Placă memorială, dezvelită la Sinăuți, regiunea Cernăuți, Ucraina, pentru poeți și scriitori români din nordul Bucovinei originari din Sinăuți: Vasile Tărâțeanu, Ilie Tudor Zegrea și Ilie Luceac. Evenimentul a fost organizat de Societatea scriitorilor români din Cernăuți și de Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți. Interviu cu scriitorul Nicolae Șapcă, președinte al Societății scriitorilor români din Cernăuți.
Lavandă și usturoi sau murmurul caselor laolaltă cu Pioneze și hârtie albastră sunt două cărți cu totul speciale, greu încadrabile într-un gen anume, căci cuprind mai multe : și beletristică, și memorii, și cărți de bucate. Sunt scrise de o personalitate la fel de specială : arhitectul și scenograful Sergiu Singer. Născut în 1928 la Ploiești și mort în 2018 la Bremen, în Germania, Singer a plecat din România în 1963, dar a rămas legat de țara sa natală pe care a revizitat-o frecvent, despre care a scris și unde a lăsat prieteni foarte buni. Unii dintre ei își reamintesc deseori de el, așa cum face arhitectul Radu Comșa, conferențiar la Universitatea de Arte din București:
“L-am întâlnit pe Sergiu înainte de a-l cunoaște sau l-am cunoscut înainte de a-l întâlni printr-o enigmă arhitecturală. Mergeam pe bulevardul Iancu de Hunedoara din București și priveam un grup de clădiri care reprezenta un mister sau o enigmă, pentru că imobilul din dreapta e de tip sovietic și banal. Problema era cu imobilul din stânga. Imobilul din stânga era un pic cam vesel, un pic cam exagerat în decorație, un pic butaforic, în orice caz ieșea din rând. Și am stat și m-am întrebat dacă nu cumva cineva îl trombonea pe Stalin. Cineva îndrăznea să iasă din rând într-un moment când arhitectura era păpușa dictatorilor și acolo nu aveai voie să greșești. Când l-am cunoscut și mi-a spus că el a făcut această fațadă la 27 de ani, mi-am dat amintit momentul când o remarcasem. Întâlnirea fizică dintre noi avut și un efect teatral. El avea un stil foarte special de a se prezenta. Spunea: Sunt Singer, ca mașina de cusut.
Înainte însă de a deveni el însuși maestrul unor tineri, Sergiu Singer a fost, după absolvirea facultății de arhitectură, repartizat la atelierul arhitectului Ioan Giurgea. La rândul său adeptul ornamentației în arhitectură, Giurgea și-a dat seama că ucenicul îl depășea în privința interesului către decorații și l-a orientat spre teatru. Ce s-a întâmplat apoi ne povestește tot Radu Comșa:
“Printr-o întâmplare fericită se întâlnește pe stradă cu colegul lui de clasă de la Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, actorul Toma Caragiu. El îl angajează în 1957 la Teatrul Tineretului din Ploiești. Acolo face prima lui scenografie pentru spectacolul De Pretore Vincenzo de Eduardo de Filippo. (…) Sergiu mi-a zis ca premiera de la Ploiești a avut loc doar la câteva luni după premiera mondială din Italia. Premiera absolută. Și așa ajunge Sergiu către teatru, care a fost a doua lui mare iubire.
În Republica Federală Germania, unde a emigrat în 1963, Sergiu Singer s-a orientat tot spre artele spectacolului. Radu Comșa: “Ajunge în Germania. Și am primit cadou de la Sergiu un tablou, o acuarelă care reprezintă portul Hamburg. La un moment dat i-am zis Sergiu că nu e stilul lui, e prea sumbru. Nu sunt culorile tale, nu ai nicio înfloritură, nu ai nicio veselie. Și a recunoscut că a avut niște ani mai triști imediat după sosirea în Republica Federală Germania. Dar se apucă de scenografie. Și începe cu Antigona la Gottingen. După care imediat în același teatru, face scenografia unei alte piese aflată la cealaltă extremă a repertoriului teatral : Cui i-e frică de Virginia Woolf?. (…) Și așa a început cariera lui în Germania. (…) A început cu piese de teatru, după care a montat opera. (…) El a făcut și o scenografia unei emisiuni televizate care a avut succes la ZDF și a avut o carieră de peste 10 ani.
Deși stabilit în Germania, Sergiu Singer găsea oportunitățile de a vizita România unde nu uita să-și reîntâlnească vechii prieteni unul dintre ei fiind actorul Victor Rebengiuc. Să-l ascultăm:
“Sergiu a fost un om care s-a născut prieten. Pentru că o prietenie cu el se închega pe loc. (…) L-am cunoscut când terminasem Institutul de Artă Teatrală în 1958. Am fost repartizat la Craiova împreună cu un grup de colegi și cu un profesor, cu Vlad Mugur, puneam în scenă un spectacol de Oscar Wilde, care se numea Ce înseamnă să fii onest? Decorurile pentru spectacol le făcea Siegfried.(…) Și Sergiu a fost asistentul lui. Și a montat decorul ăsta pe care l-a conceput împreună cu Siegfried pe scenă la Craiova. Acolo l-am cunoscut și acolo am devenit prieten, pentru că ne vedeam împreună toată ziua. (…) Eu am venit în București la puțină vreme după premiera acestui spectacol. În ianuarie lucram deja la Teatrul Bulandra sau Teatrul Municipal cum se numea atunci. Ne tot vedeam, eram prieteni, vorbea, dar la un moment dat a dispărut. Eu mi-am închipuit că a plecat, evreu fiind. Și mi-am închipuit că a plecat pentru că era un om care putea să stea pe picioarele lui oriunde în lume, știa să se descurce și făcea lucruri care erau de admirat. (…)Dar în momentul în care a revenit în București și România, m-a căutat și am putut relua relațiile noastre prietenești. (…) Ne-a invitat la el la o masă, căci își cumpărase apartamentul ăla pe strada Câmpineanu. (…)Și ne-a invitat la prânz și ne-a dat supă cremă de păstârnac. Era un lucru absolut delicios, absolut delicios făcut de el și vă îndemn să faceți rețeta asta. Da, eu am mâncat rețeta asta de supă cremă de păstârnac și vă invit să o faceți. (…) Este absolut delicioasă.
După căderea comunismului, Sergiu Singer a putut să valorifice în scris și alte pasiuni ale sale : gastronomia și proza. Așa au apărut cele două cărți (Lavandă și usturoi sau murmurul caselor și Pioneze și hârtie albastră) unde rețetele de mâncăruri delicioase sunt aplicate și degustate în mijlocul peisajului pitoresc al Bucureștiului de altădată, cel din amintirile senine și optimiste ale lui Sergiu Singer.
ICR Paris invită publicul, până pe 3 mai, la o expoziţie care explorează viaţa şi personalitatea artistei Miruna Boruzescu, scenografă şi creatoare de costume franco-română. Fotograful Dan Hayon, prieten cu Miruna, încearcă să surprindă câteva detalii din lumea sa magică, prin fotografii și prin videoclipul intitulat Miruna’s Magical Mistery Tour”. Fiecare fotografie reflectă personalitatea și creativitatea sa unică, așa cum le vede Dan Hayon. Imaginile sunt realizate în cei peste cincizeci de ani ai unei prietenii începute la București, la Academia de Arte Frumoase, și continuată apoi în Franța. Miruna Boruzescu (1945-2014) a fost una dintre cele mai talentate scenografe și creatoare de costume pe care le-a avut România. A fost soţia și partenera de lucru a lui Radu Boruzescu, de asemenea scenograf de teatru, operă și cinema. Creaţiile ei au fost aclamate în întreaga lume. A colaborat ani îndelungaţi cu “monstres sacrés” precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Iulian Mihu, Sergiu Nicolaescu, Dan Piţa, Mircea Veroiu, Fernando Arrabal și mulţi alţii.
Scriitorii Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu și Ioana Pârvulescu se numără printre invitaţii Ministerului Culturii la Târgul de Carte de la Leipzig, care se va desfăşura în perioada 27 – 30 aprilie.Timp de patru zile, întregul oraş celebrează literatura în formele cele mai variate de exprimare. Standul României va găzdui o expoziţie cu peste 150 de noi titluri de beletristică, literatură pentru copii şi non-ficţiune şi va fi, totodată, scena pentru mai multe evenimente dedicate autorilor oaspeţi traduşi în limba germană, dar şi unor teme de actualitate culturală şi politică. România a fost țară invitată de onoare, în 1998 şi 2018, a precizat ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu. El a subliniat că, anul acesta, standul României găzduieşte evenimente dedicate atât celor mai recente traduceri în limba germană din literatura română, cât şi dezbateri pe teme actuale care marchează operele scriitorilor contemporani. Cu o tradiție de peste patru secole, Târgul de Carte de la Leipzig reprezintă unul din cele mai vechi și mai mari evenimente de profil din lume. Este unul din cele două târguri majore de carte din Germania, alături de cel de la Frankfurt, o platformă unanim recunoscută, de promovare a noilor apariții și de întâlnire între editori, autori, ilustratori de carte și publicul larg.
ICR organizează prima participare cu stand a României la jazzahead! Bremenˮ, Germania, unul dintre cele mai importante târguri internaționale destinate artiștilor din lumea jazzului, în perioada 27-30 aprilie. Acesta este cel mai mare eveniment internațional organizat în Europa și dedicat profesioniștilor, având o istorie de peste 20 de ani în realizarea și menținerea legăturilor de colaborare, atât la nivel de instituții, cât și la nivel de organizații partenere și actori individuali sau reprezentanți ai celor mai mari festivaluri internaționale de jazz din lume. Formatul târgului presupune desemnarea anuală, prin rotație, a unei țări cu statut de invitat de onoare. Germania deține acest titlu în 2023 și beneficiază de un stand aparte, de o serie de evenimente dedicate, dar și de o vizibilitate sporită. Prin asumarea rolului de organizator al standului României, ICR poate aduce, pentru prima oară într-un cadru formal, profesioniști din România, responsabili de organizarea festivalurilor internaționale, artiști de jazz și nu numai, actori importanți din domeniul producției muzicale, al jurnalismului cultural și al celui specializat muzical, dar și alți parteneri implicați în industrie.
ICR de la Tel Aviv găzduiește, pînă pe data de 26 mai, expoziția Dincolo de natură” a artistei israeliene de origine basarabeană Sima Levin. Vernisajul, desfășurat în limbile română și ebraică, va avea loc în data de 27 aprilie, cu participarea artistei. Programul include o discuție despre conceptele, stilul și tehnicile artistice abordate, însoțită de o prezentare cuprinzătoare a lucrărilor artistei și a unei varietăți de proiecte. În plus, Sima Levin va împărtăși cu publicul episoade din activitățile sale de voluntariat in favoarea comunităţii, adolescenți și adulți, ca parte a mișcării Tarbut” – organizație națională de activiști recrutați pentru a dezvolta rezistența socială în periferie, prin cultură și artă. Proiectul expozițional conține 39 de lucrări — desene în creion şi cărbune, tipărituri alb şi negru realizate în tehnici diverse şi pânze în ulei. Expoziția mai conține, de asemenea, unele miniaturi din porţelan alb. Sima Levin s-a născut în anul 1957, la Chişinău, Republica Moldova. În 1974 a emigrat în Israel unde a început o carieră în domeniul artistic. A avut numeroase expoziții individuale și de grup, la unele dintre cele mai importante muzee din Israel.
Anul 2023 marchează o dublă celebrare a unuia dintre cei mai bizari și influenți scriitori români: Urmuz, 140 de la naștere și 100 de ani de la moarte. Născut în 1883, scrierile lui non-conformiste au prefigurat atât dadaismul, cât și suprarealismul, și teatrul absurdului, extinzându-și influența până la postmodernismul contemporan. Însă, în ciuda faimei sale postume, viața lui Urmuz a fost extrem de discretă și încheiată într-un mod tragic prin sinucidere. Matematicianul Gheorghe Păun, deopotrivă pasionat de literatură și de scrisul lui Urmuz, ne schițează acum biografia scriitorului care la naștere s-a numit Demetru Dem. Demetrescu-Buzău.
S-a născut acum 140 de ani la Curtea de Argeș. S-a născut în 17 martie, după calendarul iulian. De aceea, pe 30 martie îl aniversăm încă o dată. A venit pe lume în familia doctorului Dimitrie Ionescu-Buzău. Era medic la spitalul din oraș, ținea lecții și la Seminarul Teologic. Medicul se stabilise mai devreme în Curtea de Argeș, dar în 1888 familia a plecat în București. Urmuz a stat numai vreo cinci ani în Curtea de Argeș. La București a studiat la Liceul Gh. Lazăr. Și e interesant, pentru că acolo i-a avut colegi pe viitori scriitori Vasile Voiculescu și George Ciprian, amândoi născuți la Buzău sau prin împrejurimi, la fel cum se pare că tot acolo s-a născut acolo tatăl lui Urmuz. În memoriile lor Voiculescu și Ciprian povestesc poznele pe care le-au făcut împreună în tinerețe.
Fire neliniștită, viitorul scriitor a trecut prin mai multe experiențe educative, găsindu-și cu greu locul în societatea, dar și în cultura vremii. Gheorghe Păun detaliază. A urmat un an la facultatea de medicină, la îndemnul tatălui. Dar n-a rezistat. Apoi a făcut dreptul. A fost judecător prin multe comune din Argeș, Dâmbovița, Dobrogea. În cele din urmă a ajuns în București grefier la Înalta Curte de Casație. Ținea neapărat să vină în București. Era îndrăgostit de muzică. Cânta la pian de mic. Mama lui cânta. Și a ajuns în București. A început să scrie prin 1907-1908, spune sora lui. Îi trimitea textele lui Ciprian, care le citea prin cafenelele bucureștene. Se năștea deja avangarda românească și avangarda europeană. Iar el sigur era la curent cu multe lucruri. Păcat că a murit prea devreme. S-a sinucis în 1923 din motive necunoscute. Dar există unele explicații plauzibile. Din câte am citit, era bolnav, se pare. Și Ciprian spunea că îl pândea o paralizie. Pe de altă parte, era iarăși un fel de modă printre avangardiștii vremii să-și ia zilele. Mai mulți au făcut sau măcar au încercat. Era probabil și ușor depresiv. Era timorat puțin din copilărie de autoritatea tatălui. Dar nu cred că asta a fost decisiv, ci boala de care se vorbește.
Singurul literat care i-a recunoscut valoarea în timpul vieții a fost poetul Tudor Arghezi care l-a și publicat în 1922 în revista pe care o conducea atunci Cuget românesc. Cele două texte urmuziene tipărite atunci au fost Algazy & Grummer și Ismaïl și Turnavitu, cizelate de autor până în ultima clipa, după cum precizează Gheorghe Păun. Se plângea cumva de viața plictisitoare de grefier. Voia neapărat să facă muzică. A făcut și un an studii la Conservator. I s-au pierdut partiturile, din păcate. Scria așa cum scria cu un respect total pentru text. Făcea câteva zeci de versiuni pentru un text, potrivit altui scriitor avangardist Sașa Pană. Este greu de conturat personalitatea lui. Știa extrem de multe și, repet, era conștient de valoarea sa. Avea un respect total pentru text până la virgulă. Arghezi, care l-a publicat, povestește cum venea noaptea să întrebe dacă virgulele sunt la locul potrivit sau nu. Făcea altceva decât bucățile dadaiste ale lui Tristan Tzara, care scotea vorbele din pălărie și le punea în pagină.
După moarte, Urmuz a fost descoperit de avangardiștii interbelici și o parte a mini-operei sale a apărut în anii 1920 în revista Contimporanul editată de Ion Vinea și Marcel Iancu. Apoi în anii 1930, scriitorii Sașa Pană și Geo Bogza au publicat în revista UNU cele mai multe dintre textele sale obținute de la sora lui Urmuz. Foarte multe scrieri de-ale lui s-au pierdut însă, dar ce s-a păstrat e mai mult decât suficient pentru a-i asigura lui Urmuz un statut pe care nu și l-ar fi imaginat niciodată, statut reconfirmat mai ales după revoluția din 1989. În timpul comunismului, însă, urmele biografiei lui Urmuz din orașul natal au fost anihilate, cum ar fi casa familială, povestește Gheorghe Păun: Nu mai există decât într-o imagine recuperată din poze parțiale și reconstruită pe calculator. A fost demolată în 1984 când s-a construit un blocușor acolo. Bineînțeles că Urmuz nu a fost cultivat în vremea dinainte de Revoluție. Puțină lume din Curtea de Argeș știa de Urmuz până acum doi-trei ani. Dar acum multă lume știe, pentru că acum patru ani am pus o placă de bronz frumoasă pe peretele blocului care s-a construit pe locul în care s-a născut. Acum a apărut un bistrou în Curtea de Argeș care se numeşte La Urmuz, cu poza urmuziene în interior și pe masă, cu o broșură cu opere complete de Urmuz. Dacă cineva vrea să citească, dacă vrea să o ia acasă, poate să o ia.
Dintre textele publicate postum, în versuri și proză, amintim Cronicari, Pâlnia și Stamate, Fuchsiada și Plecarea în străinătate. Din acestea, Pâlnia și Stamate a avut succes și în străinătate fiind tradusă de mult timp în 23 de limbi.
Matei Vișniec, cel mai jucat dramaturg român contemporan, a primit titlul de Doctor Honoris Causa în cadrul festivităților prilejuite de împlinirea a 73 de ani de existență a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale” București. În 2018, Matei Vișniec a devenit și Cavaler al Artelor și Literelor, în spațiul cultural francez. În discursul său la primirea titlului de Doctor Honoris Causa, Matei Vișniec a vorbit despre perspectiva artiștilor independenți și nevoia unei strategii naționale pentru aceștia și a adus un omagiu criticului de teatru George Banu, care s-a stins din viață anul acesta. În același discurs, Matei Vișniec a vorbit și despre relația sa cu cele două țări în care s-a format și a creat, România și Franța.
Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României. A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. Matei Vişniec este autorul a şapte volume de poezie, șapte romane, dintre care amintim Sindromul de panică în orașul luminilor”, Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă” și Un secol de ceață”, o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în peste 30 de ţări. Matei Vișniec este menționat și într-un amplu dicționar, “Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France”.
Matei Vișniec: Acest dicționar este foarte interesant pentru ceea ce reprezintă Franța ca spațiu de deschidere culturală, ca mare putere culturală. În acest dicționar sunt repertoriate în jur de 4 mii de nume, de la Revoluția Franceză până în momentul prezent, deci de la 1793 până în zilele noastre. Este vorba de străinii care au venit în Franța și au adus o contribuție în spațiul ei cultural, spiritual. Evident, românii au o participare extrem de important în realizarea acestui edificiu cultural. Au început să vină de la sfârșitul secolului al 19-lea români care s-au afirmat în diverse domenii. Aș aminti un nume uitat. Un actor care venea de la Iași, care a făcut Școala de Teatru și care după aceea a fost o mare vedetă a filmului mut și a teatrului de bulevard. Eduard de Max a fost numele lui, de fapt pseudonimul de scenă. Sunt numeroși români menționați în acest dicționar, dar aș mai aminti unul, pe regretatul critic de teatru George Banu. El este considerat teatrolog francez de origine română, pentru că și-a scris opera practic în întregime în limba franceză, dar a avut grijă să o și traducă și publice și în România.
Există o contribuție românească extrem de importantă, pusă în evidență de acest dicționar, și pot spune că-mi face plăcere că figurez și eu în acest volum, pentru că am scris, probabil, în jur de 30 de piese în limba franceză și unele dintre ele sunt publicate la edituri importante, precum Actes Sud. Am fost jucat de sute de ori de companii franceze independente, iar în ultimii 30 de ani, aproape anual, cel puțin o piesă scrisă de mine a fost selecționată la Festivalul de Teatru de la Avignon. Și în același timp am încercat să creez punți, legături între Franța și România, să mă inspir din ceea ce văd în Franța pentru a le sugera românilor să facă lucruri asemănătoare. Pentru mine, Franța a însemnat o deschidere. Franța mi-a dat niște aripi care sunt foarte importante dar nu mi-am pierdut niciodată rădăcinile. Pentru că, de fapt, în România m-am format, sensibilitatea mea este aceea a unui scriitor român și din Europa de Est, iar poezia n-o simt în mod profund decât în limba română.”
Din 2016, la Suceava a fost înființat un teatru care poartă numele celebrului dramaturg: Teatrul Municipal Matei Vișniec”. Matei Vișniec: Cred că este cel mai recent teatru creat în România cu buget local. Înainte ca acest teatru să fie creat, în urmă cu șapte ani, a existat un festival de teatru pe care l-am creat împreună cu oameni foarte entuziaști din Suceava. Am creat acel festival, în urmă cu unsprezece ani, cu poeta Carmen Veronica Steiciuc, care, din păcate, nu mai este printre noi, cu Clubul Rotary, cu Asociația Bucovina, cu oameni de mare calitate și foarte entuziaști. Și am reușit, prin acel festival, să atragem publicul local în sala de spectacol. Veneau spectacole gratuite, importante, din toată țara, și erau prezentate unui public foarte numeros. Acest festival a demonstrat că la Suceava era nevoie de un teatru profesionist, de un teatru de artă, de un teatru cu actori care să simtă pulsul orașului și nevoile culturale ale sucevenilor, actori care să devină, aș spune, celebrități locale. Din fericire, acest teatru acum există, Și este extraordinar că cei zece actori care trăiesc la Suceava și lucrează acolo, la Teatrul Municipal Matei Vișniec, produc anul cel putin patru spectacole. Iar în acest moment, așa cum am mai spus, teatrul a lansat mai multe proiecte importante.”
La sfârșitul lunii martie, Teatrul Național București I.L.Caragiale găzduiește premiera unui nou spectacol pe un text de Matei Vișniec: “Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals”. Regia spectacolului este semnată de Botond Nagy, unul dintre regizorii care a montat mai multe spectacole după textele lui Matei Vișniec la teatrul care-i poartă numele. Unul dintre acestea, “Întoarcerea acasă”, un spectacol despre război și absurdul sacrificării inutile de vieţi omenești, producție a Teatrului Municipal “Matei Vişniec” din Suceava, a făcut parte și din selecția FNT, ediția 2022.
Preşedintele României Klaus Iohannis a semnat, joi, decretele privind acreditarea ambasadorilor României în Danemarca şi Slovenia, informează Agerpres. Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, şeful statului i-a acreditat pe Anton Niculescu în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Danemarcei, cu reşedinţa la Copenhaga, şi pe Mihai Alexandru Grădinar în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Slovenia, cu reşedinţa la Ljubljana. Pe 25 octombrie, comisiile reunite pentru politică externă şi comisiile pentru comunităţile de români din afara ţării de la Senat şi Camera Deputaţilor au acordat, în urma audierilor, avize favorabile ambasadorilor propuşi pentru reprezentanţele din Danemarca şi din Slovenia.
Scriitorii Mircea Cartarescu, Arturo Pérez Reverte, Elena Poniatowska, Sergio Ramírez, Leonardo Padura și Rosa Montero sunt invitaţii speciali ai celei de-a 36-a ediții a Târgului Internațional de Carte de la Guadalajara (FIL), eveniment care încearcă să revină la indicatorii de prezență și programare anteriori pandemiei. Târgul Internațional de Carte de la Guadalajara, considerat cel mai important în limba spaniolă, se va desfășura în perioada 26 noiembrie – 4 decembrie cu emiratul arab Sharjah ca invitat de onoare. Evenimentul va beneficia de prezența a 600 de scriitori din 45 de țări și reprezentanți a 18 limbi, după cum a anunțat, într-o conferință de presă, președintele târgului, Raúl Padilla. Programul de activități al Guadalajara FIL 2022 se va desfășura timp de 9 zile cu 620 de prezentări de carte, 3.000 de activități de diferite tipuri și cu invitați din peste 50 de țări care intenționează să reunească cel puțin 800.000 de oameni. La ediţia din acest an a Târgului Internațional de Carte de la Guadalajara, poetul român Mircea Cartarescu va primi Premiul FIL 2022 pentru Literatură în Limbi Romanice.
Muzicieni din Germania şi Franţa sunt invitaţi la Zilele Culturii Sinti şi Roma ce vor avea loc la Bucureşti, în perioada 10 – 12 noiembrie a.c., în cadrul unui eveniment organizat de Goethe-Institut din Bucureşti şi Institutul Francez din România. Potrivit unui comunicat transmis AGERPRES, iniţiativa celor două institute culturale urmăreşte consolidarea reprezentării romilor în spaţiul public, prin diseminarea culturii acestora. Zilele Culturii Sinti şi Roma adună specialişti şi manageri culturali care au desfăşurat proiecte despre cultura romilor sau proiecte care se adresau acestei minorităţi. În cadrul evenimentului, specialiştii şi manageri culturali vor dezbate aspecte socio-economice şi culturale ale grupurilor etnice rom şi sinti din Europa Centrală şi România.
Piese de excepţie din colecţiile cu Regele Carol al II-lea, aflate în patrimoniul Muzeului Naţional Peleş, vor putea fi vizionate, în perioada 10 noiembrie 2022 – 22 ianuarie 2023, în expoziţia temporară găzduită, la Suceava, de Muzeul Naţional al Bucovinei, informează Agerpres. Potrivit organizatorilor, expoziţia, ce va avea vernisajul pe 10 noiembrie la Muzeul de Istorie, se doreşte a fi un omagiu adus regelui Carol al II-lea, cel care în istoria României reprezintă unul dintre cele mai dezbătute şi controversate personaje. De-a lungul domniei sale (1930-1940) s-au înregistrat numeroase realizări, îndeosebi în plan cultural. Printre obiectele expuse, vor putea fi admirate piese de argintărie cu cifrul regelui Carol al II-lea, una dintre ele fiind dăruită Principelui Carol, moştenitor al Coroanei României, în timpul vizitei în America, din cadrul voiajului în jurul lumii dintre anii 1920-1921. O altă piesă este aceea oferită regelui Carol al II-lea cu prilejul vizitei în judeţul Bălţi, din 2 iunie 1935, o alta este o casetă omagială cu monograma regelui Carol al II-lea, o sabie de paradă pentru ofiţeri cu cifrul regelui Carol al II-lea şi Stema României, coifuri de paradă ale regelui Carol al II-lea, piese de mobilier, medalii comemorative şi omagiale. Pregătit pentru a fi rege, Carol al II-lea a învăţat româneşte de mic şi a studiat istoria şi geografia României. Pasiunile monarhului se împărţeau între cărţi şi uniforma militară. Regele Carol al II-lea al României a urmat şi cursurile Academiei Militare de la Potsdam.
Şeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Gheorghe Cârciu, a efectuat o vizită de lucru în Ungaria, în perioada 14-16 octombrie. Delegaţia românească s-a întâlnit cu reprezentanți ai mediul asociativ românesc, ai clerului și ai administraţiilor locale și regionale. Secretarul de stat a participat la “Zilele Ortodoxe la Micherechi”, un eveniment important în cadrul comunității românești din statul vecin, organizat cu binecuvântarea Episcopului Siluan Mănuilă al Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria. Programul a cuprins slujbe, picturi de icoane, vizite la biserici care aparțin altor culte religioase și manifestări care au reunit clerici și credincioși din toată regiunea. Gheorghe Cârciu a reiterat importanța păstrării spiritualității în rândul comunității românești și le-a transmis celor prezenţi că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni va continua să sprijine comunitățile istorice din jurul granițelor prin programe și proiecte care să susțină identitatea lingvistică, culturală și spirituală a acestora. Conform ultimului recensământ organizat în Ungaria, în 2011, peste 26.000 de etnici români trăiau în acest stat.
România participă cu un stand organizat de Ministerul Culturii la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt, care are loc în perioada 19 – 23 octombrie. Programul românesc include lecturi publice, întâlniri cu scriitorii români, prezentări de carte, dezbateri, negocieri între grupuri editoriale, tipografi şi autori. Invitaţii României sunt scriitorul Jan Cornelius şi fotograful Marc Schroeder, care vor participa la evenimente alături de editorul Traian Pop, cel care de peste 30 de ani face cunoscute operele autorilor est-europeni în Germania. De asemenea, Ministerul Culturii de la Bucureşti colaborează şi în acest an cu instituţia omoloagă de la Chişinău pentru o cât mai bună reprezentare a literaturii şi culturii române de pe ambele maluri ale Prutului. În acelaşi context, Editura Frontiera organizează un eveniment dedicat copiilor din Europa de Est, pentru care se vor citi basme şi poezii semnate de autori români. Seria de evenimente româneşti se va încheia, la 22 octombrie, cu prezentarea albumului Order 7161, al fotografului Mark Schroeder, ce ilustrează parcursul germanilor din România deportaţi în Siberia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, urmată de o discuţie despre recenta apariţie în limba germană a volumului “De ce nu-s românii ca nemţii?”, semnat de Jan Cornelius şi Adina Popescu. România se află la a 20-a participare la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt.
Expoziția “Devoratori de lumină” a artiștilor plastici Ioan Sbârciu, Georgeta-Olimpia Bera şi Alexandra Mureșan va fi deschisă, pe 19 octombrie, la Galeria Macadam a Institutului Cultural Român de la Paris. Manifestarea, curatoriată de Georgeta-Olimpia Bera şi Aurel Codoban, reuneşte instalații hibride, lucrări de pictură, desen şi sticlă. Ioan Sbârciu este pictor şi profesor universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Are o activitate expoziţională remarcabilă în prestigioase galerii şi muzee din ţară şi străinătate. Georgeta-Olimpia Bera este artist vizual și curator de artă stabilit în Cluj, lector universitar doctor la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, specializarea Pictură. A participat la rezidențe de artă în Maroc, Germania, Italia și Franța şi a expus în muzee și galerii de artă din România și din străinătate. Alexandra Mureșan este artist vizual independent și lector universitar doctor la Universitatea de Artă și Design din Cluj. Lucrează cu sticla de mai bine de 11 ani. În 2013 a primit distincţia Jutta Cuny Franz Memorial Award pentru tineri sticlari. Expoziția “Devoratori de lumină” va putea fi vizitată până pe 2 decembrie.
Asociația Diplomație și Identitate Culturală Europeană organizează concursul de eseuri “Îmi bate inima în limba română”, care se adresează tinerilor elevi din Ucraina și Serbia cu vârsta maximă de 18 ani. Aceştia sunt îndemnaţi să scrie despre comunitatea și localitatea natală, iar 25 dintre cei mai talentaţi vor fi premiaţi cu câte o tabletă. Scopul acestui proiect este promovarea limbii române și consolidarea sentimentului identității naționale românești în rândul copiilor din comunitățile istorice din Ucraina și Serbia. Proiectul este finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și organizat în parteneriat cu Centrul Media BucPress Cernăuți, Centrul de Informare al României din Ismail, Asociația Românii Independenți din Serbia și Asociația Cadrelor Didactice din România. Eseurile pot fi trimise la adresa de email office@adice.ro până la data de 10 noiembrie. Detalii se găsesc pe site-ul adice.ro.
Numărul total de cetăţeni cu drept de vot înscrişi în Registrul Electoral la data de 30 septembrie a fost de 18.868.678, cu 778 mai mic decât la 31 august, transmite Autoritatea Electorală Permanentă. Din totalul de alegători români care figurează în Registrul Electoral, 788.192 aveau domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi erau deţinători de paşaport electronic. Cei mai mulţi cetăţeni români cu drept de vot din afara graniţelor ţării, înscrişi în Registrul Electoral, se află în Republica Moldova – 235.694, în Germania – 111.427, Italia – 76.186, Statele Unite ale Americii – 62.412, Spania – 50.910, Canada – 45.100, Israel – 44.199 şi Ungaria — 27.080.
Ambasada României la Roma reia, la 6 octombrie, programul intitulat “Seara Acasă”, prin care promovează scriitori români în spaţiul cultural italian. Invitata noii ediţii va fi scriitoarea Liliana Nechita, care îşi va prezenta noul său volum “Pâine cu ceva – Amintiri, ca să se ştie cum se trăia în comunismul oamenilor simpli”. Liliana Nechita s-a născut în 1968 şi trăieşte de peste 15 ani în Italia. În 2013 a publicat testimonialul “Exodul mamelor”, care a stat la baza documentarului cu acelaşi nume realizat de Irina Păcurariu pentru Televiziunea Română. A fost laureată a Galei Premiilor Femeia Anului 2013 pentru promovarea şi apărarea drepturilor femeii. A scris volumele “Cireşe amare” şi “Împărăteasa”, ambele publicate în Italia şi cartea “Păpuşa din noroi”. Noul ei volum, “Pâine cu ceva”, urmează să fie publicat în Italia. Întâlnirea va avea loc la sediul reprezentanţei diplomatice, iar cei interesaţi să participe pot trimie un email la adresa roma.events@mae.ro.
Traducerea în limba portugheză a romanului “O vară ce nu mai apune”, de Radu Sergiu Ruba, a fost lansată la sediul reprezentanţei la Lisabona a Institutului Cultural Român în prezența autorului și a traducătoarei Annamaria Gaál Campos. Radu Sergiu Ruba s-a născut în 1954, la Ardud, în judeţul Satu Mare. La vârsta de 11 ani şi-a pierdut complet vederea. În 1978, a absolvit Facultatea de Limbi Străine, specializarea franceză-engleză, din cadrul Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de limba franceză, inspector în Ministerul Educaţiei, traducător şi interpret, ziarist în presa scrisă şi radiofonică, lector de limbă engleză în cadrul unor programe organizate de British Council din București. În prezent, este preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din România, redactor al revistei Impact, realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune și face parte din conducerea Uniunii Europene a Nevăzătorilor.
Cu poezie, proză scurtă şi eseu, autorul a apărut în antologii şi almanahuri publicate în România, Australia, Bulgaria, Ungaria, Franţa şi Statele Unite. În 2008, a fost distins cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către Preşedintele României și recompensat cu numeroase premii, între care Premiul Ministerului Afacerilor Externe al Franţei la Concursul Internaţional al Nuvelei Francofone în 1993, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru volumul “Graţia Dizgraţia” în 2004 şi Premiul pentru poezie al Revistei Convorbiri Literare în 2008.
Expoziţia “Portals of wonder”, semnată de artista austriacă de origine română Loretta Stats, va fi deschisă, pe 6 octombrie, la Galeria Institutului Cultural Român la Viena. La vernisaj, curatoarea Ana-Maria Altmann va susține o prelegere despre conceptul curatorial, precum și despre semnificația artistică a lucrărilor Lorettei Stats. La rândul său, artista va face o prezentare a lucrărilor proprii şi va explica procesul de creație. Loretta Stats s-a născut la Brașov şi a studiat pictură și grafică la Academia de Arte Frumoase din Viena. A câștigat Premiul de Artă Walter Koschatzky în 2011. Operele sale au fost expuse în mai multe orașe din Austria şi Germania, precum şi la Muzeul Național Cotroceni din București. Expoziţia va putea fi vizitată până pe 18 noiembrie.
Datorită celor 32 de scriitori invitaţi, literatura română a fost vedeta Festivalului Literar Luna Lecturilor de Autor“, care s-a desfășurat în perioada 1 iulie — 4 august la Brno și Ostrava (Cehia), Košice (Slovacia), Wrocław(Polonia) și Lvov (Ucraina), Miruna Vlada a fost una dintre scriitoarele invitate la importanta manifestare literară, considerată cel mai mare eveniment de acest gen din Europa Centrală, şi susţinută de Institutul Cultural Român.
Am vorbit cu Miruna despre publicul care a venit să-i vadă pe scriitorii invitaţi la Festivalului Literar Luna Lecturilor de Autor“: Am întâlnit oameni dornici să descopere literatura şi scriitorii din alte ţări, să afle lucruri, în general. În oraşele în care am ajuns mi s-au pus multe întrebări şi despre România, oamenii încă erau curioşi să afle amănunte despre Nicolae Ceauşescu, despre cum a evoluat România după aderarea la UE, aşa că am vorbit şi lucruri mai generale, discuţiile nu au fost doar despre literatură şi poezia mea. Publicul a fost destul de eterogen, au fost oameni foarte diferiţi în public, cu care aveam o discuţie înainte de lectură, aşa a fost desfăşurătorul. Lectura dura aproximativ 20 de minute, întotdeauna în limba română, toţi poeţii au citit în limba română, dar, evident, publicul avea acces la traducere. După lectură, cei din public puneau întrebări şi mărturisesc că momentele acestea m-au impresionat cel mai tare, pentru că publicul a fost foarte deschis, n-au fost momente de tăcere. Cel puţin la Lvov, ultimul oraş unde am fost, discuţia a fost extrem de consistentă, axată pe text, s-a discutat despre subtilităţile textului respectiv, despre temele pe care le abordez în poezia mea, mi-a făcut foarte mare plăcere. Din păcate, la festivalurile literare din România, foarte rar am asistat la discuţii atât de consistente despre poezie, cu un poet pe care lumea nu-l cunoştea dinainte. A fost o surpriză foarte plăcută.”
Miruna Vlada a publicat trei volume de poezii în limba română: Poeme extrauterine (2004, Editura Paralela 45), Pauza dintre vene (2007, Editura Cartea Românească-Polirom) și Bosnia.Partaj (2014, Editura Cartea Românească- Polirom). A fost inclusă în mai multe antologii ale celor mai importanți poeți tineri români și a fost premiată pentru debut de Asociația Scriitorilor din București. Pentru volumul Bosnia. Partaj a primit premiul Cea mai bună carte de poezie a anului 2014 la Gala Națională a Radio România Cultural. Debutul Mirunei Vlada a reprezentat un eveniment pentru fanii poeziei douămiiste, cu miza pe autenticitatea spunerii, pe expresia trăirilor-limită şi pe dimensiunea pragmatică a limbajului poetic.
Poezia Mirunei Vlada este radicală.” scria criticul Alexandru Matei despre primul volum al scriitoarei, Poeme extrauterine. Cum a fost receptată literatura Mirunei Vlada de către publicul prezent la Festivalul Literar Luna Lecturilor de Autor“ şi cum au evoluat discuţiile ne spune chiar ea:
Am făcut o selecţie din toate cele trei volume ale mele, Poeme extrauterine, Pauza dintre vene şi Bosnia. Partaj, dar discuţiile s-au axat mai mult pe feminism, pe debutul meu precoce, pe ideile feministe ale literaturii anilor 2000. Am discutat însă mult şi despre războaiele interetnice, în toate oraşele unde am fost am primit întrebări şi despre Bosnia şi fascinaţia mea legată de acest spaţiu. Am ajuns la temele acestea pornind şi de la prezentarea făcută de moderatorii discuţiilor, în care de obicei apăreau şi extrase din critică, iar volumul meu de debut era prezentat ca un debut precoce şi controversat. Mă aşteptam să fie şi reacţii mai puţin favorabile feminismului şi au fost, iar reacţiile acestea m-au ajutat să readuc tema în actualitate, iar în contextul respectiv am vorbit şi despre romanul la care scriu acum, Anticoncepţional, pe care sper să-l scot până la finalul acestui an, şi în care integrez cumva toate temele care m-au preocupat în poezie, tema feminismului fiind una pregnantă.”
România a fost prezentă la două dintre cele mai
importante evenimente internaţionale dedicate cărţii, Târgul de Carte de la
Londra şi la Salonul Cărţii de la Paris. La Târgul Internațional de Carte de la
Londra, care a avut loc în perioada 12-14 martie 2019, România a participat pentru
cea de-a 12 oară consecutiv. Sloganul prezenței românești la cea de-a 48-a ediție
a London Bookfair a fost Literatura română: o odisee europeană. Evenimentul
central al programului din acest an i-a avut în prim plan pe scriitorii Ioana
Pârvulescu și Claudiu Florian, laureați ai Premiului Uniunii Europene pentru
Literatură. Scriitoarea Ioana Pârvulescu. Într-adevăr, România face parte din odiseea literaturii europene,
suntem şi noi un personaj important acolo şi, mai mult, face parte din ADN-ul
literaturii europene, cum am şi spus în câteva interviuri pe care le-am dat în direct,
şi de la Târgul de la Londra, şi de la cel de la Paris. La dezbaterea
organizată la Târgul de Carte de la Londra am participat cu un prozator pe care
eu îl preţuiesc foarte mult, Claudiu Florian, laureat al Premiului Uniunii
Europene în 2016. Discuţia a fost moderată de de fosta jurnalistă BBC Rosie
Goldsmith, director al European Literature Network, o jurnalistă interesată
foarte interesată de promovarea literaturii române în Europa. Evenimentul s-a
desfăşurat la ICR şi m-am bucurat că a fost un public numeros, cu toate că era
o zi foarte ploioasă. A fost o discuţie animată, s-au pus întrebări, a ieşit
foarte bine. Impresia mea este că interesul pentru literatura europeană este
tot mai mare, oamenii vor să ştie ce se scrie aici şi despre ce e vorba.
La dezbaterea respectivă celor
doi scriitori români li s-a alăturat autor britanic Paul Bailey, un cunoscător
rafinat al literaturii și culturii române, într-o conversație despre
transgresarea granițelor în actul scriiturii. Discuția a fost ilustrată cu
lectura unor fragmente din operele premiate ale celor doi autori români, și
anume romanul Viața începe vineri și nuvela O voce de Ioana Pârvulescu,
precum și romanul lui Claudiu Florian – Vârstele jocului. Strada Cetății.
Salonul Cărţii de la Paris a fost organizat în
perioada 15-18 martie 2019, şi scriitorii români au participat la o serie de
evenimente organizate la standul Institutului Cultural Român. Sloganul sub care
s-au desfăşurat proiectele propuse de ICR a fost 2019 – L’année de la Roumanie
en Europe / Anul României în Europa. Pe lângă cele peste 20 de lansări de
carte organizate la stand, ICR a găzduit dezbateri despre traduceri şi
corespondenţa dintre arte vizuale şi literatură, alături de autori recunoscuți
internațional, printre care Gabriela Adameșteanu, George Banu, Ioana
Pârvulescu, Matei Vișniec și Adriana Babeți. Despre una dintre dezbaterile
respective ne vorbeşte scriitoarea Ioana Pârvulescu. Aş dori să menţionez că ne aflam foarte
aproape de standul Uniunii Europene, unde erau şi multe informaţii legate de
Premiul UE, dar şi despre România. La această dezbatere, care a fost deosebit
de plăcută, am încercat să facem o paralelă între prezent şi trecut şi să vedem
ce s-a întâmplat nu numai cu literatura, ci şi cu istoria, şi cu noi în ultimii
ani. Prima întrebare a jurnalistei Cristinei Hermeziu pentru noi toţi a fost
cum a ajuns fiecare dintre noi la Paris. Subtextul era că înainte nu se putea
circula, eu am prins acea epocă cu graniţele închise, iar primele care au trecut
graniţa au fost cărţile, după care am ajuns să trecem şi noi graniţa. Apoi
discuţia s-a desfăşurat pe teme literare, mă bucur să spun că am evocat figura
Monicăi Lovinescu şi că ea s-a aflat într-un fel în centrul dezbaterii ca o
figură eroică a literaturii române.
La
standul românesc au fost prezentate şi ultimele traduceri în franceză finanţate
de ICR prin Centrul Naţional al Cărţii (CENNAC), precum şi cărţile autorilor
români publicate de edituri franceze în ultimul an. Printre noutăţile editoriale
s-au numărat traduceri în franceză ale unor titluri, precum Dimitrie Cantemir
– Un prince roumain a l’aube des Lumières européennes, de Ştefan Lemny,
apărută la editura ICR, romanul Fem (éditionsNon Lieu), de Magda Cârneci, Un
Cioran inédit, purquoi intrigue-t-il? (éditionsFauve), de Mara Magda Maftei,
Pourquoi Hecube (éditionsNon Lieu), de Matei Vişniec, Les années
romantiques (éditionsNon Lieu), de Gabriela Adameşteanu, şi L’Empreinte du
papillon ou l’improbable idylle entre Capitalisme et Dictature
(éditionsL’Harmattan), de Marina Anca
Reportaj cu și despre scriitorii din Cenaclul literar ”Cetatea lui Bucur”.
De ce s-a născut românul poet, Cine poate trăi din scris, Ce mai înseamnă poezia, azi?