de 12
    decembrie 1936 se nǎştea cea mai mare
    atletǎ românǎ a tuturor timpurilor, Iolanda Balaş, dublǎ campioanǎ olimpicǎ la sǎritura în înǎlţime.


    În cariera sa, a
    realizat 5 recorduri olimpice şi 14 recorduri
    mondiale. Timp de 11 ani a fost neînvinsǎ, iar cele 140 de
    competiţii câştigate consecutiv au propulsat‑o în Cartea Recordurilor.


    A început
    atletismul la 13 ani, la Clubul Electrica din Timişoara. În
    mai puţin de un an de la debut, bate recordul naţional de junioare. La 19 ani
    realizează prima sa mare performanţă ca senioare – locul secund la Campionatul
    European de la Berna. La 14 iulie 1956, bate primul record mondial din carierǎ, cu o sǎritura de 1,76 m.


    Pleacă apoi, ca
    mare favorită, la Olimpiada de la Melbourne. Soţului şi antrenorului său, Ioan
    Söter, i se interzice însă plecarea, pe
    motiv ca avea un frate în Australia. Lipsită de asistenţă tehnică, Iolanda
    ocupă abia locul 5. Este acuzată, la întoarcerea în ţară, ca ar fi pierdut
    deliberat concursul olimpic şi trece prin cele mai grele momente din viaţa sa
    sportivă. Aceasta va fi însă ultima înfrângere din cariera Iolandei Balaş.


    In 1958 câştigă,
    la Stockholm, medalia de aur la Europenele de atletism. Doi ani mai târziu, la
    Roma, în 1960, devine campioană olimpică, înregistrând un nou record mondial cu
    o săritură de 1,85 m. În 1964 câştigă un nou titlu olimpic, la Tokio. Între cele
    două victorii olimpice, recordurile mondiale se ţin lanţ.


    Iolanda Balaş -
    Söter se îndrepta fară probleme către o nouă victorie olimpică, în 1968, la
    Ciudad de Mexico. Din păcate însă, în 1967, cu un an înaintea olimpiadei
    mexicane, se accidentează şi este obligată să se lase de sport, după 11 ani
    fără înfrângere.


    A urmat o perioadă
    în care fosta atletă s-a ocupat de aspectele tehnice ale disciplinei care a
    consacrat-o. A publicat mai multe lucrări de specialitate, fiind, printre
    altele, o pionieră a pregătirii sportive
    la altitudine, atât de utilizată astăzi.



    Din
    1991 până în 2005, Iolanda Balas Sőter a ocupat funcţia de preşedinte al
    Federaţiei Române de Atletism. Sub coordonarea sa, atletismul românesc a
    câştigat atât în plan valoric, cât mai ales în plan managerial. S-a stins din
    viaţǎ în data de 11 martie
    2016, la Spitalul Elias din Bucureşti

  • Sportivul săptămânii – Atleta Alina Rotaru

    Sportivul săptămânii – Atleta Alina Rotaru

    De mai multă
    vreme, sportivii români nu mai apucă să urce pe podiumurile întrecerilor majore
    de atletism, fie că este vorba de alergări, fie de sărituri sau aruncări.
    Astfel, nu a mirat pe nimeni faptu; că delegaţia care a reprezentat România la
    Campionatele Europene de atletism în sală de la Glasgow s-a întors în ţară fără
    medalii. Cel mai bun rezultat al atleţilor români a fost locul 5 obţinut de Alina Rotaru, în
    finala probei de săritură în lungime. A fost, totodată, cea mai remarcabilă
    performanţă a unui sportiv român din ultimele zile. Din acest motiv, Radio
    România Internaţional a desemnat-o pe Alina Rotaru Sportivul Săptămânii.


    La Glasgow,
    săritura cea mai bună a Alinei a măsurat 6 metri şi 64 de centimetri. Românca
    s-a aflat astfel la doar 20 de centimetri de ultima treaptă a podiumului, pe
    care s-a aflat ucraineanca Marina Beh-Romanciuk, cu 6 metri şi 84 de
    centimetri. Să mai notăm că cealaltă reprezentantă a României în finală,
    Florentina Marincu-Iuşco, s-a clasat pe locul 8, cu 6 metri şi 49 de
    centimetri. Medalia de aur a fost cucerită de Ivana Spanovic, din Serbia, care
    a sărit 6 metri şi 99 de centimetri.


    Alina Rotaru s-a
    născut pe data de 5 iunie 1993, la Bucureşti. S-a apucat de atletism la vârsta
    de 6 ani, la clubul Dinamo Bucureşti. A activat apoi la Clubul Sportiv al
    Armatei Steaua, iar acum este legitimată la CSM Bucureşti, clubul finanţat de
    Primăria Capitalei. In 2015 a reuşit calificarea la Jocurile Olimpice de la
    Rio, din 2016. In competiţia olimpică s-a clasat pe locul 18. In anul 2017, la
    un concurs în aer liber desfăşurat la Gammertingen, în Germania, a înregistrat
    cea mai bună săritură a carierei sale, care a măsurat 6 metri şi 78 de
    centimetri.