Radio România Internațional

Tag: săseşti

  • Festivalul Săptămâna Haferland

    Festivalul Săptămâna Haferland

    Lângă Sighișoara se desfășoară zilele acestea a XI-a ediție a Festivalului Săptămâna Haferland, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate culturii săsești din Transilvania. Festivalul este sprijinit de Consiliul Județean Brașov și Ministerul Culturii.



    În cadrul Festivalului, 10 sate din Țara Ovăzului, Archita, Saschiz, Homorod, Rupea, Criț, Roadeș, Meșendorf, Cloașterf, Bunești și Viscri sunt animate de concerte, coruri, ateliere cu meșteșugari locali, expoziții, proiecții de filme în aer liber, dansuri tradiționale săsești și muzică de fanfară.



    Paticipanții la festival au avut șansa inedită a unei călătorii în timp pentru a redescoperi muzica de fanfară de altă dată, dansurile și cântecele tradiționale săsești, piese de teatru, expoziția de costume tradiționale săsești, concerte de orgă în bisericile fortificate, precum și meșteșuguri tradiționale din această regiune.



    Tema centrală a ediției, la care participă oficialități și personalități ale vieții publice din România și Germania, este sustenabilitatea în peisajul satelor săsești din Haferland.



    Săptămâna Haferland a luat naștere în 2012 prin inițiativa Fundației M&V Schmidt, în cooperare cu Fundația Peter Maffay, pentru promovarea culturii și a tradițiilor sașilor din Transilvania și pentru dezvoltarea sectorului turistic din zona respectivă.



    Programul a inclus, de asemenea, slujba în Biserica Fortificată de la Criț, susținută de dl. Dr. Daniel Zikeli, Episcop Vicar al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, o prelegere despre viața și tradițiile sașilor transilvăneni, o dezbatere publică despre rolul comunității în satele din Haferland, precum și lansări de carte. Fiecare zi de festival s-a încheiat cu dans și multă voie bună la balurile tradiționale săsești.



    “Astăzi a fost o zi magică în Haferland! La invitația dragilor noștri de la Fundația Michael & Veronica Schmidt, am avut oportunitatea să explorăm tradițiile și istoria din această regiune uimitoare. Am vizitat Curtea Bisericii Fortificate din Bunești unde am avut parte de o adevărată călătorie în timp. Haferland este un ținut fermecător în care pare că timpul s-a oprit în loc. Ne-am lăsat purtați de povești și tradiții autentice, am descoperit locuri pline de istorie și am savurat preparate tradiționale delicioase. Însă cel mai frumos lucru a fost întâlnirea cu oamenii săi extrem de primitori și calzi. Cu siguranță vom păstra amintiri de neuitat din Haferland.” — a mărturisit Tova Ben Nun-Cherbis, unul dintre participanții la Festival.

  • Tradiţii gastronomice săseşti

    Tradiţii gastronomice săseşti

    În comunităţile
    germane din Transilvania şi Banat există obiceuri şi sărbători
    specifice perioadei premergătoare sărbătorii Paştelui.
    De la Boboteazăşi până la intrarea în postul Paştelui pe care
    catolicii îl sărbătoresc în acest an la 27 martie, este marcat Fasching-ul sau, după cum i
    se mai spune, al 5-lea anotimp. Cum anume? Prin festivaluri asociate aproape întotdeauna
    cu diferite preparate gastronomice.


    La Reşiţa, ciclul sărbătorilor a fost deschis la sfârşitul
    lunii ianuarie cu sărbătoarea tăiţeilor. Iniţial, aceşti tăiţei pregătiţi în casă, erau serviţi cu mac, cu nucăsau cu gem, ca un desert.
    Uterior, reţeta a fost divesificată, în prezent fiind serviţi şi tăiţei cu
    carne. La Reşiţa, Fasching-ul sau Fărşang-ul se va încheia cu Festivalul
    gogoşilor. Tot gogoşi au fost servite şi la Festivalul Lolelor de la Agnita,
    care marchează o întâmplare din Evul Mediu, învăluită în legendă. Se spune că,
    atunci când cetatea Agnitei a fost asediată de otomani, o tânără curajoasă, cu
    o costumaţie înfricoşătoare, a ieşit din cetate pocnind din bici şi făcând
    zgomote asurzitoare, ceea ce I-ar fi pus pe fugă pe atacatori. Astăzi,
    trecătorii care recunosc cine se ascunde sub masca şi costumaţia lolelor este
    răsplătit cu o gogoaşă.


    La Prejmer, lângă Braşov, este
    organizat Festivalul Clătitelor, care are la origine tot Fasching-ul. În
    ultimii ani a fost reînnoit acest obicei al saşilor, ca grupuri de băieţi mascaţi să cutreiere satul într-o căruţă în care a fost montată o
    sobă pe care se prepară clătite ce sunt apoi împărţite locuitorilor. Pentru
    gestul lor, aceştia primesc în schimb făină, zahăr şi ouă, ingrediente folosite
    apoi pentru prepararea gogoşilor de la Balul mascat programat în seara acelei
    zile. Potrivit obiceiului, grupul de
    băieţi nu trebuie să facă doar clătite, ci să fure şi o fată din comună, pe care să o urce în căruţă.
    Până când părinţii o vor răscumpăra, fata va face parte din această inedită caravană, însoţită de
    muzicanţi. Bineînţeles că la un astfel de festival, cei care pregătesc clătite nu
    se dovedesc lipsiţi de imaginaţie. Clătitele
    sunt umplute cu diferite sortimente de gem şi dulceaţă, dar şi cu
    nuci, cu miere de albine sau cu mere rase.


    Aluatul de clătite
    este uşor de preparat. Avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de
    jumătate de pahar de lapte, de apă minerală sau
    sifon, de ulei, zahăr şi sare.
    Amestecăm făina cu oul într-un
    castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de consistenţa smântânii. Adăugăm
    puţină sare şi zahăr, dar nu foarte mult, deoarece zahărul în exces face ca
    aluatul să devină lipicios şi să se prindă de tigaie. Lăsăm aluatul la rece
    pentru circa jumătate de oră, Turnăm puţin ulei într-o tigaie. După ce l-am
    încins, cu ajutorul unui polonic turnăm şi aluatul în tigaia pe care o mişcăm
    astfel încât aluatul să se întindă pe toată suprafaţa într-un strat subţire şi
    uniform. Clătita se prăjeşte până ce capătă o culoare aurie, după care cu
    ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi dexteritate, printr-o mişcare energică în
    sus a tigăii, o întoarcem pe cealaltă parte. Clătitele se aşează una peste alta
    într-o farfurie, după care acestea vor fi umplute cu dulceaţă, cu cremă de
    ciocolată sau, dacă le veţi consuma ca aperitiv, le puteţi umple, de exemplu,
    cu ciuperci călite.

  • Tradiţii gastronomice săseşti

    Tradiţii gastronomice săseşti

    În comunităţile
    germane din Transilvania şi Banat există obiceuri şi sărbători
    specifice perioadei premergătoare sărbătorii Paştelui.
    De la Boboteazăşi până la intrarea în postul Paştelui pe care
    catolicii îl sărbătoresc în acest an la 27 martie, este marcat Fasching-ul sau, după cum i
    se mai spune, al 5-lea anotimp. Cum anume? Prin festivaluri asociate aproape întotdeauna
    cu diferite preparate gastronomice.


    La Reşiţa, ciclul sărbătorilor a fost deschis la sfârşitul
    lunii ianuarie cu sărbătoarea tăiţeilor. Iniţial, aceşti tăiţei pregătiţi în casă, erau serviţi cu mac, cu nucăsau cu gem, ca un desert.
    Uterior, reţeta a fost divesificată, în prezent fiind serviţi şi tăiţei cu
    carne. La Reşiţa, Fasching-ul sau Fărşang-ul se va încheia cu Festivalul
    gogoşilor. Tot gogoşi au fost servite şi la Festivalul Lolelor de la Agnita,
    care marchează o întâmplare din Evul Mediu, învăluită în legendă. Se spune că,
    atunci când cetatea Agnitei a fost asediată de otomani, o tânără curajoasă, cu
    o costumaţie înfricoşătoare, a ieşit din cetate pocnind din bici şi făcând
    zgomote asurzitoare, ceea ce I-ar fi pus pe fugă pe atacatori. Astăzi,
    trecătorii care recunosc cine se ascunde sub masca şi costumaţia lolelor este
    răsplătit cu o gogoaşă.


    La Prejmer, lângă Braşov, este
    organizat Festivalul Clătitelor, care are la origine tot Fasching-ul. În
    ultimii ani a fost reînnoit acest obicei al saşilor, ca grupuri de băieţi mascaţi să cutreiere satul într-o căruţă în care a fost montată o
    sobă pe care se prepară clătite ce sunt apoi împărţite locuitorilor. Pentru
    gestul lor, aceştia primesc în schimb făină, zahăr şi ouă, ingrediente folosite
    apoi pentru prepararea gogoşilor de la Balul mascat programat în seara acelei
    zile. Potrivit obiceiului, grupul de
    băieţi nu trebuie să facă doar clătite, ci să fure şi o fată din comună, pe care să o urce în căruţă.
    Până când părinţii o vor răscumpăra, fata va face parte din această inedită caravană, însoţită de
    muzicanţi. Bineînţeles că la un astfel de festival, cei care pregătesc clătite nu
    se dovedesc lipsiţi de imaginaţie. Clătitele
    sunt umplute cu diferite sortimente de gem şi dulceaţă, dar şi cu
    nuci, cu miere de albine sau cu mere rase.


    Aluatul de clătite
    este uşor de preparat. Avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de
    jumătate de pahar de lapte, de apă minerală sau
    sifon, de ulei, zahăr şi sare.
    Amestecăm făina cu oul într-un
    castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de consistenţa smântânii. Adăugăm
    puţină sare şi zahăr, dar nu foarte mult, deoarece zahărul în exces face ca
    aluatul să devină lipicios şi să se prindă de tigaie. Lăsăm aluatul la rece
    pentru circa jumătate de oră, Turnăm puţin ulei într-o tigaie. După ce l-am
    încins, cu ajutorul unui polonic turnăm şi aluatul în tigaia pe care o mişcăm
    astfel încât aluatul să se întindă pe toată suprafaţa într-un strat subţire şi
    uniform. Clătita se prăjeşte până ce capătă o culoare aurie, după care cu
    ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi dexteritate, printr-o mişcare energică în
    sus a tigăii, o întoarcem pe cealaltă parte. Clătitele se aşează una peste alta
    într-o farfurie, după care acestea vor fi umplute cu dulceaţă, cu cremă de
    ciocolată sau, dacă le veţi consuma ca aperitiv, le puteţi umple, de exemplu,
    cu ciuperci călite.

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Printre
    destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini
    figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt
    tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului
    cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării
    tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.


    Oferta
    gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe
    mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule
    preparateîn ale căror reţete întâlnim şi
    fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De
    menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele
    de meri, care asigurau astfel materia primă pentru diferite preparate
    gastronomice. Pentru a obţine o inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate
    în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură
    se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină
    lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De
    asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.


    Satele româneşti
    din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb
    măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar
    până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este
    cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în
    lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se
    coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am
    vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în
    lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.


    Un preparat
    tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi
    stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o
    pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa
    în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt
    şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în
    cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci
    şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în
    felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi
    aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în
    jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de
    oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi
    sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles,
    alături de un pahar de vin. Poftă bună!

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Printre
    destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini
    figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt
    tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului
    cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării
    tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.


    Oferta
    gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe
    mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule
    preparateîn ale căror reţete întâlnim şi
    fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De
    menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele
    de meri, care asigurau astfel materia primă pentru diferite preparate
    gastronomice. Pentru a obţine o inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate
    în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură
    se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină
    lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De
    asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.


    Satele româneşti
    din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb
    măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar
    până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este
    cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în
    lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se
    coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am
    vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în
    lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.


    Un preparat
    tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi
    stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o
    pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa
    în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt
    şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în
    cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci
    şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în
    felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi
    aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în
    jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de
    oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi
    sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles,
    alături de un pahar de vin. Poftă bună!