Radio România Internațional

Tag: scrisoare

  • Jurnal românesc – 26.01.2021

    Jurnal românesc – 26.01.2021

    Președintele
    Partidului Neamului Românesc din Serbia, Predrag Balașevic, a trimis o
    scrisoare deschisă guvernului de la Bucureşti şi instituţiilor europene în care
    deplânge comportamentul Belgradului față de minoritatea română din estul
    Serbiei.     El atrage atenţia şi asupra a
    ceea ce numeşte catastrofa ecologică din Bor și din împrejurime după
    sosirea companiei chineze Zi-Jin.

    În afară de orașul Bor, regiunea expusă
    catastrofei ecologice este locuită în esenţă de minoritatea română, care se
    ocupă în principal cu agricultura. Problemele ecologice pun astfel în pericol
    populația atât din punct de vedere al sănătății, cât și economic.(…) fără
    vreo protecție, pentru populația românească singura cale de ieșire este
    părăsirea regiunii,     scrie Predrag Balașevic.

    Totodată, acesta arată că
    autorităţile centrale duc o campanie mediatică negativă la adresa României și a
    Bisericii Ortodoxe Române în Serbia. România este prezentată ca un
    potențial agresor care dorește să pună în pericol teritorial Serbia prin
    intermediul minorității române, internetul e inundat de teoriile complotiste
    împotriva României, există chiar pretenția că România s-a format doar pentru a
    pune în pericol poporul sârb,     se precizează în scrisoare.

    Problema educaţiei
    în limba maternă a fost şi ea readusă în prim-plan. Din cauza împiedicarii
    românilor de a-și învăța limba maternă în școli, ajungem la situația în care
    românii în Serbia și cei din România trebuie să comunice în limba engleză.
    (,,,) Datorită propagandei ostile a Belgradului față de România, populația
    locală simte frică și nesiguranță în raport cu România,     mai semnalează
    Balașevic. Protestul înaintat atât statului român cât şi instituţiilor de la
    Bruxelles vine în contextul în care Serbia aspiră la aderarea la Uniunea
    Europeană şi trebuie să îndeplinească o serie de condiţionalităţi, între care
    asigurarea şi respectarea drepturilor minorităţilor naţionale.




    ICR Stockholm
    marchează Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului prin două
    evenimente derulate pe canalele online ale reprezentanței: spectacolul de
    teatru Cele mai frumoase zile ale tinereții mele și
    filmul-documentar Constantin I. Karadja – un diplomat care a salvat
    vieți.     Piesa de teatru, prezentată în parteneriat cu Teatrul Evreiesc de
    Stat, cu Maia Morgenstern în rol principal și subtitrată în limba engleză,
    spune povestea Anei Novac, supravieţuitoare a Holocaustului care, la vârsta de
    14 ani, a fost deportată într-un lagăr nazist şi al cărei jurnal, comparat cu
    cel al Annei Frank, a fost ulterior publicat şi tradus în numeroase limbi.
    Spectacolul va fi transmis între 27 şi 30 ianuarie, pe canalul de YouTube al
    ICR Stockholm.

    Materialul video despre Constantin Karadja, prezentat în limba
    suedeză, va fi transmis din 29 ianuarie şi cuprinde fragmente dintr-o dezbatere
    despre personalitatea diplomatului român cu origini suedeze, care și-a riscat
    viața și familia pentru a salva mii de evrei de la deportare. În semn de apreciere
    pentru activitatea sa, Institutul pentru Memoria Holocaustului Yad Vashem din
    Ierusalim i-a acordat, în 2005, titlul
    de Drept între popoare. Ziua Internațională a Comemorării Victimelor
    Holocaustului este marcată anual pe 27 ianuarie, dată la care, în 1945, a fost
    eliberat cel mai mare lagăr de exterminare nazist, de la Auschwitz-Birkenau.




    Programul
    Conferințele Leon Feraru, organizat online de reprezentanța
    Institutului Cultural Român la New York, continuă pe 27 ianuarie cu o discuţie
    despre momentele definitorii ale istoriei României în ultimii 100 de ani, la
    care va participa istoricul Oliver Jens Schmitt, profesor la Universitatea din
    Viena.     Proiectul, realizat împreună cu Centrul de Studii Sud-Est Europene al
    Universității Columbia, are drept scop crearea unui spațiu al dialogului
    intelectual româno-american care să scoată în evidență cele mai valoroase
    contribuții românești, americane și internaționale, în domeniile istorie,
    literatură și arte, politologie şi relații internaționale.

    Programul a început,
    pe 13 ianuarie, cu un dialog între ambasadorul Emil Brix, președintele
    Academiei Diplomatice din Viena, și directorul Forumului Cultural Austriac de
    la New York, Michael Heider, despre viitorul diplomației culturale după
    pandemie. Pe 17 februarie este programată o întâlnire cu istoricul Sanda
    Golopenția, profesor de literatură la Universitatea Brown, care va vorbi despre
    conflictele cultural-ideologice în mediul academic american, mutațiile
    survenite în civilizația americană după câștigarea Războiului Rece și
    tulburările vieții intelectuale contemporane americane. Conferințele
    Leon Feraru se desfăşoară până pe 9 iunie.

  • Cel mai mare tricou din lume este românesc!

    Cel mai mare tricou din lume este românesc!

    Nu ştiu care a
    fost cel mai deosebit cadou pe care l-aţi primit de ziua dvs. Dar ştiu sigur că
    dacă primim un tricou, nu ne
    aşteptăm ca el să fie de fapt cel mai mare din lume.


    Şi totuşi asta
    a păţit Cristian Rădulescu pe data de 3 mai, anul trecut, de ziua lui. Care
    este povestea celui mai mare tricou din lume? A fost o surpriză de
    ziua mea. Nişte prieteni foarte buni ai mei au avut această idee de a face
    tricoul, pentru că mă întrebau ce anume îmi doresc să primesc de ziua de
    naştere şi eu am spus că îmi doresc să primesc amintiri. Şi amintirile au
    devenit palpabile. Astfel, prietenul meu Andrei Nebunoiu, împreună cu Elena
    Matei şi alţi doi prieteni au gândit tricoul şi au pus ideea în practică.

    Au
    cumpărat material, l-au cusut şi de ziua mea m-au legat la ochi, m-au îmbarcat
    într-un avion, de la Aeroclubul român, am zburat, am fost aruncat cu paraşuta
    şi în cădere, după ce s-a deschis paraşuta am început să observ (la sol)
    tricoul, care avea dimensiuni mici după părerea mea, că eram destul de departe
    de el. Dar în momentul în care am aterizat, am realizat că era imens. Au făcut
    un tricou pentru noi, cu logoul Ruvix, un tricou care măsoară 100 de metri
    înălţime şi 80 de metri lăţime, adică 8 mii de metri pătraţi. Au folosit 2
    kilometri de aţă şi un lucru efectiv la el de aproximativ două săptămâni şi
    jumătate. Doar logoul de pe tricou este cât un teren de baschet!



    România a
    adunat până astăzi aproape 50 de recorduri, de cele mai multe ori năstruşnice. Dintre
    cele mai ciudate performanţe româneşti înregistrate în Cartea Recordurilor
    amintim cel mai lung lanţ de prezervative, care a fost realizat în 28
    octombrie 2007 de către 1.683 de participanţi care au legat împreună 25.773 de
    prezervative construind un lanţ ce măsoară 3.269,46 metri. Prin această acţiune
    organizatorii au dorit să tragă un semnal de alarmă asupra pericolului HIV/SIDA
    în rândul tinerilor români.

    Cea mai lungă scrisoare adresată lui Moş Crăciun
    a fost scrisă de elevii braşoveni în decembrie 2008 pe o rolă de hârtie
    măsurând 413,8 metri lungime şi 37 metri lăţime. Fix 2.110 elevi cu vârste
    cuprinse între 8 şi 14 ani şi-au aşternut pe hârtie cererile către Moş Crăciun.
    Cel mai lung cârnat afumat a fost realizat în Bucureşti, în decembrie 2008,
    şi a măsurat 392 de metri. Cârnatul a fost de tip cabanos şi a fost împărţit
    bucureştenilor care au asistat la omologarea recordului.

    Cea mai mare
    prăjitură funerară, adică o colivă a fost preparată în 2008, cântărea 5 tone
    şi avea peste 50 de metri pătraţi. Coliva a fost preparată într-o unitate
    militară din Braşov, iar la realizarea ei realizarea ei au lucrat timp de 24 de
    ore 10 bucătari militari. Cei mai mulţi participanţi la o horă tradiţională În
    decembrie 2009, nu mai puţin de 13.828 de olteni din oraşul Slatina au întins cea
    mai mare horă cu ocazia sărbătorii naţionale a Unirii şi totodată zilele
    municipiului.


    L-am întrebat
    pe Cristian Rădulescu cum a fost momentul în care a realizat că se află pe un
    tricou gigant: Cu palpitaţii! În momentul în care am
    aterizat nu ştiam cum să reacţionez, adică nu conştientizam. E greu să crezi că
    ai cel mai mare tricou din lume. Compania noastră face tricouri, imprimă
    tricouri şi acum îl avem pe cel mai mare. A fost un adevărat şoc, şoc plăcut.
    Am mers cu prietenii şi angajaţii, fiindcă ei au lucrat la tricou pe lângă
    tricou cu o ruletă lungă ca să măsurăm pentru Guines World records, ca să aibă
    dovada. Ţin să menţionez că s-a lucrat pe ascuns, nu am ştiut nimic, trebuia să
    fie o surpriză. S-a lucrat aporximativ 16 zile, cam 8 ore pe zi, în fiecare zi.
    Vă daţi seama ce reacţie am avut eu (râde)! Iar dntr-o bucată de material avem
    un tablou pe o scară de la 1 la 100, cu tricoul din acelaşi material. Au fost
    aproximativ 30 de persoane care au lucrat continuu, pe ture. Senzaţional!



    Anterior,
    recordul pentru cel mai mare tricou din lume fusese stabilit în Brazilia, pe
    data de 11 Octombrie 2014. Recordul aparţinea unei organizaţii braziliene ce
    realizaze un tricou lung de 93,2 metri ( 305 ft 9.28 inch ) şi lat de 62,73 metri ( 205 ft 9.68 inch ) şi cântărea
    nu mai puţin de 4500 kg ( 9,920 lb ). Tricoul record a fost prezentat pe un câmp
    din Navegantes, Santa Catarina, Brazilia.


    Cristian
    Rădulescu ne-a spus ce urmează să facă acum, odată ce acest nou record a fost stabilit: Ne gândim să mai facem lucruri
    extraordinare, încă nu avem un plan bine definit pe partea asta, pentru că
    munca este titanică, dar am pus efectiv România pe hartă, pentru că în momentul
    acesta deţinem recordul mondial de cel mai mare tricou din lume. Rămânem la
    businessul pe care îl desfăşurăm în mod normal, pentru că e greu şi ca spaţiu
    să pui un tricou atât de mare pe jos, gândiţi-vă că atunci când a fost tricoul
    montat, orice fel de vânt, orice fel de ploaie ar fi stricat o muncă titanică.

    Dar am avut noroc de o vreme însorită şi frumoasă. Ca să comparăm, hotelul
    Intercontinental din Bucureşti are 77 de metri înălţime şi tricoul a avut 100
    de metri înălţime fix! Este cu o treime
    mai mare ca Intercontinentalul! Îmi doresc să facă cineva un tricou mai mare,
    ca să facem unul şi mai mare. Să avem o motivaţie în plus. Mă bucur că acest
    tricou e făcut de noi, în România şi că putem să ne lăudăm cu dimensiunea giganică
    a tricoului şi vreau să le mulţumesc prietenilor mei pe calea aceasta.



    Nu pot decât
    să mă întreb oare ce îmi doresc de ziua mea.

  • Opoziție politică în România anilor 1980: Doina Cornea

    Opoziție politică în România anilor 1980: Doina Cornea

    Pe 4 mai 2018, la Cluj, a încetat din viață la 88 de ani
    opozanta anticomunistă Doina Cornea. În spațiul românesc și în mediile
    activismului civic european, numele ei nu mai are nevoie de nicio prezentare. A
    fost unul dintre cei mai proeminenți opozanți împotriva regimului comunist din
    România anilor 1980 și și-a exprimat deschis opiniile într-o țară timorată de
    violența puterii și de lunga perioadă de încălcare brutală a drepturilor și
    libertăților.


    Între
    1945 și 1989, femeile din România au plătit un preț foarte mare modului în care
    țara începuse să fie condusă după încheierea războiului. Intelectuale și
    muncitoare, țărănci și orășence, femeile din România au luptat și murit în
    rezistența armată, alături de soții lor, altele au fost condamnate la ani grei
    de închisoare unde destule și-au găsit sfârșitul. Opozanta Doina Cornea se
    înscrie în seria unor nume de eroine ca Marina Chirca, Ana Simion, Maria Plop,
    Arlette Coposu, Ecaterina Bălăcioiu și multe altele, știute și neștiute, care
    nu au vrut să fie complice unui regim profund inuman.


    În
    1982, în vârstă de 52 de ani, profesoara Doina Cornea a decis că nu mai poate
    să tacă. A scris o scrisoare postului de radio Europa liberă în care denunța
    abuzurile, practica de conducere a partidului comunist. Intervievată în 1996 de
    Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Doina Cornea își amintea
    cum a început relația sa cu regimul comunist. Primul text, Scrisoare deschisă adresată celor care n-au
    încetat să gândească era adresat în primul rând profesorilor care au obligaţia
    morală de a spune mereu adevărul celor pe care îi formează. Această mare lecţie
    am învăţat-o şi eu în timpul regimului stalinist de la fostul meu profesor de
    la Facultatea de Filologie franceză, domnul Henri Chaquier. Am fost atât de
    impresionată de această idee pe care a încercat să ne-o bage în suflete şi în
    minţi pentru că era epoca celui mai cumplit stalinism, era prin anii 1950. Eu tot
    timpul am simţit că ceva mă împinge s-o scriu, chiar împotriva voinţei mele. Dar
    eu nu doream să semnez scrisoarea. Am scris-o, a dus-o fiica mea, care venise
    în ţară, prima dată după ce a plecat şi am zis aşa: Nu semnez scrisoarea, să o
    prezinte ei cum vor. Am tras o linie după text, dar ca să aibă certitudinea că
    e un text autentic şi nu e fabricat de cineva în numele altuia, am scris aşa:
    Pentru Europa Liberă, Doina Cornea, asistentă la Facultatea de Filologie.


    Doinei
    Cornea i-a fost frică să-și strige revolta, așa cum a mărturist adesea. Însă
    onoarea a fost o nouă revelație a existenței care a făcut-o să capete curaj
    după ce și-a auzit numele la cel mai blamat post de radio străin. Eram
    la Vama Veche cu soţul meu, care nu ştia nimica de text, şi că fusese scris și
    că fusese expediat, şi eu mi-am dus aparatul de radio cu mine. Nu ascultam
    Europa Liberă prea des, dar de data asta am stăruit foarte mult să duc
    aparatul de radio. Da’ ce te-a apucat? m-a întrebat el. Și i-am spus că voiam
    să ascult Europa Liberă. În încăperile alea ţărăneşti erau două paturi; eu
    stăteam pe primul pat, soţul meu pe al doilea, şi aparatul de radio era pe
    geam. Şi când am auzit vocea de la radio că spune Hai să-i zicem eu am îngheţat. Vă spun
    drept că mi-a fost mai frică de soţul meu decât de repercusiunile politice. A
    urmat un moment de tăcere, eu mă aşteptam să înceapă să strige la mine. N-a zis
    nimic, parcă nici nu mai respiram. Şi pe urmă tot eu am început: Acuma ce ne
    facem?! Şi el m-a luat de braț și mi-a zis să mergem la plimbare.


    A urmat
    ședința de condamnare a sa la locul de muncă. Colegii săi, cu foarte mici
    excepții, nu s-au solidarizat cu ea, unii încercând totuși să găsească un mod
    de a o ajuta să scape de furia regimului. A fost o şedinţă oribilă, a fost și rectorul Vlad, care îmi este drag și
    acum, mi-a fost coleg, nu am avut ură pe el. Înţelegeam şi modul de funcţionare
    al sistemului. Totuşi, putea face şi altceva. Dar voia de la mine o autocritică
    în şedinţa aceea, pe care eu oricum n-am rostit-o. Și mă tot întreba: Ce
    ai cu Mircea Eliade? De ce spui că intelectualii mint, că economiştii dau
    statistici false? Eu spuneam studenţilor lucrurile astea, că nu se putea
    clădi o societate, chiar şi socialistă sau comunistă, pe minciună. De ce
    spui că intelectualii sunt laşi?, mă întrebau. Pentru că așa sunt,
    laşi! le răspundeam. La un moment dat izbucnisem în plâns, când şefa
    catedrei mi-a propus să îmi scot un certificat medical, să mă internez la
    psihiatrie. Asta-mi mai trebuia, să mă internez la psihiatrie! Asta m-a jignit
    foarte mult. Am izbucnit în plâns atunci, dar autocritică nu mi-am făcut.


    Doina
    Cornea a fost concediată în cele din urmă dar nu s-a lăsat înfrântă. A
    continuat să scrie scrisori Europei libere, s-a solidarizat cu greva
    muncitorilor brașoveni din noiembrie 1987. Din august 1988 a fost condamnată la
    arest la domiciliu de unde a scăpat în decembrie 1989 când a înfruntat
    gloanțele represiunii în timpul revoluției. În 2016, Doina Cornea a primit o
    ultimă lovitură a destinului: moartea fiicei sale Ariadna Combes, cea care a
    purtat cuvintele mamei ei către lumea liberă.

  • Plutonierul Florinel Enache, tratament în SUA

    Plutonierul Florinel Enache, tratament în SUA

    Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, a transmis o scrisoare de încurajare plutonierului adjutant principal Florinel Enache, înaintea plecării acestuia în Statele Unite ale Americii pentru a continua tratamentul medical la Centrul Naţional Militar Medical Walter Reed.


    Cu această ocazie, ministrul Mihnea Motoc l-a asigurat de tot sprijinul Ministerului Apărării Naţionale în acest demers şi i-a transmis că instituţia îi va fi alături şi în următoarea perioadă. Ministrul şi-a exprimat speranţa că timpul petrecut departe de ţară va trece mai uşor, militarul avându-i alături atât pe soţie, cât şi pe un medic ce va ţine legătura cu structurile ministerului.


    Florinel Enache a plecat în SUA joi, cu o aeronavă a Forţelor Aeriene Române până la Ramstein, în Germania, de unde a fost preluat de o aeronavă a Forţelor Aeriene ale SUA. Perioada de tratament este preconizată a dura circa trei luni, iar costurile vor fi suportate de MApN.



    Plutonierul adjutanta fost rănit în anul 2012 în urma unei deflagraţii a unui dispozitiv explozibil improvizat, pe timpul executării unei misiuni de cercetare terestră şi securizare a unui obiectiv pe autostrada A1, Kabul-Kandahar, din Afganistan.


    În luna iunie 2014, Florinel Enache a suferit o intervenţie chirurgicală de montare a unei proteze bionice performante cot-mână, conform standardelor impuse de protocolul de recuperare. Acest mecanism corespunde integral nevoilor pacientului, permiţându-i o mai bună adaptare la o viaţă socială normală. De altfel, intervenţia medicală de protezare a fost o premieră a Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila” şi a sistemului medical militar.

  • România şi FMI

    România şi FMI

    În plină criză politică şi în cadrul unei şedinţe de guvern atipice — cu 10 miniştri demisionari — Executivul de la Bucureşti a aprobat scrisoarea de intenţie aferentă acordului stand-by de tip preventiv convenit toamna trecută cu Fondul Monetar Internaţional. Aceasta după ce, în prealabil, la Preşedinţie a avut loc o discuţie între şeful statului, Traian Băsescu, şi premierul Victor Ponta.



    Declaraţiile celor doi pe această temă, oglindesc, odată în plus, tensiunile care domnesc inclusiv la acest nivel. Pe de o parte, preşedintele Băsescu a anunţat că dă mandat pentru semnarea scrisorii cu FMI premierului Victor Ponta, interimar la Finanţe, şi guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu. A condiţionat, însă, ca documentul să nu conţină nicio referire la introducerea unei accize suplimentare la carburanţi şi la proiectul privind acordarea de facilităţi la plata ratelor bancare pentru persoanele fizice, pe care îl consideră profund inechitabil.



    Acuzându-l, din nou, pe primul-ministru Ponta de corupţie, Traian Băsescu vede în introducerea unei majorări a accizei o modalitate de (cităm) a pompa bani în buzunarele baronilor locali. Cât despre facilităţile la plata ratelor bancare, acestea ar fi destinate să îi înşele pe români — consideră preşedintele – ei urmând să plătească mai mult, pentru că s-ar prelungi perioada de rambursare a creditului şi implicit costul lui şi dobânzile aferente.



    Ferm pe poziţii, premierul Ponta a ţinut să remarce că cele două prevederi — motiv de dispută cu preşedintele — nu trebuiau oricum trecute în scrisoare, pentru că actul normativ privind majorarea accizei este, deja, în vigoare, iar sprijinul fiscal pentru rate nu este o obligaţie pe care România şi-o asumă în relaţia cu FMI, ci un drept.



    Ping-pongul declarativ dintre preşedinte şi premier pe tema scrisorii de intenţie cu FMI a început la sfârşitul anului trecut, când preşedintele anunţa că nu va promulga bugetul pe 2014, deoarece prevedea majorarea accizei la carburant. Ca urmare, premierul Ponta promitea că va negocia cu FMI amânarea cu trei luni a datei de aplicare a majorării.



    Pe principul totul e bine când se termină cu bine”, bugetul a fost, într-un final, promulgat, iar acum şi scrisoarea de intenţie cu FMI aprobată.



    Guvernul va trebui să se concentreze pe dezvoltarea economică a României. Fondul Monetar Internaţional estimează pentru acest an o creştere de 2,2%, după un avans de 2,8% înregistrat anul trecut. Bugetul este unul al investiţiilor, printre priorităţi figurând dezvoltarea infrastructurii. De mare ajutor vor fi fondurile europene, motiv pentru care creditorii externi i-au recomandat Bucureştiului o cât mai bună absorbţie a acestora.