Radio România Internațional

Tag: sateliti

  • Vulnerabilităţi ale sistemului spaţial european

    Vulnerabilităţi ale sistemului spaţial european

    Spaţiul s-a militarizat, iar sateliţii europeni au devenit ţinte vulnerabile din cauză că nu sunt protejaţi în mod adecvat. Săptămâna trecută, la Bruxelles, participanţii la cea de-a 12-a Conferinţă spaţială europeană comună s-au declarat consternaţi de consecinţe tăierilor de fonduri presupuse de proiectul de buget al Uniunii Europene.

    Creşterea tensiunilor geopolitice pe care o constatăm pe Terra se prelungeşte şi se proiectează în spaţiu – a avertizat şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, în deschiderea acestei conferinţe care a asociat pentru prima oară, tematic, Spaţiul şi Apărarea. Afirmaţia lui Borrell a fost confirmată de generalul Michel Friedling, şeful comandamentului spaţial creat de autorităţile franceze, care a punctat că în spaţiu au fost deja comise ceea ce a numit acţiuni gri, dar nu ostile. Însă – a adăugat Friedling – toate puterile spaţiale dezvoltă capacităţi şi sisteme în măsură de a spiona, neutraliza şi chiar de a distruge. La rândul său, fostul ministru francez al Apărării Nathalie Loiseau, preşedinta subcomisiei de apărare a Parlamentului European, a arătat că India a recurs la tiruri cu rachete capabile să lovească un satelit, că Rusia a fost surprinsă în flagrant delict de spionaj şi că Statele Unite sub preşedinele Donald Trump nu mai acordă aceeaşi valoare conceptului de alianţă.

    France Presse notează că timpul cuceririi spaţiale şi al succeselor sale nu s-a terminat, însă spaţiul a devenit periculos, iar ambiţiile militare nu sunt singurele ameninţări. Şeful diplomaţiei europene Josep Borrell a explicat şi că tot mai mulţi actori privaţi se poziţionează pe piaţa lansărilor şi, astfel, spaţiul se aglomerează: dintre cei circa 5.000 de sateliţi aflaţi în prezent pe orbită, 2.000 sunt operaţionali, iar deşeurile spaţiale cresc riscurile de coliziune. Borrell a mai spus că preţioşii sateliţi europeni ai sistemelor Galileo, EGNOS şi Copernicus sunt vulnerabili şi trebuie protejaţi, mai cu seamă că ei sunt utilizaţi atât în plan civil, cât şi militar. Franţa şi Italia anunţă că sunt pregătite să facă faţă ameninţărilor şi caută parteneri capabili, în schimb, Belgia afirmă că nu susţine militarizarea spaţiului.

    Uniunea Europeană are mari proiecte pentru industriile sale spaţială şi de apărare. Dar tăierile de circa 200 miliarde de euro operate de Finlanda, la cererea marilor contribuabili, în proiectul de buget pentru 2021-2027, generează îngrijorări. Banii din Fondul European de Apărare s-au împuţinat de la 13 la 7 miliarde de euro, iar programele spaţiale au pierdut 20% din finanţarea la care se aşteptau. Margrethe Vestager, vicepreşedintele Comisiei şi responsabilă de politicile legate de securitatea cibernetică şi politicile industriale, şi-a exprimat speranţa că, totuşi, viitorul buget pe termen lung al Uniunii Europene va fi în măsură să finanţeze investiţii.

    Preşedintele Consiliului European, belgianul Charles Michel, a fost mandatat să găsească modalitatea de a acoperi o gaură de 237 miliarde de euro între propunerea de buget elaborată de Finlanda şi exigenţele Parlamentului European.


  • Sistemul de navigaţie Galileo s-a mărit cu patru noi sateliţi

    Sistemul de navigaţie Galileo s-a mărit cu patru noi sateliţi

    Sistemul de navigaţie Galileo s-a mărit cu patru noi sateliţi şi numără 26 în total. Proiect emblematic al Comisiei Europene, sistemul de navigaţie Galileo încearcă să ofere autonomie Europei faţă de sistemele de geolocalizare americane.

    Cei patru noi sateliţi de navigaţie Galileo, lansaţi la bordul unei rachete Ariane 5, de la baza Kourou din Guyana Franceză, au fost plasaţi pe orbită. Astfel, sistemul de geolocalizare european cuprinde acum 26 de sateliţi, dintre care 22 sunt operaţionali. Aflat sub control civil, acest proiect ambiţios european, ale cărui servicii au început în 2016, oferă o localizare cu o precizie de ordinul metrilor şi este interoperabil cu sistemele similare american (GPS) şi rus (Glonass). Sistemul complet, prevăzut să fie operaţional în 2021, va cuprinde 30 de sateliţi, dintre care 24 operaţionali, iar şase de rezervă.

    Acest sistem de navigaţie este util transporturilor maritime, feroviare, aeriene, terestre, operaţiunilor de intervenţie şi de salvare, în agricultură sau în prospecţiunea petrolieră – a subliniat vicepreşedintele Comisiei Europene şi comisar însărcinat cu Uniunea energetică, Maros Sevcovic: Spaţiul chiar contează. Ce se întâmplă acolo sus are impact asupra vieţii noastre pe Terra. În multe domenii, depindem de tehnologia, datele şi serviciile pe care le primim din spaţiu. Imaginaţi-vă doar operaţiunile de salvare, ceasurile inteligente, navigaţia avioanelor. De fapt, Galileo furnizează coordonate de spaţiu şi timp pentru aproximativ 400 de milioane de utilizatori. Consumatorii europeni ar trebui să ştie că instrumentele lor mobile sunt conforme cu sistemul Galileo, iar în curând, ar putea deveni chiar dependente de acesta. Cei care şofează ar trebui să ştie că maşinile lor sunt echipate cu un sistem de salvare Galileo, numit eCall. De fapt, cu o precizie-record de 20 de centimetri, pe care o estimăm în 2020, Galileo va fi cel mai exact sistem de navigaţie prin satelit din lume. Acest lucru va avea un impact uriaş asupra automobilele autonome conectate, care vor constitui o altă schimbare majoră nu doar în domeniul transporturilor, ci şi la scară socială. Aşadar, după cum puteţi observa, spaţiul nu este ultima frontieră, după cum auzeam în pelicula Star Trek, ci devine o nouă frontieră economică, în măsura în care aduce o modernizare profundă sectorului economic – a mai spus comisarul Sefcovic.

    Iar Paul Verhoef, directorul programului de navigaţie din cadrul Agenţiei, a precizat că următorii 12 sateliţi Galileo, aparţinând celui de-al treilea lot şi aflaţi în pregătire, vor fi sateliţii de urgenţă şi cei care vor înlocui primele dispozitive lansate în 2011.


  • Proiecte spaţiale cu participare românească

    Proiecte spaţiale cu participare românească

    Reuniţi la începutul acestei luni în Luxemburg, reprezentanţii ţărilor membre ale Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) au ajuns la ceea ce au numit “un acord istoric” vizând construirea unei noi rachete, Ariane 6. Este vorba despre un vehicul spaţial mai competitiv decât modelele precedente şi care ar urma să fie lansat în 2020, misiunea sa incluzând lansarea de sateliţi ştiinţifici sau sonde spaţiale, precum şi plasarea de sateliţi de telecomunicaţii sau pentru televiziune, spre exemplu.



    Pentru aceasta, Europa s-a angajat la o finanţare de patru miliarde de euro, sumă care include construirea unei noi baze de lansări spaţiale în Guyana franceză şi dezvoltarea unui lansator de talie mică. În total, Uniunea Europeană are prevăzut un buget global pentru lansatoarele sale spaţiale de opt miliarde de dolari, pentru următorii zece ani. Obiectivul este de a face faţă unei concurenţe tot mai puternice pe piaţa internaţională a lansărilor de sateliţi.



    În prezent, compania privată americană SpaceX lansează sateliţi cu ajutorul rachetelor Falcon 9 la preţuri cuprinse între 49 şi 68 milioane de Euro, iar China şi India vor fi competitori serioşi în deceniul următor. China a reuşit să ajungă pe Lună cu Iepurele de Jad, iar India a plasat sonda spaţială Mangalyaan pe orbita planetei Marte la costuri de 10 ori mai mici decât cele făcute de NASA pentru misiunea MAVEN. “Este un mare succes”, a declarat Jean-Jacques Dordain, directorul general al agenţiei, amintind că acordul a fost obţinut după mai multe luni de negocieri în cadrul ESA, în special între Franţa şi Germania, care vor fi principalii contributori la realizarea proiectului. Parisul s-a angajat să asigure 52 %, iar Germania 22 % din costurile necesare pentru Ariane 6.



    Intrată în uz în 1996, actuala rachetă, Ariane 5, a reuşit să acapareze 50% din piaţă în sectorul lansărilor de sateliţi, realizând până acum cu succes 62 de misiuni. Ariane 6 ar urma să încorporeze mai multe tehnologii dezvoltate de partenerii europeni, obiectivul principal fiind realizarea unei rachete modulare care să poată fi configurată în funcţie de necesităţile fiecărei misiuni. Iar între aceşti parteneri se numără şi România, care a încheiat în 1992 primul acord cu Agenţia Spaţială Europeană, iar din ianuarie 2011 este membră a ESA – organizaţie internaţională cu sediul la Paris şi 20 de ţări membre — Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania şi Suedia. Alături de participarea la dezvoltarea rachetei Ariane 6, la recenta întâlnire de la Luxemburg, România s-a alăturat partenerilor europeni în finanţarea Staţiei Spaţiale Internaţionale, prin intrarea în acest program Bucureştiul devenind co-proprietar al Staţiei, alături de alte 11 state europene, precum şi de partenerii internaţionali – SUA, Canada, Rusia şi Japonia. Potrivit ministrului delegat pentru cercetare, Mihnea Costoiu, acceptarea României în acest program este o şansă pentru industria spaţială românească.



    Fostul cosmonaut Dumitru Prunariu, în prezent membru în Consiliul de Administraţie al Agenţiei Spaţiale Române, a explicat pentru Radio România importanţa acestui lucru: Beneficiile sunt de a putea efectua experimente proprii, care, valorificate la nivel european, pot să aducă beneficii nu numai ştiinţifice, dar şi materiale la un moment dat, importante pentru România. De asemenea, faptul că suntem prezenţi acolo, intrăm într-un alt club de decizie asupra a ceea ce se întâmplă cu staţia spaţială internaţională într-un viitor ceva mai îndepărtat. Acel procent ne ofertă posibilitatea ca în limita lui să facem noi propuneri şi să utilizăm în folosul României acea parte de staţie spaţială internaţională.”



    Implicarea României în aceste programe este o dovadă a faptului că potenţialul românesc în cercetare şi inovare începe să producă rezultate concrete şi că investiţiile în acest domeniu sunt legitime şi justificate”, spun responsabilii români.



    Potrivit preşedintelui Agenţiei Spaţiale Române, Marius-Ioan Piso, Staţia Spaţială Internaţională va reprezenta un laborator excelent pentru a testa tehnologii pentru misiuni spaţiale pe orbită joasă, dar şi pentru misiuni de explorare a Sistemului Solar. Care sunt următoarele proiecte ale ESA la care va participa şi România?



    Marius-Ioan Piso: Vor fi câteva misiuni. Sunt misiuni cum este Proba-3, care va realiza în spaţiu un telescop cu lungimea de 144 de metri, care va fi utilizat pentru detecţia potenţialelor obiecte periculoase care vin dinspre Soare, adică proiectul respectiv va oculta Soarele. Este un alt proiect care presupune orbitarea unui asteroid dublu şi deflecţia uneia dintre componentele asteroidului, în care România va avea o contribuţie foarte serioasă, 40-45%.”România poate fi un jucător important şi pe piaţa nanosateliţilor cu scop comercial, cu rol din ce în ce mai important pentru aplicaţii spaţiale şi terestre. Primul experiment spaţial cu participare românească a fost realizat în 1972, prin Programul Intercosmos, iar în 1981, pe 14 mai, România trimitea primul cosmonaut în spaţiu, Dumitru Prunariu, fiind cea de-a 11-a ţară din lume care reuşea acest lucru.